Ilustrații despre păcat și consecințele lui
Reacția în lanț a păcatului
21 mai 1946, Los Alamos, SUA. Un tânăr și îndrăzneț om de știință execută o experiență nucleară în vederea unui test din sudul Pacificului. Făcuse de mai multe ori această experiență și avusese de fiecare dată succes. De această dată avea nevoie de o reacție în lanț, iar pentru aceasta trebuia să apropie una de alta două sfere conținând uraniu. Când masa devenea critică, urma să depărteze cu șurubelnița cele două sfere, oprind astfel reacția în lanț.
Însă ceva neașteptat se întâmplă în ziua aceea: Chiar când masa ajunge la punctul critic, savantul scapă din mână șurubelnița. Deodată, camera se umple de o ceață albăstruie. Tânărul Louis Slotin, în loc să fugă afară și să se salveze, îndepărtează cele două sfere de uraniu cu propriile sale mâini, întrerupând astfel reacția în lanț.
Gestul tânărului savant a salvat viața a șapte colegi aflați în cameră, deși el știa că el este pierdut din cauza radiațiilor. Pe când aștepta salvarea afară, tânărul savant îi spune unuia din colegii care fuseseră cel mai aproape:
„Tu vei trece cu bine, dar pentru mine nu există nici cea mai mică șansă.”
După nouă zile, Louis Slotin a murit în chinuri groaznice…
Aplicație: Acum două mii de ani, Iisus a pășit în cea mai concentrată radiație, lăsându-Se atins de blestemul ei și dându-Și viața pentru a ne salva pe noi. Pe Golgota, Iisus a întrerupt reacția în lanț – puterea păcatului care ne-ar fi distrus pe toți.
Cei care își băteau joc de El pe când atârna pe lemnul crucii, spunând: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu se poate mântui” (Matei 27:42) rosteau un mare adevăr. Pentru a ne salva pe noi, El S-a sacrificat de bună voie.
Temnița păcatului
Într-un oraș mare, cu mai mult timp în urmă, o mamă care nu dorea ca fiul ei să fie încorporat în armată, l-a ascuns într-o cameră secretă, aflată la mansardă. Îl hrănea zilnic printr-o mică deschizătură și așa a trecut mai mult timp.
Într-o zi însă, mama s-a îmbolnăvit și băiatului nu a mai avut cine să-i aducă de mâncare. A început să țipe de foame, iar strigătele lui au fost auzite de vecini, care au alertat poliția. Sosiți la fața locului, polițiștii au găsit un băiat sălbăticit, murdar, nepieptănat și flămând, ascuns în camera lui secretă.
După ce i s-a dat de mâncare și a fost chestionat de polițiști, băiatul a fost întrebat:
„Acum ce vrei să faci?” Băiatul se întoarce și, privind spre vechiul sau culcuș, răspunde:
„Să merg înapoi.”
Aplicație: „Temnița cea mai de temut este aceea în care te simți bine” (Nicolae Iorga). Cei mai mulți oameni aleg de bunăvoie să rămână în temnița păcatului.
Lupta cu păcatul
Un fachir indian, sosind într-un sat, a afirmat că el poate face aur. Imediat în jurul lui s-a adunat tot satul ca să vadă demonstrația. Fachirul a luat un vas cu apă, a pus niște nisip în el și a început să mestece, repetând formule magice. În timp ce amesteca de zor, profitând de neatenția admiratorilor săi, fachirul a introdus în vas câteva bucăți de aur. După ce a mai mestecat puțin, a vărsat apă și le-a arătat sătenilor fundul vasului pe care se puteau zări câteva bucăți de aur.
Impresionat, cămătarul satului i-a oferit fachirului o sumă mare de bani pentru a cumpăra secretul fabricării aurului. Fachirul i-a răspuns cererii, spunându-i că tot secretul este ca atunci când va mesteca în vasul cu apă și nisip, el nu trebuie să se gândească cu niciun chip la maimuța cu fața roșie.
Bucuros, cămătarul a trecut la treabă, cu gândul la îmbogățire rapidă. Însă orice încercare făcea, tot la maimuța cu fața roșie se gândea. Propunându-și să nu se mai gândească la ea, aceasta îi revenea și mai insistent în memorie. Așa că aurul a întârziat să apară…
Aplicație: În lupta cu păcatul nu trebuie să ne chinuim să ținem păcatul în atenția noastră. Când dorim să biruim o ispită, nu trebuie să ne gândim la ea, ci să ne concentrăm atenția spre Iisus. Doar privind la El și lăsând gândurile să zboare spre Persoana Sa, ispitele își pierd puterea și păcatul este biruit.
Confuzie fatală
Un avion american DC s-a prăbușit în mlaștinile din Florida, ducând la moartea a 110 oameni. Cauza? O confuzie între două cuvinte în limba engleză: „empty” (gol) și „expired” (expirat). Confuzia a fost fatală, căci era legată de transportul a 144 de generatoare de oxigen despre care s-a crezut, în mod eronat, că erau goale. În realitate, ele erau pline, însă expirate. În timpul zborului, unul dintre aceste generatoare a explodat, ducând la o explozie în lanț și la prăbușirea avionului cu cei 110 pasageri.
Aplicație: La botez, firea pământească expiră, însă ea nu dispare. La cea mai mică neatenție, ea poate exploda, ducând la căderea omului. Cei care cred că ei sunt lipsiți de fire pământească (goi), sunt în cel mai mare pericol.
Vulturul, mielul și Niagara
Într-o iarnă, în ianuarie, un călător aflat în apropierea cascadei Niagara privea la sloiurile de gheață plutind pe râu. Deodată vede o scenă ciudată: Un miel înghețat plutea pe un sloi. Probabil venise la râu să bea apă, însă sloiul s-a rupt și mielul a murit de foame și frig.
Însă mielul înghețat a fost zărit de un vultur care a coborât lin și a început să se ospăteze din trupul mielului.
Cascadă se afla la 70‑80 m, iar sloiurile de gheață înaintau încet spre ea. Din când în când, vulturul își ridică privirea, părând că știe de pericol. Însă continua să se ospăteze mai departe. Cu vreo cinci metri înainte de cascadă, văzând că pericolul se apropie, vulturul încercă să se ridice și să zboare. În zadar însă. Ghiarele intraseră adânc în trupul înghețat al mielului, iar acest era prins de sloiul de gheață. În câteva secunde, vulturul s-a prăbușit în abis împreună cu mielul și cu sloiul de gheață.
Aplicație: O singură îngăduință păcătoasă cultivată îl poate duce pe om la pierire. Păcatul orbește și robește, finalul lui fiind moartea.
Blestemul familiei Kennedy
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, când soarta evreilor din Europa era pecetluită, dar încă mai existau căi de salvare, câteva sute de evrei înstăriți au cumpărat un vapor în scopul de a-și duce familiile în America. Dar aveau nevoie de viză, așa că s-au adresat ambasadorului SUA de la Londra.
În fond nu prezenta niciun obstacol obținerea vizei, dar el a refuzat. Acei oameni curajoși, determinați să-și salveze familiile, au plecat la drum pe ocean fără aprobările necesare. Când ambasadorul SUA a aflat, s-a grăbit să înștiințeze guvernul american că se apropie de țărmul țării o navă cu emigranți ilegali.
Evreii care reușiseră să scape din pericolele războiului, s-au trezit la capătul drumului în
imposibilitatea de a coborî pe țărm. Lipsiți de noroc au trebuit să se reîntoarcă în Europa devastată de război, unde au fost arestați și arși în lagărele de exterminare.
Când s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dus la ambasadorul SUA în Londra și i-a spus:
„Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne nu numai funcției pe care o ai, ci și ca om. De acum înainte, din cauză că din vina ta s-a petrecut această crimă, tu și toți urmașii tăi sunt blestemați!”
Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemul familiei Kennedy toată lumea a auzit.
Blestemul Brâncovenilor
Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însuflețirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituția să fie operă de binefacere.
Insă, după 150 de ani de istorie, spitalul, situat în centrul istoric al Bucureștiului, a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceaușescu. Safta Brâncoveanu a comandat o inscripție în marmură, pe care a așezat-o în bisericuța din curtea spitalului.
Inscripția, care se află acum la Curtea Veche, conține la final un blestem care cere Divinității că cel care se va atinge de ctitorie, adică de spital, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare.
Ceaușescu a dărâmat spitalul și biserica în 1984. A rămas doar inscripția. În 1989, Ceaușescu a fost omorât de cei de un neam cu el chiar de Crăciun. Blestemul spune așa:
„Se face acest spital pentru săraci și de moarte năpraznică, în zi de Crăciun, să moară cel care se va atinge de acest spital”.
De la tine la mine
Într-o biserică venea mereu un om care păcătuia mereu. După ce cădea în păcat, venea la biserică și plângea asemenea vameșului din parabola Mântuitorului. Într-o noapte, a avut un vis în care Satana îi spunea Domnului că acest om nu mai poate fi iertat.
„De ce spui că nu mai pot să-l iert pe acest om?”
„Pentru că mereu vine de la Tine la mine, de la Tine la mine… De la neprihănire la păcat.”
„Cu adevărat ești tatăl minciunii! Omul acesta nu vine de la Mine la tine, de la Mine la tine, ci invers: de la tine la Mine, de la tine la Mine, de la păcat la neprihănire. Cum să nu-l primesc?”
Eliberare de păcat
Handley Page, un pionier al aviației, în timpul unei călătorii a aterizat într-un loc mai izolat. Fără ca Page să știe, la plecare, un șobolan s-a urcat și el în aeroplan. În aer, Page a început să audă zgomote ciudate la elice. Uitându-se să vadă ce se întâmplă, el a văzut șobolanul care risca să-i deterioreze fragilul mecanism de la elice. Ce putea face?
Amintindu-și că a auzit odată că șoarecii nu supraviețuiesc la altitudini ridicate, Page a ridicat aeroplanul mai sus în aer. Aeroplanul s-a ridicat până la altitudinea la care era greu de respirat. Acolo Page a ascultat cu atenție; zgomotul dispăruse, iar șobolanul nu se mai vedea.
Când a ajuns la destinație, el a găsit animalul mort, undeva în interiorul aeroplanului. De multe ori copiii lui Dumnezeu sunt în pericol din cauza păcatelor care le inundă viață și pentru faptul că trăiesc la un nivel spiritual scăzut. Pentru a vedea păcatul învins în viața noastră, noi trebuie să ne ridicăm deasupra lumii, la un nivel spiritual la care păcatul să nu ne ajungă.
Țapul întors acasă
Abraham avea doisprezece țapi frumoși. Nimeni nu avea țapi ca ai lui. El îi iubea și avea mare grijă de ei. Într-o zi a venit preotul de la Templu și i-a cerut doi țapi pentru slujba de Ziua Ispășirii: unul pentru jertfă, iar celălalt pentru trimis în pustie.
Deși ținea mult la ei, în cele din urmă se învoi să dea cei doi țapi necesari pentru slujbă. I-a luat personal și i-a dus la templu, asistând la oficierea slujbei. Unul a fost junghiat, iar altul purtând păcatul a fost trimis în pustie.
În cele din urmă, cu inima tristă dar împăcat pentru darul făcut, se întoarse acasă. Văzând țapii în staul începu să-i numere: 1, 2, 3…5…8…10…11. Uimit a înțeles totul și s-a înfiorat: țapul lui Azazel s-a întors acasă.
Aplicația este profundă și dureroasă. După lungi eforturi ne despărțim de păcatele noastre trimițându-le în pustie. Dar, mai curând decât ne-am așteptat, descoperim că ele se întorc din nou acasă. Nu ne rămâne decât să o luăm din nou de la capăt până vor dispărea cu totul. „Sângele lui Iisus ne va curăța astfel de orice păcat” (1 Ioan 1:7).
de Benone Corneliu Lupu
Culegere de Lori Balogh
