Ce spune Biblia despre… căsătorie

Ce spune Biblia despre… căsătorie

Planul divin inițial

Sunt puține lucruri pe care omul, după căderea sa în păcat, a avut permisiunea să le ia cu sine din lumea desăvârșită a Edenului. Între acestea se număra și instituția căsătoriei, creată de Însuși Dumnezeu spre binele și fericirea oamenilor, înainte de apariția păcatului pe pământ.

„De aceea, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de nevasta sa; și se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).

Expresia „un singur trup” sugerează planul lui Dumnezeu cu privire la legământul căsătoriei, care trebuia să-i aducă pe cei doi într-o relație de unire perfectă pe toate planurile: fizic, mental, emoțional și spiritual.

Planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie este ca aceasta să fie monogamă, între două persoane de sexe diferite (heterosexuală) și permanentă. În textul din Geneza 2:24 se vorbește despre un singur bărbat și o singură femeie care intră în legământul căsătoriei. Variantele moderne ale căsătoriei: poligamia, căsătoria între persoane de același sex, căsătoriile de probă (pe termen limitat) și căsătoriile poliamoroase nu sunt biblice și, prin urmare, nefăcând parte din planul Creatorului, ele nu pot primi binecuvântarea Sa.

Durata căsătoriei, potrivit principiilor biblice, se întinde pe întreaga viață a celor doi soți, ea încheindu-se doar prin moartea unuia sau a ambilor soți: „Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei” (Romani 7:2).

Căsătoria și Decalogul

Importanța legământului căsătoriei reiese din faptul că două dintre Cele Zece Porunci sunt menite să apere această instituție: Porunca a șaptea și Porunca a zecea.

Porunca a șaptea: „Să nu preacurvești” (Exodul 20:14).

Porunca a zecea: „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău” (Exodul 20:17).

Este demn de reținut că Decalogul protejează legământul căsătoriei nu doar la nivel de fapte (Porunca a șaptea), ci chiar la nivelul gândurilor, al sentimentelor, al poftelor și al trăirilor interioare ale ființei umane (Porunca a zecea).

De aceea, îndemnul dat de autorul Epistolei către evrei: „Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat” este însoțit de un avertisment cât se poate de solemn cu privire la judecata lui Dumnezeu: „Căci Dumnezeu va judeca și pe curvari și pe preacurvari”, adică pe cei care necinstesc legământul căsătoriei (Evrei 13:4).

Relațiile dintre soți

Biblia prezintă legământul căsătoriei ca fiind o relație bazată pe dragoste reciprocă, supunere reciprocă și respect reciproc. Dacă dragostea, supunerea și respectul sunt cu sens unic, planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie nu poate fi împlinit, iar fericirea membrilor familiei va fi o Fata Morgana.

„Supuneți-vă unii altora în frica lui Christos. Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului… Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Christos Biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea… Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși” (Efeseni 5:21,22,25,28).

„Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții…” (1 Petru 3:7).

Abuzul fizic și verbal

În orice căsnicie apar și momente tensionate și păreri divergente care pot degenera în certuri. Cele mai multe dintre ele își au originea în slăbiciunile și defectele firii pământești ale celor doi soți. Biblia îndeamnă întotdeauna la rezolvarea lor fără violență fizică sau verbală. „Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu țineți necaz pe ele” (Coloseni 3:19).

Tot Biblia recomandă ca orice neînțelegere să fie rezolvată cât mai curând posibil, deoarece trecerea timpului peste anumite neînțelegeri nu numai că nu le rezolvă, dar le poate chiar agrava. „Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26).

Manifestarea virtuților creștine va ocroti legământul căsătoriei în mijlocul celor mai multe furtuni ale vieții. „Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:2,3).

Divorțul

În Vechiul Testament divorțul a fost tolerat de Dumnezeu, însă el nu a fost încurajat și promovat. Motivul pentru care divorțul a fost tolerat este invocat de Însuși Domnul Christos în dialogul purtat cu fariseii: împietrirea inimii.

„Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup?” Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?” „Iisus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa” (Matei 19:3‑8).

Poziția Creatorului față de divorț este clar arătată în cartea profetului Maleahi: „Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel” (Maleahi 2:16). Singurul motiv acceptat de Dumnezeu pentru divorț este însăși călcarea legământului căsătoriei prin săvârșirea păcatului adulterului (Porunca a șaptea) de către unul sau ambii soți: „Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta afară de pricină de curvie și ia pe alta de nevastă, preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește” (Matei 19:9; 5:32).

Sfaturi biblice cu privire la căsătorie

Căsătoria este un legământ pe viață și cei care intră în acest legământ trebuie să cumpănească bine dacă vor putea trăi câteva decenii în armonie și pace cu persoana aleasă. Greutățile inerente ale vieții și furtunile stârnite fără nicio avertizare vor rupe acele legăminte ale căsătoriei care nu au fost realizate pe baze solide.

De aceea, sfatul Bibliei este: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum pot sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14).

Căsătoria este un „jug” ce poate fi purtat doar dacă există dragoste reciprocă și armonie în mentalitate, obiceiuri, cultură, educație și religie. Când deosebirile sunt mari, „jugul” devine nepotrivit și de nesuportat, iar „carul” familiei este mereu în primejdia de a se răsturna.

Romantismul și căsătoria

Atunci când romantismul și sexualitatea se manifestă strict în cadrul legământului căsătoriei, ele sunt adevărate daruri ale Creatorului pentru cei doi soți, consolidând relația dintre ei. Căsătoria nu înseamnă doar romantism și relații sexuale, însă fără ele, căsnicia este ca o floare fără parfum și ca un cer fără stele.

Biblia îi încurajează pe soți să fie romantici, adăugând celorlalte aspecte ale căsătoriei parfumul și culoarea care o fac de dorit. „Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale. Cerboaică iubita, căprioară plăcută, fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei” (Proverbele 5:18,19).

Lori Balogh