Are serbarea duminicii o bază biblică?
Într-o revistă creștină din perioada interbelică am întâlnit un articol în care se aduceau șasesprezece argumente împotriva Sabatului zilei a șaptea și șase argumente în favoarea păzirii duminicii. Cu cele șasesprezece argumente împotriva Sabatului ne-am ocupat în articolul intitulat „Sabatul înaintea plutonului de execuție”, postat la categoria: Doctrine biblice/Subiecte controversate.
Am rămas dator cu un comentariu asupra celor șase argumente în favoarea păzirii duminicii, analizând temeinicia lor în raport cu afirmațiile Scripturii. Vor fi luate în discuție doar primele patru argumente, deoarece acestea sunt biblice. Ultimele două nu au relevanță, deoarece nu se bazează pe Scriptură, ci pe scrieri creștine nebiblice ( „Învățătura celor doisprezece apostoli” și „Epistola lui Ignație” ).
Dacă aceste argumente sunt demne de luat în seamă, rămâne ca fiecare cititor să tragă propriile concluzii. Iată argumentele:
1) Apostolii se adunau duminică pentru a lua Sfânta Cină ( Fapte 20, 7 )
Răspuns: Textul adus ca argument în favoarea păzirii duminicii este următorul: „În ziua dintâi a săptămânii eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții”
Dintre toate textele biblice aduse de antisabatarieni pentru a susține ideea că primii creștini au păzit prima zi a săptămânii și nu Sabatul zilei a șaptea, pasajul din Fapte 20, 7‑11 este singurul care amintește de o adunare creștină „în ziua dintâi a săptămânii… ca să frângem pâinea.”
În epistola sa pastorală, „Dies Domini”, promulgată în 31 mai 1998, papa Ioan Paul II acordă acestui pasaj biblic o importanță fundamentală, afirmând că aici este vorba de o adunare obișnuită de duminică în care s-a celebrat sfânta împărtășanie. Ideea este acceptată de numeroși catolici și protestanți, văzând în relatarea din Faptele apostolilor cea mai timpurie mărturie despre o adunare creștină de închinare în prima zi a săptămânii.
Întrebarea care se ridică cu privire la acest pasaj este următoarea: adunarea creștină din Troa a fost una obișnuită sau una extraordinară, cauzată de un eveniment special: plecarea apostolului Pavel? Întrebarea are rațiunea ei, având în vedere cel puțin două aspecte care rezultă din text: 1) adunarea a avut loc seara ( vers. 7 ) și 2) „frângerea pâinii” s-a făcut târziu, după miezul nopții ( vers. 11 ).
Contextul ne arată cât se poate de clar că adunarea la care face referire Fapte 20, 7‑11 nu era o adunare obișnuită, ci una specială, de rămas-bun, cu ocazia plecării lui Pavel din cetatea Troa. Nu avem niciun indiciu că aici se vorbește despre o adunare de închinare regulată de duminică.
Atunci când vrem să identificăm exact timpul în care a avut loc această adunare specială, trebuie să ținem cont de modul ebraic de socotire a timpului: „a fost o seară și apoi o dimineață; aceasta a fost ziua întâi” ( Geneza 1,5 ). La evrei, ziua începea cu seara, cu partea întunecată a zilei, odată cu apusul soarelui.
Așadar, seara zilei întâi, după modul ebraic de calculare a timpului, nu era duminică seara, așa cum ar părea, ci era sâmbătă seara. Adunarea a continuat până duminică dimineața devreme, când Pavel a părăsit Troa. O astfel de adunare de seară, care a continuat întreaga noapte, până în zorii primei zile a săptămânii, nu poate justifica o practică regulată a primilor creștini de a păzi duminica.
Ca păzitor al Sabatului zilei a șaptea, Pavel nu putea călători în Sabat, acest lucru nefiind îngăduit unui iudeu. De aceea, el a început călătoria imediat ce acest lucru a fost posibil: în dimineața primei zile a săptămânii. De fapt, începutul călătoriei apostolului în dimineața primei zile a săptămânii nici nu ar fi fost un exemplu bun de păzire a duminicii, în cazul în care primii creștini ar fi păzit duminica, nu Sabatul zilei a șaptea.
Ceea ce ne atrage atenția în acest pasaj biblic este expresia „frângerea pâinii”, pe care creștinii antisabatarieni o folosesc pentru a dovedi că în acea ocazie a fost celebrată Cina Domnului. Cartea Faptele Apostolilor ne arată ca expresia „frângerea pâinii” ( în greacă, „klasai arton” ) se referă la un obicei simplu și necesar pentru pregătirea și luarea mesei împreună. Era un act al gazdei care deschidea masa, la fel cum în cultura noastră gazda deschide masa cu urarea „Poftă bună!” După această „frângere a pâinii”, cei invitați puteau începe să mănânce.
Literatura post-apostolică folosește expresia „frângerea pâinii” ca o denumire alternativă pentru Cina Domnului, însă această înlocuire de expresii este forțată. Sensul obișnuit al „frângerii pâinii” nu este acesta.
În Noul Testament întâlnim de 15 ori expresia „frângerea pâinii” ( verbul „klao” – „a frânge”, urmat de substantivul „artos” – „pâine” ). Dintre cele 15 referiri, 9 se referă la Domnul Christos care a frânt pâinea în diferite ocazii: când a hrănit mulțimile, când a participat la Cina cea de Taină, când a mâncat împreună cu ucenicii Săi și după înviere ( vezi Matei 14,19; 15,36; 26,26; Marcu 8,6; 6,41; 14,22; Luca 22,19; 24,30; 24,35 ); de două ori este descris începutul și participarea la o masă a lui Pavel ( vezi Fapte 20,11; 27,35 ); de două ori descrie adevărata frângere a pâinii la Cina Domnului ( vezi 1 Corinteni 10,16; 11,24 ) și de două ori este folosită ca o referire generală la ucenici sau credincioși, „frângând pâinea împreună” ( vezi Fapte 2,46; 20,7 ).
În niciunul dintre aceste cazuri „frângerea pâinii” nu este identificată cu actul de închinare comun al Cinei Domnului. Mai mult decât atât, în Fapte 2,46, se spune că ucenicii „frângeau pâinea acasă”, ceea ce face referire clară la obiceiul zilnic de luare a mesei de către creștini, „cu bucurie și curăție de inimă, lăudând pe Dumnezeu” ( Fapte 2,46.47 ).
Participarea zilnică și împreună la masa a primilor creștini nu poate să indice o celebrare liturgică și exclusivă a Cinei Domnului. Masa putea include și Cina Domnului, dar nu însemna în mod obligatoriu că ea reprezintă actul de cult al Cinei Domnului.
Așadar, afirmația din Fapte 20,7: „eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea” nu înseamnă în mod obligatoriu participarea la Cina Domnului, ci doar: „eram adunați laolaltă ca să mâncăm împreună”.
Textul ne spune că după ce a frânt pâinea, Pavel a mâncat fără să facă vreo aluzie la o eventuală binecuvântare a paharului, la citirea unor pasaje din Scriptură, după care să împartă pâinea și vinul credincioșilor. Dimpotrivă, „frângerea pâinii” a fost urmată de o masă obișnuită, Pavel fiind flămând după cuvântarea prelungită și având nevoie de refacerea puterilor înainte de a începe lunga sa călătorie.
Pavel îi sfătuise pe credincioșii din Corint să își satisfacă foamea, mâncând acasă înainte de a se aduna pentru celebrarea Cinei Domnului ( vezi 1 Corinteni 11,2.22.34 ). Dacă în ocazia la care face referire pasajul din Fapte 20, 7‑11, Pavel ar fi mâncat, potolindu-și foamea după celebrarea Cinei Domnului, el ar fi acționat contrar recomandărilor pe care el însuși le-a făcut creștinilor.
În realitate, Noul Testament nu ne oferă nicio informație cu privire la fixarea unei zile pentru celebrarea Cinei Domnului. Dacă pentru adunarea fondurilor necesare ajutorării săracilor el fixează o zi specială: prima zi a săptămânii ( vezi 1 Corinteni 16,2 ), atunci când vorbește de celebrarea Cinei Domnului, el le spune acelorași oameni, în aceeași epistola, folosind expresia „când vă adunați” ( vezi 1 Corinteni 11, 18.20.33.34 ). Expresia „când vă adunați” nu indică o zi specială pentru celebrarea Cinei Domnului, ci un timp și niște zile nedeterminate.
În concluzie, pasajul din Fapte 20, 7‑11 zugrăvește o întâlnire excepțională, nu una obișnuită, începută în seara zilei de sâmbătă ( „seara zilei dintâi a săptămânii” ), până în zorii zilei de duminică, cu ocazia plecării lui Pavel din Troa. Frângerea pâinii făcută de Pavel în acea ocazie nu indică celebrarea Cinei Domnului, ci doar masa de rămas-bun luată de Pavel împreună cu credincioșii din acea cetate.
Afirmația că aici este vorba de o întâlnire obișnuită de închinare în prima zi a săptămânii este denaturată și iese din contextul general biblic.
2) Creștinii se adunau în prima zi a săptămânii ( 1 Corinteni 16,2 ).
Răspuns: Textul adus ca argument este următorul: „În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu”
Textul citat mai sus face parte dintre pasajele biblice nou-testamentale, folosite de antisabatarieni pentru a susține că păzirea duminicii, ca zi de cult și de odihnă, a fost o realitate încă din primii ani ai erei creștine.
În 1 Corinteni 16,2, apostolul Pavel recomandă credincioșilor din Corint un plan pentru strângerea de ajutoare pentru creștinii săraci din Iudeea, plan care trebuia aplicat în prima zi a săptămânii. Conform papei Ioan Paul II, acesta ar reprezenta un indiciu că încă din timpurile apostolice prima zi a săptămânii a început să fie păzită în locul Sabatului evreiesc.
Strângerea de fonduri pentru săracii din Iudeea în prima zi a săptămânii este privită ca o indicație clară că creștinii se adunau pentru închinare în acea zi. Ideea este susținută nu doar de catolici, ci și de protestanți, aceștia văzând în această colecta un adevărat serviciu divin de închinare de duminică în comunitățile creștine din primul secol.
Analizând cu discernământ această argumentație, se observă că, de fapt, argumentele sunt fabricate în mod artificial și nu rezultă dintr-o lectură naturală a textului. Nimic nu ne sugerează că ar fi avut loc adunări publice de închinare în prima zi a săptămânii. Dimpotrivă, îndemnul apostolului Pavel specifică: „Fiecare din voi să pună deoparte ACASĂ ce va putea” ( în grecește, „par heauto” – „la el însuși” ).
Apelul lui Pavel sugerează că această strângere de ajutoare trebuia făcută de fiecare creștin, în mod individual și în taină. Nu avem niciun indiciu că ea ar fi trebuit să fie făcută public, într-o adunare de închinare.
Dacă creștinii s-ar fi adunat duminică pentru serviciul de închinare, îndemnul lui Pavel ar fi un nonsens, căci ce rost avea că creștinii să pună deoparte acasă darul lor, în timp ce ei se adunau pentru închinare?
De fapt, citind textul cu atenție, observăm că adevăratul scop al strângerii de ajutoare în ziua întâi era cel specificat de însuși Pavel: „Ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu”. Așadar, planul propus de apostol nu țintea de întărirea închinării în prima zi a săptămânii prin oferirea darurilor, ci avea scopul de a asigura o colectă bogată și substanțială atunci când el urma să sosească în Corint.
Într-o altă ocazie, Pavel a trimis în Corint mai mulți frați cu același scop exprimat: „să vină mai înainte… și să pregătească strângerea darurilor făgăduite, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie” ( 2 Corinteni 9,5 ).
De fapt, planul propus de apostol viza evitarea unor probleme și încurcături produse datorită nestrângerii fondurilor la timp. De aceea, el recomandă ca timp pentru această colecta de fonduri prima zi a săptămânii, iar ca loc, acasă la fiecare.
Analizând planul lui Pavel, putem desprinde patru caracteristici. Ajutoarele trebuiau puse deoparte în mod periodic ( „în prima zi a săptămânii” ); ele trebuiau aduse în mod personal ( „fiecare din voi” ); ele trebuiau aduse în mod privat ( „la sine însuși”, trad. engl. KJV ) și proporțional cu puterea fiecăruia ( „cât vă putea” ).
Faptul că Pavel asociază acest plan de strângere de ajutoare cu prima zi a săptămânii are rațiuni foarte practice. Dacă creștinii ar fi amânat această punere deoparte a darurilor pentru sfârșitul săptămânii sau al lunii, ar fi fost mult mai dificil de realizat proiectul, căci cheltuielile pentru nevoile de bază ale familiei ar fi secat bugetul, iar colecta ar fi fost compromisă.
Dimpotrivă, punerea deoparte a darurilor pentru cei săraci la începutul fiecărei săptămâni, înainte de a intra în vâltoarea vieții, asigură o dăruire ordonată și sistematică în prima Biserică. A folosi acest text pentru a susține că primii creștini se adunau pentru serviciul de închinare în prima zi a săptămânii este o denaturare a mesajului său. E nevoie de multă originalitate și inventivitate pentru a găsi în acest text un argument în favoarea păzirii duminicii în primul secol creștin.
Adevărul nu se bazează însă pe ceea ce inventează oamenii, ci pe ceea ce spune Dumnezeu.
3) „Ziua Domnului” din Apocalipsa 1,10 este duminica.
Răspuns: Textul adus ca argument este următorul: „În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe.”
Expresia care face obiectul multor controverse în lumea creștină este „ziua Domnului”. La care zi se referă apostolul Ioan în acest pasaj biblic? Este vorba de Sabatul zilei a șaptea, memorialul Creației, sau de duminica primei zile a săptămânii, serbată de majoritatea creștinilor în amintirea învierii lui Iisus?
Unii traducători ai Bibliei au mers mai departe, înlocuind expresia „ziua Domnului” cu propria interpretare. De exemplu, traducerea în limba franceză a Bibliei, catolică, făcută de abatele Crampon, reda versetul 10 din primul capitol al Apocalipsei astfel:
„Je tombai en extase un dimanche et derrier moi j’entendais une voix puissante comme celle d’une trompette.” ( „Am căzut în extaz într-o duminică și în spatele meu am auzit o voce puternică că cea a unei trompete” )
De asemenea, traducerea ortodoxă a Bibliei, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, redă textul în felul următor: „Am fost în duh în zi de duminică și am auzit în urma mea glas mare de trâmbiță.”
În epistola sa pastorală, „Dies Domini”, promulgată de papa Ioan Paul II în 31 mai 1998, textul din Apocalipsa 1,10 este folosit, alături de alte două pasaje biblice ( vezi Fapte 20,7‑11 și 1 Corinteni 16,2 ) ca principal argument în favoarea ideii că primii creștini au serbat duminica, prima zi a săptămânii, ca zi de cult și de odihnă, nu Sabatul zilei a șaptea, considerat evreiesc și depășit.
În epistola sa, papa Ioan Paul II susține că textul citat mai sus dovedește practica primilor creștini de a numi prima zi a săptămânii „ziua Domnului”. Însă cu privire la această afirmație nu există nicio susținere biblică. Dimpotrivă, analizând unele pasaje biblice care vorbesc despre Sabatul zilei a șaptea, înțelegem că adevărata „zi a Domnului” era considerată ziua a șaptea, Sabatul, nu ziua întâi, cunoscută în lumea păgână sub numele de „Dies Solis” ( „Ziua Soarelui” ). Iată câteva argumente:
1) Vechiul Testament face distincție între sabatele ceremoniale și Sabatele săptămânale. Primele sunt numite „sabatele voastre”, în timp ce ultimele sunt numite „Sabatele Domnului” ( vezi Leviticul 23, 3.32.38 ). Dacă Sabatul zilei a șaptea este al Domnului, conform celor scrise în Leviticul, este evident că expresia „ziua Domnului” se referă la Sabat, nu la o altă zi.
2) Sabatul este singura zi din săptămână numită de Însuși Dumnezeu „ziua Mea cea sfântă” ( vezi Isaia 58,13 ). Așadar, Sabatul este ziua Lui, „ziua Domnului.”
3) Domnul Christos Se numește pe Sine „Domn al Sabatului” ( vezi Marcu 2,27.28 ). Dacă El este Domnul zilei de Sabat, logica ne arată că „ziua Domnului” este Sabatul, nu o altă zi.
Dincolo de aceste dovezi scripturistice, care ne trimit la Sabatul zilei a șaptea și nu la prima zi a săptămânii, se ridică alte două probleme nerezolvate. Dacă expresia „ziua Domnului” s-ar referi la duminică, apare întrebarea: De ce apostolul Ioan folosește în Evanghelia sa, scrisă tot spre sfârșitul secolului I, ca și Apocalipsa, expresia „ziua dintâi a săptămânii” ( vezi Ioan 20,1 ) și nu „ziua Domnului”? Dacă termenul „duminică” ar fi intrat în vorbirea curentă a creștinilor de la sfârșitul primului secol, nu ar fi fost natural ca Ioan să-l folosească în Evanghelia sa?
O altă întrebare care s-ar ridica dacă creștinii de la sfârșitul primului secol ar fi serbat duminica,nu Sabatul zilei a șaptea, ar fi următoarea: Cum ar fi fost posibil ca trecerea de la Sabat la duminică să se facă atât de liniștit și fără nicio opoziție? La data aceea, Sabatul era o instituție milenară, cu origini edenice, înainte de căderea omului. Cum ar fi putut închinătorii viului Dumnezeu să renunțe atât de ușor la această instituție?
Cunoaștem din relatarea cărții Faptele Apostolilor ce tulburări au apărut în Biserica primului secol din cauza discuțiilor pro și contra circumciziei. Dacă pentru o prevedere mai puțin importantă și care aparținea Legii mozaice, ceremoniale, s-au produs atâtea tulburări, încât a fost nevoie de întrunirea Conciliului de la Ierusalim pentru a rezolva disputa, ce s-ar fi întâmplat dacă cineva ar fi încercat să susțină că instituția milenară a Sabatului nu mai este valabilă, în locul ei fiind sărbătorită prima zi, numită în păgânism „Dies Solis” și având conotații puternic păgâne?
Cum de nu se raportează despre nicio tulburare cu privire la o eventuală modificare a zilei de odihnă și cult? Răspunsul este simplu: Pentru că astfel de discuții nu au existat în Biserica creștină a primului secol.
Afirmația papei Ioan Paul II că folosirea expresiei „ziua Domnului” din Apocalipsa 1,10 dovedește că primii creștini obișnuiau deja să numească prima zi a săptămânii în acest fel nu se bazează pe dovezi biblice, ci pe unele mărturii din literatura patristică din cel de-al doilea secol, respectiv: Didahia 14,1, Epistola lui Ignațiu către Magneziu 9,1 și Evanghelia lui Petru 35,50.
Scrisă spre sfârșitul secolului al II-lea, Evanghelia lui Petru se referă explicit la duminică atunci când se vorbește despre „ziua Domnului. ” O comparație între Evangheliile canonice și această evanghelie apocrifă a lui Petru ne arată următoarele: În timp ce în Evangheliile adevărate ni se spune că Maria Magdalena și celelalte femei au mers la mormânt „în ziua dintâi a săptămânii” ( vezi Marcu 16,2; Matei 28,1; Luca 24,1; Ioan 20,1 ), în Evanghelia lui Petru se spune că ele au mers „în dimineața zilei Domnului”.
Dacă la sfârșitul secolului al II-lea creștinii deja foloseau pentru prima zi a săptămânii expresia „ziua Domnului”, nu același lucru îl putem spune despre creștinii primului secol. A folosi termenul „duminică” în contextul primului secol creștin dovedește lipsa simțului istoric. Când Ioan a scris Apocalipsa, spre sfârșitul primului secol, el nu cunoștea o altă „zi a Domnului” decât Sabatul zilei a șaptea, singura zi cu privire la care Domnul Christos S-a proclamat pe Sine ca fiind „Domn”: „Căci Fiul Omului este Domn și al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28 ).
Absența oricărei controverse cu privire la Sabat/duminică în Noul Testament dovedește faptul că păzirea duminicii a fost un fenomen târziu, post-apostolic și fără susținere scripturistică.
4) Al patrulea argument în favoarea păzirii duminicii constă în două texte din Noul Testament: Romani 7,6 și Evrei 7,18.
Răspuns: Cele două versete biblice sunt următoarele:
„Dar acum am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă” ( Romani 7,6 ).
„Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei” ( Evrei 7,18 ).
Înainte de a comenta cele două texte aduse ca argument în favoarea păzirii duminicii în Noul Testament, doresc să amintesc un fapt petrecut în timpul războiului rece dintre Est și Vest. În dorința de a descifra rapid anumite texte scrise în limba rusă, guvernul american a încercat să conceapă un aparat care să traducă automat texte din limba rusă în limba engleză.
Au fost cheltuite în acest proiect multe milioane de dolari și au fost solicitați cei mai talentați lingviști din țară pentru realizarea acestui aparat. Când specialiștii l-au pus pe masă gata de testare, i-au fost date câteva texte în limba rusă. După doar câteva minute, aparatul a scos la imprimantă traducerea în limba engleză. Însă – stupoare! – textul nu avea niciun înțeles.
Deși cuvintele erau scrise corect și regulile gramaticale erau respectate, nu se putea înțelege nimic. În final, proiectul a eșuat. Și aceasta nu datorită lipsei de bani, timp sau talent, ci din cauză că aparatul traducea fiecare cuvânt separat, fără să țină seama de context.
În cazul interpretării Bibliei, lucrurile stau la fel. Încercarea de a interpreta separat texte rupte de contextul lor duce la confuzii sau, și mai primejdios, la doctrine false, străine de adevărul biblic. Să luăm acum în discuție cele două texte folosite că argument în favoarea păzirii duminicii în articolul amintit la început:
1) „Dar acum am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă” ( Romani 7,6 ).
Prima subîmpărțire a capitolului 7 din Epistola către romani poarta subtitlul „Creștinul izbăvit de Lege”. Expresia „izbăvit de Lege” are două sensuri general acceptate:
- a) izbăvit de condamnarea Legii
- b) izbăvit de obligativitatea păzirii Legii
Din rațiuni ușor de înțeles, antinomianistii ( cei care se împotrivesc păzirii Legii în Noul Testament ) preferă cel de-al doilea sens, susținând că creștinii nu mai au obligația de a păzi Legea lui Dumnezeu dată în Vechiul Testament.
Însă atunci când dorim să aflăm adevăratul sens al unei expresii biblice, al unui text sau al unui pasaj biblic, este imperios necesar să se țină seama de context. Doar contextul în care se găsește o afirmație poate clarifica sensul acesteia. Și ce ne spune contextul afirmației lui Pavel din Romani 7,6: „am fost izbăviți de Lege”?
În primul rând, contextul ne spune că Legea nu este ceva rău, păcătos. Dimpotrivă, ea are un rol foarte important în viața unui om: de a descoperi și identifica păcatul:
„Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am fi cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești” ( Romani 7,7 ).
Presupunând prin absurd ca Legea morală, dată de Dumnezeu, ar fi fost desființată în Noul Testament, cum ar mai putea fi identificat păcatul? După care criterii morale?
În al doilea rând, contextul afirmației lui Pavel ne vorbește în termenii cei mai elogioși despre Lege: „Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” ( Romani 7,12 ).
Verbul „a izbăvi” ( a elibera ) este folosit în legătură cu o situație neplăcută din care omul caută să iasă cât mai curând posibil. Cum poate fi un om „izbăvit” de un lucru sfânt, drept și bun, așa cum este caracterizată Legea?
Reiese evident din contextul întregului capitol 7 ca „izbăvit de Lege” nu înseamnă izbăvit de obligația de a păzi Legea, ci izbăvit de sub condamnarea Legii. Harul lui Dumnezeu, care ne este oferit prin jertfa Domnului Christos, ne-a eliberat de vinovăția și condamnarea Legii lui Dumnezeu. Dar este absurd să credem că un om eliberat de condamnarea Legii va avea voie de acum înainte să calce Legea și să comită păcat după păcat, deoarece har este din belșug. Dimpotrivă, un om achitat de instanță va avea grijă de acum înainte să respecte legea cu și mai mare grijă tocmai pentru că a fost iertat.
Mi s-a întâmplat odată să traversez un bulevard intens circulat printr-un loc nepermis, și să fiu prins de un echipaj de poliție. Legea circulației cerea să fiu amendat cu o amendă usturătoare, totuși, ofițerul de poliție mi-a dat doar un avertisment scris, cerându-mi să promit că nu voi mai călca legea. Ceea ce am și făcut… De la acea întâmplare, am un respect deosebit nu doar față de ofițerul care m-a iertat, ci și față de legea pe care o călcasem.
Așadar, am fost „izbăvit de lege”, nu în sensul că legea circulației a fost desființată pentru mine, ci am fost scutit de condamnarea legii prin „harul” pe care mi l-a acordat ofițerul de poliție. Acum, tocmai datorită acestui fapt, respect și mai mult această lege, considerând-o „dreapta și bună”.
2) „Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei” ( Evrei 7,18 ).
Cu privire la Evrei 7,18, lucrurile sunt și mai clare. Scoțând afirmația din contextul ei, se ajunge la aberații. Astfel, afirmația autorului: „se desființează aici o poruncă de mai înainte” poate fi aplicată la oricare dintre poruncile Decalogului sau la oricare dintre legile lui Moise.
Însă contextul capitolului 7 din Epistola către evrei nu ne permite să facem presupuneri și supoziții, căci el ne vorbește nu despre Legea morală, ci de acea parte a Legii lui Moise care reglementa preoția. Autorul Epistolei către evrei arată superioritatea preoției Domnului Christos după rânduiala lui Melhisedec în comparație cu preoția aaronică. La această schimbare a preoției face referire autorul când spune: „Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte”, nicidecum la Legea morală sau la vreuna dintre poruncile ei.
În concluzie, în Noul Testament:
– Nu există nicio poruncă a Domnului Christos de schimbare a zilei de odihnă și închinare din Sabat în duminică.
– Nu există nicio poruncă a apostolilor cu privire la schimbarea zilei de odihnă.
– Nu există niciun indiciu că Biserica primară ar fi serbat o altă zi de odihnă decât Sabatul zilei a șaptea, zi de veșnică comemorare a Creației lui Dumnezeu.
Lori Balogh
La întrebarea ” De ce duminica și nu sâmbăta?, răspunsul clar, de fiecare data, este: „pentru ca atunci a înviat Isus”…..atunci de ce se considera ziua de duminica, zi de odihna? Mergând pe aceasta explicație, ar trebui sa fie sărbătorit Paștele în fiecare duminica și nu doar o data pe an, asa cum o fac ….e o contradicție greu de înțeles.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima ta, frate Mihai.
Generalizarile nu fac bine nimanui, frate drag.
(Raspund la comentariul tau incepand cu sfarsitul acestuia.)
Crestini azs, in Romania, sunt in jur de 70.000 .
Nu toti acesti frati si surori se afla la acelasi nivel.
Unii sunt incepatori in cunostinta si in vietuirea crestina, altii sunt aproape complet impietriti la un anumit nivel din cauza ca se multumesc cu putin in plan spiritual, iar altii cauta in fiecare zi sa fie mai aproape de Domnul.
Sunt sigur ca aceste categorii le gasesti si in biserica ta, daca privesti cu atentie in jur.
Asa incat e adevarat ca unii adventisti au probleme cu poruncile morale, dar frate, nu toti !
Adica EXISTA crestini azs care iau foarte in serios relatia lor cu Domnul Isus Hristos si sunt atenti la „amanunte” ca cele enumerate de tine.
Despre ziua de inchinare … respect la tine frate drag faptul ca iti place ceea ce Duhul Sfant ne-a transmis prin apostolul Pavel.
Intre materialele postate de fratele Lori vei gasi cu siguranta pe acela care trateaza textul din Romani cu privire la „toate zilele sunt la fel”.
Acum 20 de ani cand ma luptam si eu cu deosebirile dintre biserici a fost pentru mine important sa inteleg ca desi fratele Pavel a scris asa, totusi nu exista crestini care sa considere ca zi de inchinare una din celelalte 5 zile, ci doar pe cele 2 : sambata si duminica.
Nu crezi ca e interesant ?
Apoi, e adevarat ca mantuirea nu are de-a face cu zilele, dar are de-a face cu poruncile Domnului.
Adica tot apostolul Pavel ne spune ca anumite categorii de oameni, DACA NU SE POCAIESC, pot sa-si ia adio de la mantuire.
Si gasim scris de el tot felul de nelegiuiti care calca una din poruncile Decalogului.
(Cunoastem astazi, de la Mantuitorul nostru drag, ca poruncile Decalogului au adancimi ametitoare – ai scris despre asa ceva).
Asa incat, daca una din poruncile Decalogului se refera la o zi anumita, atunci porunca aceea are si ea treaba cu mantuirea.
La incheiere : ceea ce BAZS invata este ca noi respectam cele 10 Porunci pentru ca AM FOST mantuiti si nu pentru ca SA FIM mantuiti.
Mantuirea, frate Mihai, este DOAR prin sangele Domnului Isus Hristos – asa cred majoritatea azs.
E posibil ca ici colo sa mai intalnesti vreun frate care tine sambata ca sa fie mantuit.
Imi pare rau daca ai intalnit pe cineva cu problema asta si din cauza asta ai scris ca si cum toti azs respectam poruncile ca sa fim mantuiti. Nu-i adevarat !
Dar odata ce-am fost mantuit prin jertfa Domnului, cum sa calc poruncile Decalogului ?
Frate drag, iti doresc din inima ca binecuvantarea Domnului Isus Hristos sa fie peste tine si familia ta.
Dece atîta teorie cu privire la ziua săptămînală de închinare?
În Noul Testament găsim referiri la toate celelalte porunci din decalog, dar Domnul Isus și apostolii nu se referă la porunca a 4-tra.
De exemplu, găsim referire la celelalte porunci:
-să nu furi!
-să nu precurvești! etc.
dar nu găsim referiri la porunca a 4-tra. pe care adventiștii o consideră cea mai importantă din decalog.
Dimpotrivă, însuși Domnul Isus a fost acuzat de încălcarea Legii, fiindcă a călcat porunca a 4-tra.
Mîntuirea nu constă în ținerea unei zile, ci în primirea, – prin credință – a jertfei Domnului Isus.
De asemeni, niciunul din apostolic, – sau ceilalți scriitori ai Noului Testament nu face caz din ținerea unei zile. Și acest lucru e normal, din moment ce unii oameni sînt obligați de îndatoririle de seviciu să lucreze în ziua Sîmbetei.
Dacă adventiștii vor să se închin Sîmbăta; s-o facă! Eu nu-i pot acuza că se roagă și slăvesc pe Dumnezeu Sîmbăta; așa cum nici ei nu mă pot acuza pe mine că-L laud pe Dumnezeu, mă rog și-L slăvesc Duminica; sau într-o altă zi.
Oare n-a știut Domnul Isus și apostolii că pe parcurs vor apare aceste discuții contradic-orii cu privire la ziua de închinare? Cu siguranță că au știut! Cu toate acestea ei nu au înfierat ziua Sîmbetei ca zi de închinare și nu s-au pronunțat împotriva închinării în alte zile; așa cum s-au pronunțat cu privire la alte porunci.
Să nu pierdem vremea contrazicîndu-ne unii pe alții.
Și cei ce vor să fie mîntuiți prin faptele Legii, s-au despărțit de Hristos,; au căzut din har.
Să rămînem la harul lui Dumnezeu, căci prin har am fost mîntuiți, – prin credință – și aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să n se laude nimeni. De fapt, niciunul dintre noi nu ținem Legea în așa măsură, ca să ne declarăm mîntuiți fiindcă o ținem. Dacă, – măcar un singur om – ar putea fi mîntuit prin ținerea Legii, Domnul Isus a murit degeaba. Nici adventiștii, – cari fac atîta teorie din ziua Sîmbetei – nu țin Legea; – nu țin nici chiar Sîmbăta – așa cum se cuvine. Dar celelalte porunci, așa cum le-a enunțat (nu Moise) ci Domnul Isus. N-ai păcătuit niciodată cu privirea? N-ai urît pe nimeni, așa încît să fii considerat un criminal, după Legea lui Hristos?
Stimate Dorin,
Nic eu nu doresc sa intram in polemica. Ma bucura faptul ca Dumnezeu descopera copiilor Sai Adevarul in aceste vremuri tulburi.
In ceea ce priveste Evrei 3 si 4 sunt de acord cu dumneavoastra ca este vorba de odihna mantuirii/salvarii si nu de odihna de Sabat. Ceea ce pierdeti insa din vedere este faptul ca aceasta odihna este asociata/comparata cu odihna zilei de Sabat si din acest motiv se spune ca ramane dar o zi Sambata. Faptul ca in Biblia ortodoxa apare Sambata, ar trebui totusi sa va puna pe ganduri, mai ales in Exod 20 cand este vorba de porunca a patra, pentru ca in acel timp (1688) crestinii stiau care este adevarata zi de odihna si din acest motiv nu au alterat Scriptura asa cum o fac unii astazi!
Raspundeti-va la intrebarile pe care vi le-am adresat anterior, in mod logic (caci faceati apel la ratiune si judecata) si veti gasi ca LEGEA NU s-a schimbat si ca Sabatul/Sambata a ramas in picioare de la Creatiune! Cred ca sunt atatea argumente in favoarea acestei zile/SEMN incat, facand apel la logica, nu se poate sa te ratacesti…
M-as bucura sa intelegeti aceste adevaruri, caci ele privesc un adevar mult mai profund si anume acela ca Dumnezeu doreste inchinatori care sa ASCULTE de Cuvant si sa se inchine asa cum El doreste! Va veni o zi, un timp, in care Dumnezeu se va manifesta in mod puternic iar cei care L-au ascultat si au pazit Poruncile Sale vor fi rasplatiti… doar aceia care nu si-au plecat genunchiul inainte Baalilor si decretelor omenesti.
Putem observa o paralela foarte frumoasa intre Daniel cap.3 si Apocalipsa 13, intre chipul de aur sau falsa inchinare si adevarata inchinare Ezechiel 20:12.20.
Va doresc numai bine si sanatate spirituala si fizica!
Eugen
Nu mai vreau sa intru in discutii contradictorii privin Sabatul, am facut-o deja cu fratele Lori Balogh. Deocamdata asta este Lumina are mi s-a dat. Ma rog sa inteleg mai multe si mult mai profund Cuvantul Domnului.
Ideea mea era ca nu mi se pare logic sa „culegem” doar versetele care ne convin din diferite traduceri ale Bibliei. Eu unul compar traducerea Cornilescu cu King James plus ca mai am o aplicatie pe telefon cu textul in original in care se explica diferitele sensuri ale cuvintelor folosite in Biblie. Citand dintr-o Biblie ortodoxa nu raspunde deloc, dupa mine, intrebari privind tinerea Sabatului.
Pe urma, despre odihna sabatica din Evrei capitolele 3 si 4 am scris mai sus printre comentarii ceea ce inteleg eu la ora actuala, ceea ce Duhul Sfant imi descopera. Cititi ambele capitole din Evrei (3 si 4) si veti intelege ca nu e vorba de o zi de Sabat acolo.
Iar vis-a-vis de Apocalipsa 1:10 va pun intrebarea care am pus-o si fratelui Lori Balogh. Daca Ioan Evanghelistul e acelasi cu Ioan care a scris Revelatia (si noi stim ca da), cum se face ca in Evanghelia sa, unde e vorba de Sabat foloseste cuvantul Sabbath dar in Apocalipsa 1:10 foloseste “he Kuriake Hemera“? Daca era vorba de Sabbath, nu e logic sa fi folosit acelasi termen?
Eu ca si crestin non-sabatarien nu ma inchin duminica soarelui (Sunday) precum nici d-voastra nu va inchinati sambata lui Saturn (Saturn’s Day). Am o inchinare sincera in Duh si Adevar Lui YAHVE Creatorul acestui univers si Fiului Sau preaiubit, Isus Christos, Mantuitorul acestei lumi pacatoase.
Fiti binecuvantat
Iar vizavi de faptul ca nu ati gasit in NT exprimarea „aberatii”, dati-mi voie sa va contrazic: in Mat.22:29, Mar. 12:24.27, Domnul Hristos le spune exact acest lucru in alte cuvinte! Ba inca, intr-un loc, este si mai dur: „… pui de naparci!”…
Stimate Dorin,
Multumesc pentru remarci si apreciez sinceritatea dumneavoastra!
Cand ma refeream la aberatii ma refeream la a spune ca ziua de Sabat s-a schimbat din Sambata in Duminica. Ceea ce am afirmat este in conformitate cu ceea ce am scris.
Nu inteleg de ce sunteti deranjat daca nu faceti parte din aceasta categorie…
In plus, nu am scris toti, am scris unii, fara a mentiona nume si fara vreo intentie rea. Si „aberatie”, daca veti cauta in dictionar, inseamna abatere de la ceea ce este corect!
Ca ziua de Sambata nu s-a schimbat si ca este tot Sabat, ne-o dovedeste cap.4 din Evrei, la versetul 9, unde ni se spune ca ramane o zi de SAMBATA pentru „narodul” lui Dumnezeu!
Asadar, Apoc. 1:10 nu isi propune sa spuna ca s-a schimbat ziua Domnului, caci s-ar fi contrazis cu Evrei 4:10!!!
In plus, Domnul Hristos nu ne spune nicaieri ca s-a schimbat Legea, caci daca aceasta s-ar fi putut schimba, mai era nevoie de jertfa? Puneti-va in mod onest aceaste intrebari si cautati raspunsul care sa nu contrazica Scriptura.
Daca veti cauta in Strongs veti vedea ca la Apoc. 1:10 se spune „Ziua care apartine Domnului” si care este Sambata inca din Geneza 2!
Dumnezeu ne-a inzestrat nu doar cu inima ci si cu ratiune pentru a intelege logic Cuvantul Sau si pentru a cauta Adevarul si nu pentru a ne sustine o pozitie sau alta!
Binecuvantari ceresti!
N-am gasit in NT vreun text in care Isus sa raspunda carturarilor, fariseilor sau saducheilor cu expresia „astea sunt aberatii”. Spunand ca unii vorbesc aberatii nu va pune in situatia de al urma cu adevarat pe Christos. Am fost si eu in situatia asta dar era la inceput. Cineva care spune ca ar cunoaste Adevarul dar spune ca ceilalti vorbesc aberatii se contrazice singur. Iar vis-a-vis de Biblia Cantacuzino ati uitat sa precizati ce scrie in Apocalipsa 1:10 „Fuiu cu duhul intr-o zi de dumineca si auziiu denapoia mea glas mare ca de trambita”. (http://www.sfantascriptura.com/Biblia_Bucuresti_1688.pdf)
Fiti binecuvantat
Multumesc pentru completare !
Cu stima,
Lori B.
Cred ca dovezile sunt mai multe in favoarea Adevarului decat in favoarea aberatiilor pe care le sustin unii pe aici…
Pentru cei care sustin ca nu Sambata este Ziua a Saptea:
„Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei, să o sfințești pre ea. Șase zile să lucrezi și vei face toate lucrurile tale, iară a șaptea zi, Sâmbăta Domnului Dumnezăului tău, să nu faci într-însa tot lucrul, tu și feciorul tău, și fata ta, sluga ta, și slujnica ta, … Ieșirea (Exodul) Cap. 20:8-10, Biblia Cantacuzino, 1688.
In finalul dialogului nostru, va invit cu toata dragostea sa vedeti si un alt punct de vedere asupra subiectului Sabatului lunar si al miscarii World’s Last Chance, la ale carei idei aderati:
http://www.sabbathtruth.com/faq/advanced-topics/what-about-the-lunar-sabbath
http://www.florinlaiu.com/tezaur/ziua-domnului/teologie-sabat-duminic/195-sabatul-lunatic.html
http://israel-shabbat-shalom.blogspot.ro/2014/09/falsul-sabat-lunar.html
http://israel-shabbat-shalom.blogspot.ro/2013/05/sabatul-lunar.html
http://www.remnantofgod.org/lunar.htm
http://www.aroodawakening.tv/blog/the-lord-of-the-sabbath-has-the-last-word-on-the-lunar-sabbath/
Cu stima… si putina tristete,
Lori B.
Frate Balogh,
Faptul ca ne respingeti (pe Anna si pe Yosi) de pe blog este pentru ca respingeti Adevarul ce vine prin noi, asa cum ne-a fost el incredintat noua evreilor atunci cand am devenit crestini. Acest Adevar s-a pastrat nealterat de-a lungul vremii pentru cine l-a cautat, pentru ca Dumnezeu si-a prezervat o ramasita in toata vremea. Dvs. respingeti acest Adevar (nu ma refer numai la Calendar ci la toate comentarile noastre pe blog) pentru ca ele sunt in contradictie flagranta cu doctrina bisericii AZS din care faceti parte. Ca nu va intereseaza Adevarul este confirmat de asigurarea ce ne-o dati ca nu ne veti deranja niciodata pe blogurile noastre. Ori tocmai acesta a fost motivul pentru care v-am vizitat noi: Difuzarea Adevarului asa cum a fost el incredintat evreilor crestini de la inceputuri. Ceea ce a fost incercare/cernere pentru Israelul natural in secerisul veacului lor = Adevar present pentru ei atunci, care i- a separat pe “israelitii adevarati” de Biserca Nominala Judaismul. In zilele noastre” Israelul spiritual” este incercat/cernut in timpul secerisului present = Dumnezeu vrea sa-i scoata pe “israelitii adevarati” din Bisericile Nominale care deţin aşa de multe doctrine contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Insa cei greoi la crezut şi greoi în actiune resping Adevarul si aleg Biserica Nominala la fel ca evreii din vechime). In ce priveste poporul evreu de azi la care ne trimiteti pentru ca suntem evrei, ei sunt inca impietriti la Adevar, si ne sunt potrivnici, tot ca la inceput.Nu fara speranta insa!
Frate Balogh,
Intrebarea pusa de dvs. Care zi din Gregorian o tin ca Sabat e absurda pentru ca eu nu ma raportez la calendarul Gregorian, eu tin Calendarul Ceresc in care zilele sunt numerotate si astfel eu nu ma raportez la zilele planetare, eu am declarat asta cand am descris in comentariile mele ca tin Calendarul Biblic Ceresc dat de Dumnezeu la Creatiune. Sabatul este ziua de odihna poruncita de Dumnezeu dupa Calendarul creat de El pe Cer si nu este nici o analogie cu calendarul creat de om pe pamant. Si atunci n-am cum sa va raspund ce zi planetara tin pentru ca eu nu am zile planetare in calendarul ceresc. Noi copii lui Dumnezeu, nu suntem scosi din lume si cei ce au job se rapoteaza la gregorian pentru existenta seculara si relatiile sociale. Dar in relatia spirituala cu Dumnezeu ne raportam la Calendarul Sau pentru ca Dumnezeu a separat spiritualul de secular.
Stimata sora Anna si frate Yosi,
Consider ca am ajuns intr-un punct in care trebuie sa incheiem „dialogul” nostru. Cu siguranta ca fiecare dintre noi are ceva mai bun de facut decat sa faca polemica in jurul unui subiect sau altul.
Eu va respect opinia cu privire la felul in care intelegeti sa socotiti zilele ( de la rasarit la rasarit ), desi nu mi-ati raspuns la cateva intrebari concrete. Dar sa trecem peste ele… Rugamintea mea este ca si voi sa-mi respectati crezul pe care-l am si sa renuntati la acuzele, uneori necrestinesti, pe care le aduceti bisericii din care fac parte.
Daca sunteti atat de siguri ca detineti adevarul, aveti o datorie imensa fatza de restul crestinilor si mai ales fatza de poporul evreu, pe care-i considerati gresiti in modul in care se raporteaza la calendar, zile si sarbatori.
Va sugerez sa va creati propriul blog, in care sa va expuneti crezul. Va promit ca eu nu va voi deranja si nu va voi rapi timpul atat de pretios.
Cu stima,
Lori B.
“Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune !” ( Isaia 5,20 ) Cit de adevarat fr. Balogh, dar oare cui se adreseaza daca nu tocmai celor orbiti in tagaduire – un vechi proverb evreiesc spune ca cel cu grumazul intepenit nu se pleaca nici macar atunci cand il izbeste Adevarul in cap.”
“Smeriti-va dar, caci Dumnezeu sta impotriva celor mindri, dar celor smeriti le da har”
Si acum revenind la subiect pentru edificarea si pecetluirea subiectului legat de Calendarul Ceresc si de cand incepe Ziua Biblica va aduc aminte ca “era ziua Pregatirii Pastelor” Ioan 19:14 cand Isus a fost judecat si jertfit, la ceasul aducerii jertfei de seara in ziua Pregatirii dinaintea Zilei celei Mari = Pastele …Ioan 19:31
Asa cum a comentat Yosi, cerinta la Pesach este confirmata de descrierea rastignirii in epistola dupa Ioan care confirma ca mielul lui Dumnezeu a fost jertfit in Ziua Pregatirii care precede Ziua Sarbatorii Pastelui. Aceste detalii de tinerea Sarbatorilor nu infirma evidentele biblice covirsitoare legate de cand incepe Ziua Biblica respective cind incepe Ziua 7-a Sabatul, din contra le sustine si anume de la rasarit la rasarit si NU de la apus la apus.
Consider ca v-am dat suficiente citate explicite din Biblie care sustin clar Calendarul Ceresc pe care eu il tin pentru ca pentru mine este cel mai important sa ma inchin Adevaratului Dumnezeu si sa tin Sabatul Sau dat de El la Creatiune in Calendarul Sau. Antichrist care s-a incumetat sa schimbe Calendarul Ceresc cu Calendarul Gregorian este un alt afront adus Celui Prea Inalt. Si am fost cat se poate de explicit ce Calendar tin si cui ma inchin si multumesc lui Anna pentru comentarile ei extrem de valoroase si educative. Pentru lamuririle care le solicitati legat de cand si de ce au trecut evreii apostaziati la alte calendare: Până în sec. IV, Sinedriul fixa datele calendarului evreiesc. În anul 59, patriarhul Hillel II a stabilit normele de calculare ale calendarului iar Numele lunilor provine de la deformările asiro – babiloniene asimilate de poporul evreu în timpul exilului în Babilon în sec. IV î.e.n. Va sugerez sa studiati Istoria Calendarului evreiesc precum si a Calendarului Ceresc pe care nu-l tineti cu toate ca e Cel Biblic! Ca dovada cit de gresit sunteti, este ca va legati de Sarbatoarea Yom Kippur Lev 23:32 fara sa stiti ca evreii tin post negru pentru pregatirea sufletului si acest post precede Sarbatoarea Yom Kippur si deaceea postul incepe cu o seara inainte: intii sa va smeriti sufletele pentru ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare,si apoi sa praznuiti Sabatul vostru! Aceiasi gresala de nestiinta o faceti cand va legati de Pesach nestiind ca cerinta este cu o seara inainte sa se jertfeasca Pastele Deuteronom 16, 6: “…acolo sa jertfesti Pastele, seara, la apusul soarelui se refera la pregatirea jertfei dinaintea Zilei Mari. Dar nefiind evreu va hazardati cam mult si va bagati in comentarea Sarbatorile stramosesti evreiesti si cum trebuie tinute.Nu cunosteti. Aceasta oricum nu schimba cu nimic evidentele biblice pe care le-am adus legat de Calendarul Ceresc si cand incepe Ziua Biblica si implicit cand incepe Sabatul Biblic de ziua 7a, ca despre asta era vorba si nu despre cum se tin Sarbatorile evreiesti si ce pregatiri le precede.
Daca evreii tin sarbatorile religioase dupa calendarul lunar-solar ( nu dupa cel gregorian ), Sabatul saptamanal ( sambata ), care este o sarbatoare religioasa importanta pentru ei, dupa ce calendar il tin ? Conform teoriei d-v, Sabatele evreiesti ar trebui sa cada in oricare din zilele saptamanii. Si totusi, ei tin intotdeauna Sabatul saptamanal ( sambata ). De ce oare ?
As vrea sa stiu in ce zi va inchinati d-v Creatorului, conform poruncii a patra, daca toate zilele din calendarul gregorian au nume de zei pagani ?
Cu stima,
Lori B.
Marturisesc ca nu m-am asteptat la atata originalitate in interpretarea Scripturii. Insa originalitatea nu este intotdeauna identica cu adevarul.
Pe scurt, de ce nu pot accepta teoria d-v:
Leviticul 23,32: „Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru”
Deuteronom 16, 6: „…acolo sa jertfesti Pastele, seara, la apusul soarelui, pe vremea iesirii tale din Egipt”
Asadar, daca „seara” este identica cu „apusul soarelui”, iar zilele de Sabat erau socotite de la o seara la alta, de ce ii considerati „smintiti” pe cei care care socotesc ziua de la apus la apus ?
„Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune !” ( Isaia 5,20 )
Cu stima,
Lori B.
In Scriptura “ziua de maine” nu incepe niciodata seara.
Exemplu in Exod32:5-6 citim in context ca ziua de maine incepe cand se crapa de ziua – interpretare repetata in Scriptura, vezi: Exodus 18:13, Exodus 16:22, and I Samuel 19:11, Esther 2:14. Si in completare pentru dovada ca ziua incepe la rasarit putem cita in context: Leviticus 6:20, I Samuel 9:19, 26; I Samuel 19:10-11, Jonah 4:6-7
In continuare pentru dovada ca ziua se incheie la apus putem cita in context: Deuteronomy 24:15, Judges 14:18, Judges 19:9, II Samuel 3:35,
Iata in continuare textele care pastrate in context sunt dovada ca ziua vine inaintea noptii Deuteronomy 9:11, I Samuel 30:17, II Samuel 24:13-15, Job 26:10, Psalm 74:16, Psalm 121:6, Isaiah 38:12-13, Lamentations/plangeri 3:22
In NT citez fara sa mai fac comentari pentru ca principiul e acelasi Acts/fapte 20:7-11 apoi in Matthew 28:1si in John 20:19 si in Mark 4:35 si exemplele se continua.
In concluzie cand lumina zilei a trecut si intunericul s-a asternut e o seara, cand au mijit zorile in dimineata urmatoare si a rasarit soarele si s-a facut din nou lumina s-a completata ziua dintii. Astfel zilele se socotesc dela rasarit la rasarit si NU dela apus la apus. . Evreii stapaniti de ratacire si impietrire se incapatineaza sa asculte de traditia rabinica si socot seara ca inceputul zilei urmatoare inselindu-se singuri si smintindu-i pe toti care se iau dupa ei.
” Nu e adevarul care ne doare ci faptul ca am fost invatati si am crezut atitea minciuni”. Phil Wilson
Iubiti frati in Domnul,
Va stimez dar as dori sa nu va rataciti. La argumentul lui Dorin ca Dumnezeu nu ingaduie inselaciunea pentru ca „Dumnezeu a sfintit aceasta a 7-a zi si a pus-o in Decalog inseamna ca El face tot posibilul sa fie cunoscuta iar diavolul n-are decat sa urle de ciuda” va raspund din nou cu Daniel 7:25 prin care Dumnezeu prooroceste insalaciunea si anume ca Antichristul va inlocui Calendarul Ceresc. Saptamana biblica data la creatiune nu are absolut nimic cu saptamana pagana. Zilele biblice ale saptamanii creatiunii, si pe timpul lui Moise, si apoi a lui Hristos, au fost numarate si nu aveau nume, erau:ziua intai, a doua, a treia….a sasea=ziua pregatirii si a saptea=sabatul. Nu purtau nume de zei sau de planete: luni-ziua Lunei, marti-ziua lui Marte, miercuri-ziua lui Mercur, joi-ziua lui Jupiter, vineri-ziua lui Venus, sambata-ziua lui Saturn si duminica-ziua Soarelui. Calendarul lui Dumnezeu este proiectat pe cer, si e invariabil, nu s-a schimbat, e pe cer si acum! Ziua Lunii noi este prima zi din luna care a lasat-o Dumnezeu ca Sarbatoare, apoi incepe saptamana lui Dumnezeu si numeri 7 zile, nu sambata, nici duminica pentru ca Sabatul lasat de Dumnezeu in Calendarul Sau cade pe fazele lunii de pe cer. Totdeauna prima zi din luna este Ziua Lunii Noi (nu face parte din saptamana) dar e zi de inchinare, vezi Isaia 66:23, iar pe fazele lunii de pe cer cad Sabatele Domnului. Nu credeti? Mergeti la Exod 16 si vedeti cum a cazut mana, era in 15=sabat =luna plina cand Moise a zis: maine cade paine din cer, apoi in ziua a 6-a sa culegeti dublu ca e ziua pregatirii=ziua 21, iar in 22 e Sabatul, ultimul patrar.
Adventistii ar trebui sa stie mai bine decit ceilalti deoarece AZS si-a fondat biserica folosindu-se de calendarul evreiesc lunar-solar dupa care au ajuns la ziua ispasirii pe 22oct.1844. Evreii de azi continua sa foloseasca pentru calculul datelor sarbatorilor religioase calendarul dat de Dumnezeu la creatiune lunar-solar iar pentru afaceri seculare comunităţile evreieşti din intreaga lume folosesc calendarul Gregorian drept calendar civil. Asa ca daca Adventistii se iau dupa evrei de ce sa tina sambata din gregorian dece nu se iau dupa evrei sa tina calendarul evreiesc religios, (care incepe cu ziua a 7-a in Lev.23), in loc sa-l tina pe cel civic/ Gregorian.
Multa pace.
In Geneza 1, 14 ni se spune ca Dumnezeu a creat soarele, luna si stelele pentru a arata “vremile, zilele si anii”. Intelegem da aici ca schimbarea vremilor inseamna schimbarea modului de masurare a timpului. Biblia ne invata sa masuram ziua de la apus de soare la apus de soare ( Geneza 1, 5.8. 13. 19. 23. 31; Levitic 23, 32 ). Astazi omenirea masoara ziua de la 12 noaptea la 12 noaptea. Cine a schimbat “vremile” ( modul de masurare a timpului ) ? Asadar, schimbarea vremilor nu se refera la calendar, asa cum sustineti d-v, ci la modul de masurare a timpului.
Cateva precizari:
1) Adventistii nu accepta sambata ca fiind Sabatul biblic pentru ca evreii tin aceeasi zi saptamanala, ci pentru ca asa cere Creatorul in Porunca a patra. Faptul ca evreii tin aceeasi zi, este doar un argument in plus si o garantie ca ceea ce cred adventistii este corect.
2) Adventistii nu sustin ca evreii au cazut pentru totdeauna din harul lui Dumnezeu. Trebuie sa facem distinctie intre calitatea de „popor ales”, „semintie aleasa” de Dumnezeu, calitate pe care au pierdut-o prin respingerea lui Mesia, si dreptul fiecarei persoane la mantuire. Sunt doua lucruri total diferite.
VT este plin de avertismente date poporului evreu de Dumnezeu, prin profetii Sai, ca, daca nu se intorc la Dumnezeu, vor fi lepadati ca popor ales. Cititi, va rog, blestele din Deuteronomul 28 si avertismentele serioase date evreilor acolo. Cititi avertismentele diferitilor profeti ai VT in acelasi sens: „Dumnezeul meu ii va lepada, pentru ca nu L-au ascultat; de aceea, vor rataci printre neamuri” ( Osea 9,17 ). „Poporul Meu ( poporul evreu ) piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot. Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau, voi uita si Eu pe copiii tai !” ( Osea 4,6 ).
NT este si mai plin de referinte cu privire la lepadarea poporului evreu ca popor ales, fara ca acest lucru sa impiedice mantuirea lor ca indivizi. Pentru a nu repeta argumentele in acest sens, va rog sa cititi articolul „Poporul Israel – Popor alesde la adresa: https://www.loribalogh.ro/2012/01/poporul-israel-un-popor-ales/
Cat priveste afirmatiile lui Pavel din Romani 11, acestea trebuie corelate cu alte afirmatii ale aceluiasi apostol. De exemplu, in Romani 11,7 el spune „ca Israel ( ca popor ) n-a capatat ce cauta, iar ramasita aleasa ( evreii ca indivizi ) a capatat, pe cand ceilalti au fost impietriti.” Mai mult decat atat, in Romani 9 Pavel ne arata ca „nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta” ( vers. 8 ). Aici si in alte versete, Pavel aduce ideea unui Israel spiritual, format din evreii care L-au primit pe Christos si crestinii dintre neamuri. La acest Israel spiritual face referire Pavel cand spune ca „atunci tot Israelul va fi mantuit” ( Romani 11, 26 ).
Un alt lucru care trebuie clarificat: harul se refera la mantuire. Ca indivizi, evreii beneficiaza de acelasi har de care beneficiaza toti oamenii. Dovada se afla in faptul ca tot multi evrei Il accepta pe Christos, devenind crestini. Sa dea Domnul sa Il primeasca pe Mantuitorul toti evreii, nu doar o parte din ei.
Cu stima,
Lori B.
Aceasta teorie care spune ca nu mai putem cunoaste azi care este ultima zi a saptamani este foarte periculoasa. Spunand ca diavolul a incurcat vremurile si nimeni nu mai poate cunoaste care este aceasta a 7-a zi e ca si cum ai spune ca diavolul are mai multa putere decat Dumnezeu. Daca Dumnezeu a sfintit aceasta a 7-a zi si a pus-o in Decalog inseamna ca El face tot posibilul sa fie cunoscuta iar diavolul n-are decat sa urle de ciuda ca nu poate sa insele toata omenirea. Ceea ce mi se pare insa ciudat la adventistii de ziua a 7-a e ca ei accepta sambata ca fiind Sabatul pentru ca si evreii tin aceeasi zi saptamanala dar in aceeasi masura spun ca evreii au cazut din harul Lui Dumnezeu pentru totdeauna, doar cei care devin crestini pot reprimi harul. Evidente in NT ca poporul evreu va avea un loc important la finalul instoriei omenirii exista (Romani 11 de exemplu). Deci intrebarea mea: daca evreii nu sunt in har, cum stim ca sambata de azi e cu adevarat Sabatul?
Fiti binecuvantati
Ma surprinde lipsa de discernamant spiritual atunci cand urmarim sa acoperim greseli de doctrina la biserica din care facem parte, cum ar fi aceasta interpretare din Daniel 7:25 „el va rosti vorbe de hula impotriva celui prea inalt, va asupri pe sfiinti celui prea inalt si se va incumeta sa schimbe vremile si legea…”
Deci, fr. Balogh ati convenit anterior ca “el” din verset se refera la Antichrist adica Papalitatea care ii asupresete pe sfiniti in perioada de Inchizitie a evului mediu, ca mai apoi sa va impotmoliti in acceptiunea ca acelasi Antichrist adica Papalitatea se incumeta sa schimbe “vremea” adica Calendarul lui Dumnezeu si Legea adica Decalogul.
S-o luam babeste: Despre ce “vremuri” e vorba in Daniel ? Prin analogie in Geneza 1, 14 ni se spune ca Dumnezeu a creat soarele, luna si stelele pentru a arata “vremile, zilele si anii” adica Dumnezeu a creat Calendarul Sau pe cer. Ce intelegem de aici ca inseamna schimbarea vremilor in Daniel?intelegem ca inseamna schimbarea vremilor create de Dumnezeu in Geneza si anume Calendarul.
Cum poate atunci un copil supus si credincios a lui Dumnezeu sa-si aleaga ziua de inchinare din Calendarul lui Antichrist care s-a incumetat sa schimbe Calendarul lui Dumnezeu ca sa insele omenirea sa i se inchine lui. Fie ca alegeti Simbata, fie ca alegeti Duminica niciuna din aceste zile nu exista in Calendarul creat de Dumnezeu in care zilele sunt numerotate tocmai ca sa o afli pe a 7-a si nu cu denumiri pagane dupa numele planetelor ca in calendarul Gregorian. Chiar nu vedeti inselaciunea?
Doamna Anna,
Nu este vorba de o lupta pentru suprematia unei zile fatza de alta, ci de ascultare de voia lui Dumnezeu. Ceea ce este cu totul altceva ! Iar daca d-v nu gasiti in Biblie nicio dovada ca Sabatul este ziua a saptea, sambata, priviti, va rog, la poporul evreu. De mii de ani, indiferent de calendarele care au existat in lume, el a pastrat sambata ca zi de odihna. Pentru mine, ei sunt garantia ca adevaratul Sabat saptamanal este sambata si nu o alta zi. Insa fiecare poate crede ce doreste…
Cu stima,
Lori B.
Desigur ca nu ar trebui sa ma acuze nimeni ca tin duminica in acest caz. Insa comparatia acestei situatii cu cea a apostolului Pavel nu este cea mai potrivita.
Ca evreu, si mai ales ca fost fariseu, el nu putea sa ignore Sabatul, alaturi de celelalte porunci ale Decalogului. Problema care se pune nu este legata de propria sa persoana, ci de indemnurile pe care el le da credinciosilor dintre neamuri cu privire la importanta pazirii Legii lui Dumnezeu, ca semn al faptului ca au fost indreptatiti prin credinta in Christos ( recititi Romani 3,31; 7, 7.12.14; 8,4, etc )
Un om indreptatit prin credinta dar care continua sa traiasca in neascultare de vointa lui Dumnezeu exprimata in Legea morala se afla in pozitia de a pierde aceasta indreptatire ( vezi Ezechiel 33, 13 ). Multi crestini considera ca lucrarea mantuirii se opreste la simpla iertare de pacate, prin credinta in jertfa lui Christos. Foarte bine ! Dar ce se intampla dupa ce a fost iertat ? Nu trebuie sa creasca „pana la inaltimea staturii lui Christos” ? ( Efeseni 4,13 ) Si cum va creste el daca in mod constant si constient arunca la spate voia lui Dumnezeu exprimata in Legea Sa ?
In ziua socotelilor finale, se vor rosti cuvinte sfasietoare catre unii care astazi se joaca cu ceea ce Dumnezeu ne-a lasat in Legea Sa: „Departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” ( Matei 7,23 ) Cuvintele Mantuitorului nu cer nicio interpretare, caci sunt cat se poate de clare. Din context rezulta ca cei carora li se vor adresa astfel de cuvinte nu sunt pagani, nici atei, ci crestini care au facut multe pentru Dumnezeu ( Vers. 21.22 ) dar care au ignorat voit Legea Sa, fie si partial. Nu doresc nimanui sa auda o astfel de sentinta si rostul acestor articole este si acela de a-i constientiza pe crestinii care inca nu inteleg importanta ascultarii de toate Cele Zece Porunci ( nu doar opt sau noua dintre ele ! ) ca intreaga Lege ( inclusiv Porunca Sabatului ) este „sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ) si ca „porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ).
Sunt deplin constient ca argumentele prezentate de mine nu pot convinge pe nimeni, si nici nu-mi propun acest lucru, caci aceasta lucrare apartine doar Duhului Sfant. Pe El Il rog sa trezeasca constiintele crestinilor sinceri, cat timp mai este har pe planeta pamant.
Cu stima,
Lori B.
Dragi frati si stimate surori,
Va invit sa ne rugam Domnului pentru ca lucrurile acestea necesita foarte mare atentie deoarece vorbim despre esenta crestinismului. Conflictul dintre bine si rau a inceput in ceruri, intre Domnul Hristos si Satan. De unde a pornit acest conflict ? Nu a pornit oare de la Legea celor zece porunci care este esenta caracterului Lui Dumnezeu ?
Dragi mei frati, ma bucur ca intr-o lume atat de agitata voi va ocupati de lucruri asa de importante. Ma rog ca Dumnezeu sa ne lumineze in aceasta problema. ,,Sase zile sa lucrezi… a saptea sa te odihnesti,,Ex.20.8-11 Este singura porunca ce Il aminteste pe Dumnezeu ca si Creator. Oare cine duce cea mai mare lupta ca sa-i faca pe oamenii de azi sa uite de Cineva care a creat totul ? Dumnezeu sa fie cu noi. Amin
Dumnezeu ne descopera calendarul Sau la Creatiune, total diferit de ceea ce numim noi astazi calendar, adica cel romano-catolic. Un exemplu elocvent este cucerirea Ierihonului, care a durat 7 zile, ceea ce implica incalcarea a cel putin unui Sabbath, explicatia la aceasta este ca evreii au folosit calendarul lunar care incepe cu sarbatoarea lunii noi si au marsaluit 7 zile consecutiv fara sa incalce Sabbathul pentru ca atunci cind incepe o noua luna calendaristica – cea dintii zi din luna este sarbatoarea lunii noi la noi la evrei si apoi numeri 7 zile si e sabbathul care cade invariabil in zilele de 8, 15, 22 si 29 ale lunii. Doar citeva exemple ar fi timpul cind evreii au primit mana din cer confirma folosirea calendarului de pe cer, apoi cititi cum David la curtea lui Saul respecta sarbatoarea lunii noi dupa acelasi calendar si apoi eu pot cita 21 de versete din Sriptura care ar trebui ignorate daca nu consideram Sabbathul dupa Luna de pe cer asa cum calculau evreii din vechime calendarul agricol pentru tinerea sarbatorilor. Sarbatorile evreiesti sint saptaminale=Sabbathul, lunare=sarbatoarea lunii noi, anuale=Sarbatorile asa cum sunt descrise in Lev.23 si se pot calcula exclusiv cu calendarul de pe cer!
Va citez recorduri din enciclopedii care atesta ca poporul evreu a tinut calendarul lui Dumnezeu de pe cer pe care-l foloseste pina in ziua de azi pentru calculul sarbatorilor.
“Sabbath and New Moon (Rosh Hodesh), both periodically recurring in the course of the year. The New Moon is still, and the Sabbath originally was, dependent upon the lunar cycle..” Universal Jewish Encyclopedia, p. 410
“… each lunar month was divided into four parts, corresponding to the four phases of the moon. The first week of each month began with the new moon, so that, as the lunar month was one or two days more than four periods of seven days, these additional days were not reckoned at all.” The Universal Jewish Encyclopedia, Vol. 10, p. 482. Article “Week.”
“The Hebrew month is a lunar month and the quarter of this period—one phase of the moon—appears to have determined the week of seven days.” Encyclopedia Biblica, p. 4780.
“…The [early] Hebrews employed lunar seven-day weeks…which ended with special observances on the seventh day but none the less were tied to the moon’s course.” Hutton Webster, in his book, Rest Days, page 254.
“The Sabbath depending, in Israel’s nomadic period, upon the observation of the phases of the moon,…could not, according to this view, be a fixed day.” http://www.jewishencyclopedia.com
Acest calendar ceresc l-au tinut evreii si in timpul lui Hristos si dupa caci numai acest calendar determina Sarbatorile lor saptaminale, lunare, anuale la care ei se adunau. Si tinerea acestui calendar s-a pastrat pina in ziua de azi la cei ce au aleas sa se inchine adevaratului Dumnezeu si sa nu se altereze cu interesele seculare ale societatii. (Banul si afacerile au stat la baza acceptarii unui calendar pagan universal)
Sambata contra Duminecii – batalia pierduta pentru suprematie?!
Nu gasim niciunde in Scriptura cuvintul Simbata nici ca Simbata este Sabatul si nici ca Sabatul este un ciclu la fiecare 7 zile din calendarul Gregorian cum se tine acum. Din Geneza aflam ca Dumnezeu a sfintit ziua a saptea din saptamina data de El la creatiune. De unde incepem numaratoarea si la ce ne raportam cind vorbim de numaratoarea zilelor? Toate aceste intrebari, si altele cum despartim lunile intre ele, cind incepe o noua luna cind incepe o noua saptamina, sau cind incepe un an nou, ne trimit la observarea calendarului, unde gasim impartirea timpului in ani, luni si zile. Urmatoarea intrebare este: Dupa care calendar ne ghidam azi, sau mai bine zis ar trebui sa ne ghidam, ca sa aflam cum Dumnezeu vrea sa stim despre acest lucru?
Astazi cea mai mare parte a globului recunoaste calendarul Romano-Catolic cu saptamana planetara. O scurta istorie a acestui calendar: calendarul de azi este urmare a unei ajustari a calendarului Iulian, ajustarea a avut loc in anul 1582 si a fost facuta la ordinal papei Gregoriu XIII de catre un astronom iezuit. Pina la acea data era in folosinta calendarul Iulian, care si el la rindul lui a fost o ajustare facuta in anul 46 B.C. de catre Iulius Cezar. Aceste calendare au fost si sunt calendare solare doar, si nu lunar-solar asa cum a lasat Dumnezeu la creatiune cind a lasat ca soarele, luna si stelele sa fie cele care dermina anotimpurile, zilele, festivalurile, anii.
Daca acceptam ca Sabatul este ziua Domnului, zi pe care Dumnezeu a creat-o si binecuvintat-o la Creatiune inainte de a aparea acest calendar roman, atunci de ce ne folosim de un calendar pagin ca sa recunoastem ceva ce Dumnezeu a creat invarabil pe cer dupa planul Sau?
Ce va ajuta sa stiti cind incepe sau se termina o zi? Este Soarele care rasare si apune dupa porunca lui Dumnezeu. Ce va ajuta sa stiti cind incepe o noua luna calendaristica? Este luna de pe cer care la fel apare dupa porunca lui Dumnezeu. Ce va ajuta sa stiti cind incepe o noua saptamina, sau cind este a saptea zi din saptamina? Este luna de pe cer cu fazele ei (new moon, 1st quarter, full moon, last quarter),cea care ne spune acest lucru. Aceste stele fac parte din calendarul lui Dumnezeu, calendar pe care omul nu il poate ajusta sau schimba; ceea ce poate insa, este sa creeze un alt calendar diferit de cel creat de Dumnezeu, impartind timpul dupa voia lui independent de porunca lui Dumnezeu. Cum putem sa credem ca Dumnezeu l-a imputernicit pe papa Grigoriu XIII sa determine cind este Sabatul Domnului?
Geneza se refera la Creatiune si la Calendar concomitent!
NU PUTEM SA ACCEPTAM PE UNA SI SA O IGNORAM PE CEALALTA, PENTRU CA INFORMATIILE NI S-AU DAT CONCOMITENT, ELE SE LEAGA!!!
Frate Lori Balogh, daca azi vi s-ar da misiunea sa duceti Evanghelia neoprotestantilor non-adventisti si sa dovediti din Scripturi ca Sabatul e inca valabil azi (ceva de genul Fapte 18:28 dar aplicat Sabatului), iar pentru asta ati merge in fiecare duminica in bisericile lor, am putea spune despre d-voastra ca tineti duminica?
Cu mult respect si binecuvantari
Frate Timotei,
Ma bucur ca ne numiti frati pe cei care ne straduim sa respectam porunca a patra asa cum a lasat-o Creatorul. Aceasta inseamna ca inca mai exista punti de legatura intre noi.
Cuvintele „sambatari”, „sabatisti” sau „sabatatrieni” poate nu suna chiar atat de bine, dupa cum nu ar suna bine ca noi sa va numim pe cei care tineti duminica „duminicari”. Insa aceste cuvinte reflecta o parte din crezul pentru care multi crestini au fost persecutati, au pierdut averi, locuri de munca, pozitii sociale inalte sau chiar viata.
Cu privire la textul din Galateni 4,10.11, va rog sa incercati sa intelegeti contextul in care Pavel a scris aceste cuvinte si la ce se refera ele. Nicidecum ele nu se refera la pazirea Sabatului, pe care, de altfel, insusi Pavel il respecta.
Cu stima,
Lori B.
Fratilor SAMBATARI ,Voi paziti zile luni vremi si ani…Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi…Gal.4:10,11
N-a spus Isus ca vamesii si curvele (nu carturarii) merg in Imparatie inaintea lor, a preotilor?
scuze pentru marea gresela
Domnule Goerge, datinile vin din credinta? N-ati citit cum Isus ii acuza pe farisei ca desfiinteaza Legea si tin datinile lor? Cum sa vina datinile din credinta? Cititi in Marcu 7:9-13.
Sau n-ati citit ca Isus a fost circumcis cand era bebe, in ziua a 8-a, dupa Lege, iar cand a devenit adult s-a dus sa fie botezat? De unde aceasta schimbare privind botezul? De cine ascultati d-voastra: exemplul oamenilor sau exemplul Mantuitorului?
Si nu o mai tineti cu Evrei capitolul 4, cititi si capitolul 3 sa intelegeti bine lucrurile. Nu se vorbeste acolo nici de Sabat nici de duminica. Ci de o odihna ca de Sabat, e cu totul altceva.Se vorbeste de faptul ca Iosua nu le-a dat odihna (evreilor)! Prin Iosua a dat Dumnezeu Sabatul sau prin Moise? Ia mai puneti mana sa cititi VT.
Inca mai cred ca nu spuneti toate acestea din reavointa (dar probabil domnul Balogh are mai multa experienta decat mine). Asa ca vreau sa ma conving. Ati pus intrebarea: „Dumnezeu a avut grija mai mult de poporul lui in Vt decat de biserica sa?!?”. Cum se face atunci ca marii preoti ai Israelului nu l-au recunoscut pe Isus ca Mantuitor, ca Christosul promis de Dumnezeu? Nu exact asa gandeau si ei? Cine esti tu sa ne inveti pe noi (preotii si carturarii), noi avem ca tata pe Moise, noi stim Legea pe de rost si o aplicam exact cum ne-a lasat-o Dumnezeu! Chiar asa a fost domnule George, sau exact invers? N-a spus Isus ca vamesii si carturarii merg in Imparatie inaintea lor, a preotilor? ce faceau deci preotii si Lui Isus nu-i placea? Puneam datinile lor inaintea Legii, inaintea Decalogului dat de Dumnezeu!. Ce face azi Biserica (ortodoxa, catolica)? Pune datinile inaintea harului, inaintea Duhulu Sfant! Asa ca nu mai spuneti ca Biserica asta e continuatoarea invataturilor lui Isus Christos, puneti mana pe Cuvantul scris si rugati-va ca Duhul Sfant sa va calauzeasca.
Fiti binecuvantat
Sincer, m-as bucura sa nu fie rea-vointa din partea celor care refuza argumentele biblice evidente. Cat despre cei care vor fi mantuiti in functie de lumina primita, sunt pe deplin de acord. Doar Bunul Dumnezeu cunoaste inima omului, limitele lui de intelegere si sinceritatea lui.
Dar ce parere aveti de afirmatia d-lui George ( se pare ca apartine Bisericii Catolice ): „Totusi cea mai buna dovada e istoria si nu putem sa spunem ca azi adventistii ar putea fi invatati sa nu mai tina sambata fara o impotrivire majoritara.” ? Mie mi se pare o amenintare voalata. Sa inteleg ca bate vant de decret duminical si de Inchizitie ? Poate eu nu am inteles sensul afirmatiei si gresesc…
Cu stima,
Lori B.
Nu cred domnule Balogh ca e reavointa. Ati fost parte dintr-o astfel de biserica clasica, ortodoxa sau catolica? Pur si simplu asta e lumina care o primesc multi din aceste biserici, ei chiar cred ca biserica e mai presus de Cuvant, ca liderii religiosi sunt inspirati de Dumnezeu sa schimbe lucrurile. Parca asa spune si domul Walter Veith, multi din aceste biserici vor fi maintuiti dupa „lumina” ce au primit-o. Eu ma rog sa nu-mi diminue ravna de a studia Cuvantul care am primit-o ca dar divin de anul trecut incoace.
Fiti binecuvantati
Am mai scris un comentariu dar se pare ca nu a luat comanda. Cel mai bun raspuns este Evrei cap 4. Ca sa intre si neamurile si poporul evreu s-a ales o noua zi. Sau finalul creatiei reprezinta mantuirea sau harul final care a fost facut in prima zi prin Inviere.
Totusi cea mai buna dovada e istoria si nu putem sa spunem ca azi adventistii ar putea fi invatati sa nu mai tina sambata fara o impotrivire majoritara. Biserica a fost aparata de Dumnezeu ca asa ne-a promis si invatatura ei nu se putea pierde!
Raspunsurile mele o sa fie din ce in ce mai scurte. Eu stiam ca nu ajungem nicaieri. Biserica nu poate fi biruita ea nu poate aparea asa din neant prin anul 1844 sau cat o fi fost si asta dintr-o amagire. Eu cred ca marea diferenta intre biserica adevarata si celelalte o reprezinta mostenirea adica invatatura primita de la apostoli in mod direct. Voi nu aveti mostenire ci doar interpretati o carte cum vreti voi ca si ceilalti. Sloganul solo scriptura care apare prima data la Luther si nu inainte a facut prapad imparatiei lui Dumnezeu deoarece a dezbinat acest regat in mii de regate…
Porunca este aceasi doar ca a fost schimbata ziua. Si asa pamantul e rotund si credinciosii nu se pot odihni in acelasi timp cu Dumnezeu. Dar aici vorbim de formalism. Daca din punct de vedere biblic nu putem ajunge nicaieri in schimb vedem ca istoria ne invata ca nu se putea schimba asa o zi de odihna fara tam -tam si peste tot mai ales ca si azi cred eu adventistii nu ar renunta in ruptul capului la sabat. Apoi biblia ne vorbeste de o raspandire a bisericii nu de o nimicire a ei! Dumnezeu a avut grija mai mult de poporul lui in Vt decat de biserica sa?!? Biblia spune ca noi suntem sarea si lumina pamantului. pai unde au luminat crestinii adventisti o mie si ceva de ani? Pana si domni valdenzi aveau o credinta mult diferita de adventisti! Sunt sute de intrebari care nu pot raspunde adventistii. Si de aceea se si faramiteaza in continuare. Prn anii 1990 am intrebat un grup de adventistii daca Domnul o sa vina pana in anul 2000. Ei au ras si au zis ca normal ca vine pana atunci si chiar mai devreme. In fine eu am intrat aici numai ca sa arat iar un neadevar adventist cum ca aia sau adunat sambata. Mai era si acel lucru amuzant ca biserica r catolica a ucis milioane de crestini. De parca aia nu ucideau catolici… Si erau si aia asa de crestini ….Cum zice Luther: mai rai ca prelatii catolici:))
Tot ca o constatare spun ca semnul fiarei nu este reprezentat de mana (de lucru) si de frunte (mintea omului.) deoarece biblia spune(sesizezi?) Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
D-v spuneti: „legea nu e schimbata ca tot 6 zile muncim”. Marturisesc ca nu m-am asteptat la un astfel de raspuns din partea unui crestin care mi-a dat impresia initiala de seriozitate. Cum puteti afirma ca nu ati schimbat Legea lui Dumnezeu din moment ce munciti in ziua despre care Creatorul a poruncit sa ne odihnim si va odihniti in ziua despre care El a zis sa muncim ?
Legea lui Christos din NT este aceeasi cu a Tatalui din VT, caci Ei sunt Una. Iar „Christos este Acelasi: ieri, azi si in veci ” ( Evrei 13,8 ). La Dumnezeu nu exista standard moral dublu, asa cum d-v considerati in mod gresit. Sunteti d-v o autoritate mai mare ca a lui Dumnezeu ? Sau biserica din care faceti parte are o autoritate mai mare decat a Bibliei ?
Ceea ce afirmati imi dovedeste ca, cel putin in cazul d-v, este vorba de rea-vointa si nu de necunoastere. Ati facut o multime de afirmatii false si ar trebui sa va raspund cateva zile la rand pentru fiecare din ele. Insa ma opresc aici si va rog si pe d-v sa nu mai postati niciun comentariu, caci va fi ignorat. Daca as fi vazut un dram de sinceritate in cunoastrea adevarului si putin respect in dialogul purtat cu un om pe care nu-l cunoasteti, as fi continuat. Atitudinea d-v imi spune ca este bine sa ne oprim aici, lasand ca Bunul Dumnezeu sa aprecieze lucrarea si afirmatiile fiecaruia.
Cat despre lege e mult de scris. In primul rand legea nu e schimbata ca tot 6 zile muncim. Se stie ca pamantul fiind rotund un om cand se odihneste sambata altul munceste ca la el este Duminica. Noi crestinii respectam legea dar legea noua a lui Iisus care este asemanatoare celei vechi. Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu.
Se vede clar ca asa cum femeia este dezlegata de lege si noi suntem dezlegat de ea prin moartea Domnului Iisus. Dar suntem legati de una noua! Dar acum, am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.
Dar sa nu mai ne obosim. Biserica ortodoxa a creat canonul Nt si nu Nt este mai mare ca biserica ci biserica este mai presus de orice interpretare sau rastalmacire.
Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni. (Mat.5:13)
Dar ce poate insemna sarea aici?
Am putea sa zicem ca biserica adventista nu a tinut sabatul intre anii 1900 si 1910? Putem sa zicem ca o biserica primara a uitat tinerea sabatului asa dintr-o data? Si ce mijloace aveau atunci de comunicare? Mici! Ca a tinut Duminica ca sa nu fie prigoniti?
E imposibil de crezut deoarece in acele vremuri bucuria era sa-ti dai viata pentru Iisus. Si atunci avem o biserica biruita cea ce contrazice promisiunile Domnului. Dar biblia spune sa nu ne lasam amagiti de unii care prevestesc venirea Domnului si voi spuneti ca tomai acesti rastalmacitori sunt adevaratii crestini..
Im cap 4 ( ca si aici cand scrie ca erau adunati in prima zi nu in sabat cum vreti voi sa rastalmaciti) e scris alb pe negru un lucru foarte clar pe care nu-l vreti sa-l aceptati : Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea.
Deci e clar ca se vorbeste despre ziua a saptea. Si mai incolo spune in traducerea voastra:8. Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.
9. Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Ca cea de sabat dar nu sabat ci Duminica!
Dar cum vreti sa recunoasteti ca am dreptate ca atunci a-ti parasi poate nu numai biserica adventista ci chiar crestinismul?
Eu nu mai are rost sa raspund ca stiu ca nu o duc la cap cu voi eu nici nu vroiam sa intru aici dar ma amuzat ca chiar daca biblia spune ca s-au adunat in prima zi voi spuneti ca s-au adunat sambata!
Totusi raspund pe scurt la cele ce ai intrebat: La inceput arata biserica romano catolica crestinii erau condusi de prezbiteri ca mai tarziu conducerea bisericii sa fie data episcopului! La inceput se frangea painea in fiecare zi dar apoi se frangea in special Duminica.
Sunt ceremonii facute de oamenii din biserica spre lauda Domnului asa cum aveti si voi! Liturgia e o mare rugaciune! Binecuvantarile sunt de la Dumnezeu noi facem cereri. Biserica este stalp si temelie al adevarului deci ea poate hotari anumite practici asa cum in fapt si voi aveti. Datinile vin din credinta din cate stiu eu. Se vede asta si in Nt! Preotii au alt rol acuma diferit de cei din vechime. Botezul este pentru toti ca si taiera imprejur. Acolo se refera la cei care stiu sa citeasca. sa inteleaga! Ne rugam la sfinti pentruca ei sunt in viata si ei se roaga pentru noi asa cum face si pavel care se roaga la biserica sa se roage pentru ei. dar cum sa intelegi tu lucrurile astea mai greoaie daca tu intelegi ca biblia scrie ca adunarea a avut loc duminica si tu o plasezi in sabat?!?!?
Sunteti liber sa credeti ce vreti despre ziua in care Pavel si-a luat ramas bun de la credinciosii din Troa. Eu nu vreau sa va zdruncin convingerile. Cat despre ideea ca Legea a fost schimbata, aici vreau sa va spun ca sunteti intr-o grava eroare. Insusi Mantuitorul ne asigura ca El n-a venit sa „strice” Legea, ci s-o implineasca ( Matei 5, 17-19 ). Daca in Predica de pe Munte El foloseste de multe ori formularea: „S-a zis celor din vechime…dar Eu va spun…”, aceasta nu inseamna nicidecum ca El a schimbat ceva din Lege, ci doar ca a aprofundat-o, aratand oamenilor ca Legea are si un spirit, nu doar litera. Cand Iisus ne spune ca doar a privi o femeie cu scopul de a o pofti in inima, El nu schimba porunca a saptea, ci o intareste, scotand in evidenta spiritul ei. Insusi Pavel afirma clar: „Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 ). Va rog cu toata dragostea frateasca sa reconsiderati pozitia d-v fatza de falsa idee ca Mantuitorul a schimbat Legea morala.
Cu privire la argumentul d-v din Evrei 4, va rog sa cititi articolul de la adresa:https://www.loribalogh.ro/2014/01/evrei-4-1-11-ramane-dar-o-odihna-ca-cea-de-sabat/
Nimeni nu a afirmat ca porunca a patra este mai mare decat alte porunci ale lui Dumnezeu, caci intreaga Lege este la fel de importanta pentru moralitatea ceruta de Dumnezeu. Daca Iisus a vindecat in Sabat, a facut-o pentru a ne arata cum trebuie pazita ziua de odihna: facand bine semenilor nostri aflati in nevoie. Evreii se indepartasera de la spiritul acestei zile, facand din Sabat o zi de restrictii si de poveri greu de suportat. Mantuitorul a „dezlegat” Sabatul de tot molozul poruncilor omenesti, lasandu-ne un model de cum trebuie serbat de urmasii Sai. Ati gasit undeva in Scripturi ca El a sarbatorit ziua intai in locul Sabatului zilei a saptea ? Si daca El nu a schimbat nimic in aceasta privinta, de ce incerca omul sa faca sparturi in Legea divina ? Apostolul Ioan ne spune ca „cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 1, 6 ). Va invit sa paziti si d-v ziua pe care a pazit-o Iisus si dupa modelul pe care ni l-a lasat El. Doar in felul acesta putem spune ca traim si noi cum a trait Iisus ( cel putin in privinta zilei de odihna ).
Cu stima,
Lori B.
domnule George in Evrei capitolul 4 nu e vorba de tinerea duminicii ca zi de odihna. E vorba de cu totul altceva, ca sa intelegeti, cititi si capitolul 3.
N-ati citit in Faptele Apostolilor cum crestinii frangeau painea in fiecare zi? Am citit ce scrie pe pagina de net recomandata mai sus. Atunci va intreb, daca Sabatul era o lege ceremoniala, si ca toate legile ceremoniale tin de VT si ca nu mai sunt obligatorii de la Isus Christos incoace, cum se face ca bisericile ortodoxe si catolice sunt pline de ceremonii si datini inventate de oameni? Cum se face ca exista preoti, daca jertfele rituale nu mai sunt valabile? Preotul pentru asta a fost pus. Cum se face ca botezati pruncii desi se spune clar in NT ca trebuie sa crezi si sa te pocaiesti ca sa fi botezat? Cum se face ca va rugati la sfinti care sunt fiinte create si nu creatori?
In fine, cititit cele scrise pe aceasta pagina net (Trebuie creștinul să țină sabatul?):
http://comori.org/articol.php?item=1247
Fiti binecuvantat
Si eu cred ca ne invartim in loc, fiecare sustinandu-si propria intelegere asupra Scripturii. Va respect convingerea si, asa cum mi-a scris un preot ortodox legat de ziua de odihna poruncita de Dumnezeu, se va vedea la sfarsit unde se afla adevarul. Doar ca va fi prea tarziu atunci pentru cei ce calca poruncile lui Dumnezeu. Ma intreb: Daca adventistii gresesc tinand ca zi de odihna Sabatul, potrivit poruncii a patra din Decalog, oare vor fi exclusi de la mantuire ?
D-v aduceti argumente extrabiblice de la sfarsitul secolului I. Noi ne bazam pe argumente biblice de la inceputul secolului I. Care dintre ele sunt mai credibile ?
Argumentul d-v ca Pavel era evreu si de aceea predica in Sabat in sinagoga este fals. In cetatea Filipi nu exista sinagoga si totusi Pavel, impreuna cu un grup de crestini, s-au adunat in afara cetatii, in Sabat, pentru a se inchina lui Dumnezeu in ziua poruncita de El. Daca el ar fi tinut ziua soarelui, era liber sa o faca, caci nimeni nu l-ar fi oprit intr-o cetate pagana.
Iarasi nu pot fi de acord cu d-v cand sustineti ca porunca a patra este respectata si de cei care tin duminica, deoarece tot sase zile se munceste + o zi de odihna. Potrivit acestei logici, si musulmanii tin porunca lui Dumnezeu, desi se inchina vinerea. Sa nu uitam ca Mantuitorul a spus ca nicio iota sau o frantura de slova din Lege nu va fi schimbata cata vreme vor exista cerurile si pamantul ( Matei 5, 17-19 ). Si atunci, cum indrazneste omul pacatos sa schimbe ceva in Legea cea vesnica a lui Dumnezeu ? Profetia din Daniel 7,25 ne spune cine urma sa faca schimbarea: cornul cel mic, care „va schimba vremile si Legea”.
Sa ne gandim putin la discutiile aprinse de la Conciliul de la Ierusalim pe tema circumciziunii. Daca pentru o problema relativ minora, cum era cea a circumciziunii, au fost atatea discutii aprinse, oare ce s-ar fi intamplat daca primii crestini ar fi incercat sa schimbe ziua de odihna- Sabatul – intr-o zi de origine pagana ? Oare evreii crestini nu ar fi reactionat violent ? Si totusi, Biblia nu ne aminteste de nicio controversa de acest gen in Biserica primara. De ce ? pentru ca o astfel de problema nici nu a fost discutata.
Eu propun sa ne oprim aici cu polemica legata de ziua de odihna, caci este neproductiva. As dori mult sa ajungem cu totii in Imparatia lui Dumnezeu si acolo sa discutam pe larg despre adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu.
Cu stima,
Lori B.
Adventistii declara aici ca:1) adunarea a avut loc seara ( vers. 7 ) 7. In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor si si-a lungit vorbirea pana la miezul noptii.
Nu este deloc convingatoare concluzia la care au ajuns adventii. In primul rand s-ar fi adunat sambata seara nu in prima zi asa cum arata Nt. Apoi ei s-ar fi putut aduna la 5 dupa-amiaza si predica ar fi tinut 7 ore…Daca se adunau in prima zi adica pe la ora 8 seara Pavel nu ar fi plecat a doua zi ci tot in aceasi zi!!!
Frangerea painii s-a facut Luni dar din cauza ca predica a tinut mai mult nu din alte cauze.
Apoi e aceasta jonglarie ca legea nu a fost desfintata. Dar daca nu a fost desfintata ea a fost schimbata. Numai cand zice Iisus ca uitatul inseamna adulter si ne dam seama ca legea a fost schimbata. Pe de alta parte porunca 4 este aceasi :8. Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.
Ea nu este porunca cea mai mare deoarece Iisus se face Domn peste sambata vindecand!!! Daca era cea mai mare porunca atunci nu vindeca caci mai important e sa respecti legea decat sa vindeci un om …sau nu e asa?
La un moment dat am ajuns la concluzia ca anumite fraze care le scriam puteau sa dea dezlegare la concluzii diametral opuse de cea ce vroiam sa scriu. Prima fraza care o spuneti arata ca chiar daca v-am convins de adevar nu puteti sa-l luati asa cum e. Apoi dovedeste schimbarea zilei deoarece Pavel trebuia sa plece a doua zi ca sa nu plece in zi de sarbatoare Duminica! Treaba ca s-au adunat intr-o zi speciala e iara trasa de par. Biblia nu arata acest lucru ci: 7. In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Nu erau adunati pentru Pavel.
Ai putea sa citesti si una din parerile catolicilor :http://www.bisericacatolica.org/ziua-domnului-sambata-sau-duminica
Pavel a predicat in zi de sabat deoarece evreii se adunau sambata dupa vechea lege dar cum observa tot un site catolic dupa adunarea de la Ierusalim a apostolilor crestinii se intalnesc Duminica! In fapt porunca ramane neschimbata ca tot 6 zile se munceste….Un site protestant scrie in aceasi idee:3) După ce Pavel spune „de acum încolo, mă voi duce la Neamuri” (Faptele Apostolilor 18:6), Sabatul nu mai este menţionat niciodată.
Dovezii: – Pe lângă argumentele biblice deja aduse, amintesc că primele menţiuni nebiblice foarte clare despre ţinerea duminicii le avem deja spre sfârşitul sec. I, în Didahia, cap. 14. Acest izvor este recunoscut ca unul din sec. I şi este studiat de foarte mulţi critici eterodocşi din lume, recunoscându-i-se autenticitatea.
– O altă mărturie despre ţinerea duminicii (κυριακὴ ημέρα), spre sfârşitul sec. I – încep. sec. II, o avem de la Ignatie al Antiohiei, ucenicul Apostolului Petru şi a lui Ioan Evanghelistul. Vezi Epistola către Magnezieni 9:1;
Ar mai fi si Evrei cap 4 care arata aceasi idee care o prezinta catolicii. Dar nu vreau sa ne invartim pe loc.Oricate dovezi as aduce sunt inutile deoarece scrieti:Sa zicem ca aveti dreptate ( desi eu raman la convingerea pe care am afirmat-o ),
Si asta fac toti adventistii…
Sa zicem ca aveti dreptate ( desi eu raman la convingerea pe care am afirmat-o ), si Pavel s-a intalnit cu ucenicii in ziua intai ( duminica ). Cu ce dovedeste acest fapt ca crestinii serbau ziua intai si nu ziua a saptea ( sambata ) ? Din relatarea biblica reiese clar ca acea intalnire a fost una speciala, nu una obisnuita, fiind prilejuita de plecarea lui Pavel. Cititi, va rog, cu atentie Faptele apostolilor si observati in ce zile avea Pavel obiceiul sa predice oamenilor:
– In Antiohia, Pavel a predicat in Sabat ( Fapte 13,14.44 )
– In Tesalonic, Pavel a predicat „dupa obiceiul sau” trei zile de Sabat ( Fapte 17,2 )
– In Corint, Pavel a predicat timp de un an si jumatate „in fiecare zi de Sabat” ( 1 Corinteni 18, 4.11 ).
Unde intalniti d-v serbarea zilei soarelui ( ziua intai – Dies solis ) in practica crestina din primul secol ?
In aceasta privinta, Biserica Catolica este onesta, caci recunoaste ca ea a schimbat ziua de odihna din Sabatul zilei a saptea in ziua intai, ca sa dovedeasca puterea pe care o are.
Daca doriti detalii, puteti citi articolele de la categoria „Doctrine biblice” / „Ziua de odihna” https://www.loribalogh.ro/category/doctrine-biblice/ziua-de-odihna-doctrine-biblice/
Cat priveste consumul de bauturi alcoolice de catre evrei, nimeni nu neaga faptul ca evreii ( cel putin unii dintre ei ) foloseau astfel de bauturi. Dar acest lucru este o dezlegare pentru un crestin care se pregateste pentru cer sa foloseasca si el alcool ? Evreii au facut multe lucruri care L-au intristat si maniat pe Dumnezeu. Inseamna ca si noi avem libertatea de a le face ? Pavel spune clar ca nici betivii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 6, 9-11 ).
Am ajuns la concluzia ca un om care nu vrea sa asculte de Dumnezeu poate gasi in Biblie tot felul de argumente in favoarea ideilor sale. Dar oare astfel de argumente vor fi valabile si in ziua judecatii ? Sunt convins ca atunci, in prezenta sfinteniei lui Dumnezeu, orice argument de felul acesta va pieri si cei care au iubit pacatul, sub orice forma ar fi el, vor amuti, asemenea celui invitat la nunta , dar care nu avea haina de nunta. Nu va doresc nici d-v, si nimanui aceasta trista experienta, ci doresc ca multi, cat mai multi oameni, sa studieze Scriptura in asa fel ca sa faca voia lui Dumnezeu si sa fie mantuiti.
Cu stima,
Lori B.
Pentru mine, ascultarea de o porunca clara a lui Dumnezeu ( Porunca a patra din Decalog ) este un subiect cat se poate de „relevant”, caci Insusi Mantuitorul ne-a spus: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” ( Ioan 14,15 ). Asadar, ascultarea nu este un lucru lipsit de importanta, caci ea este manifestarea dragostei fatza de Dumnezeu.
Daca „dragostea este implinirea Legii” ( Romani 13,10 up. ), ce poate sa insemne calcarea Legii ( sau doar a unei singuri porunci din ea ) decat lipsa dragostei fatza de Dumnezeu ? Iar dragostea, este primul rod al Duhului Sfant amintit de Pavel in Galateni 5,22.23 . Din nefericire, pentru multi crestini, ascultarea de voia lui Dumnezeu a devenit nerelevanta, iar aducerea in discutie a cerintei lui Dumnezeu de a asculta de Legea Sa este considerata „intriga”. Este dureros… Un adevarat copil al lui Dumnezeu se raporteaza cu totul altfel la cerintele voiei lui Dumnezeu, asa cum sunt exprimate in Legea sa.
In alta ordine de idei, pe vremea lui Pavel nu se folosea termenul „duminica” pentru ziua intai a saptamanii. Acest termen a aparut mult mai tarziu, in secolul al doilea. Aceasta era cunoscuta de evrei ca ziua intai, iar de pagani „Dies solis” ( Ziua soarelui ). Incercarea de a crestina o zi pagana este sortita esecului, caci este nebiblica si este impotriva voiei lui Dumnezeu. Iar cine se impotriveste voiei Sale va trebui sa dea socoteala de atitudinea sa la judecata finala:
„Sa ascultam dar incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” ( Eclesiastul 12, 13.14 )
Ma rog Bunului Dumnezeu sa va trezeasca la realitate prin Duhul Sau cel Sfant si sa luati atitudinea corecta fatza de voia Sa, pentru a ne bucura de mantuirea Lui. As dori mult sa ne intalnim pe plaiurile ceresti si acolo sa ne cunoastem, impartasindu-ne experientele traite pe acest pamant trecator.
Cu stima,
Lori B.
Nimeni nu face intrigi.Biserica adventista are modelul ortodox acela de a accepta dialogul. Dar aici biserica adventista greseste ca si in alte locuri si as zice intentionat! Deci ei vor sa zica ca sau adunat in fapt sambata seara chiar daca biblia scrie ca duminica! Adica creaza aceasta confuzie deoarece stim ca adventistii au sambata doua adunari una dimineata si una seara! Deci adventistul zice :uite sau adunat in fapt sambata! cea ce am demonstrat ca nu aveau cum. Eu am mai vorbit cu multi adventisti despre acest subiect si nu inteleg nici azi cum de pot sa fie atat de neantelegatori deoarece biblia zice clar : in ziua intaia! Nu in sabat!
Dar ei nu inteleg ca evreii beau vin si ca mustul are alcool! ei nu vor sa inteleaga si alte lucruri dar e treaba lor.
Ce am inteles eu din studiul bibliei este ca Dumnezeu si-a condus mereu poporul nu prin citate ci prin grija Lui fata de popor prin diferite mijloace! (biserica nu poate fi biruita). sarea care reprezinta poporul adica biserica si care nu se poate pierde! dar vedem ca sarea s-a pierdut si a fost regasita prin White!?
Oricit se vrea de unii sa sa spuna ca tinere duminicii nu are suport biblic,ramine clar ca ziua dintii a sapta. este o zi a bucuriei(Matei 28;9),dar si o zi a pacii(Ioan 20;19,21).Si ce sunt aceste doua lucruri,bucuria si pacea?Sunt roade ale Duhului Sfint.Si in ce zi a avut loc pogorirea Duhului Sfint?Fapte,2;1In siua Cinzecimii,aceasta era in ziua dintii a saptaminii,dumineca Asa ca ziua dintii are si ea binecuvintarile ei.Credinciosii nascuti din nou,da se odihnesc in aceasta zi,si scopul ptr.care fac lucrul acesta este bucuria si pacea in Domnul si Mintuitorul Isus.Ocupati-va de alte subiecte mai relevante,cum si faceti si nu mai sustineti intriga,asta nu tine de un copil a lui Dumnezeu.
Daca erau adunati cum se aduna azi adventistii in seara zilei de sabat Pavel nu ar fi plecat in a doua zi ci in ziua respectica. Apoi biblia ar fi precizat ca ei sau adunat sambata si nu in prima zi dupa sambata si ar fi mers si treaba cu plecatul a doua zi. Dar in fapt daca ei sau adunat in prima zi adica Duminica asa cum arata biblia (am vazut ca nu putea sa fie seara deoarece Pavel a plecat a doua zi dar daca adunarea ar fi fost seara biblia ar fi spus ca a plecat in aceasi zi) si asa cum se face si azi in biserica care e permanenta adica cea ortodoxa (sau cea catolica) adunarea a tinut pana seara si a doua zi Pavel a plecat ca nu putea pleca in zi de sarbatoare adica Duminica! Deci Pavel a plecat a doua zi ca nu putea pleca Duminica ziua in care se intalnisera deoarece biblia ar fi gresit la numerotare.
Apoi dovezi sunt cu duiumul in favoarea Duminicii! In primul rand daca Dumnezeu ar fi tinut asa de mult la Nt ca fiind principiul de baza al adevarului nu ar mai fi spus ca biserica este stalpul si temelia adevarului! Apoi se stie ca Nt este carpit exemplu fiind finalul evangheliei dupa Marcu care s-a pierdut fiind inlocuit poate chiar cu o scriere gnostica!!
Domnule George,
Nu stiu daca noi sau nu cumva d-v traiti in minciuna. Din dorinta de a apara o zi falsa de odihna, pe care nu a poruncit-o Dumnezeu, ci oamenii, treceti cu usurinta peste toate dovezile Scripturii cu privire la adevarata zi de odihna.
Chiar daca ati avea dreptate in ceea ce sustineti cu privire la Fapte 20, 7-11, cum ramane cu toate celelate dovezi in favoarea Sabatului biblic, si nu a duminicii ?
Si totusi, dupa calculul biblic, cand incepe ziua intai a saptamanii ? Nu incepe cu seara de dupa Sabat ? Si atunci de ce va mira interpretarea ca crestinii erau adunati sambata seara, pentru a-si lua ramas bun de la Pavel ?
Si chiar daca am accepta si interpretarea d-v, potrivit careia Pavel s-a intalnit cu crestinii din Troa duminica pe zi, cu ce v-ar ajuta acest lucru sa credeti ca adevarata zi de odihna pentru crestini nu este sambata, ci duminica ?
Este infiorator in ce minciuna traiti. Voi spuneti:In concluzie, pasajul din Fapte 20, 7-11 zugraveste o intalnire exceptionala, nu una obisnuita, inceputa in seara zilei de sambata ( “seara zilei dintai a saptamanii” ), pana in zorii zilei de duminica….
Dar biblia spune total diferit: In ziua dintai a saptamanii, eram adunati laolalta ca sa frangem painea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi,(adica Luni)
Si adunarea a tinut asa mult ca sa facut seara etc etc Adica Luni…
Amin