Geneza 9,3: „Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană”

Geneza 9,3: „Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană”

„Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca și iarba verde.”

Aparent, textul citat mai sus oferă oamenilor care au trăit după Potopul biblic deplină libertate în ceea ce privește alimentația. Expresia „tot ce mișcă și are viață” cuprinde întregul regn animal, iar expresia „iarba verde” se referă la regnul vegetal. Așadar, spun unii comentatori, avem liber să consumăm absolut tot ce dorim, tot ce poftim.

Însă, înainte de a trage astfel de concluzii pripite, sunt necesare câteva observații:

1) Înainte de Potop, Dumnezeu nu a permis omului să mănânce carnea animalelor. Dieta originală este notată în Geneza 1,19 și 3,18, fiind formată din nuci, fructe, semințe, cereale și legume. Această rânduială a predominat până la marele Potop universal.

Acest cataclism a distrus întreaga vegetație de pe pământ. Până la refacerea ei, supraviețuitorii Potopului ar fi pierit de foame dacă nu li s-ar fi îngăduit să consume carnea animalelor. Dumnezeu a prevăzut criza alimentară din perioada imediat următoare, prin terminarea rezervelor de hrană din corabie, fapt pentru care a poruncit ca dintre animalele curate să fie salvate câte șapte perechi (vezi Geneza 7,1‑2). De fapt, Dumnezeu a permis ca hrană ceea ce Potopul făcuse o necesitate.

2) Deși textul din Geneza 9,3 pare să arate o îngăduință, rețineți faptul că aceasta nu era fără limite. Dumnezeu a specificat: „Toate acestea vi le dau ca și iarba verde.” Dar nu toate vegetalele sunt bune de mâncat! Unele sunt toxice, putând provoca chiar moartea. Așadar, după cum nu toată „iarba verde” (vegetalele) este destinată hranei umane, la fel nici carnea tuturor animalelor nu este îngăduită de Dumnezeu pentru consumul uman. Curând după aceasta, Dumnezeu a arătat că anumite animale nu erau bune pentru hrană și categoric nu trebuiau mâncate (vezi Leviticul 11).

3) Este important de notat faptul că această poruncă i-a fost dată lui Noe imediat după ce a ieșit din corabie. De vreme ce este nevoie de două animale (mascul și femelă) pentru a păstra specia și numai câte o pereche de animale necurate au fost salvate în corabie, este clar că Dumnezeu nu a permis să fie mâncate animalele necurate. Dacă El ar fi permis acest lucru, speciile de animale necurate (de exemplu, porcul) ar fi fost exterminate și astăzi n-ar mai exista multe dintre aceste specii.

4) Noe deja cunoștea deosebirea dintre animalele curate și cele necurate (vezi Geneza 7,2). Aceasta deosebire trebuie să fi fost atât de bine cunoscută antedeluvienilor, încât nu a fost nevoie ca Creatorul să atragă în mod special atenția lui Noe asupra ei. Numai atunci când această deosebire s-a pierdut în decursul veacurilor, prin înstrăinarea omului de Dumnezeu, au fost date în scris noi reglementări cu privire la animalele curate și necurate (vezi Leviticul 11; Deuteronomul 14).

Noe luase în corabie câte șapte perechi dintre animalele curate și doar câte o pereche dintre cele necurate. De asemenea, prima jertfă adusă de Noe a fost tot dintre animalele curate (vezi Geneza 8,20). Ținând cont de acest aspect, ce semnificație poate avea îngăduința lui Dumnezeu: „Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană”? Semnificația este simplă: Dumnezeu le-a îngăduit lui Noe și urmașilor lui să mănânce carne.

Aceasta nu înseamnă că cei care au trăit înainte de Potop nu consumaseră carne. Cu siguranță că au consumat carne, însă fără să existe vreo autorizare din partea lui Dumnezeu. În planul divin nu exista ideea că animalele să se mănânce unele pe altele, dar nici ca omul să mănânce carnea lor.

Permisiunea a venit doar cu ocazia Potopului, și aceasta din motive foarte întemeiate. Potopul a schimbat clima și geografia planetei, reducând mult fertilitatea solului. Regiunile din nord sau sud, apropiate de cercul polar, nu mai puteau să producă suficientă hrană vegetală pentru a susține viața oamenilor. Așadar, Dumnezeu i-a îngăduit omului să adauge carnea la dieta lui vegetariană nu doar din cauza lipsei vremelnice a vegetalelor în perioada imediat următoare Potopului, ci și din cauza unor condiții climaterice și geografice noi.

5) Dumnezeu nu-Și schimbă standardele morale: „Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele” (vezi Psalmul 89,34). Din moment ce caracterul Său este neschimbător („Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” – Maleahi 3,6), El nu-i putea permite lui Noe să facă ceea ce poporului Israel urma să-i fie interzis.

Legile lui Dumnezeu, inclusiv cele referitoare la alimentație, au fost date din dragoste, pentru a limita boala și pentru a aduce oamenilor mai multă fericire (vezi Exodul 15,26). Știința modernă recunoaște faptul că principiile de sănătate pe care le promovează Biblia pot ajuta semnificativ la reducerea bolilor și la creșterea calității vieții. Într-adevăr, căile lui Dumnezeu sunt cele mai bune.

În concluzie, permisiunea lui Dumnezeu: „Tot ce se mișcă și are viață să vă slujească de hrană” nu înseamnă nicidecum libertatea de a mânca orice vietate de pe pământ, ci doar permisiunea de a consuma din carnea animalelor curate în noile condiții climaterice și geografice care au apărut după marele cataclism universal.

Lori Balogh