“…Fiindca stie ca are putina vreme”
“Vai de voi, pamant si mare ! Caci Diavolul s-a pogorat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme” ( Apocalipsa 12,12 )
Marele Zid Chinezesc
In indepartata China se afla una din cele mai grandioase constructii realizate de mana omului si considerata a fi una din minunile lumii: Marele Zid Chinezesc. Construit de imparatii chinezi pentru a apara tara de invazia mongolilor, Marele Zid are o grosime suficient de mare pentru a permite unei carute sa se deplaseze fara dificultati pe el. Constructia este atat de grandioasa incat este vizibila de pe Luna. Nu mai exista niciun alt obiect facut de mana omului care poate fi vazut de pe satelitul natural al Pamantului.
Totusi, in ciuda marimii si soliditatii sale, Marele Zid a fost un esec total. De ce ? Nu pentru ca ar fi avut vreun defect in proiectare sau constructie. Dimpotriva, el a fost bine gandit pentru a asigura protectia celor din interiorul sau. Nimeni nu se gandea ca ar fi fost posibil ca acest zid sa devina ineficient in apararea tarii.
In ciuda tuturor sperantelor pe care si le-au pus in aceasta grandioasa constructie, dusmanul a reusit totusi sa treaca dincolo de zid. Si aceasta fara sa-l darame si fara sa faca vreo spartura in el. Lucrul care a facut inutila mareata constructie a fost altul: dusmanul a mituit paznicii…
“Marele Zid” al fiintei umane
Marele Zid Chinezesc este o ilustrare pentru ceea ce este fiinta umana. Conceput de Creator dupa un plan atat de complicat si inteligent incat cu greu poate fi inteles in liniiile lui generale de savantii lumii, omul este o adevarata fortareata, pregatita sa reziste celor mai inversunate atacuri venite din mediul in care traieste.
Inzestrata cu mecanisme fine de adaptare, fiinta umana poate sa faca fatza celor mai diferite situatii si schimbari care apar in viata. Desi pare atat de plapand si vulnerabil, omul are in el, sadita de Creatorul sau, o putere de rezistenta greu de imaginat. Cand suntem nevoiti sa trecem prin situatii extreme si incercari teribile, dupa ce acestea au trecut, noi insine ramanem uimiti de forta de rezistenta pe care Dumnezeu a asezat-o in fiinta noastra.
Insa dintre toate compartimentele care alcatuiesc fiinta umana, vointa poate fi considerata pe drept cuvant “marele zid chinezesc“ al omului. In afara de puterea creatoare a lui Dumnezeu si exceptand forta uriasa a pacatului, se pare ca pe pamant nu exista o putere mai mare ca acea a vointei.
Dumnezeu Insusi, marele Suveran al universului, respecta aceasta vointa chiar si atunci cand aceasta I se impotriveste. Principiul libertatii vointei este bine inscris pe paginile Bibliei:
“Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestenul. Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta” ( Deuteronomul 30,19 ).
Insa, asemenea Marelui Zid Chinezesc din vremurile trecute, fortareata fiintei omenesti – vointa – trebuie pazita. Un zid, o cetate, o fortareata, oricat ar fi de puternice, se cer pazite. La fel, vointa, oricat ar fi de puternica, acest lucru nu e suficient. Ea are nevoie de un “paznic”. Cine este “paznicul” vointei ? Constiinta.
S-au incercat multe definitii si s-au dat multe explicatii ale modului in care lucreaza aceasta, dar se pare ca inca nu se stie nimic despre constiinta. Pentru cel credincios, un lucru este cert: constiinta este “paznicul” credincios al fiintei umane, strajerul care da imediat alarma cand cel mai neinsemnat pericol se apropie de sufletul omului.
“Vai de voi, pamant si mare !”
Dar ce legatura exista intre constiinta si “vaiul” din Apocalipsa 12,12: “Vai de voi, pamant si mare ! Caci Diavolul s-a pogorat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme” ?
La o privire superficiala, textul biblic nu prezinta niciun indiciu referitor la timpul sfarsitului. Dimpotriva, se pare ca el are o aplicatie generala, referindu-se la intreaga istorie a pamantului. Insa exista in acest verset o expresie care ne arata ca in vremea sfarsitului, inainte de incheierea definitiva a luptei dintre bine si rau, trebuie sa se intample ceva deosebit: “fiindca stie ca are putina vreme”.
Oare cunoaste Satana anul, ziua si ceasul in care lupta pe care o duce de mii de ani impotriva guvernarii lui Dumnezeu se va sfarsi ? Nicidecum ! El nu stie acest lucru, insa presimte apropierea sfarsitului luptei si implicit al propriului sfarsit. Acest simtamant al apropiatei infrangeri il face sa-si concentreze ultimele energii demonice in arta amagirii omului, “ca sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi” ( Matei 24,24 ).
Nu e greu sa tragem concluzia ca urmarea acestor eforturi staruitoare este inmultirea fara precedent a raului in lume cu patrunderea acestuia in cele mai intime compartimente ale fiintei umane, asa cum nu s-a intamplat in nicio epoca anterioara.
Nu imi propun sa patrund in labirintul din ce in ce mai intortocheat al raului, ci doar sa observam cateva din cele mai moderne arme de lupta pe care Satana le foloseste in aceste ultime zile ale marelui razboi inceput in cer si continuat pe pamant. Aici nu vorbim de o lupta pentru dominatia trupului, caci zilele sclaviei au trecut. Lupta se duce pe un alt front: castigarea vointei omului. De ce ? Pentru ca vointa este cea care hotararste, alege, iubeste, se inchina, se pocaieste, rezista sau cedeaza in fatza ispitei.
Raul patrunde in societate, familie si biserica dupa ce mai intai a patruns in minte. Necredinta, ateismul si materialismul patrund in sanul popoarelor dupa ce mai intai au patruns in mintea fiecarui om in parte. Batalia pentru castigarea vointei omului – aceasta este batalia zilelor sfarsitului. Ce face “paznicul” ? De partea cui va trece constiinta ? Ce arme foloseste Satana ca sa mituiasca acest “paznic” astazi, in secolul luminat al stiintei si tehnologiei ?
Cand albul e numit negru si negrul e numit alb
Scriitorul italian Giovanni Papini a avut ciudata idee de a dovedi, intr-o lucrare ingenioasa, ca Diavolul nu merita intotdeauna sa i se atribuie o reputatie rea. Autorul merge pana acolo incat incearca sa dovedeasca faptul ca, intr-un anumit sens, Satana colaboreaza la salvarea omului in cadrul Planului de Mantuire. Aparitia acestei lucrari a dat nastere la numeroase controverse in randul autoritatilor bisericesti.
Cu toate acestea, Biserica Catolica s-a aratat foarte indulgenta fatza de fiul ei nonconformist. Contrar asteptarilor, Givanni Papini nu a fost excomunicat, iar cartea sa nu a fost trecuta pe lista cartilor interzise de biserica. Oare cum a fost posibil ca un autor al unor lucrari de inalta tinuta morala ( de ex. “Istoria lui Christos” ) a putut da nastere unei asemenea idei ? Sa fie vorba de o noua strategie a celui rau ?
Cazul lui Giovanni Papini nu este izolat. In Franta, un membru al Academiei Franceze a incercat sa-l reabiliteze public pe Iuda, prezentandu-l intr-o lumina atat de favorabila incat ucenicul tradator a devinit chiar simpatic ascultatorilor. Pledoaria in favoarea ucenicului tradator a fost atat de convingatoare, incat un ascultator s-a hotarat sa dea primului sau baietel numele lui Iuda.
Sosise timpul ca ucenicul Domnului Christos, ramas in istorie ca un simbol al tradarii, sa scape de reputatia pe care i-au facut-o cele doua milenii de istorie crestina. Sosise timpul ca oamenii sa dea la o parte convingerile lor hranite din Scripturi si sa fie mai ingaduitori fatza de pacat. Poate ca Biblia si principiile ei sunt prea dure, prea stanjenitoare. Poate ca raul nu este atat de rau si poate ca, intr-o zi, omul va descoperi ca pacatul sau este cel mai mare bine pe care-l poate face.
Mergand pe firul acestei tendinte a lumii contemporane, nu ar trebui sa ne mire faptul ca intr-o zi vom afla despre Cain ca a fost un sfant care ar trebui canonizat, iar despre regina Izabela ca a fost o femeie dupa inima lui Dumnezeu.
Dincolo de ciudatenia acestor exemple, descoperim una din cele mai abile arme de lupta folosite de Diavol in zilele noastre: pervertirea constiintei umane. Adica mituirea paznicului credincios care trebuie sa pazeasca fortareata fiintei noastre. O constiinta pervertita, care nu se mai afla sub calauzirea Duhului Sfant, va avea o falsa scara a valorilor si va ajunge sa numeasca raul bine si binele rau. O constiinta pervertita este un paznic mituit care va inagadui dusmanului sa intre la orice ora din zi si din noapte in fortareata vointei omului.
“De fapt, raul nu e chiar atat de rau” – vrea sa-i convinga Diavolul pe oamenii veacului noastru. Pacatul ? O simpla prejudecata a Bibliei, invechita si inutila. De fapt, el nici nu exista, spun psihologii moderni. Acesta este noul drog pe care Satana vrea sa-l injecteze omenirii de azi.
Prevazand cu veacuri inainte aceasta stare de lucruri, Dumnezeu a lasat in Cuvantul Sau un avertisment puternic adresat celor ce incearca sa prezinte raul intr-o lumina favorabila:
“Vai de cei ce numesc raul bine si binele rau, care spun ca intunericul este lumina si lumina intuneric, care dau amaraciune in loc de dulceata si dulceata in loc de amaraciune” ( Isaia 5,20 ).
Cum se mituieste paznicul
Traim ultimele clipe ale istoriei pacatului, ultimele momente ale bataliei pentru castigarea mintii omului. Viata de toate zilele si experienta noastra personala ne arata ca Diavolul ne castiga de partea lui atunci cand reuseste sa schimbe ceva in mintea noastra, in convingerile noastre sanatoase. Care sunt caile folosite de el pentru a-si atinge scopul ? Sunt inepuizabile… Voi aminti doar cateva dintre ele:
1) Reclamele
Etichetele, ambalajele si reclamele au importanta lor in viata omului modern. Insa in lumea de azi, reclamele ne invadeaza viata din ce in ce mai agresiv, uneori prezentand raul sub cele mai atragatoare aparente. Daca nu oglindeste in mod fidel si onest realitatea, reclama poate fi una din cele mai abile forme de mituire a paznicului fiintei umane – constiinta.
Intr-o lume bantuita de vantul reclamelor zgomotoase si atragatoare, sfatul apostolului Pavel este cu atat mai pretios: “Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun” ( 1 Tesaloniceni 5,21 ). Cu alte cuvinte: “Nu va lasati amagiti de aparente, ambalaje si etichete, ci cercetati miezul lucrurilor, primindu-le in viata doar pe cele cu adevarat de valoare vesnica.”
Viata este prea scurta si prea pretioasa pentru a o vinde pe pretul unor ambalaje atragatoare. Sufletul nostru are prea mare nevoie de Dumnezeu pentru a-i rapi acest privilegiu cu preocupari nefolositoare. Iar revenirea Domnului Christos este prea aproape pentru a ne permite sa ascultam toate vocile lumii, pentru a privi toate tablourile lumii, pentru a gusta toate placerile oferite de lume, fara riscul ca paznicul vointei noastre – constiinta – sa fie mituit.
2) Mass-media
Toate mijloacele mass-media ( presa scrisa, televiziunea, radioul, internetul ) cunosc si folosesc din plin tehnicile de manipulare. Aceasta nu inseamna ca aceste mijloace sunt rele prin ele insele. Categoric, nu ! Insa este foarte important cine se afla in culise si cine dicteaza ce informatii sa ni se transmita prin mass-media.
Daca cei care gestioneaza aceste mijloace formatoare de opinie cad sub influenta puterilor raului ( fapt pe care beneficiarii de mass-media nu-l pot cunoaste ), este de la sine inteles ca ceea ce ne ofera aceasta va purta amprenta raului. Canale de televiziune prestigioase ca Discovery sau National Geographic, care au documentare de inalta calitate si cu un impact major asupra telespectatorilor, promoveaza din culise evolutionismul. Si atunci ne intrebam: Cine se afla in spatele cortinei ?
Pentru ca “paznicul” fiintei umane sa fie vigilent, el are nevoie de liniste. Imaginati-va un soldat care se afla in serviciul de garda, avand cu el un aparat de radio care functioneza neintrerupt si cu volumul la maxim, ascultand muzica rock. Cat de eficient va fi serviciul unui astfel de gardian ? Nu e greu sa ne imaginam… Cat de eficienta poate fi o constiinta bombardata zilnic, cateva ore pe zi, cu ceea ce ne ofera idolii tehnologiei moderne ?
Poetul englez T. S. Eliot, laureat al premiului Nobel, afirma ca televiziunea, patrunzand tot mai adanc in viata omului contemporan, distruge individualitatea spirituala, facand niste oameni standardizati. Toti privesc aceleasi emisiuni, toti primesc aceleasi sugestii, tuturor li se induc aceleasi emotii si toti isi formeaza morala dupa acelasi calapod.
Sociologii au descoperit ca in familiile in care exista televizor, ora culcarii este intarziata in medie cu 2 h, iar copiii americani raman in fatza televizorului sau computerului cam tot atatea ore cate le petrec la scoala.
3) Artele
Creatorul a inzestrat fiinta umana cu sensibilitate, imaginatie si dragoste pentru frumos. Din aceste inzestrari s-au nascut artele care, la randul lor, au un impact deosebit asupra societatii. Teatrul, dar mai ales cinematograful – considerat a fi cea de-a saptea arta – sunt in mare masura responsabile de moralitatea societatii noastre prin mesajele transmise in ultimele decenii. Doar in ziua judecatii finale, cand Dumnezeu va trage linia si va scoate la lumina intregul adevar ascuns de ochii nostri, se va vedea uriasul impact pe care artele, in general, si cinematograful, in special, l-au avut asupra ultimelor generatii de oameni.
Un studiu facut in domeniul filmului arata ca violenta pe care o vedem in societatea de astazi isi are cauzele in filmele vizionate cu doua sau trei decenii in urma. Iata unul din cele mai eficiente mijloace folosite de Satana pentru a mitui paznicul fiintei umane – constiinta.
4) Hipnotismul
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, lumea pariziana cunostea fiorii unei noi descoperiri medicale. Medicul vienez Frantz Mesmer devenise celebru prin sedintele sale de magnetism. Acestea aveau, se pare, un mare succes in vindecarea mai multor boli. De fapt, ce facea renumitul medic vienez ?
Intr-o incapere putin luminata, in care patrundeau acordurile unei melodii placute, bolnavii erau aranjati pe mai multe randuri, tinandu-se de mana in jurul unui vas care continea pilitura de fier. Timp de ore intregi, Mesmer, imbracat in haine de matase de culoare violeta, se plimba printre bolnavi, magnetizandu-i cu ajutorul unor baghete metalice.
Deseori maestrul ii pironea cu privirea pe pacientii sai, facand diferite miscari cu begheta deasupra capului celor bolnavi. Semiintunericul din camera, acordurile muzicii, culoarea hainelor maestrului, privirea patrunzatoare a acestuia, toate aveau o influenta atat de puternica asupra bolnavilor, incat sub puterea sugestiei, multi dintre ei se considerau vindecati.
Au trecut de atunci mai mult de doua secole. Astazi practicile medicului vienez sunt date uitarii, insa Mesmer ramane in istoria medicinii drept unul dintre inaintasii uneia dintre cele mai fascinante ramuri ale practicii medicale – hipnotismul.
Probabil ca pentru unii va fi greu de sesizat legatura dintre hipnotism si subiectul in discutie. Insa trebuie stiut ca deja de peste opt decenii se practica interventii chirurgicale efectuate sub hipnoza, fara sa fie folosite anestezice. Ce este, de fapt, hipnoza ? Nimic altceva decat o imprumutare voita si constienta a mintii, vointei si facultatilor intelectuale de catre o persoana unei alte persoane.
“Imprumuta-mi mintea, ca sa indepartam gunoaiele si ea va functiona normal !” – era indemnul dat de un hipnotizator vindecator unui pacient in preajma unei sedinte de hipnotism. Iata cateva manifestari ale starii de hipnoza:
– Cel hipnotizat nu simte nevoia sa ia vreo decizie si nu are spirit de initiativa. El devine o persoana pasiva care actioneaza doar la indemnurile si sugestiile venite din afara.
– El reactioneaza doar la comenzile primite de la hipnotizator. Nicio alta comunicare nu este posibila, decat prin intermediul celui caruia i s-a imprumutat vointa.
– Cel aflat sub hipnoza accepta situatii pe care in viata de toate zilele le-ar refuza. La sugestia hipnotizatorului, el poate incerca sa culeaga pere dintr-un cuier, va mirosi o coada de matura, crezand ca are in mana un buchet de trandafiri, va sta timp indelungat in pozitii incomode, etc.
– Pentru cel hipnotizat, lucrurile absente devin prezente, cele prezente dispar si cele ireale devin reale. Uneori, cel aflat sub hipnoza accepta situatii care contrazic orice logica.
– Cel ce isi imprumuta vointa pe calea hipnozei isi pierde orice interes fatza de ceea ce se intampla in jurul lui. El nu mai are capacitatea morala de a se opune imprejurarilor neplacute si nu simte nevoia sa intreprinda vreo actiune.
– In hipnoza, se pierde notiunea timpului: intervalele scurte de timp devin lungi si invers.
In concluzie, cel hipnotizat nu mai este el insusi, ci un simplu robot humanoid, usor manevrabil, un sclav al vointei altei persoane, un rob al puterilor intunericului. Din nefericire, hipnotismul patrunde tot mai mult in lumea medicala a zilelor noastre, promitand interventii chirurgicale fara anestezie, nasteri fara durere, rezolvarea conflictelor sufletesti, imbunatatirea memoriei si multe altele.
Dar care este pretul ? Predarea vointei si mituirea paznicului fiintei noastre – constiinta. Si daca paznicul este mituit, cine poate sa prevada dezastrul pe care-l va produce dusmanul aflat dincolo de zidurile fiintei noastre ?
Una din cele trei ispite cu care Diavolul L-a asaltat pe Domnul Iisus in pustie a facut aluzie tocmai la aceasta predare constienta a vointei:
“Diavolul L-a suit pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile pamantului si I-a zis: “Tie iti voi da toata stapanirea si slava acestor imparatii, caci mie imi este data si o dau oricui voiesc. Dar daca Te vei inchina inaintea Mea, toata va fi a Ta.” Drept raspuns Iisus i-a zis: “Inapoia Mea, Satano ! Este scris: “Sa te inchini Domnului Dumnezeului tau si numai Lui sa-I slujesti !” ( Luca 4,5-8 ).
A te inchina inseamna in primul rand a supune vointa ta vointei altcuiva. Dar cine altcineva din acest univers are dreptul la acest lucru decat Cel care ne-a dat fiinta, care ne iubeste pana la sacrificul suprem si care este Creatorul nostru ?
Hipnotismul este una din cele mai moderne arme de lupta pe care Diavolul le foloseste pentru castigarea mintii omului. Poate ca oferta este mare si atragatoare, dar care este pretul ? Pretul este urias, caci nu poate fi dezastru mai mare pentru un om decat ca sa-si piarda identitatea, sa nu mai aiba vointa proprie si sa nu mai poata avea putere de decizie ?
Pentru un copil al lui Dumnezeu nu poate fi o pierdere mai mare decat aceea de a-si preda vointa in mainile puterilor intunericului, despartindu-se pentru totdeauna de Creatorul si Mantuitorul sau.
Concluzii
Marele Zid Chinezesc este considerat una din minunile lumii. El avea menirea sa asigure linistea si siguranta unui popor in plina civilizatie infloritoare. Asa cum a iesit din mainile Creatorului ei, fiinta umana este una din minunile Creatiei. Savantii raman uimiti cand, incercand sa atinga cu degetul oceanul nesfarsit al cunoasterii, observa atata complexitate, intelepciune, ordine si logica in planul dupa care a fost alcatuit omul.
“Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta” – spune David intr-unul dintre Psalmii sai ( Psalmul 139, 14 ).
Totusi, asemenea Imperiului Chinez de alta data, fiinta umana cu tot universul ei interior a fost cotropita de dusman. De ce ? Deoarece pentru un moment paznicul ei – constiinta – s-a lasat mituita de vorbele inselatoare ale sarpelui din Eden: “Veti fi ca Dumnezeu” ( Geneza 3,5 ).
De atunci, din acel moment tragic pentru rasa umana, cete intregi de demoni au patruns, generatie dupa generatie, in toate ungherele fiintei umane, distrugand chipul lui Dumnezeu din om, devastand gradinile parfumate ale unui caracter nobil si raspandind otrava nimicitoare a pacatului. Putreziciunea era prea mare pentru ca omul sa mai poata face ceva pentru sine. Ea ii cuprinsese intreaga fiinta fizica, morala si spirituala. De aceea, a fost nevoie ca Creatorul, in marea Sa dragoste sa gaseasca o solutie pentru a-l elibera pe om din sclavia in care ajunsese.
Iar solutia a fost Iisus Christos care, prin oboseala Lui ne-a redat odihna, prin lacrimile Sale ne-a redat fericirea si zambetul, prin batjocurile suportate pe nedrept ne-a redat demnitatea si prin moartea Sa pe cruce ne-a redat dreptul la viata. La viata vesnica…
Daca Diavolul incearca sa forteze zidul vointei omului, sau sa mituiasca paznicul ei – constiinta – Iisus procedeaza cu totul altfel cu noi: “Iata, Eu stau la usa si bat” – spune Mantuitorul. “Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine” ( Apocalipsa 3,20 ).
Ce alta dovada mai doresti cu privire la dragostea lui Dumnezeu fatza de om ? Ce respect mai profund poate exista decat acela pe care Creatorul il manifesta fatza de liberul arbitru al creaturilor Sale ?
Traim ultimele clipe ale istoriei acestui pamant. Semnele timpului prezise in Biblie se implinesc sub ochii nostri, chiar daca uneori suntem prea neglijenti pentru a le discerne. In cer se aud deja pasii convoiului ceresc care-L insoteste pe Domnul nostru. Iisus va reveni curand. Esti pregatit ? Ce-ti face “paznicul“ ? Constiinta este inca treaza, respingand toate incercarile de mituire ale Diavolului, sau s-a lasat demult ademenita de ofertele lui amagitoare ?
Acum, cand el incearca disperat sa-ti castige vointa prin cele mai subtile si amagitoare momeli, iti mai poti permite sa pierzi clipe, zile si ani pretiosi din viata cu lucruri inutile ? Marele Zid exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa veghem si sa-l pazim.
Lori Balogh
