Ce spune Biblia despre amulete ( talismane )
Amuletele sau talismanele sunt obiecte purtate de barbati si de femei, despre care se crede ca ar avea puteri magice. Ele pot avea forme diferite: de la cristale, cruci celtice si bijuterii, pana la talismane mari, ca idolii si terafimii de care vorbeste Biblia.
Amuletele sunt purtate la gat, sub forma unor lantisoare sau coliere, la mana, sub forma unor bratari, sau in automobile, deasupra oglinzii retrovizoare. Credinta generala este aceea ca amuletele ii ocrotesc pe cei care le poarta de energii negative, nenorociri, accidente sau moarte, oferindu-le in schimb succes si prosperitate.
In culturile antice, amuletele erau foarte obisnuite, insa ele sunt prezente si astazi atat in culturile pagane, cat si in cele crestine. Prezenta amuletelor in viata unui om este o dovada de superstitie, iar superstitia este o dovada de necredinta in Dumnezeu. Un om care se increde in Dumnezeu nu crede in superstitii, nu se teme de ele si nu-si pune increderea in obiecte vrajite.
Ori de cate ori Biblia aminteste de practica talismanelor, ea este foarte critica si acuzatoare:
“Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: “Vai de cele ce cos perinute pentru subtiori si fac mahrame pentru capetele oamenilor de orice marime ca sa prinda sufletele !… De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: “Iata, am necaz pe perinutele voastre prin care prindeti sufletele ca pasarile; de aceea, vi le voi smulge de la brate si voi da drumul sufletelor, si anume sufletelor pe care le prindeti ca pasarile” ( Ezechiel 13, 18. 20 ).
Biblia ortodoxa, editata in 1968, vorbeste de “perinute fermecate”, ceea ce ne indreapta gandul spre ideea de obiect vrajit, de amuleta sau talisman. Aceeasi Biblie reda textul din Isaia 3, 18-20 astfel:
“In ziua aceea, va lua Domnul toate podoabele: inelele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatoare, miresme, talismane.”
Israel a fost adesea ispitit sa copieze superstitiile popoarelor pagane din jur, inclusiv purtarea de amulete. Aceasta constatare trista este facuta de profetul Isaia chiar de la inceputul cartii sale:
“Caci ai parasit pe poporul Tau, pe casa lui Iacov, pentru ca sunt plini de idolii Rasaritului si dedati la vrajitorie ca filistenii si se unesc cu fiii strainilor” ( Isaia 2,6 ).
Traducerea NIV a Bibliei ( engleza ) reda astfel acest text: “Ei sunt plini de superstitiile Rasaritului si practica ghicirea ca filistenii si isi dau mana ca paganii.”
Toate reformele religioase pe care le consemneaza Scriptura au inlaturat din viata oamenilor practica purtarii talismanelor, intorcandu-i pe oameni spre Dumnezeu, adevaratul lor ocrotitor si izvor al succesului si al prosperitatii.
Despre reforma facuta de imparatul Iosia sta scris: “Mai mult, Iosia a starpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii si toate uraciunile care se vedeau in tara lui Iuda si la Ierusalim, ca sa implineasca astfel cuvintele Legii scrise in cartea pe care o gasise preotul Hilchia in Casa lui Dumnezeu” ( 2 Imparati 23, 24 ).
Intelegem din astfel de referinte biblice ca purtarea amuletelor era privita ca fiind o uraciune inaintea lui Dumnezeu, un lucru demn de a fi condamnat. Tristetea si chiar mania lui Dumnezeu sunt pe deplin justificate in astfel de cazuri. Care parinti s-ar simti bine vazandu-si copiii ca, in loc sa se increada in ei, in grija lor parinteasca, isi pun increderea in niste obiecte inerte, fara nicio putere ? Un astfel de parinte nu s-ar simti dezonorat ?
Daca astfel stateau lucrurile in vechiul popor Isarel, mereu ispitit sa copieze superstitii pagane, oare cum stau lucrurile in crestinism ? Nu cumva crestinii au si ei talismanele lor ? Purtarea unor lantisoare si cruciulite la gat, sau atarnarea deasupra oglinzii retrovizoare a masinii a tot felul de cruciulite si icoane nu fac din aceste obiecte niste talismane “crestine” despre care se crede ca feresc de nenorocire si aduc noroc ?
Oare cum se simte Dumnezeu vazandu-Si copiii ca se incred in puterea magica a unor obiecte, in timp ce Persoana Sa, Cuvantul Sau si promisiunile Sale sunt neglijate si uitate sub praful uitarii si al indiferentei ?
Va veni cu siguranta ziua in care oamenii isi vor da seama cat de amagiti au fost de superstitiile in care au crezut in loc sa se increada in Tatal ceresc, la fel de simplu si sincer cum se increde un copil in parintele lui.
Lori Balogh
Ca inele sau verighete,chiar si sub pretext de casatorie…ar fi altceva decat idolatrie