Ultima criză a lumii

Ultima criză a lumii

Istoria lumii, așa cum este cunoscută, este o istorie sfâșiată de numeroase și uneori lungi și parcă interminabile conflicte. Privită cu ochii unui statistician, ea ne arată că în cele câteva milenii de istorie cunoscută au existat prea puțini, mult prea puțini ani de pace. Vreo două sute și ceva de ani… Însă și aceștia trăiți cu capul sub sabia lui Damocles, cu teama permanentă a izbucnirii unui nou conflict.

Frumoasa noastră „planetă albastră”, pe care o considerăm pe bună dreptate căminul nostru, este un uriaș butoi cu pulbere. Nu e nevoie decât de o scânteie pentru ca totul să sară în aer, și la propriu, și la figurat. Și de câte ori mai marii lumii noastre nu se joacă cu scânteile!?

Da, bătrânul nostru pământ este bolnav. Cineva asemăna boala planetei noastre cu furunculoza cronică. Când tratezi un „furuncul” apărut undeva pe „obrazul” planetei, folosind toate mijloacele diplomatice și militare, pentru moment pare că boala intră în remisie. Însă nu se vindecă bine rana, că apare un alt „furuncul” pe celălalt „obraz”. Și aceasta când nu te aștepți și acolo unde nu te aștepți.

Într-un târziu, bubele se vindecă, însă rămân cicatricele – zone care își pierd elasticitatea și mobilitatea de altă dată, zone în care „bubele” conflictelor pot erupe din nou, mai violent ca niciodată. Oare câte cicatrice vede cerul pe „obrazul” planetei noastre?

Da, istoria noastră este o istorie sfâșiată de războaie, răscoale, revolte, revoluții și rebeliuni. Într-un cuvânt: o istorie sfâșiată de ură. „Zdrențele” ei le putem găsi în orice carte de istorie, fiind rușinea rasei umane.

Ceea ce s-a întâmplat în trecut știm, și nu ne mândrim deloc cu trecutul nostru. Dar ce se va întâmpla în viitor? Cum se va încheia istoria lumii noastre? Putem spera în venirea acelui mileniu de pace și prosperitate pe care îl așteaptă și despre care predică unii creștini? Ne îndreptăm spre lumina de la capătul tunelului sau ne afundăm tot mai mult în întuneric?

Materialul care urmează a fost organizat sub forma unor întrebări și răspunsuri. Întrebările sunt selectate dintre cele care se nasc frecvent în mintea noastră cu privire la timpul sfârșitului, iar răspunsurile sunt cele pe care le oferă Biblia, mai ales cărțile Noului Testament.

Însă atunci când discutăm despre profeții care privesc evenimente viitoare, trebuie să fim foarte prudenți. Profețiile biblice nu ne-au fost date pentru a ne satisface curiozitatea, ci cu un scop cu totul diferit.

Între cuvintele de rămas bun rostite de Mântuitorul cu puțin timp înainte de patima Sa, se numără și următoarea afirmație: „Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla să credeți că Eu sunt” (Ioan 13:19).

Ideea este repetată de Domnul Iisus în același discurs de rămas bun, ceea ce ne arată că ne aflăm în fața unei învățături foarte importante pentru noi: „Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți” (Ioan 14:29).

Așadar, scopul profețiilor escatologice (care privesc la evenimentele sfârșitului) nu este acela de a satisface curiozitatea noastră, ci acela de a ne întări în credință în momentul în care constatăm că evenimentele prezise se împlinesc sub ochii noștri. Din acest punct de vedere, profețiile biblice sunt adevărate pietre kilometrice. La ce ne ajută ele? Desigur, ele ne ajută să știm cât mai avem până la destinație.

Însuși Domnul Iisus ne-a îndemnat să ținem seama de acest aspect: „Tot așa, când veți vedea toate aceste lucruri (profeții împlinite n.n.) să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși” (Matei 24:33). Cred însă că rolul acestor „borne” kilometrice este altul, mult mai important: să ne confirme că suntem pe drumul cel bun.

Atunci când inventariem profețiile biblice împlinite, oare nu ni se dezvoltă încrederea că și acele profeții încă neîmplinite vor deveni într-o zi realitate? Cu siguranță că da! Dacă până în prezent s-au împlinit 90% dintre profețiile biblice, de ce ne-am îndoi cu privire la restul de 10%?

Cititorii acestui material nu sunt obligați să creadă cele scrise. Dorința mea este doar ca aceste informații să fie depozitate undeva în sertarele memoriei. Iar atunci când evenimentele prezise se vor împlini sub ochii noștri, cu siguranță că va veni și credința și asigurarea că suntem pe drumul cel bun, cel care ne conduce spre Împărăția lui Dumnezeu. Materialul este structurat pe baza a 20 de întrebări și răspunsuri, acestea din urmă fiind constituite exclusiv din texte biblice, însoțite de scurte note explicative.

1) Întrebare: Vorbește Biblia despre o perioadă de pace și prosperitate la sfârșitul istoriei omenirii sau, dimpotrivă, despre o criză majoră, nemaiîntâlnită?

Răspuns: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în carte” (Daniel 12:1).

Notă: Pentru a înțelege semnificația expresiei „în vremea aceea”, avem nevoie de contextul imediat al pasajului. Daniel 11:40 ne ajută să înțelegem că expresia „în vremea aceea” se referă la „vremea sfârșitului”.

2) Întrebare: Ultima criză prin care va trece omenirea va fi o criză așteptată, previzibilă?

Răspuns: „Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: „Pace și liniște!” atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată” (1 Tesaloniceni 5:2,3).

Notă: Omenirea se așteaptă la tot felul de „apocalipse”, imaginându-și numeroase scenarii cu privire la sfârșitul ei: ciocnirea pământului cu un asteroid, poluarea, încălzirea globală scăpată de sub control, un război nuclear, moartea treptată a soarelui, o invazie a extratereștrilor și multe altele. Totuși, revenirea în slavă a Domnului Christos și criza globală care o va precede vor fi o mare surpriză pentru omenire.

3) Întrebare: Care vor fi preocupările oamenilor în momentul izbucnirii ultimei crize?

Răspuns: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de Potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie, și n-au știut nimic până când a venit Potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei 24:37‑39).

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit Potopul și i-a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când se va arăta Fiul omului” (Luca 17:26‑30).

Notă: Oamenii vor avea preocupări normale într-un timp de anormalitate, când ar trebui să acorde prioritate altor lucruri mult mai importante.

4) Întrebare: Ce fenomene neobișnuite vor însoți ultima criză a omenirii?

Răspuns: „Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor” (Luca 21:25).

„Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă” (Matei 24:29,30).

„Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată” (Ioel 2:30,31).

Notă: Fenomene astronomice supranaturale au marcat perioada de început a timpului sfârșitului: marele cutremur de pământ din Lisabona (1 noiembrie 1755), întunecarea soarelui (19 mai 1780, în America, și în 1783, în Europa) și căderea de stele (noaptea de 12 spre 13 noiembrie 1833). Ele se vor repeta odată cu apropierea zilei Domnului.

5) Întrebare: Care va fi starea sufletească a majorității oamenilor în perioada ultimei crize?

Răspuns: „Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare” (Luca 21:26).

Notă: Psihoza unei apocalipse iminente se observă deja în lume. Vezi documentarele Național Geografic având ca temă pregătirea unor oameni pentru a întâmpina apocalipsa.

6) Întrebare: Există vreo soluție omenească pentru evitarea ultimei crize globale?

Răspuns: „Când vor zice: „Pace și liniște!” atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu va fi chip de scăpare” (1 Tesaloniceni 5:3).

Notă: Nu va exista nicio soluție omenească pentru ultima criză a lumii. Singura soluție este cea oferită de harul lui Dumnezeu.

7) Întrebare: Vor fi semne prevestitoare ale crizei finale?

Răspuns: „Veți auzi de războaie și vești de războaie; vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărații; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor” (Matei 24:6‑8).

Notă: Pe pământ au existat întotdeauna războaie, revolte, cutremure de pământ, foamete și epidemii. Însă, pe măsură ce ne apropiem de ultima criză, ele se vor înmulți fără precedent. Predicând despre semnele revenirii Mântuitorului, un preot ortodox spunea: „Întotdeauna au fost cutremure, dar niciodată ca astăzi; întotdeauna au fost războaie, dar niciodată ca astăzi; întotdeauna a fost foamete, au izbucnit epidemii și revolte, dar niciodată ca astăzi.”

8) Întrebare: Care va fi, pentru cei credincioși, semnul hotărâtor care le va arăta că istoria omenirii se află la finalul ei?

Răspuns: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul” (Matei 24:14).

Notă: Amintind alte semne prevestitoare ale crizei finale, Domnul Christos precizează: „Sfârșitul nu va fi atunci” (Matei 24:6). Doar în dreptul acestui semn El afirmă fără echivoc: „Atunci va veni sfârșitul” (Matei 24:14). Astăzi Evanghelia este predicată lumii prin numeroși misionari, prin membrii laici ai Bisericii, prin radio și televiziune, prin internet și telefoanele mobile, prin literatură și de la amvoanele bisericilor, ajungând în toate colțurile lumii. Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca acest semn să se împlinească pe deplin și să izbucnească ultima criză, urmată de revenirea lui Iisus?

9) Întrebare: Ce anume face ca declanșarea ultimei crize să întârzie?

Răspuns: „După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru” (Apocalipsa 7:1‑3).

Notă: „Vânturile” crizei finale sunt ținute sub controlul îngerilor puternici, până ce Dumnezeu va încheia lucrarea de salvare a tot ce se poate salva. „Pecetluirea” celor credincioși reprezintă aprobarea lui Dumnezeu pusă supra caracterului lor. Când această lucrare va fi încheiată și vor fi puși deoparte toți cei aleși, îngerii vor da drumul „vânturilor”, iar omenirea va intra în ultima mare criză.

10) Întrebare: Deși ultima criză a omenirii va cuprinde toate aspectele vieții, care va fi esența ei?

Răspuns: „I s-a dat putere (fiarei ridicată din pământ n.n.) să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:15).

Notă: În centrul crizei finale nu vor fi conflictele, revoluțiile, revoltele, dezastrele, foametea sau epidemiile, ci problema închinării. Cei care vor refuza închinarea falsă, păstrându-și conștiința curată, vor fi condamnați de instanțele judecătorești. În timpul ultimei crize vor fi călcate drepturile fundamentale ale omului, între care dreptul fiecărui om de a crede și a se închina lui Dumnezeu potrivit propriei conștiințe. Problema închinării va fi o problemă de viață și de moarte.

11) Întrebare: Care sunt forțele identificate de Biblie care, prin acțiunile lor comune, vor arunca lumea în ultima mare criză?

Răspuns: „Apoi am statut pe nisipul mării. Și am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece cununi împărătești și pe capete avea nume de hulă… I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam” (Apocalipsa 13:1,7).

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca cele ale unui miel și vorbea ca un balaur… I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:11,15).

Notă: Apocalipsa 13 vorbește despre două fiare – simbol a două puteri cu influență mondială: fiara din mare – simbolul papalității și fiara din pământ – simbolul SUA. Profeția ne arată că în finalul istoriei lumii, cele două puteri vor colabora, impunând lumii întregi o închinare falsă sub amenințarea pedepsei cu moartea.

12) Întrebare: Care va fi semnul care va face deosebirea între falsa și adevărata închinare în timpul ultimei crize?

Răspuns: „Și a făcut (fiara din pământ n.n.) ca toți mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13:16,17).

„Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi un semn între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște ca Eu sunt Domnul care vă sfințesc” (Exodul 31:13).

„Le-am dat și Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul care-i sfințesc… Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Ezechiel 20:12,20).

Notă: Dacă Biblia vorbește despre Sabatul zilei a șaptea (memorialul Creației) ca fiind un semn între adevăratul Dumnezeu și adevărații Săi închinători, atunci semnul fiarei trebuie să fie de aceeași natură: un sabat fals, o zi de închinare impusă de oameni sub amenințarea pedepsei capitale. În timpul ultimei crize, oamenii vor decide cui se vor închina, acceptând fie semnul lui Dumnezeu, fie semnul fiarei.

13) Întrebare: Bogățiile adunate îi vor ajuta pe cei ce le poseda în timpul ultimei crize?

Răspuns: „Ascultați acum, voi, bogaților! Plângeți și tânguiți-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogățiile voastre au putrezit și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru au ruginit și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră; ca focul are să vă mănânce carnea. V-ați strâns comori în zilele din urmă” (Iacov 5:1‑3).

Notă: Biblia ne învață că în timpul ultimei crize rezervele, fie că e vorba de bani, aur, alimente, combustibil sau orice altceva, nu vor fi de niciun folos.

14) Întrebare: Care este singurul mijloc care le va sigura supraviețuirea credincioșilor în timpul ultimei crize?

Răspuns: „Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit… Dar cel neprihănit va trăi prin credința lui” (Habacuc 2:3,4). „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1:17).

Notă: Niciun mijloc omenesc nu va garanta protecție în timpul crizei finale, când „vânturile” se vor dezlănțui ca niciodată în istoria lumii. Doar încrederea în Dumnezeu și în făgăduințele Sale le va asigura celor neprihăniți supraviețuirea în aceste timpuri tulburi.

15) Întrebare: Care sunt criteriile după care vor fi recunoscuți adevărații credincioși în timpul ultimei crize?

Răspuns: „Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit” (Matei 24:12,13).

„Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus” (Apocalipsa 14:12).

„Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Iisus Christos” (Apocalipsa 12:17).

Notă: Biserica lui Christos – cea care va triumfa la sfârșitul istoriei omenirii -, supraviețuind ultimei crize, va fi identificată prin câteva elemente:

1. Răbdarea – un rod al Duhului Sfânt și încununarea unui caracter sfințit, pregătit pentru cer.

2. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu (nu doar opt sau nouă dintre Cele Zece Porunci ale Decalogului, ci toate), inclusiv Porunca a patra, referitoare la păzirea Sabatului zilei a șaptea.

3. Credința lui Iisus și în Iisus, care va modela viața oricărui urmaș al Său.

16) Întrebare: Care va fi rolul Duhului Sfânt în viața Bisericii lui Christos în timpul ultimei crize?

Răspuns: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri și tinerii voștri vor avea vedenii. Chiar și peste robi și roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea” (Ioel 2:28,29).

Notă: Dumnezeu nu va abandona Biserica Sa în timpul ultimei crize. El o va întări prin Duhul Său, pentru ca ea să treacă cu bine de cea mai mare strâmtorare a tuturor timpurilor. Fără asistența Duhului Sfânt, nimeni nu ar ieși cu bine din criza finală, căci „lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor” (Zaharia 4:6).

17) Întrebare: Vor suferi și cei credincioși lui Dumnezeu în timpul ultimei crize?

Răspuns: „Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu” (Matei 24:9).

„Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri care vor trăi după poftele lor și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul zidirii” (2 Petru 3:3,4).

Notă: Copiii lui Dumnezeu nu vor fi scutiți de suferințe, după cum nu au fost scutiți de suferințe nici ucenicii Domnului, nici creștinii adevărați de-a lungul secolelor, nici Mântuitorul Însuși. Copiii lui Dumnezeu nu pot trăi sub niște clopote de sticlă în care să nu ajungă consecințele păcatului. Cu toate acestea, Dumnezeu le va ocroti credința, ca ea să nu se piardă în mijlocul încercărilor, conform promisiunii Sale: „Când Mă va chema, îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare” (Psalmul 91:15).

18) Întrebare: Ce eveniment va marca sfârșitul ultimei crize a omenirii?

Răspuns: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă” (Matei 24:29,30).

„Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Christos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:16,17).

Notă: Deși vor avea parte și ei de suferințe, unii dintre ei chiar dându-și viața ca martiri pentru credința lor, copiii lui Dumnezeu vor trăi o experiență pe care Domnul Christos a anticipat-o în cadrul „Fericirilor”: „Ferice de voi, care plângeți acum, pentru că voi veți râde! Ferice de voi când oamenii va vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocarî și vor lepăda numele vostru ca ceva rău din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea și săltați de veselie pentru că răsplata voastră este mare în cer” (Luca 6:2 – 23).

19) Întrebare: Ultima criză a omenirii va fi un sfârșit sau un nou început?

Răspuns: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii: El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeu lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:1‑5).

Notă: Oamenii se așteaptă la tot felul de apocalipse dincolo de care nu întrezăresc niciun viitor sigur. În viziunea Bibliei însă, Apocalipsa nu este doar un sfârșit al istoriei păcatului, al suferinței și al morții, ci și un nou început, realizat prin puterea creatoare a lui Dumnezeu. Apocalipsa nu este o fatalitate, ci speranța unui nou început. Un început al domniei neprihănirii, armoniei, păcii, dragostei și dreptății. Și aceasta nu pentru un an, pentru un deceniu, pentru un secol sau un mileniu, ci pentru veșnicie.

20) Întrebare: Privind criza finală nu din perspectiva suferințelor trecătoare prin care vor trece, ci prin cea a venirii Împărăției veșnice a lui Christos, ce atitudine trebuie să aibă credincioșii față de evenimentele prezise?

Răspuns: „Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:12).

„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea, voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este cercat cu foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea la arătarea lui Iisus Christos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-l vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre” (1 Petru 1:5‑9).

Lori Balogh