Psalmul 11 – Sub privirea Domnului

Psalmul 11 – Sub privirea Domnului

 

1. „La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”?

2. Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.

3. Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

4. Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

5. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

6. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

7. Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.”

 

     „Si eu sunt om” ( Fapte 10, 26 up. )

Unul din motivele pentru care psalmii sunt atat de apropiati de sufletul nostru este legat de faptul ca autorii lor nu au fost niste supraoameni, care au trait intr-o lume diferita de a noastra. Fie ca vorbim despre David, Solomon, Asaf, Moise, fiii lui Core sau alti autori ai lor, psalmii sunt reflectii ale trairilor unor oameni plamaditi din aceeasi tarana a pamantului nostru, oameni cu slabiciuni, lupte sufletesti, bucurii, impliniri sau esecuri ca si ale noastre. Iar atunci cand noi insine trecem prin „valea umbrei mortii” ( Psalmul 23, 4 ), cautand cu ardoare sa vedem lumina de la capatul tunelului, psalmii ne sunt mai apropiati ca oricand.

David, autorul Psalmului 11, a scris acest imn al increderii depline in Dumnezeu in perioada de tinerete, pe cand fugea de sabia lui Saul. In acea perioada tulbure din viata sa, el isi  gasea adesea  refugiul fie in pesteri, fie in paduri, fie in pustiul arzator. Au existat trei perioade distincte in tineretea celui ce avea sa fie numit de Insusi Dumnezeui „om dupa inima  Mea” ( Fapte 13, 22 ):

1) Perioada traita in casa parinteasca. In aceasta perioada David s-a format ca om, punandu-se  bazele caracterului sau. „Cei sapte ani de acasa,” petrecuti in sanul familiei, vor lasa o amprenta definitiva asupra a ceea ce va insemna omul  David pentru Dumnezeu, pentru omenire, pentru poporul evreu si pentru Biserica crestina. Acolo, in linistea naturii, langa turmele tatalui sau si in caldura caminului parintesc, David a invatat sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa se inchine Lui si sa se increada in El.

2) Perioada traita la curtea regelui Saul. Aceasta a fost o perioada agitata, in care el a invatat sa-si slujeasca semenii, sa-L slujeasca pe Dumnezeu, sa fie intelept si destoinic, pregatit pentru responsabilitatile care urmau sa-i fie incredintate mai tarziu.

3) Perioada pesterii.  Cea mai dificila perioada a tineretii sale cand,  urmarit de sabia lui Saul, David a invatat sa fie un luptator adevarat, care-si apara tara si poporul. In acest timp, tanjind dupa partasia cu familia sa si prietenii aflati departe,  el a invatat  increderea deplina in ocrotirea si calauzirea lui Dumnezeu.

Psalmul 11 este o reflectie a acestei perioade dificile din viata lui David, Dar oare noi nu trecem prin astfel de momente ? Ce e de facut in astfel de situatii limita, cand esti haituit, respins sau neinteles de cei din jurul tau ? Psalmul 11 este un raspuns posibil la astfel de intrebari existentiale. Este raspunsul unui om care a gasit solutia de a depasi unele din cele mai grele crize ale vietii.

 

     Cand ai consilieri neintelepti

„Cum puteti sa-mi spuneti: „Fugi in muntii vostri ca o pasare ? Caci iata ca cei rai isi incordeaza arcul, isi potrivesc sageata pe coarda ca sa traga pe ascuns asupra celor cu inima curata. Si cand se surpa temeliile, ce ar putea sa mai faca cel neprihanit ?” ( vers. 1 up. – 3 ).

Nu stim cine au fost acesti consilieri ai lui David in momentele de criza prin care trecea, insa argumentele si sfaturile pe care i le dau tanarului David par a fi intemeiate. Parafrazand textul psalmului, acesti sfatuitori par sa spuna:

„David, nu te poti opune singur raului din lume. Nu vezi tu ca toate temeliile moralitatii, ale justitiei si ale neprihanirii sunt surpate in societatea noastra ? Poti tu singur sa te impotrivesti decadentei din lume si chiar din Biserica ? Poti tu sa-ti pastrezi cinstea si integritatea caracterului tau intr-o lume profund corupta, ale carei valori sunt rasturnate cu susul in jos ?

Poti tu sa ramai drept cand Cele Zece Porunci sunt ignorate, cand institutia casatoriei este pe cale de disparitie, cand sunt aparate drepturile tuturor perversilor, in timp ce principiile crestine sunt aruncate asemenea gunoiului sub pres ? David, nu te incapatana sa rezisti intr-o astfel de lume ! Fugi, izoleaza-te, cauta-ti scaparea departe de lumea aceasta stricata si traieste-ti singur , in propria ta colivie, neprihanirea.”

Astfel de ganduri nu vin intotdeauna din partea unor sfatuitori din afara. Poate ca ele izvorasc de cele mai multe ori din interiorul nostru, din indemnurile firii noastre pamantesti. Care este solutia ? Este fuga si izolarea de lume o optiune inteleapta ?

„Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i feresti de cel rau” – se ruga Mantuitorul pentru urmasii Sai din toate timpurile ( Ioan 17, 15 ). Nu, cand „temeliile se surpa” si societatea merge in jos in toate domeniile vietii, solutia nu este nici fuga, nici izolarea, ci curajul de a infrunta criza. Solutia nu este sa te preocupi doar de siguranta ta si a familiei tale, ci de a te preocupa de binele si siguranta celor din jur, invingand egoismul naturii noastre decazute.

Priviti la Iisus ! A cunoscut intotdeauna drumul crucii si, cu putin timp inainte de arestarea si patima Sa, a stiut ca a sosit momentul jertfei Sale supreme. Dar El nu S-a gandit la Sine in acele momente. Iisus S-a gandit in primul rand la ucenicii Sai, pregatindu-i sa treaca cu bine de criza care  Ie statea inainte: „Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine” ( Ioan 14,1 ).

Chiar pe cruce fiind, in ultimele clipe ale agoniei Sale, Mantuitorul S-a gandit la cei din jur: la mama Lui si viitorul ei, la talharul pocait si mantuirea lui , la noi toti si la mantuirea noastra, ca sa nu ne lipseasca nimic din ceea ce ne-ar fi necesar pentru salvarea sufletului.

Merita sa mai crezi in Dumnezeu intr-o societate tot mai secularizata ? Merita sa ramai un tanar integru intr-o lume tot mai sexualizata ? Acum se vede cine este si cine nu este un copil al lui Dumnezeu. Acum se vede cine si-a facut o ancora din relatia sa cu Tatal ceresc, putand sa afirme asemenea lui Pavel: „Stiu in cine am crezut” ( 2 Timotei 1,12 ).

 

     „Caut un om”

In fatza pericolelor care-l inconjoara din toate partile, David refuza solutiile omenesti atat de ispititoare. El refuza sa asculte de consilierii sai, alegand o cu totul alta cale de rezolvare: increderea deplina in Dumnezeu: „La Domnul gasesc adapost” ( vers. 1 pp. )

Dar conteaza oare un singur om integru intr-o societate care se afla in cadere libera ? Poate un singur om sa intoarca mersul unei intregi societati ? Aparent, este o utopie. Si totusi, Dumnezeu spune prin profetii Sai:

„Cutreierati ulitele Ierusalimului, uitati-va, intrebati si cautati in piete, daca se gaseste un om, daca este vreunul care sa infaptuiasca ce este drept, care sa se tina de adevar, si voi ierta Ierusalimul” ( Ieremia 5,1 ).

Dumnezeul cel Atotputernic nu are nevoie decat de un singur om pentru a schimba cursul istoriei dupa planurile Sale. El a avut nevoie de un singur om ca Moise pentru a elibera un popor de sclavi  din crunta robie egipteana,  redandu-i demnitatea; El a avut nevoie de un singur om ca Iosif pentru a salva natiuni intregi de spectrul foametei; El a avut nevoie de un singur om ca Daniel, Samuel, Ieremia si altii, pentru a influenta lumea in bine. Da, Dumnezeu a avut nevoie de un singur Om ca Iisus, Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului, pentru a mantui o lume intreaga.

Nu trebuie sa mai gandesti ca nu conteaza pozitia ta, parerea ta, actiunile tale si modul tau de gandire in comparatie cu pozitia, parerea, actiunile si modul de gandire al unei lumi intregi. Nu gandi ca nu conteaza credinta ta, principialitatea ta sau votul tau, cand o lume intreaga se lasa in voia curentului. In 1933, cand Hitler a ajuns la conducerea Germaniei, un singur vot a facut diferenta. Acel singur vot a facut diferenta dintre pace si razboi, cu cele 70 de milioane de victime ale sale.

Dupa cum Dumnezeu se poate folosi de un singur om pentru a schimba lumea, tot la fel El poate distruge totul, ca in Sodoma, ca sa ramana un singur om neprihanit ca Lot. Daca Dumnezeu cauta un singur om neprihanit intr-o lume ale carei temelii se surpa pe zi ce trece, de ce nu am fi noi acel om despre care, asemenea lui Pilat ( dar intr-un alt sens ),  intregul cer sa exclame bucuros: „Iata omul !” ?

 

     „Domnul este in Templul Lui cel sfant”

Care este secretul tariei de caracter a lui David in astfel de momente de criza, cand chiar cei mai buni prieteni il sfatuiesc sa se retraga in izolare si resemnare ? De unde izvoraste curajul sau de a inota contra curentului si de a trece de partea lui Dumnezeu, cand o lume intreaga ii intoarce spatele ? Secretul consta in convingerile sale profunde pe care le exprima in versetul 4:

„Domnul este in Templul Lui cel sfant, Domnul Isi are scaunul de domnie in ceruri. Ochii Lui privesc si pleoapele  Lui cerceteaza pe fiii oamenilor.”

In acest verset sunt amintite patru puncte de sprijin ale lui David: 1) Templul ceresc; 2) sfintenia lui Dumnezeu; 3) scaunul de domnie al Universului si 4) privirea lui Dumnezeu.

 

     1) Templul ceresc

Desi psalmii, fiind lucrari poetice, nu sunt cei mai indicati pentru a invata doctrine, nu putem trece cu vederea unele adevaruri pe care le regasim in cuprinsul lor, intarind afirmatiile din alte parti ale Scripturii.

David are un caracter puternic deoarece el este convins de anumite realitati. Si una dintre acestea este existenta Templului ceresc, acel „cartier general” in care Dumnezeu troneaza, conducand intregul Univers.

Este acelasi Templu pe care Moise l-a vazut atunci cand i s-a poruncit sa construiasca tabernacolul din pustie ( Exodul 25, 40 ). Este acelasi Templu in care Domnul Iisus Christos a intrat in calitatea Sa de Mare Preot, dupa inaltarea Sa la cer, si unde slujeste ca Mijlocitor pentru intregul neam omenesc ( Evrei 8, 1.2 ). Este acelasi Templu care a fost vazut de Ioan in cursul viziunilor sale apocaliptice ( Apocalipsa  15, 5.6; 11, 19 ).

Ce insemna pentru David faptul ca Dumnezeul sau se afla in Templul ceresc ? Cel putin doua lucruri sunt de amintit:

a) Exista ispasire pentru pacat, Templul avand menirea rezolvarii problemei pacatului. Cu o rezolvare a pacatelor sale la nivel ceresc, David putea sta linistit si putea infrunta problemele inerente vietii. Caci – nu-i asa ? – intr-un fel te raportezi la problemele vietii cand esti impacat cu Dumnezeu, si cu totul altfel o faci cand relatia ta cu Dumnezeu este deficitara.

b) Exista dreptate, caci Templul ii aminteste lui David de judecata si de dreptatea lui Dumnezeu. Faptul ca exista un Templu ceresc, iar Dumnezeu se afla in el, il face pe psalmist sa infrunte cu curaj problemele fara sa fuga, asa cum il sfatuiau prietenii lui. El stia ca pentru un om integru exista iertare, dar si dreptate. De aceea se increde David in Dumnezeu, chiar daca cel rau isi incordeaza arcul si trage pe ascuns impotriva celui neprihanit, si chiar daca se surpa temeliile lumii, iar cel neprinahit pare ca nu mai are niciun sprijin.

     2) Sfintenia lui Dumnezeu

 Ceea ce-l intareste pe David in dorinta lui de a ramane neprihanit intr-o lume corupta este sfintenia lui Dumnezeu. Templul ceresc nu este un spatiu oarecare, ci este „Templul Lui cel sfant”. Dar ce implicatii are pentru viata noastra faptul ca Dumnezeu este sfant ?

In Psalmul 89, 35, Dumnezeu Insusi jura pe sfintenia Sa: „Am jurat odata pe sfintenia Mea: sa mint Eu oare lui David ?” Cand Dumnezeu jura pe propria Sa sfintenie, aceasta este o garantie ca El nu-Si compromite caracterul si ca El Isi va respecta promisiunea de a face dreptate pe pamant, rasplatindu-i pe cei neprihaniti si pedepsindu-i pe cei nelegiuiti. Cel ce a promis: „Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi” ( Evrei 13,5 ) Isi va tine promisiunea indiferent cate sageti vor trage cei rai asupra celor cu inima curata. Si aceasta pentru ca El este sfant si „El nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2,13 )

     3) Scaunul de domnie

Scaunul de domnie al lui Dumnezeu este simbolul puterii absolute. El este „Imparatul imparatilor si Domnul domnilor” ( Apocalipsa 19,16 ), in fatza caruia orice genunchi se va pleca la timpul potrivit.

Nu puternicii acestei lumi au ultimul cuvant, ci scaunul de domnie al lui Dumnezeu are ultimul cuvant, caci „El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati; El da intelepciune inteleptilor si pricepere celor priceputi” ( Daniel 2,21 ).

Este puterea care desparte apele Marii Rosii si potoleste furtuna, puterea care scoate demoni si inviaza morti, puterea care creeaza si produce nasterea din nou. Este aceeasi putere care ne poate scoate si pe noi din mocirla in care suntem gata sa ne afundam, asezandu-ne picioarele pe stanca neclintita a mantuirii. De ce sa fim atat de slabi, cand la dispozitia noastra se afla izvorul intregii puteri a lui Dumnezeu ?

     4) Privirea Domnului

„Ochii Lui privesc si pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor” ( vers. 4 up. ). Poate oare Dumnezeu sa ma vada si pe mine in multimea celor peste sapte miliarde de fiinte umane care traiesc astazi ? El, care are in grija Sa intregul Univers, poate sa-mi cunoasca necazurile si problemele cu care ma confrunt ? Poate El patrunde pana in intunecimile „pesterii” mele in care ma ascund de sabia celor ce-mi vor raul ?

Repetitia folosita de David nu este intamplatoare. Cand „ochii Lui privesc”, aceasta se refera la vederea panoramica si generala a tuturor lucrurilor care se petrec in Univers. Asemenea vulturului care planeaza lin deasupra vailor si muntilor, cu privirea lui patrunzatoare pana in cele mai ascunse locuri, Dumnezeu priveste de la inaltimea cerurilor intreaga lume. Nimic nu scapa privirii Sale patrunzatoare.

Insa dincolo de aceasta privire generala, de ansamblu, Dumnezeu Isi focalizeaza privirea asupra fiecarei fiinte umane si „pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor”. Din inaltimea tronului Sau ceresc, Creatorul cunoaste fiecare suspin al nostru, fiecare dorinta neexprimata, fiecare durere nespusa si fiecare aspiratie dupa o viata mai nobila. Caci El Insusi ne asigura: „Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: „Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite” ( Isaia 57,15 )

Iata secretele tariei de caracter a lui David. Iata solutia la toate amenintarile, necazurile si greutatile vietii mele si ale vietii tale…

 

     Ce poti face cand nu mai e nimic de facut ?

Ce mai poti face cand in jurul tau toate se prabusesc, cand justitia nu mai functioneaza, cand Legea pare sa nu mai existe, iar morala este la pamant ? Ce ar mai putea face un om neprihanit cand temeliile lumii noastre se surpa una dupa alta ?

Sa observam doua lucruri: 1) care este partea celor rai la finalul istoriei si 2) care este caracterul lui Dumnezeu. Care va fi partea celor rai la sfarsitul istoriei pacatului ?

„Peste cei rai ploua carbuni, foc si pucioasa; un vant dogoritor, iata paharul de care au ei parte” ( vers. 6 ).

Dumnezeu nu este razbunator si capricios, asa cum Il zugravesc unii in ignoranta lor. El nu arunca sagetile Sale asupra omului de la prima lui greseala, ci dimpotriva, „are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” ( 2 Petru 3,9 )

Insa indelunga Sa rabdare nu inseamna nici slabiciune, nici indiferenta fatza de pacat. Intr-o zi El va fi nevoit, din dragoste fatza de copiii Sai si pentru a apara siguranta si armonia intregului Univers, sa „ploua carbuni, foc si pucioasa” peste cei nelegiuiti care au trecut definitiv de partea raului.

Suveranul Universului va face toate aceste lucruri pentru ca El „este drept si iubeste dreptatea” ( vers. 7 pp. ). Va veni o zi in care „pleoapele Lui, care cerceteaza pe fiii oamenilor”, se vor intalni cu privirea celor neprihaniti care si-au indreptat fatza spre El. Atunci „El va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine” ( Tefania 3,17 up. ), iar tu vei striga plin de bucuria mantuirii:

„Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice ! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor” ( Apocalipsa 15,3 ).

Treci printr-o criza a vietii ? Te simti cufundat ca intr-o pestera  intunecata, din care nu mai vezi nicio iesire ? Ii vezi pe cei rai cum isi incordeaza arcul, trimitand sageata dupa sageata catre fiinta ta ? Nu te ingrijora ! Chiar daca temeliile lumii par sa se surpe, cauta scapare la Dumnezeu.

Nu alerga la solutii omenesti . Refuza intelepciunea omului. „Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El si El va lucra” ( Psalmul 37,5 ). Fii sigur ca pleoapele Lui au vazut suferinta in care te afli si El iti va veni in ajutor la momentul potrivit. Dumnezeu va spune:

„Destul ! Acum il voi binecuvanta pe cel neprihanit si-l voi pedepsi pe cel rau. Nu vreau sa mai vad lacrimile tale de durere; vreau sa plangi doar de fericire. Vreau sa stii ca Dumnezeul tau este un Dumnezeu milos, dar si drept . Pentru ca nu-Mi voi compromite caracterul si am jurat pe sfintenia Mea, am sa raman langa tine, ca sa stii ca Dumnezeul tau este mangaierea ta, mostenirea ta, izbavirea si puterea ta.”

Acesta este Dumnezeul Scripturilor. Acesta este Dumnezeul lui David. Nu merita El sa fie si Dumnezeul meu si al tau ?

Lori Balogh