Pe Noul Pământ va mai exista moarte?
Întrebarea aceasta ar putea părea absurdă. Și aceasta deoarece Biblia vorbește în nenumărate texte despre viața veșnică, promisă de Dumnezeu celor ce vor fi găsiți vrednici pentru Împărăția Sa.
Este evident că pe Noul Pământ, în lumea cea nouă care va fi creată de Dumnezeu, nu va mai exista moarte. Acest adevăr este susținut de întregul Nou Testament, iar Apocalipsa afirmă fără echivoc: „Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,4).
Mai mult decât atât, capitolul 20 din aceeași carte ne asigură că la sfârșitul mileniului însăși moartea va fi aruncată în iazul de foc, care este moartea a doua (vezi Apocalipsa 20,14). Sau, cu alte cuvinte, însăși moartea va muri pentru totdeauna.
Dacă astfel stau lucrurile, care este rațiunea întrebării de mai sus?
Dilema este legată de o profeție din cartea profetului Isaia care pare să descrie frumusețea noii Creații, după ce istoria păcatului se va fi încheiat pentru totdeauna. Pasajul din Isaia 65,17‑25 descrie o viață paradisiacă în care nu vor mai exista plânsete și țipete (vers.19), în care poporul lui Dumnezeu va zidi case și le va locui, va sădi vii și va mânca din rodul lor (vers.21), unde „lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni cu țărână” și unde „niciun rău și nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt”, zice Domnul” (vers.25).
Totuși, în acest tablou încântător apare în mod neașteptat moartea. Pasajul spune că „zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor” (vers.22). Dar copacii nu sunt veșnici! De asemenea, ni se spune că nu vor mai fi „bătrâni care să nu-și împlinească zilele” (vers.20), de unde tragem concluzia că vor exista oameni care vor îmbătrâni și vor muri, chiar dacă moartea îi va găsi „sătui de zile”, ca pe patriarhul Avraam (vezi Geneza 25,8).
Însă afirmația cea mai șocantă este cea din versetul 20: „Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr și cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos”. Așadar, va mai exista moarte pe Noul Pământ?
Cheia rezolvării acestei dileme se află în cercetarea contextului istoric în care a fost dată această profeție. Toți profeții, de la Isaia până la Maleahi, au scris cărțile lor în contextul exilului babilonian. Toți aceștia vorbesc despre niște transformări atât la nivelul naturii umane, poporul lui Dumnezeu primind un duh nou și o inimă nouă (vezi Ezechiel 36,26‑28; Ieremia 31,31‑34; Ioel 2,28.29), dar și la nivelul lumii naturale, făcând să dispară foametea, lipsurile și violența (vezi Ezechiel 36,30.35; Isaia 11,6‑9; 35,1.2.7).
Profetul Ezechiel merge până acolo încât compară teritoriul în care se vor întoarce cei eliberați din robie cu o grădină a Edenului (vezi Ezechiel 36,35). Însă toate aceste profeții erau legate strict de reîntoarcerea din exilul babilonian, fiind condiționate de atitudinea poporului iudeu. Din nefericire, poporul lui Dumnezeu a eșuat din cauza neîmplinirii condițiilor, făcând imposibilă împlinirea acestor profeții. Ele rămân doar ca mărturie a planurilor și intențiilor lui Dumnezeu cu acest popor.
Greșeala pe care o fac cei mai mulți creștini atunci când încearcă să înțeleagă aceste profeții este aceea că ei încearcă să le universalizeze, așteptându-se ca ele să se împlinească în viitor în toate detaliile lor.
Dacă privim profeția din Isaia 65,17‑25 în contextul ei istoric, adică cel al exilului și al întoarcerii poporului iudeu din acest exil, prezența morții nu ne mai șochează. Încă ne aflăm pe pământ și încă marea dramă a păcatului este în derulare, prin urmare moartea face parte din scenariu.
Însă dacă încercăm să generalizăm și să aplicăm profeția la viitor, la Noul Pământ, apar nedumeriri, căci nimeni nu poate concepe existența morții pe Noul Pământ. Viața veșnică promisă și moartea sunt două noțiuni ireconciliabile, care se anulează una pe cealaltă.
Din întregul pasaj biblic din Isaia 65,17‑25, cele mai mari dificultăți de înțelegere ni le creează expresia „ceruri noi și un pământ nou”. Deși întâlnim o expresie foarte asemănătoare și în Apocalipsa 21,1 („Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou”), contextele în care apar cele două expresii sunt total diferite. În timp ce în Apocalipsa se vorbește despre o nimicire totală a pământului și reînnoirea lui într-o nouă Creație, în Isaia se vorbește despre „ceruri noi și un pământ nou” într-un context relativ liniștit, cel al reîntoarcerii poporului lui Dumnezeu din exilul babilonian.
În Isaia expresia pare să se refere la schimbările în bine pe care Dumnezeu urma să le facă în lumea naturală, în viața poporului Său în Palestina, concomitent cu cele făcute în natura umană a poporului Său. Aici e vorba mai degrabă de restaurarea lui Iuda în Palestina decât de reînnoirea întregului pământ, așa cum va fi făcută la sfârșitul istoriei.
Să observăm că, după ce în versetul 17 profeția vorbește de crearea de „ceruri noi și un pământ nou”, în versetul următor această „creație” se rezumă doar la Ierusalim și poporul lui Dumnezeu. Capitolul 66 ne ajută și mai mult să înțelegem că expresia „ceruri noi și un pământ nou” are o semnificație restrânsă, căci el îi descrie pe slujitorii lui Dumnezeu proclamând slava Sa printre neamuri și aducându-i înapoi pe ceilalți iudei la Ierusalim (cap. 66,19.20). Or această acțiune nu poate fi legată de viitoarea Creație, ci de împrejurările concrete ale întoarcerii iudeilor din exilul babilonian.
Așadar, expresia „ceruri noi și un pământ nou” din Isaia 65,17 trebuie înțeleasă figurat și nu literal. De altfel, în multe pasaje din cartea profetului Isaia, salvarea poporului lui Dumnezeu din robie este asociată cu puterea lui Dumnezeu de a crea cerurile și pământul (vezi Isaia 37,16; 42,5; 44,24; 45,18).
În Isaia 51,16, eliberarea iudeilor din exilul babilonian este asociată în mod metaforic cu puterea lui Dumnezeu de a întinde cerurile și de a așeza temeliile pământului: „Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mânii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu.”
În concluzie, profeția din Isaia 65,20 trebuie înțeleasă în contextul restaurării poporului iudeu și nu al restaurării finale despre care vorbește Apocalipsa 21 și 22. Este o profeție condiționată, iar Israel a înregistrat un eșec în împlinirea ei. Totuși, ea se va împlini la o altă scară și la un alt nivel atunci când Dumnezeu va pune capăt istoriei păcatului și va aduce la existență noua Sa Creație:
„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era… El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,1.4).
Lori Balogh
Ca raspuns la prima intrebare:
Romani 2
12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.
13 Pentru că nu* cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
* Mat 7:21; Iac 1:22; Iac 1:23; Iac 1:25; 1 Ioan 3:7;
14 Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege,
15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele.
16 Şi faptul acesta se va vedea în* ziua când, după Evanghelia** mea, Dumnezeu va judeca, prin† Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Asta doar daca d-v credeti ca sufletul este nemuritor !!! Insa , dupa lumina pe care o am de la Bunul Dumnezeu la ora aceasta, eu nu cred in nemurirea sufletului, din foarte multe motive pe care le-am expus in articolele de la categoria „Lumea tacerii”.
Cu stima,
Lori B.
Ma refeream nu la 1 Petru 3:18-20 desi cred ca si 1 Petru 3:18-20 se refera la acelasi lucru si anume ca : duhul omului traieste si dupa moarte si poate auzi si asa Evanghelia ,nu numai daca omul este in trup. Eu ma refeream la 1 Petru 4:6 ,, tocmai in vederea aceasta (adica a judecati) a fost vestita Evanghelia si celor morti ,pentruca sa fie judecati ca oameni in trup,dar sa traiasca dupa Dumnezeu , in duh.
Referitor la 1 Petru 3,18-20: https://www.loribalogh.ro/2014/08/1-petru-318-20-duhurile-din-inchisoare/
Cu stima,
Lori B.
Se pare ca cei de la Adam la Hristos au primit o a doua sansa, pentruca Petru spune ca ,,Evanghelia a fost propovaduita celor morti ” iar ei sa poata ,, trai pentru Dumnezeu ” cu duhul lor.
Promit ca voi studia cat de curand tema celei de-a doua sanse la mantuire si va voi spune atunci concluziile mele. Pana atunci, raman la convingerea ca singura noastra sansa de mantuire o avem in aceasta viata.
Cu stima,
Lori B.
Ce se intinpla cu cei ce nu au avut sansa de a auzi Evanghelia ? Este Dumnezeu nedrept sa-i arunce in iazul de foc pe cei ce nu au auzit Evanghelia.? Despre cei ce au facut pacatul de neiertat se spune ca nu vor fi iertati nici in veacul acesta nici in cel viitor .Deci se pare ca exista iertare in veacul viitor altfel afirmatia nu ar avea sens. In imparatia de 1000 ani ,,neamurile nu vor mai fi inselate” deci toti vor primi sansa mintuiri.
Cit priveste mintuirea natiunilor cititi Zah.14 care vorbeste de natiuni care se vor inchina la Ierusalim.
Eu nu cred intr-o convertire „en-gros” a natiunilor, asa cum s-a facut crestinarea unor tari intregi in timpul Evului Mediu. Daca Biblia afirma: „toate natiunile se vor inchina inaintea Ta” ( Apocalipsa 15 ), mi se pare corect sa intelegem ca este vorba de indivizi din toate natiunile, nu de natiuni intregi.
De asemenea, eu nu cred intr-o alta sansa la mantuire decat cea care ne este oferita in aceasta viata. Ideea unei alte sanse la mantuire, in afara vietii este placuta urechilor omului si imbraca diferite forme in religiile lumii ( de la Purgatoriul catolic, la reincarnarea hindusa ). Insa nu este biblica, in opinia mea. Ar fi multe argumente in acest sens ( poate ma voi ocupa intr-un studiu viitor ). Finalul Pildei bogatului nemilostiv ( Luca 16, 19-31 ), in care bogatul ii cere lui Avraam o noua sansa la mantuire pentru rudele sale, este edificator. Nu exista o alta sansa la mantuire decat aceasta viata.
Cu stima,
Lori B.
In primul rind vreau sa mentionez ca nu am nimic deaface cu martori lui Iehova .Idea aceasta o sustin si alte culte nu numai martori. Eu nu prezint niciodata doctrina cultului din care fac parte ci opinia mea personala. Texte ca : Isaia cap. 2 ; Mica cap.4 ;Zaharia cap.14 ; Isaia cap.65 si altele vorbesc despre o IMPARATIE A LUI DUMNEZEU PE PAMINTUL ACESTA nu pe cel NOU. Isaia si Mica ne spune ca NATIUNILE vor veni cu gramada la muntele Domnului ,la fel si Zaharia in cap. 14. In prezent Biserica este compusa din INDIVIZI din toate natiunile dar in viitor poporul Domnului va fi format din NATIUNI dupa cum se spune in Apoc. cap. 15 ,,toate natiunile se vor inchina inaintea Ta”
Cine va primi sansa mintuiri atunci ?
– cei ce vor traii atunci
– normal este ca si cei ce nu au auzit Evanghelia niciodata
– e posibil ca toti cei ce au trait pe pamint sa primeasca o noua sansa
Ideea ca impartirea omenirii in trei categorii distincte ( conform 1 Corinteni 10,32 ) ar corespunde cu trei perioade ale derularii planului lui Dumnezeu nu mi se pare fondata biblic. De ce ? Pentru ca planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, si despre care spuneti ca se deruleaza in prezent, de fapt este planul lui Dumnezeu pentru intreaga omenire ( natiunile ). Biserica lucreaza in prezent nu pentru sine, ci pentru ducerea Evangheliei pana la marginile pamantului.
Invatatura ca in timpul mileniului va exista o noua sansa de mantuire pentru cei care acum o resping, am intalnit-o si la martorii lui Iehova, insa nu pot fi de acord cu ea. Problema existentei vietii pe pamant in timpul mileniului este foarte complexa si implica multe intrebari: Cine va trai pe pamant in mileniu ? Cui i se va da o noua sansa la mantuire: doar celor ce vor trai atunci, sau tuturor celor care au trait pe pamant de la Adam incoace ? Daca va exista o a doua sansa la mantuire, de ce ar cauta oamenii mantuirea in aceasta viata ? Si multe altele…
Multe profetii din VT au ramas neimplinite, iar istoria postbabiloniana nu ne poate oferi date cu privire la implinirea lor. Sa nu uitam ca aceste profetii erau conditionate de ascultare. Daca poporul evreu nu a implinit conditiile, nici Dumnezeu nu a putut implini promisiunile date. Cauza nu se afla la Dumnezeu, ci la om.
Cu stima,
Lori B.
Textul din Isaia nu are legatura cu Apoc.21 si 22 ci probabil cu Apoc.20 (imparatia de 1000 ani ) cind va incepe o noua faza in planul de mintuire a lui Dumnezeu. In 1 Cor.10:32 Pavel imparte omenirea in 3 categorii distincte : iudei ,greci (sau neamuri) ,Biserica (compusa si din iudei si din neamuri).Planul lui Dumnezeu cu iudei s-a sfirsit cind Isus a spus ,,impartatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si data altui neam”; planul lui Dumnezeu cu Biserica se deruleaza in prezent pina la venirea Domnului iar planul lui Dumnezeu cu natiunile se va derula in imparatia de 1000 ani cind Hristos si poporul lui va imparati si preoti peste popoare.Sigur ca daca nu credeti in imparatia de 1000 ani pe pamint dati o alta interpretare textului din Isaia 65. In derularea istoriei dupa intoarcerea din robia babiloniana nu se poate dovedi istoric o implinire a textului.