Marcu 7,14-23 – „A zis astfel, facand toate bucatele curate”

Marcu 7,14-23 – „A zis astfel, facand toate bucatele curate”

     Pasajul din Marcu 7,14-23 este citat adesea de crestinii care sustin ca in Noul Testament nu mai exista obligativitatea deosebirii animalelor curate de cele necurate, atunci cand se pune problema consumarii carnii lor.

Cuvintele lui Iisus: „Afara nu este nimic care, intrand in el ( in om nn.), sa-l poate spurca” ( vers. 15 ), dar mai ales comentariul lui Marcu: „A zis astfel, facand toate bucatele curate” ( vers. 19 up. ), sunt considerate a fi „dezlegari” fatza de legile sanitare privitoare la hrana, date poporului evreu ( vezi Leviticul 11; Deuteronomul 14, 1-21 ).

Insa cei care interpreteaza pasajul in acest mod pierd din vedere faptul ca aici nu este vorba de alimente curate si necurate, subiectul in discutie fiind cu totul altul. Pentru a intelege sensul cuvintelor Mantuitorului din Marcu 7,14-23, este foarte important sa cunoastem contexul in care au fost rostite. Iar pentru a cunoaste contextul, trebuie sa citim cu atentie versetele 1-13, in comparatie cu pasajul paralel din Matei 15,1-20.

Conform celor relatate de Matei, fariseii se adreseaza lui Iisus cu o acuzatie in dreptul ucenicilor: „Pentru ce calca ucenicii Tai datina batranilor ? Caci nu-si spala mainile cand mananca” ( Matei 15, 2 ).

Aceeasi idee este subliniata si de Marcu: „Fariseii si cativa carturari veniti din Ierusalim s-au adunat la Iisus. Ei au vazut pe unii din ucenicii Lui pranzind cu mainile necurate, adica nespalate” ( Marcu 7, 1.2 ).

Problema in discutie nu era spalarea mainilor, ca un act de igiena inainte de servirea mesei, ci mai degraba ca un ritual legat de traditia rabinica ( „datina batranilor” ). Marcu subliniaza acest aspect, afirmand: „Fariseii, insa, si toti iudeii nu mananca fara sa-si spele cu mare bagare de seama mainile, dupa datina batranilor. Si cand se intorc din piata nu mananca decat dupa ce s-au scaldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei sa le tina, precum: spalarea paharelor, a ulcioarelor, a caldarilor si a paturilor” ( Marcu 7, 3.4 ).

Fariseii aveau legi foarte stricte cu privire la curatirea ceremoniala. Daca mergeau in piata si se intampla sa se atinga de un ne-iudeu, aceasta insemna pentru ei intinare, necuratie. Pentru a se curati, existau o seama de ritualuri de curatire la care tineau mai mult chiar decat la Legea lui Dumnezeu.

Chiar si vasele care fusesera atinse de un om dintre neamuri trebuiau sa fie bine spalate in cadrul acestor ritualuri. Gestul de servire a mesei cu mainile nespalate era privit de farisei ca o preluare a necuratiei de la neamuri.

Asadar, dialogul care urmeaza intre Mantuitorul si farisei, dar si explicatiile date de Iisus noroadelor si apoi ucenicilor, are ca obiect datina stramoseasca pe care Iisus a respins-o in mod constant: „Degeaba Ma cinstesc ei dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti” ( Marcu 7,7 ).

Ideea pe care o subliniaza Mantuitorul este aceea ca nimic din afara omului, intrand in el, nu-l poate intina: nici atingerea de un ne-iudeu, nici servirea mesei cu mainile nespalate. Adevarata intinare a omului vine din inima lui si se refera la intinarea morala produsa de gandurile rele si poftele naturii noastre decazute:

„Ce iese din om, aceea spurca pe om. Caci dinlauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, precurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinlauntru si spurca pe om” ( Marcu 7, 20-23 ).

Iar Matei conchide: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om” ( Matei 15, 20 ).

Este evident, daca nu vrem sa rastalmacim Cuvantul lui Dumnezeu, ca Iisus nu pune in discutie preceptele Vechiului Testament cu privire la alimentele curate si necurate, ci traditia rabinica, bazata pe porunci omenesti, care aveau o aparenta de evlavie.

Mantuitorul protesta impotriva poruncilor omenesti, considerandu-le niste „rasaduri” pe care nu le-a sadit Tatal ceresc si care vor fi smulse de El la vremea potrivita ( Matei 15, 13 ). A aplica Marcu 7, 14-23 la problema mancarurilor curate si necurate inseamna a ignora contextul. Problema pusa in discutie nu era ce sa se mamance, ci cum sa se mamance, adica cu sau fara spalaruile rituale.

Raspunsul Mantuitorului nu reprezinta o respingere sau anulare a legilor sanatatii pe care Dumnezeu Insusi le-a dat poporului evreu prin Moise. Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne invata intr-un loc ce este bine si ce nu este bine sa mancam, pentru ca apoi, tot ea sa ne spuna ca nu conteaza ce mancam.

Daca pentru evreii de acum trei milenii si jumatate ( data aproximativa la care ei au primit legile sanatatii cu privire la alimentele curate si necurate ) nu era bine sa consume carnea anumitor animale, la fel este si astazi. Contructia bilogica a omului a ramas aceeasi, chiar daca au trecut milenii de istorie. Ceea ce a fost rau pentru consumul uman atunci, este la fel de rau si astazi. „Combustibilul” pentru care a fot proiectata complexa masinarie umana este acelasi si orice abatere de la proiectul initial al Creatorului nu va avea decat consecinte nedorite.

Cu privire la ultima parte a versetului 19: „A zis astfel, facand toate bucatele curate”, sunt necesare cateva precizari:

– Afirmatia nu-I apartine lui Iisus, ci este un comentariu al lui Marcu.

– Tinand seama de context, comentariul lui Marcu nu se refera la o „dezlegare” cu privire la prevederile Vechiului Testament legate de alimentele curate si necurate, ci la faptul ca toate alimentele care sunt permise consumului sunt curate din punct de vedere ceremonial.

– Alte traduceri ale versetului 19 suna astfel: „Iar El le-a spus: „Si voi sunteti fara intelegere ? Nu pricepeti ca orice intra in om din afara nu il poate spurca, pentru ca nu intra in inima lui, ci in pantece, si iese in hazna, curatind toate mancarurile?” ( traducerea Fidela ).

Aceasta traducere sugereaza faptul ca procesul de digestie si eliminare are ca rezultat curatirea oricaror alimente permise consumului, fie ca au fost sau nu intinate din punct de vedere ceremonial, fie ca cei care le consuma s-au spalat sau nu s-au spalat pe maini inainte de servirea mesei.

– Unii comentatori, pornind de la textul grec, sustin ca Marcu a introdus propriul sau comentariu, motiv pentru care traducerea engleza RVS ( Revised Standard Version ) pune in paranteze ultima afirmatie a versetului 19: („Thus he declared all foods clean”) ( „A zis astfel, facand taote bucatele curate” ).

– Un alt lucru demn de retinut este faptul ca in textul grec se foloseste termenul „bromata”, tradus cu „bucate”, el insemnand simplu „ceea ce se mananca” sau „hrana”, adica intreaga gama de alimente care se pot consuma. A limita afirmatia din versetul 19: „A zis astfel, facand toate bucatele curate” doar la alimentele din carne si a trage concluzia ca Iisus a desfiintat aici prevederile Vechiului Testament cu privire la deosebirea intre animalele curate si necurate inseamna a ignora complet sensul textului grec, dar mai ales contextul biblic.

     Intrebare: Daca Iisus ar fi eliminat in acea ocazie prevederile legilor sanatatii din Leviticul 11 cu privire la animalele curate si necurate, oare ucenicii nu ar fi trebuit sa stie acest lucru ? Cu toate acestea, la cativa ani dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Petru nu stie nimic despre presupusa „dezlegare” la carne necurata. In viziunea primita de el si relatata in Fapte 10, 9-16, Petru dovedeste ca nu are cunostinta de o asemenea „dezlegare”. De ce ? Pentru simplul motiv ca asa ceva nu s-a intamplat.

Dumnezeu este consecvent cu Sine Insusi. Scripturile, de asemenea. Caci este scris: „Daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2,13 ).

Lori Balogh