Fapte 10,9‑15: Viziunea lui Petru
„Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă!” „Nicidecum, Doamne”, i-a răspuns Petru, „căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” Și glasul i-a zis a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” (vers.13‑15)
Viziunea primită de Petru cu puțin timp înainte de întâlnirea cu sutașul Corneliu este folosită de unii comentatori biblici pentru a demonstra că prevederile cu privire la alimentele curate și necurate din Leviticul capitolul 11 nu mai sunt valabile pentru credincioșii Noului Testament. În mod deosebit, versetului 15 îi este dată o importanță deosebită.
Viziunea este simplă: înaintea lui Petru, din cer a coborât un vas ca o față de masă mare, în care se aflau tot felul de vietăți. Un glas ceresc i-a poruncit apostolului să taie și să mănânce tot ce se afla pe fața de masă, însă acesta a refuzat, motivând că niciodată n-a mâncat ceva necurat sau spurcat. De aici tragem concluzia că pe acea față de masă se aflau o mulțime de animale considerate „necurate” după criteriile Vechiului Testament.
Concluzia la care se grăbesc să ajungă unii comentatori este aceea că se poate mânca „tot ce se vinde pe piață, fără să cercetați ceva din pricina cugetului” (vezi 1 Corinteni 10,25) și fără să se mai țină cont de prevederile din Leviticul 11.
Însă greșeala pe care o fac acești comentatori este elementară, o greșeală pe care nu o facem atunci când în discuție sunt lucruri pământești, aparținând vieții de zi cu zi. Dacă cineva primește o scrisoare de la un prieten sau o adresă de la primărie, se va mulțumi să citească doar câteva cuvinte de la mijloc, trecând peste restul mesajului? Nicidecum! În viața cotidiană nu ne permitem să facem astfel de greșeli. De ce atunci când în discuție sunt lucruri atât de serioase, care privesc mântuirea noastră, unii își permit să citească pe sărite și să aleagă din textul biblic doar ceea ce le convine?
O regulă elementară a interpretării textului biblic este aceea de a ține cont de contextul imediat în care se află o anumită declarație sau afirmație. În cazul nostru, viziunea lui Petru trebuie privită și interpretată în contextul convertirii sutașului Corneliu și a familiei sale. Despre sutașul roman este vorba și înainte ca Petru să primească viziunea, dar și după primirea ei.
Viziunea este un fel de interludiu, o paranteză în care apostolul trebuia să învețe o lecție pe care, ca evreu încă nu o învățase, și anume: neamurile, pe care evreii le considerau spurcate, aveau același acces la mântuire înaintea lui Dumnezeu ca și israeliții. Fără lecția primită în această viziune, cu siguranță că Petru ar fi refuzat orice contact cu sutașul roman Corneliu. Și aceasta din cauza prejudecăților conaționalilor săi, de care nici el nu era străin.
Este demn de remarcat faptul că Petru, care asistase la discuția dintre Domnul și farisei pe tema spălării mâinilor înainte de masă (vezi Marcu 7,1‑23), încă ținea la regulile alimentare din Leviticul cap.11. Dacă Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul cărnii animalelor necurate, el nu ar fi trebuit să se împotrivească vedeniei, spunând: „Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (vers.14).
O altă regulă elementară a interpretării textului biblic este aceea de a observa ce au înțeles fie autorul, fie destinatarul unui anumit mesaj. În cazul de față este important să observăm ce a înțeles Petru din această viziune. Oare a înțeles el că din acel moment atât el, cât și creștinii Noului Legământ erau dezlegați să consume orice vietate care trăiește pe pământ?
Categoric, nu! Dovada o găsim în cuvintele pe care Petru le rostește în casa lui Corneliu privitor la înțelesul viziunii primite: „Știți, le-a zis el, că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (vers. 28)
Versetele 34 și 35 întregesc înțelegerea sensului viziunii lui Petru: „În adevăr”, spune el, „văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire, este primit de El.”
Așadar, Petru a înțeles că viziunea nu se referea la permisiunea de a mânca din carnea animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau și ele să fie chemate la mântuire ca și evreii.
Lori Balogh
