Apocalipsa 1,10: „În ziua Domnului eram în Duhul”
„În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe.”
Expresia care face obiectul multor controverse în lumea creștină este „ziua Domnului”. La care zi se referă apostolul Ioan în acest pasaj biblic? Este vorba de Sabatul zilei a șaptea, memorialul Creației, sau de duminica primei zile a săptămânii, serbată de majoritatea creștinilor în amintirea învierii lui Iisus?
Unii traducători ai Bibliei au mers mai departe, înlocuind expresia „ziua Domnului” cu propria interpretare. De exemplu, traducerea catolică în limba franceză a Bibliei, făcută de abatele Crampon, redă versetul 10 din primul capitol al Apocalipsei astfel:
„Je tombai en extase un dimanche et derrier moi j’entendais une voix puissante comme celle d’une trompette.” („Am căzut în extaz într-o duminică și în spatele meu am auzit o voce puternică, ca cea a unei trompete”)
De asemenea, traducerea ortodoxă a Bibliei, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, redă textul în felul următor: „Am fost în duh în zi de duminică și am auzit în urma mea glas mare de trâmbiță.”
În epistola pastorală „Dies Domini”, scrisă de papa Ioan Paul II în 31 mai 1998, textul din Apocalipsa 1,10 este folosit, alături de alte două pasaje biblice (Fapte 20,7‑11 și 1 Corinteni 16,2) ca principal argument în favoarea ideii că primii creștini au serbat duminica, prima zi a săptămânii, ca zi de cult și de odihnă, și nu Sabatul zilei a șaptea, considerat evreiesc și depășit.
În epistola sa, papa Ioan Paul II susține ca textul citat mai sus dovedește practica primilor creștini de a numi prima zi a săptămânii „ziua Domnului”. Însă cu privire la această afirmație nu există nicio susținere biblică. Dimpotrivă, analizând unele pasaje biblice care vorbesc despre Sabatul zilei a șaptea, înțelegem că adevărata „zi a Domnului” era considerată ziua a șaptea, Sabatul, nu ziua întâi, cunoscută în lumea păgână sub numele de „Dies Solis” (Ziua Soarelui). Iată câteva argumente:
1) Vechiul Testament face distincție între sabatele ceremoniale și Sabatele săptămânale. Primele sunt numite „sabatele voastre”, în timp ce ultimele sunt numite „Sabatele Domnului” (Leviticul 23,3.32.38). Dacă Sabatul zilei a șaptea este al Domnului, conform celor scrise în Leviticul, este evident că expresia „ziua Domnului” se referă la Sabat, nu la o altă zi.
2) Sabatul este singura zi din săptămână numită de Însuși Dumnezeu „ziua Mea cea sfântă” (vezi Isaia 58,13). Așadar, Sabatul este ziua Lui, „ziua Domnului.”
3) Domnul Christos Se numește pe Sine „Domn al Sabatului” (vezi Marcu 2,27.28). Dacă El este Domnul zilei de Sabat, logica ne arată că „ziua Domnului” este Sabatul, nu o altă zi.
Dincolo de aceste dovezi scripturistice, care ne trimit la Sabatul zilei a șaptea și nu la prima zi a săptămânii, se ridică alte două probleme nerezolvate. Dacă expresia „ziua Domnului” s-ar referi la duminică, apare întrebarea: De ce apostolul Ioan folosește în Evanghelia sa, scrisă tot spre sfârșitul secolului I ca și Apocalipsa, expresia „ziua dintâi a săptămânii” (vezi Ioan 20,1) și nu „ziua Domnului”? Dacă termenul „duminică” ar fi intrat în vorbirea curentă a creștinilor de la sfârșitul primului secol, nu ar fi fost natural ca Ioan să-l folosească în Evanghelia sa?
O altă întrebare care s-ar ridica dacă creștinii de la sfârșitul primului secol ar fi serbat duminica, nu Sabatul zilei a șaptea, ar fi următoarea: Cum ar fi fost posibil ca trecerea de la Sabat la duminică să se facă atât de liniștit și fără nicio opoziție? La data aceea, Sabatul era o instituție milenară, cu origini edenice, înainte de căderea omului. Cum ar fi putut închinătorii viului Dumnezeu să renunțe atât de ușor la această instituție?
Cunoaștem din relatarea cărții Faptele Apostolilor ce tulburări au apărut în Biserica primului secol din cauza discuțiilor pro și contra circumciziei. Dacă pentru o prevedere mai puțin importantă și care aparținea Legii mozaice, ceremoniale, s-au produs atâtea tulburări, încât a fost nevoie de întrunirea Conciliului de la Ierusalim pentru a rezolva disputa, ce s-ar fi întâmplat dacă cineva ar fi încercat să susțină că instituția milenară a Sabatului nu mai este valabilă, în locul ei fiind sărbătorită prima zi, numită în păgânism „Dies Solis” și având conotații puternic păgâne?
Cum de nu se raportează despre nicio tulburare cu privire la o eventuală modificare a zilei de odihnă și cult? Răspunsul este simplu: Pentru că astfel de discuții nu au existat în Biserica creștină a primului secol.
Afirmația papei Ioan Paul II că folosirea expresiei „ziua Domnului” din Apocalipsa 1,10 dovedește că primii creștini obișnuiau deja să numească prima zi a săptămânii în acest fel nu se bazează pe dovezi biblice, ci pe unele mărturii din literatura patristică din cel de-al doilea secol, respectiv: Didahia 14,1, Epistola lui Ignațiu către Magneziu 9,1 și Evanghelia lui Petru 35,50.
Scrisă spre sfârșitul secolului al II-lea, Evanghelia lui Petru se referă explicit la duminică atunci când se vorbește despre „ziua Domnului.” O comparație între Evangheliile canonice și această evanghelie apocrifă a lui Petru ne arată următoarele: În timp ce în Evangheliile adevărate ni se spune că Maria Magdalena și celelalte femei au mers la mormânt „în ziua dintâi a săptămânii” (vezi Marcu 16,2; Matei 28,1; Luca 24,1; Ioan 20,1), în Evanghelia lui Petru se spune că ele au mers „în dimineața zilei Domnului”.
Dacă la sfârșitul secolului al II-lea creștinii deja foloseau pentru prima zi a săptămânii expresia „ziua Domnului”, nu același lucru îl putem spune despre creștinii primului secol. A folosi termenul „duminică” în contextul primului secol creștin dovedește lipsa simțului istoric. Când Ioan a scris Apocalipsa, spre sfârșitul primului secol, el nu cunoștea o altă „zi a Domnului” decât Sabatul zilei a șaptea, singura zi cu privire la care Domnul Christos S-a proclamat pe Sine ca fiind „Domn”: „Căci Fiul Omului este Domn și al Sabatului” (Marcu 2, 27.28).
Absența oricărei controverse cu privire la Sabat/duminică în Noul Testament dovedește faptul că păzirea duminicii a fost un fenomen târziu, postapostolic și fără susținere scripturistică.
Lori Balogh
Buna,
d-na Simona ,despre avort putem citi :
Ieremia cap.1 versetele 4 si 5
4″Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5″Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.”
Daca D-zeu are cunostinta despre copilul din pantecele femeii,ce raspuns vom avea la judetata cand vom fi intrebati unde este acel copil daca se face avort?
Domnule Lori,
Multe multumiri pentru raspuns.In acelasi fel s-a exprimat si Vladimir.Cred si eu ca este bine asa.Normal ca avortul este un pacat strigator la cer.Parintele Ilie Moldovan insa vorbea despre avortul care are loc dupa folosirea „pilulei de a doua zi” si ca orice pilula contraceptiva este de fapt abortiva .
Despre „onanism”, la noi inca se mai crede ca vine de la Onan.Vladimir Pustan spunea ca Onan a incalcat legea leviratului, aceea de a ridica urmasi fratelui sau.
Multumec pentru rugaciuni, asemenea ma rog si eu pentru sufletul dumneavoastra, cu multa bucurie;de asemenea si pentru toti aceia care nu au pe nimeni, pentru cei rataciti, pentru bolnavi, pentru toti.
Doamne ajuta si ne iarta pe noi, pacatosii!
Simona,
cu drag.
Doamna Simona,
Ma bucur ca putem avea un dialog intr-adevar crestinesc, desi nu suntem intotdeauna de acord cu privire la unele teme. Insa trebuie sa crestem prin dialog si mai ales prin studiul Cuvantului lui Dumnezeu sub calauzirea Duhului Sfant.
Cu privire la subiectul avortului, atat eu personal, cat si biserica din care fac parte, suntem impotriva avortului. Am scris ceva in acest sens aici:
https://www.loribalogh.ro/2014/11/ce-spune-biblia-despreavort/
Cu privire la autoerotism ( onanism ), de asemenea am scris ceva in comentariul la Porunca a saptea, spre sfarsit:
https://www.loribalogh.ro/2010/11/decalogul-porunca-a-saptea-respect-fata-de-institutia-familiei-19/
Cu privire la programarea copiilor ( cand sa vina si numarul de copii ), problema este mai delicata si eu as lasa-o la la constiinta fiecarei familii. Mi se pare nedrept ca sa fie adusi pe lume multi copii, fara ca sa li se ofere si conditii decente de viata si educatie. Ceea ce ne deosebeste de animale este tocmai capacitatea de a ne aduca copiii. Eu personal nu cred ca niste parinti responsabili vor aduce pe lume mai multi copii decat pot educa. „Sarcina programata” este o practica pe care eu nu o condamn ( nici nu am acest drept ! ). De fapt, si cei care se opresc la trei, patru, cinci sau sase copii, in final tot la „sarcina programata” ajung, caci altfel fiecare familie ar trebui sa aiba in jur de 20 de copii.
Va asigur ca ma voi ruga pentru d-v, lucru pe care stiu ca-l veti face si d-v pentru mine.
Cu multa stima,
Lori B.
@Dorin
„Tocmai de aceia prin sacrificul Domnului nostru Isus Christos am fost rascumparati din pacat, iar cine traieste in Duhul nu traieste prin forta proprie de a respecta Legea lui Dumnezeu ci chiar Duhul Sfant e cel care-l opreste de a mai pacatui. Dar, bineinteles, natura umana nu e capabila si pacatuim in continuare”.
Doamne, ce bine ati spus ! Aceasta-i legea harului.De alta lege nu mai avem nevoie, ca unde este har, toate celelalte devin neconcludente.De altfel avem dovada unor mantuiri atipice ( si pe care nici ortodoxia nu-si bate capul sa le explice prea mult, ba chiar deloc, lasandu-i pe oameni sa-si sparga capetele :esti ecumenist, deci esti eretic, deci nu ai har, deci mergi in iad…)cum ar fi : Maria Egipteanca, Pavel Tedeul, etc.
Dar ce mai atipica harisma, este Melchisedec, iar Dumnezeu Tatal spune lui Iisus Hristos: „Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
Noi, crestinii, suntem preoti in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.
Referitor la rafuiala dumneavoastra cu domnul Lori, vreau sa va rog sa nu intelegeti gresit(stiu ca nu aveati cum sa banuiti), dar atunci cand a spus dumnealui ca nu se scuza, ci isi cere iertare, nu a facut-o cu gand sa va dea peste nas, ci la modul absolut sincer, pentru ca si mie mi s-a adresat cu aceeasi formula, fara sa ma fi scuzat inainte.Deci, va rog sa-l considerati ca pe un om delicat, care-si apara credinta, nu ca pe un om care vrea sa jigneasca.Toti suntem rai, chiar daca mai avem scapari, sa nu le luam in seama. Important este sa ne iubim, iar contradictiile pentru una si alta , sa le lasam pe plan secund, daca nu ne ies – din prima.Nici nu este important ca eu sa conving pe cineva, dar este important sa raman prieten cu acel cineva.Asta sublinia Sfantul Ioan Gura de Aur :facand asa, ramanem amandoi ucenicii lui Hristos, altfel vom da socoteala pentru sufletul celui pe care l-am intristat.
DomnuleLori,
Ceea ce a fost pentru mine putin surprinzator la acea predica, a fost faptul ca, printre altele a vorbit si de Onan si despre acest pacat, intr-o alta lumina decat cea in care apare la ortodocsi si la catolici.
Mi-ar placea ca si preotii ortodocsi sa fie atat de interesati de toate aspectele casatoriei si de acel aspect al anticonceptionalelor si de „sarcina programata”.De fapt, acest lucru m-ar fi interesat, ca sa stiu care este si opinia dumneavoastra.
La noi, parintele Ilie Moldovan, Dumnezeu sa-l ierte, a cercetat in domeniul avortului si al anticonceptionalelor, iar pastorul Vladimir a preluat invatatura . Foarte frumos.
P.S.Eu ma lupt cu antiecumenistii, intru pe site-urile lor, unii ma dau afara, altii ma improsca cu diverse.Ca sa le recomand sa asculte sau sa citeasca predicile dumneavoastra, ale celor care sunteti in afara ortodoxiei, ar fi o nebunie.Dar, va rog, sa nu mi-o luati in nume de rau, daca incerc sa vin cu invataturi proprii din credinta mea. Acest lucru nu este un impediment pentru a va considera buni crestini, poate cu mult mai buni decat unii ortodocsi.Dar iar vin si spun ca pentru acest lucru nu-mi dispretuiesc credinta.De aceea va rog, pentru ca stiu pe cine rog, sa nu ma uitati in rugaciunile dumneavoastra si sa va rugati si pentru cei razvratiti , cat si pentru cei nerazvratiti, pentru ecumenisti adica, din biserica mea, ca sa nu ne piarda Dumnezeu si sa ne iubim unii pe altii, ca impreuna cu voi, intr-un gand sa marturisim pe Hristos.Amin.
Cu dragoste crestineasca,
Simona.
Am scris „Imi cer mii de scuze” cu sensul de imi cer iertare! Nu mi-am pus problema ca cele doua expresii au sens diferit. Dar intr-adevar, asa e.
Numai bine
Domnule Dorin ,
si eu imi cer iertare daca am fost prea aspru in comentariul meu. Nu ma scuz, caci a ma scuza inseamna a cauta explicatii pentru greselile facute. Multe din comentarii le fac seara tarziu, cand oboseala isi spune cuvantul. De asemenea, din sutele de comentarii pe care le-am primit pana acum la diferite articole, am constatat multa rea-vointa si chiar rautate din partea unora care isi zic crestini. Au fost situatii in care chiar preoti mi-au adresat injurii directe.
Nu va spun toate acestea nici pentru a ma plange, deoarece cand am conceput acest blog mi-am asumat si astfel de reactii, nici pentru a ma scuza, caci, asa cum am spus deja, nu cred in scuze, ci doar in iertare. Insa, probabil ca numeroasele comentarii rautacioase primite m-au facut sa ma adresez uneori nepoliticos, si daca s-a intamplat asa ceva, sincer imi pare rau si va rog inca odata sa ma iertati.
Va doresc din toata inima multa binecuvantare in studiile pe care le faceti, spre fericirea si mantuirea d-v.
Cu stima,
Lori B.
Sunt dezamagit ca sunteti un crestin ce catalogati alti crestini. Se pare ca ati uitat sa nu judecati ca sa nu fiti judecati. Nu puteti sa ma catalogati pentru ca nu ma cunoasteti. Aparentele inseala domnule Balogh in multe cazuri. Stiu din propria experienta.
Am inceput sa fac comentarii la acest subiect cu privire la Apocalipsa 1:10 tocmai pentru ca nu-mi place indemnul „crede si nu cerceta”. La o simpla cercetare a textului in original am ajuns la concluzia deja expusa (ca nu-i vorba nici de Sabath nici de ziua de duminica). Oricum nu voi mai comenta articolele d-voastra ca se pare ca nu va place dialogul obiectiv, atunci cand vi se demonstreaza asta incepete sa catalogati oamenii.
Am sa las cititorii d-voastra sa inteleaga obiectivitatea dumneavoastra. Ati spus pe pagina asta urmatoarele, citez:
1.”Daca expresia “ziua Domnului” s-ar referi la duminica, apare intrebarea: De ce apostolul Ioan foloseste in Evanghelia sa, scrisa tot spre sfarsitul secolului I, ca si Apocalipsa, expresia “ziua dintai a saptamanii” ( Ioan 20,1 ) si nu “ziua Domnului” ? ”
2.”…cel putin pentru mine, este clar ca Ioan nu se refera la duminica, ci la Sabatul saptamanal.”
3.”Cu privire la Apocalipsa 1,10, nu stiu de ce Ioan a ales un alt termen pentru Sabat.” Adaug eu:”he Kuriake Hemera, expresie unica in Biblie”!
Imi cer mii de scuze daca v-am jignit cu ceva si va urez sanatate multa, cat mai multa intelepciune, credinta si dragoste de Dumnezeu. (si asta nu pentru ca nu ati cere si d-voastra aceleasi lucruri de la Creator).
numai bine
Domnule Dorin,
Asa cum reiese din comentariul dv, faceti parte dintre acei crestini care ii acuza pe alti crestini ca, incercand sa respecte Legea, sunt niste legalisti, care incearca sa dobandeasca mantuirea prin ascultarea de Lege. Va asigur ca eu nu cred ca un om poate fi mantuit nici prin pazirea Legii, nici prin pazirea Sabatului, nici prin fapte bune, ci doar prin jertfa Mantuitorului si prin harul lui Dumnezeu. In acelasi timp insa, sunt convins ca un om iertat prin harul lui Dumnezeu se va stradui sa pazeasca Legea si sa faca fapte bune, nu pentru a fi mantuit, ci pentru ca a fost mantuit. Ceea ce este o mare diferenta…
Ma intrebati daca eu sunt fara pacat. Cum as putea eu sa afirm ca sunt fara pacat, din moment ce Scriptura spune ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” ( Romani 3,23 ) ? Daca marele apostol Pavel spune despre el ca este cel dintai dintre pacatosi ( 1 Timotei, 1,15 ), cum as putea eu sa sustin ca sunt fara pacat ? Departe de mine sa ma laud cu Legea sau cu pazirea ei, asa cum incercati d-v sa insinuati. Dumnezeu imi este martor cand afirm acest lucru. Insa, daca vorbesc despre importanta pazirii Legii si in Noul Legamant, aceasta nu inseamna ca ma laud cu ea, nici ca astept ca ea sa ma mantuiasca. Doresc doar sa clarific un lucru asupra caruia exista atata confuzie in crestinismul de astazi.
D-v spuneti ca raspund doar ceea ce imi convine. Domnule Dorin, daca ar trebui sa raspund exhaustiv, ar trebui sa raspund la fiecare afirmatie a d-v, ceea ce nu este posibil in acest context. Uneori, cand vad rautate si rea-vointa din partea unora din cititori, nici nu ma mai straduiesc sa raspund, luand exemplul Mantuitorului, care a tacut atunci cand se afla in fatza unor acuzatii nedrepte.
Cu privire la ultima d-v intrebare, sunt convins ca un copil al lui Dumnezeu, ai carui parinti sunt necredinciosi, va sti, sub inspiratia Duhului Sfant, sa imbine ascultarea de Dumnezeu cu respectul fatza de parintii sai. Ce sa va spun mai mult ?
Cu privire la Apocalipsa 1,10, nu stiu de ce Ioan a ales un alt termen pentru Sabat. El s-a inspirat mult din scrierile VT cand a scris Apopcalipsa si, asa cum am afirmat deja, probabil ca in acest context el a preferat sa foloseasca expresia din Isaia „ziua Mea cea sfanta” ( Isaia 58, 13 ). Oare crestinii de azi nu fac la fel cand se refera la ziua intai, numind-o uneori Duminica, alteori, „ziua invierii Domnului”, alteori „ziua Domnului” ?
Cu stima,
Lori B.
Domnule Lori Balogh,
Nu, nu e nici o confuzie.
Daca analogia ca in Apocalipsa 1:10 nu e vorba de ziua de duminica ca Ioan ar fi trebuit sa spuna ziua intai a saptamani vi se pare logica, asa mi se pare si mie logic ca nu-i vorba de ziua de Sabbath pentru ca Ioan nu foloseste acelasi termen grec folosit in evanghelia lui scrisa in aceeasi perioada cu Apocalipsa, dupa cum singur spuneti. Nu inteleg cum putem interpreta Cuvantul scris in functie de ceea ce vrem sa vedem scris si nu dupa ceea ce este scris. Cum poate fi logic pentru d-voastra ca e vorba de Sabath cand insusi Ioan nu foloseste acelasi termen grec?
Iar apropo de textul din Coloseni 2:16, Dumnezeu a realizat ca omul, fiind pacatos, nu are cum respecta Legea sa divina, pentru ca este scris, cine nu respecta una din legi nu respecta intreaga lege, deci zilnic, fiind pacatosi, incalcam cele 10 porunci divine! Tocmai de aceia prin sacrificul Domnului nostru Isus Christos am fost rascumparati din pacat, iar cine traieste in Duhul nu traieste prin forta proprie de a respecta Legea lui Dumnezeu ci chiar Duhul Sfant e cel care-l opreste de a mai pacatui. Dar, bineinteles, natura umana nu e capabila si pacatuim in continuare. Sunteti fara de pacat domnule Balogh? Nu cred, deci nu respectati Legea cu privire la Sabatul zile a 7-a tocmai pentru ca insusi Isus a spus-o. Si a mai spus un lucru: Sabatul a fost facut pentru om si nu omul pentru Sabat. Cine respecta o zi de sarbatoare (aici fiind inclus orice zi de sarbatoare deci si Sabatul) sa fie incredintat ca pentru Dumnezeu o face. Si n-am spus nicaieri ca Legea a fost desfiintata. Dar nimeni nu va fi mantuit prin Lege sa nu se laude nimeni, dupa cum este scris.
Observ ca raspundeti doar acolo unde credeti ca aveti raspunsuri. Unde nu aveti, nu o faceti. Cum poate un copil (ce devine adult) care vrea sa-l accepte pe Isus in inima lui si a carui parinti ii interzic asta, sa fie cu Isus si in acelasi timp sa respecte legea a 5-a?
Respecte si numai bine
Nu am ascultat predica amintita de d-v, dar si eu ascult multe predici ale pastorilot baptisti, penticostali, cei din Oastea Domnului, adventisti. etc. Cand caut o informatie, citesc articole ale unor preoti ortodocsi, catolici sau neoprotestanti. Am invatat multe de la crestinii de valoare din alte biserici si sunt convins ca Dumnezeu are copii pretutindeni in lume.
Cu stima,
Lori B.
Domnule Dorin,
Cred ca este o neintelegere cu privire la comentariile mele. In comentariul anterior m-am referit la Coloseni 2, 16, in care am afirmat ca nu este vorba de Sabatul zilei a saptea, ci de sabatele ceremoniale ale poporului evreu. Comentariul meu nu are legatura cu Apocalipsa 1,10, in care , cel putin pentru mine, este clar ca Ioan nu se refera la duminica, ci la Sabatul saptamanal.
Cu privire la intrebarea d-v legata de Galateni 5:18 “Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.” „Sa inteleg ca pentru crestin nu mai este valabila Legea divina, cele 10 porunci?” – expresia folosita de Pavel: „nu sunteti sub Lege” nu se refera la faptul ca Legea ar fi fost desfiintata , ci la faptul ca un crestin care L-a primit pe Iisus Christos in viata lui nu se mai afla sub condamnarea Legii, el fiind iertat prin har. A fi iertat nu inseamna ca Legea nu mai este valabila. Dimpotriva, un crestin iertat prin har va avea o grija si mai mare de a nu-L intrista pe Dumnezeu calcand voia Sa exprimata in Lege.
Cat despre „singura Lege data crestinilor” – Legea iubirii – ea este aceeasi cu cea data evreilor: Decalogul. Primele patru porunci ne arata cum sa ne manifestam dragostea fatza de Dumnezeu, iar ultimele sase porunci ne arata cum sa ne iubim semenii. Asa-numita „Lege a iubirii” nu este altceva decat Cele Zece Porunci in esenta lor. De fapt, nici cele doua porunci ale iubirii nu sunt noi, ci le gasim intre poruncile date evreilor in VT:
1) „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufeltul tau si cu toata puterea ta” ( Deuteronomul 6, 5)
2) „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” ( Leviticul 19, 18 up. )
Cu privire la felul in care evreii pazesc Sabatul, trebuie sa admitem un adevar: Talmudul contine un numar foarte mare de reguli ( am gasit cifra de 1521 de reguli ) cu privire la ce nu este voie sa se faca in Sabat pentru a fi respectat asa cum doreste Creatorul. Or, tocmai aceste reguli rabinice au fost cele pe care Mantuitorul le-a contestat, eliberand Sabatul de „balastul” poruncilor si regulilor omenesti cu care fusese innabusit. Conform acestor reguli rabinice, un evreu nu avea voie sa poarte in Sabat o batista, caci acest lucru era considerat ca fiind purtarea unei poveri; nu avea voie sa scuipe pe iarba, caci gestul era considerat o lucrarea de udare; nu avea voie sa mamance un ou ouat sambata, etc. Despre aceste reguli, care transformasera Sabatul intr-o zi grea, plina de restrictii, Iisus a spus: „Degeaba Ma cinstesc ei , invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( Matei 15, 9 ).Mantuitorul nu a desfiintat nici Sabatul, nici Legea in general, ci doar a eliberat Sabatul de ceea ce ii rapea bucuria ( Vezi Matei 5, 17-19 )
Cu stima,
Lori B.
In primul rand remarc ca nu am raspuns cu privire la interpretarea textului din Apocalipsa 1:10, desi prin aceiasi analogie a dumneavoastra am ajuns la concluzia ca nu e vorba de Sabbath.
Pe urma:
Galateni 5:14 „Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Sper ca e clar ca aici e vorba de Legea sfanta si nu de mozaica, ca nu vad cum sacrificiul animalelor pentru spalarea pacatelor proprii ar putea face referinta la a iubi pe aproapele. Deci pentru mine e clar ca este vorba de cele 10 porunci.
Mai incolo in Galateni 5:18 „Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege” Sa inteleg ca pentru crestin nu mai este valabila Legea divina, cele 10 porunci?
Galateni 5:25 „Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul”.
Galateni 5:22,23 „Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege”.
Sunt cele 10 porunci anulate prin moartea Lui Hristos? Nu, nicidecum. Am vecini evrei care tin cu sfintenie Sabatul. N-au voie nici macar sa apese vreun buton in lift. Asteapta frumos pana mai vine cineva in lift si apoi acest non-evreu (daca pot sa zic asa) il ajuta sa intre si sa urce unde vrea sa ajunga, totul in zi de Sabbath. Apropo, adventistii de ziua a 7-a cum utilizeaza lifturile sambata? In plus, este scris, chiar si circumcizia (sau taierea imprejur) este legamant vesnic intre Dumnezeu si poporul evreu, lucru pe care il practica cu sfintenie si azi in ziua a 8-a din viata baietilor, chiar daca aceasta zi pica in zi de Sabbath.
Deci, in concluzie, pentru noi crestinii, Domnul nostru Isus a dat o singura lege, legea dragostei care se materializeaza prin roada Duhului. Faptele bune pe care le facem nu-s ale noastre, sunt ale Duhului, pentru ca firea noastra pamanteasca lucreaza impotriva Duhului, natura noastra e pacatoasa si facem pacate din cauza asta, si nu invers, pentru ca facem pacate suntem pacatosi. Asta inseamna ca nu vom mai pacatui daca traim prin Duhul? Nicidecum. Faptele firii pamantesti le gasim in Galateni 19-21. Printre ele vad: dezbinarile, certurile de partide (nu-i vorba aici de partide politice) etc. Azi, multe culte crestine aduc din pacate dezbinare printre crestini, parca n-ar fi destule probleme cu pacatul in lume, cu razboaiele, foametea etc.
PS: In Luca 12:53 Isus spune: „Tatal va fi dezbinat impotriva fiului, si fiul impotriva tatalui; mama impotriva fiicei, si fiica impotriva mamei…” Sa credem ca Isus spune ca oamenii nu vor respecta porunca a 5-a din Decalog?
Respecte si numai bine…
Domnule Lori,
Va multumesc pentru raspuns.
Tot ce vreau sa mai adaug este ca, din pura intamplare am intrat pe youtube, cautand ceva, dar am dat peste predicile unui pastor, Vladimir Pustan, pe care le-am gasit mult mai frumoase si mult mai bogate decat ale multor preoti ortodocsi, spre rusinea mea, trebuie sa recunosc. Si, atunci cand vedem atata intelegere si profunzime,in alte biserici, am mai putea oare sa spunem ca in afara ortodoxiei nu se afla mantuire ? Ar fi o nedreptate foarte mare, dupa parerea mea.
Daca mai aveti timp, domnule Lori, sa va uitati putin…Una dintre predici a fost despre „Cati copii sa avem, probleme discutabile”.Este interesant sa vedeti punctul dumnealui de vedere si sa-mi spuneti daca sunteti de acord. Am sentimentul ca la noi in biserica s-a instalat un fel de rutina, un fel de lancezeala, si, iata, vin altii si ne dau „lectii”.
Ce pot sa zic, decat „Doamne ajuta ” din toata inima si sa incercam sa invatam unii de la altii.
Cu dragoste crestineasca,
Simona.
Cu privire la intelesul corect al textului din Coloseni, pentru a nu ma repeta, va rog sa cititi articolul: https://www.loribalogh.ro/2013/10/coloseni-216-nimeni-sa-nu-va-judece-cu-privire-lao-zi-de-sabat/
Este clar ca Pavel nu se refera aici la Sabatul sapatamanal, vizat de Porunca a patra din Decalog, ci la acele sabate ceremoniale, care puteau cadea in oricare zi a saptamanii si care sunt amintite in Leviticul cap. 23. Aceste sabate ceremoniale si-au gasit implinirea in moartea si invierea Mantuitorului, ele nemaiavand nicio importanta pentru crestini. Totusi, Sabatul Poruncii a patra ramane valabil, ca si intreaga Lege morala.
Cu stima, Lori B.
In discutia cu femeia samariteanca, problema pusa in discutie a fost locul dedicat inchinarii si nu timpul. Lucrul acesta reiese clar chiar din intrebarea femeii: „Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii” ( Ioan 4, 20 ). Asadar, Sabatul nu era in discutie cu acea ocazie.
Cat despre afirmatia ca Pavel nu se mai inchina dupa datina veche, va rog sa cititi cu atentie Faptele apostolilor, observand de cate ori este specificat faptul ca Pavel se inchina in Sabat, chiar si in localitatile in care nu exista sinagoga ( Filipi – Fapte 16, 11-15 ). Mai mult decat atat, in cap. 21 din Fapte sta scris ca Pavel a urmat un ritual de curatire in templu, aducand si jertfa ceruta de ritual. Fiind evreu, si mai ales fariseu, nimeni nu-l putea opri sa respecte ritualurile cerute in VT. El a inteles insa un lucru, pe care l-a predicat tuturor: dupa jertfa lui Christos, Dumnezeu nu mai cere nici evreilor, nici neamurilor sa respecte acele prevederi ale legilor ceremoniale, legate de preotie, jertfe, ritualuri si ceremonii ,toate acestea fiind implinite in moartea si invierea Mantuitorului. In acelasi timp, Pavel a intarit Legea morala, afirmand importanta pazirii ei de catre crestini:
„Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 )
„Deci ce vom zice ? Legea este ceva pacatos ? Nicidecum ! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: „Sa nu poftesti !” ( Romani 7, 7 )
„Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna.” ( Romani 7.12 )
„Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca…” ( Romani 7, 14 pp. ), etc.
Revin la o problema pe care am mai amintit-o in comentariile anterioare: este mare confuzie in crestinism cu privire la care legi au fost desfiintate odata cu moartea si invierea Mantuitorului. S-au desfiintat acele legi legate de slujbele de la templu: jertfe, ritualuri, preotie, sarbatori anuale ( inclusiv sabate ceremoniale, care erau distincte de Sabatul saptamanal ), adica prevederile Legii lui Moise, si nicidecum Legea morala ( Decalogul ), numita si Legea lui Dumnezeu, cu toate Cele Zece Porunci, inclusiv Porunca a patra privitoare la Sabatul saptamanal. „Cine are urechi de auzit, sa auda ”
Cu stima,
Lori B.
Coloseni 2:16 ”Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”
Si totusi comunitatea adventa insista ca e important sa tinem Sabatul (si e clar in text cu privire la o zi de Sabat, articol nehotarat deci general) si din cate stiu ei nu mananca carne de porc, asa cum fac printre altii si musulmanii si evreii. Dar bineinteles, fiecare interpreteaza in functie de cultul (sau comunitatea) crestin(a) din care face parte.
Numai bine…
17.” Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc.
18. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el cincisprezece zile” ( Gal.1 ).
Apostolul Pavel arata ca nu se mai inchina dupa datina veche la Ierusalim( cum faceau iudeii de trei ori pe an),unde merge doar sa-l intalneasca pe Chefa, dupa inatatura pe care a aratat-o Hristos, inca de pe vremea cand a vorbit cu samarineanca :
21. „Si Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui.
22. Voi va inchinati la ceea ce nu stiti; noi ne inchinam la ceea ce stim, pentru ca de la Iudei este mantuirea.
23. Dar vine ceasul, si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; ca astfel sunt inchinatorii pe care Tatal ii cauta.
24. Duh este Dumnezeu, si cei ce I se inchina trebuie ca’n duh si’n adevar sa I se inchine” .
( Ioan, 4)
Pentru ca sa nu apara confuzie Mantuitorul arata ca „acum”este vremea cand adevaratii inchinatori nu se vor mai inchina in Ierusalim.Daca crestinii ar fi continuat sa tina sabatul, de ce ar fi spus Mantuitorul ca nu se vor mai inchina in Ierusalim?
Ati putea arata care este interpretarea dumneavoastra la aceste versete ?
Va multumesc,
cu multa apreciere,
Simona.
Asa este. Ziua Domnului este ziua de Sabat. Dovada sta tot Vechiul si Noul Testament.
Frate Balogh, Domnul sa va binecuvanteze.
Cu stima si drag.
Probabil ca apostolul Ioan nu se refera in Apocalipsa 1:10 nici la ziua de Sabat nici la ziua de duminica! Si am gasit si argumente. Tu spui (sper ca ne putem tutui ca am ceva fire albe prin cap) ca ambele carti ale apostolului Ioan au fost scrise in acelasi timp (eu adaug si ambele in greaca). De ce atunci in Apocalipsa 1:10 nu e folosit pur si simplu termenul de Sabbath asa cum Ioan l-a folosit in Evanghelie (5:9, 5:10, 5:16, 5:18, 7:22, 7:23, 9:14, 9;16) ci a introdus un termen nou, nemaiintalnit pana atunci: „he Kuriake Hemera„ (de unde s-a dezvoltat si termenul anglo-saxon the kirk, church mai tarziu)???
Numai bine…