Tâlharul pocăit a mers în rai în ziua morții lui?
Evanghelia lui Luca este singura dintre evangheliile sinoptice care redă un fragment din dialogul care s-a purtat între cei trei răstigniți pe cruce: cei doi tâlhari și Domnul Christos (vezi Luca 23,39‑43).
Conform relatărilor lui Matei și Marcu, inițial ambii tâlhari I-au aruncat lui Iisus cuvinte de batjocură (vezi Matei 27,44; Marcu 15,32). Însă în timpul orelor de agonie pe cruce, unul dintre tâlhari și-a schimbat atitudinea față de Iisus, cerându-I Acestuia cu deplină credință: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta” (Luca 23,42).
Răspunsul Mântuitorului a venit prompt, ca o promisiune prețioasă pentru un om care își trăia ultimele clipe de viață. Așa cum este redat în traducerea lui Dumitru Cornilescu, răspunsul Domnului este folosit de cei mai mulți creștini pentru a argumenta credința lor în nemurirea necondiționată a sufletului, a existenței unui suflet conștient după moarte: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43).
Conform credinței populare, Mântuitorul l-a asigurat pe tâlharul pocăit că va fi chiar în acea zi în paradis împreună cu El. O simplă căutare pe Google ne trimite la o mulțime de controverse teologice pe marginea acestui subiect, unele decente, altele care ies din cadrul respectului și spiritului creștin. Pastori, teologi și profesori de limbi biblice dezbat sensul afirmației pe care Iisus a făcut-o tâlharului pocăit înainte de moartea acestuia.
Înainte de orice abordare a promisiunii lui Iisus, este necesar să o înțelegem în contextul imediat, dar și în cel general al Scripturii.
1) Contextul imediat
a) Tâlharul pocăit L-a rugat pe Iisus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta” (Luca 23,42). Muribundului de pe cruce nu i-a trecut nicio clipă prin minte că Domnul îl va lua cu Sine în rai chiar în acea zi. Tâlharul se gândea la viitor, la momentul revenirii în slavă a Fiului lui Dumnezeu: „când vei veni în Împărăția Ta”.
Chiar dacă era un simplu tâlhar, el știa că nu la moarte se primea răsplata, ci la sfârșitul timpului, când Dumnezeu va judeca lumea. Chiar începutul rugăciunii sale: „Adu-Ți aminte de mine…” ne arată că omul acesta privea cândva, în viitor, la răsplata celor credincioși, nu la momentul morții, așa cum se crede în teologia populară. Dacă teologia tâlharului ar fi fost greșită, Domnul Christos ar fi corectat-o cu siguranță.
b) De asemenea, contextul imediat al Scripturii ne redă un dialog purtat între Maria Magdalena și Mântuitorul imediat după înviere. Ioan ne spune că în momentul în care Maria Magdalena și-a dat seama că „Grădinarul” din fața ei era Însuși Iisus, „ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Răbuni”, adică „Învățătorule!” (Ioan 20,16).
Ceea ce ne interesează în contextul discuției noastre este răspunsul Domnului: „Nu Mă ținea”, i-a zis Iisus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu” (vers.17). Este știut că Domnul a fost crucificat în ziua Pregătirii (vinerea) și că învierea s-a produs în prima zi a săptămânii (duminică).
Dacă Iisus i-ar fi promis tâlharului pocăit în cursul zilei de vineri că vor fi împreună în rai în acea zi, cum putem explica afirmația pe care tot El o face Mariei Magdalena duminică: „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu”? Este cumva Iisus contradictoriu în cele două afirmații făcute la distanță de câteva zeci de ore?
Afirmația Mântuitorului: „Încă nu M-am suit la Tatăl Meu” este întărită de ceea ce îi spune Mariei în continuare: „Spune-le (ucenicilor n.n.) că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru” (vers.17). Așadar, în duminica învierii, suirea la cer în prezența Tatălui era un eveniment ce urma să aibă loc în viitorul apropiat, nu unul care ar fi avut loc imediat după moarte.
Dacă în răstimpul dintre crucificare și înviere Iisus nu S-a suit la cer, cum poate fi înțeleasă promisiunea făcută tâlharului: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”? (traducerea Cornilescu).
Pentru a răspunde la această întrebare sunt necesare câteva observații de natura lingvistică. Traducerile Fidela, precum și cea a Lumii Noi (TLN), introduc în propoziția citată mai sus un semn de punctuație care nu se regăsește în textul original: două puncte. Însă cele două traduceri îl plasează în două locuri cu totul diferite:
„Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu Mine în paradis” (Fidela).
” Adevărat îți spun astăzi: Vei fi cu mine în paradis” (TNL).
Observați cât de radical se schimbă sensul propoziției în funcție de poziția semnului de punctuație introdus? Dacă în primul caz se poate înțelege că Mântuitorul i-a promis tâlharului că chiar în acea zi vor fi împreună în paradis, în cel de-al doilea caz, înțelesul este total diferit: Iisus îi promite tâlharului „astăzi” că vor fi împreună în paradis cândva, în viitor.
Traducerea lui Dumitru Cornilescu introduce în locul semnelor de punctuație prepoziția „că”. Aceasta are valoarea unei virgule și, prin locul în care este plasată, dă un anumit sens afirmației lui Iisus.
„Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine în rai.”
Cele mai multe traduceri ale Bibliei introduc în locul punctelor sau a prepoziției „că”, virgula: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis” (Douay, Louis Seconde, etc.).
Indiferent că vorbim de virgulă, două puncte sau prepoziția „că”, introducerea lor în textul biblic (care în originalul grecesc nu avea nici spații între cuvinte și propoziții, nici semne de punctuație) deja reprezintă un act de interpretare a conținutului. Fiecare traducător a adăugat semnul de punctuație (sau prepoziția) în acel loc al propoziției care făcea ca mesajul să corespundă cu propria concepție despre starea omului în moarte.
Dacă Martorii lui Iehova nu cred în nemurirea necondiționată a sufletului, ei au introdus cele două puncte după cuvântul „astăzi”. Dacă D. Cornilescu, la origine preot ortodox, credea în nemurirea necondiționată a sufletului, el a introdus prepoziția „că” înainte de cuvântul „astăzi”. Dacă majoritatea celorlalți traducători credeau și ei în nemurirea necondiționată a sufletului, și ei au introdus virgula înaintea cuvântului „astăzi”.
Este evident că o simplă virgulă, plasată înaintea sau după cuvântul „astăzi”, ne poate trimite în direcții total opuse, spre două concepții și doctrine ireconciliabile. Totuși, cum este corect să interpretăm afirmația Mântuitorului? I-a promis El tâlharului că chiar în acea zi vor fi împreună în paradis sau, dimpotrivă, El i-a promis că vor fi în paradis cândva, în viitor?
Pentru a găsi răspunsul corect la această întrebare trebuie să ținem seama de contextul general al Bibliei și să observăm ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în alte pasaje biblice despre tema stării omului în moarte și dacă el susține învățătura atât de populară a nemuririi sufletului.
2) Contextul general
Din contextul imediat al textului din Luca 23,43 am înțeles că nici tâlharul nu se aștepta să primească răsplata cerută chiar în acea zi, ci cândva, în viitor, dar nici Domnul Christos nu S-a suit la cer în răstimpul dintre crucificare și înviere.
Dar ce spune Biblia în ansamblul ei despre starea omului în moarte? Există nemurire necondiționată a sufletului? Există un rai și un iad prezent, în care sufletele ajung imediat după moarte pentru a-și primi răsplata?
Deoarece subiectul este foarte vast, nu voi repeta argumentele deja prezentate în alte articole, ci voi indica doar link-urile respective:
http://www.loribalogh.ro/2013/12/starea-omului-in-moarte/
http://www.loribalogh.ro/2013/11/teoria-nemuririi-sufletului/
http://www.loribalogh.ro/2013/10/dincolo-de-mormant/
http://www.loribalogh.ro/2013/09/natura-omului-2/
http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-raiul-7/
http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-adevarul-despre-iad-6/
http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-iadul-mit-sau-realitate-5/
Încă o observație este binevenită: Folosirea cuvântului „astăzi” în Biblie, fie pentru a introduce, fie pentru a încheia o afirmație, are rolul de a sublinia solemnitatea declarației ce fusese făcută. Doar în Deuteronomul întâlnim peste 40 de expresii de genul: „te învăț astăzi”, „așez în fața ta astăzi”, „mărturisesc împotriva ta astăzi” (Deuteronomul 4,18; 6,6; 7,11; 8,19, etc.). „Astăzi” nu are un sens temporal, ci are rolul doar de a întări o declarație.
În concluzie, ținând cont de faptul că orice text trebuie interpretat în contextul în care se află, atât cel imediat, cât și cel general al Bibliei, promisiunea Mântuitorului făcută tâlharului de pe cruce nu înseamnă nimic altceva decât:
„Astăzi îți promit solemn că la revenirea Mea te voi lua cu Mine în paradis.”
Lori Balogh
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, frate Cristian.
Ca unul ce v-am citit comentariul, în primul rând vă mulțumesc frumos pentru îndemnurile la pocăință și viață sfântă. Domnul bun, care ne dă și voința și înfăptuirea, să ne ajute tuturor la aceasta, și dumneavoastră și mie.
În altă ordine de idei, am luat la cunoștință despre paradeiso și ouranos, dar nu am văzut argumentul biblic conform căruia paradisul este în Adânc.
Nu de alta, dar sunt puțin confuz, căci la 2Corinteni 12:1-4 găsim tot ce spuneți dumneavoastră, și cer și paradis sau rai, dar parcă fratele Pavel zice că undeva în sus a fost răpit, nu în Adânc.
Vă rog frumos să completați informația oferită.
Domnul Isus Hristos să vă aibă în paza Sa.
Cei mai mulți nu ştiu un lucru esențial dupã cum nici eu nu l-am înțeles ceva timp, pânã când Dumnezeu mi l-a descoperit.
La o analizã atentã a Cuvântului lui Dumnezeu, în urma rugãciunilor spre o cunoaştere şi înțelegere cât mai adâncã a Adevãrului, Domnul mi-a revelat printre multe altele, semnificația versetului LUCA 23:43.
Dupã cum se ştie, Noul Testament a fost scris în limba greacã, iar cuvântul care limba românã este tradus „Rai”, vine din grecescul „Paradeisõ”. Acum, „Paradisul” sau „Raiul”, aşa cum mai toți sunt familiari cu aceşti termeni, nu se referã la locul acela nespus de frumos sau acea „grãdinã” minunatã creatã de Dumnezeu pentru cei care au murit în Cristos (mântuiți), şi care se aflã undeva sus în ceruri, ci Paradisul (Raiul) se aflã în Adânc (adâncul pãmântului), şi este locul de odihnã a celor mântuiți, care vor rãmâne acolo pânã în ziua Judecãții.
Cuvântul din Noul Testament în limba greacã şi care înseamnã „Cer”( Heaven -englezã), adicã Împãrãția lui Dumnezeu, este „ouranós”.
Cine cunoaşte Scripturile, ştie cã İsus nu se „urcase” încã la cer, atunci când Maria l-a vãzut la mormânt a treia zi când a vrut sã-L îmbrãțişeze.
Când Mântuitorul i-a fãgãduit tâlharului cã,”astãzi vei fi cu mine în Rai”, İ-a spus aceasta pentru cã Raiul (locul de odihnã) nu se aflã în Cer, ci este în Adâncul Pãmântului. Tot aici se aflã şi İadul (a nu se confunda cu Gheena sau İazul de foc), loc în care İsus a propovãduit Evanghelia, sufletelor de acolo timp de trei zile.
Datoritã faptului cã Scriptura spune lãmurit cã Domnul İsus s-a înãlțat la Cer abia dupã 40 de zile, şi în acelaşi timp, datoritã precizãrilor fãcute referitor la „Rai” şi Împãrãția lui Dumnezeu, sper cã acum este totul cât se poate de limpede.
Dumnezeu sã vã binecuvânteze!
Citiți şi studiați Biblia, mai ales Noul Testament. Stãruiți în Cuvântul lui Dumnezeu şi în rugãciune.
Pocãiți-vã şi credeți în İsus. Urmați poruncile Domnului şi încetați a mai pãcãtui, dacã vreți sã aveți viațã veşnicã.
Notã:”Explicația” în legãturã cu „semnele de punctuație” din documentul original „Textus Receptus” , nu este conformã cu Adevãrul prezentat mai sus
Luca 23:42,43: „Şi zicea: Isuse, aminteşte-Ţi de mine când ai să vii în Regatul Tău! Şi Iesus i-a zis: Adevărat îţi zic: Astăzi vei fi cu Mine în paradis.”
În primul rând, în această promisiune faţă de răufăcător, nu e vorba de paradisul ceresc, cel puţin în primă fază. Asta e clar, deoarece răufăcătorul nu era născut din nou (Ioan 3:3-6); şi nu era deschisă şi inaugurată calea spre cer, care a fost deschisă la moartea Lui Isus şi inaugurată la înălţarea Lui la cer (Evrei 6:18-20; 10:19,20).
Astfel aici e vorba cu siguranţă, de paradisul din partea de sheol (locuinţa morţilor) pe care Biblia îl descrie ca un loc al mângâierii (Luca 16:25,26), în el au ajuns şi patriarhii şi credincioşii din V.T. dar ei Nu au ajuns în patria cerească, în Noul Ierusalim (vezi Evrei 11:10,13-16, 39,40). Astfel pentru a ajunge în această parte de sheol sau hades, nu era necesar nici naşterea din nou, căci aici se ajunge pe baza dreptăţii vechiului legământ, iar faptul că tâlharul s-a pocăit, aceasta a făcut ca Isus să-i promită că astăzi El va fi cu tâlharul în paradis. Sheolul este în inima pământului, sufletul lui Isus a fost acolo cu tâlharul în timpul cât a fost în mormânt (Fapte 2:26, 27).
Prin urmare, în timp ce tâlharul năzuia la o intrare în viitor în Regatul lui Cristos, Domnul l-a făcut să intre în ante-camera Regatului, în „sânul lui Avraam”, în locul unde este „mângâiat” (Luca 16:22,25), în „paradis” chiar în aceea zi ca suflet, iar cu siguranţă că în viitor, va avea parte de învierea celor drepţi pentru viaţă eternă.
Tocmai de aceea Biblia învaţă: „David nu s-a suit la cer” (Fapte 2:34) spune Petru intr-unul din discursurile sale. Şi David a afirmat: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea” (1 Regi 2:2). Din aceasta rezultă că drumul pentru toată omenirea, la moarte, nu duce la cer ci în sheol.
Conform cu învăţătura lui Isus fie în locuinţa morţilor în chinuri, fie în „sânul lui Avraam”, de fapt Isus a spus clar: „nimeni nu s-a suit in cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul Omului, care este in Cer” (Ioan 3:13). Dumnezeu este Cel ce s-a pogorit din cer in trupul ui Isus Christos, nimeni nu s-a suit în cer. Doar după învierea lui Isus, credincioşii morţi în Domnul, merg deacum la Domnul în casa din ceruri unde Iisus ne-a pregatit celor mantuiti un loc.
Trebuie să înțelegem că sânt multe taine pe care le vom descoperi dacă va vrea Domnul și cănd va veni timpul.Dar nu Dumnezeu spune că pentru El o mie de ani e o zi și o zi ca omie de ani? Și de Pavel se spune că spune unele lucruri greu de înțeles .Copilul nu știe lucrurile celor mari decât când va veni timpul. Așa și cu spusa că nu va trece generația aceasta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. Deci ave dinți pentru o mâncare tare sau rămânem, la lapte.Amin!
Atunci cand se refera la prima moarte, Mantuitorul o aseamana cu un somn. „Lazar, prietenul nostru doarme… Iisus vorbise despre moartea lui… Atunci Iisus le-a spus pe fatza: „Lazar a murit„” ( Ioan 11, 11.13.14 ).Si nu doar El a asemanat prima moarte cu un somn, ci si alti autori ai Bibliei. Cartea Cronicilor este plina de texte in care moartea unui oarecare imparat este asemanata cu un somn ( de ex. 2 Cronici 26,23: „Ozia a adormit cu parintii sai…” ). Explicatia este logica, in opinia mea: din aceasta prima moarte oamenii se vor „trezi” la inviere, ca dintr-un somn adanc, fie ca e vorba de prima sau de a doua inviere. Din moartea a doua insa, aceea de care vor avea parte cei nelegiuiti, nu va mai exista „trezire”, ci va fi vesnica.
Cand Iisus spune in versetul 26: „Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata”, El se refera la moartea a doua, care este de fapt adevarata moarte, din care nu va mai exista trezire.
Cu stima,
Lori B.
Si textul din Ioan 11:25-26 cum sa-l interpretam? Isus spune „oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata.” Bine, in 11:25 spune „cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
Am gasit o interpretare interesanta a unui pastor baptist:
http://barzilaiendan.com/2015/04/17/marta-si-moartea-o-neintelegere-de-termeni/
Fiti binecuvantati
Sa aveti multa sanatate.