Marcu 7,14‑23 – „A zis astfel, făcând toate bucatele curate”
Pasajul din Marcu 7,14‑23 este citat adesea de creștinii care susțin că în Noul Testament nu mai există obligativitatea deosebirii animalelor curate de cele necurate, atunci când se pune problema consumării cărnii lor.
Cuvintele lui Iisus: „Afară nu este nimic care, intrând în el (în om n.n.), să-l poate spurca” (vers. 15), dar mai ales comentariul lui Marcu: „A zis astfel, făcând toate bucatele curate” (vers. 19 up.), sunt considerate a fi „dezlegări” față de legile sanitare privitoare la hrană, date poporului evreu (vezi Leviticul 11; Deuteronomul 14,1‑21).
Însă cei care interpretează pasajul în acest mod pierd din vedere faptul că aici nu este vorba de alimente curate și necurate, subiectul în discuție fiind cu totul altul. Pentru a înțelege sensul cuvintelor Mântuitorului din Marcu 7,14‑23, este foarte important să cunoaștem contexul în care au fost rostite. Iar pentru a cunoaște contextul, trebuie să citim cu atenție versetele 1‑13, în comparație cu pasajul paralel din Matei 15,1‑20.
Conform celor relatate de Matei, fariseii se adresează lui Iisus cu o acuzație în dreptul ucenicilor: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spălă mâinile când mănâncă” (Matei 15, 2).
Aceeași idee este subliniată și de Marcu: „Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Iisus. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate” (Marcu 7,1.2).
Problema în discuție nu era spălarea mâinilor ca un act de igienă înainte de servirea mesei, ci mai degrabă ca un ritual legat de tradiția rabinică („datina bătrânilor”). Marcu subliniază acest aspect, afirmând: „Fariseii, însă, și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Și când se întorc din piață nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor” (Marcu 7,3.4).
Fariseii aveau legi foarte stricte cu privire la curățarea ceremonială. Dacă mergeau în piață și se întâmpla să se atingă de un ne-iudeu, aceasta însemna pentru ei întinare, necurăție. Pentru a se curăța, existau o seamă de ritualuri de curățare la care țineau mai mult chiar decât la Legea lui Dumnezeu.
Chiar și vasele care fuseseră atinse de un om dintre neamuri trebuiau să fie bine spălate în cadrul acestor ritualuri. Gestul de servire a mesei cu mâinile nespălate era privit de farisei ca o preluare a necurăției de la neamuri.
Așadar, dialogul care urmează între Mântuitorul și farisei, dar și explicațiile date de Iisus noroadelor și apoi ucenicilor, are ca obiect datina strămoșească pe care Iisus a respins-o în mod constant: „Degeaba Mă cinstesc ei dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești” (Marcu 7,7).
Ideea pe care o subliniază Mântuitorul este aceea că nimic din afara omului, intrând în el, nu-l poate întina: nici atingerea de un ne-iudeu, nici servirea mesei cu mâinile nespălate. Adevărata întinare a omului vine din inima lui și se referă la întinarea morală produsă de gândurile rele și poftele naturii noastre decăzute:
„Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om” (Marcu 7,20‑23).
Iar Matei conchide: „Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om” (Matei 15,20).
Este evident, dacă nu vrem să răstălmăcim Cuvântul lui Dumnezeu, că Iisus nu pune în discuție preceptele Vechiului Testament cu privire la alimentele curate și necurate, ci tradiția rabinică, bazată pe porunci omenești, care aveau o aparență de evlavie.
Mântuitorul protesta împotriva poruncilor omenești, considerându-le niște „răsaduri” pe care nu le-a sădit Tatăl ceresc și care vor fi smulse de El la vremea potrivită (vezi Matei 15,13). A aplica Marcu 7,14‑23 la problema mâncărurilor curate și necurate înseamnă a ignora contextul. Problema pusă în discuție nu era ce să se mănânce, ci cum să se mănânce, adică cu sau fără spălăturile rituale.
Răspunsul Mântuitorului nu reprezintă o respingere sau anulare a legilor sănătății pe care Dumnezeu Însuși le-a dat poporului evreu prin Moise. Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne învață într-un loc ce este bine și ce nu este bine să mâncăm, pentru ca apoi tot ea să ne spună că nu contează ce mâncăm.
Dacă pentru evreii de acum trei milenii și jumătate (data aproximativă la care ei au primit legile sănătății cu privire la alimentele curate și necurate) nu era bine să consume carnea anumitor animale, la fel este și astăzi. Construcția biologică a omului a rămas aceeași, chiar dacă au trecut milenii de istorie. Ceea ce a fost rău pentru consumul uman atunci, este la fel de rău și astăzi. „Combustibilul” pentru care a fost proiectată complexa mașinărie umană este același și orice abatere de la proiectul inițial al Creatorului nu va avea decât consecințe nedorite.
Cu privire la ultima parte a versetului 19: „A zis astfel, făcând toate bucatele curate”, sunt necesare câteva precizări:
– Afirmația nu-I aparține lui Iisus, ci este un comentariu al lui Marcu.
– Ținând seama de context, comentariul lui Marcu nu se referă la o „dezlegare” cu privire la prevederile Vechiului Testament legate de alimentele curate și necurate, ci la faptul că toate alimentele care sunt permise consumului sunt curate din punct de vedere ceremonial.
– Alte traduceri ale versetului 19 sună astfel: „Iar El le-a spus: „Și voi sunteți fără înțelegere? Nu pricepeți că orice intră în om din afară nu îl poate spurca, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese în hazna, curățind toate mâncărurile?” (traducerea Fidela).
Această traducere sugerează faptul că procesul de digestie și eliminare are ca rezultat curățarea oricăror alimente permise consumului, fie că au fost sau nu întinate din punct de vedere ceremonial, fie că cei care le consumă s-au spălat sau nu s-au spălat pe mâini înainte de servirea mesei.
– Unii comentatori, pornind de la textul grec, susțin că Marcu a introdus propriul său comentariu, motiv pentru care traducerea engleză RVS (Revised Standard Version) pune în paranteze ultima afirmație a versetului 19: („Thus he declared all foods clean”) („A zis astfel, făcând toate bucatele curate”).
– Un alt lucru demn de reținut este faptul că în textul grec se folosește termenul „bromata”, tradus cu „bucate”, el însemnând simplu „ceea ce se mănâncă” sau „hrană”, adică întreaga gamă de alimente care se pot consuma. A limita afirmația din versetul 19: „A zis astfel, făcând toate bucatele curate” doar la alimentele din carne și a trage concluzia că Iisus a desființat aici prevederile Vechiului Testament cu privire la deosebirea între animalele curate și necurate înseamnă a ignora complet sensul textului grec, dar mai ales contextul biblic.
Întrebare: Dacă Iisus ar fi eliminat în acea ocazie prevederile legilor sănătății din Leviticul 11 cu privire la animalele curate și necurate, oare ucenicii nu ar fi trebuit să știe acest lucru? Cu toate acestea, la câțiva ani după înălțarea Mântuitorului la cer, Petru nu știe nimic despre presupusa „dezlegare” la carne necurată. În viziunea primită de el și relatată în Fapte 10,9‑16, Petru dovedește că nu are cunoștință de o asemenea „dezlegare”. De ce? Pentru simplul motiv că așa ceva nu s-a întâmplat.
Dumnezeu este consecvent cu Sine Însuși. Scripturile, de asemenea. Căci este scris: „Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur” (2 Timotei 2,13).
Lori Balogh
dacă vă pregătiți pentru viața viitoare,unde se va mînca numai vegetale,sînteți în contradictoriu cu conceptul creștin,pentru-că acolo nu se mănîncă și nu se bea…???
Stimata d-na Alina,
Toate intrebarile d-v sunt pe deplin justificate si ar trebui sa si le puna orice crestin sincer care are o Biblie in casa si o citeste cu atentie si rugaciune.
Deoarece crezul meu, bazat in exclusivitate pe revelatia Bibliei, nu-mi permite sa ma inchin altcuiva decat lui Dumnezeu ( nici sfintilor, nici icoanelor, nici ingerilor, etc. ), poate ca aceste intrebari ar trebui adresate celor care practica astfel de lucruri.
Multe din doctrinele unor biserici mari, istorice, nu se regasesc in Sfanta Scriptura, ci in Sfanta Traditie, considerata ca avand aceeasi autoritate ( uneori chiar mai mare ) cu a Bibliei. Uneori, invataturile Sfintei Traditii vin in contradictie cu cele ale Scripturii ( de ex. cultul icoanelor, cultul Fecioarei Maria, etc. ). Se pune atunci o intrebare fireasca: De cine trebuie sa ascultam: de Dumnezeu sau de oameni ? Apostolii nu au ezitat sa raspunda la aceasta intrebare: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni” ( Fapte 5,29 ).
Cu privire la Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, am pregatit un material pe care-l puteti citi la vremea potrivita, daca veti avea placere sa urmariti noutatile de pe acest blog.
Pana atunci, va invit cu toata dragostea sa continuati sa studiati Biblia cu rugaciune si fara prejudecati, fiind dispusa sa acceptati orice va va invata Bunul Dumnezeu pe paginile ei.
Cu stima,
Lori B.
Buna, va rog sa ma ajutati sa inteleg de ce sarbatorim sfintii pe cand Domnul nostru IIsus ,a lasat si a binecuvantat sa sarbatorim sambata.
O alta intrebare de ce exista icoane in biserici ? de ce lumea se inchina si le saruta? si unde in biblie scrie sa postim miercurea si vinerea, de ce in biserici exista ochiul lui lucifer ? ochiul este semnul satanei. Va multumesc
Shalom,
Completare: Petru a mancat cu neamurile, caci asa a invatat de la Yeshua (IIsus), ca sa le mantuiasca. Dar Pavel, netraind alaturi de Yeshua, nu a inteles de ce facea acest lucru. Iar Pavel nici macar nu l-a mustrat in particular, ci direct față de toata lumea.
Cititi un studiu exceptional despre Shabbat si despre alimentatie si nu numai, in:
http://www.salveaza-ti-viata.blogspot.com
Încă o idee cu permisiunea d-voastră……
Se recomandă pentru abonații la viața veșnică să vizioneze clipuri video/filme în care se văd oameni arși de vii…..pentru a se familiariza cu…. preludiul veșniciei.
Sunte-ti mai precaut decat David. Mai exact,el si-a cultivat pofta de a varsa sange si pe patul de moarte… .prin mana fiului sau !
Interesant ca majoritatea comentarilor sunt la articolele despre sabat si alimentatie ..Daca tot sustinem ca iubim pe Domnul ce e asa greu sa acceptam sabatul si reforma sanitara ?De ce sa nu fie un asa zice Domnul in dreptul vieti noastre?
Domnul sa va inspire si sa va intareasca in continuare ,shalom
Frate Dorin,
Revin cu o precizare, de data aceasta care nu tine neaparat de doctrina, ci mai degraba de o alegere strict personala. De foarte multi ani ( mai mult de 30 de ani ), eu sunt un vegetarian convins. Cred ca aceasta optiune mi se potriveste mai bine in lumina a ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit cu privire la hrana din Eden si in lumina a ceea ce va fi pe Noul Pamant, unde nu va mai exista moarte ( deci nici sacrificari de animale ). Am ales acest stil de viata, desigur, si pentru a avea o sanatate mai buna, dar si privind in viitor. Ma gandesc la faptul ca daca pana in ultima mea zi de viata voi cultiva pofta de carne, probabil imi va fi foarte greu in viata viitoare, acolo unde va trebui sa renunt la aceasta dieta. Asa ca m-am decis sa fac schimbarea de acum. Multumesc Domnului ca mi-a fost foarte usor sa fac aceasta schimbare, ma simt bine, dar nu-i judec nicidecum pe cei care nu fac ca mine. Principiul prezentat de Pavel in Romani 14 mi se pare foarte bun si subcriu la el.
Cu stima,
Lori B.
Problema lui Chifa din Galateni 2 nu era CE manca cu neamurile, ci DE CE manca cu neamurile. Era clar ca el nu manca alimente oprite de lege, caci in viziunea primita in Fapte 10, el se opune categoric ideii de a consuma hrana necurata, chiar daca Dumnezeu Insusi ii poruncise acest lucru. Problema lui ( din perspectiva concetatenilor sai ) era de ce se spurca acceptand sa manance alaturi de neevrei. Stim ca evreii, din motive pe care nu le discutam aici, aveau dispret fatza de neamuri, numindu-i pe neevrei „caini”. Eu sunt convins din mai multe motive ca el manca cu neamurile hrana permisa de lege, insa chiar si acest fapt ii deranja pe evrei. Nu si pe crestinii care au inteles planul lui Dumnezeu de a mantui si nemurile la fel ca pe evrei. In imprejurarea descrisa in Galateni 2, Petru a dovedit putina ipocrizie, fapt pentru care a fost mustrat de Pavel in public.
In privinta legilor din Leviticul, trebuie sa discernem cu ajutorul Duhului Sfant care legi nu isi mai au aplicarea in zilele noastre, si care raman valabile. Deoarece corpul uman functioneaza la fel ca acum 3500 de ani, cand au fost date aceste legi, dupa aceeasi „carte tehnica” lasata de Creator, eu consider ca aceste reglementari legate de alimentatie raman si astazi in vigoare. Dar fiecare sa procedeze dupa lumina data lui de Duhul lui Dumnezeu.
Cu stima,
Lori B
Am o intrebare frate Balogh. Ati facut vreun studiu privind obiceiurile alimentare ale popoarelor ce locuiau printre si in jurul evreilor din vremea aceea? Presupun ca toate acele Neamuri consumau carne de porc, pentru ca altfel nu se justifica prezenta lor in tinutul Gadarenilor (ca sa dau un exemplu). Deci daca Neamurile mancau carne de porc, cum explicati problema lui Chifa din Galateni capitolul 2? Ce manca el cu Neamurile? Nu pot sa cred ca doar manca cu mainile nespalate (care oricum nu e un lucru condamnat de Isus) sau ca manca din lucrurile jertfite idolilor, care conform cu ceea ce i s-a dezvaluit lui Pavel nu e un lucru pacatos atata timp cat nu stii ca ar fi fost jertfit idolilor.
In Romani 14:14 se spune ca „nimic nu este necurat in sine” iar cuvantul grecesc folosit aici este „koinos” explicat ca fiind „Levitically unclean”! Deci nu e vorba de murdar, nespalat. Ce avem deci in Levitic ca legi cu privire la aceasta stare „necurata”. Toate aceste legi sunt scrise in Levitic una dupa alta, deci nu le putem scinda, in sensul ca unele au ramas in picioare iar altele ar fi fost anulate. Deci, priviti d-voastra o femeie ce tocmai a nascut ca fiind necurata? Sau o femeie la menstra este ea necurata? Priviti astazi un amarat de lepros ca fiind necurat cand stim bine ca e vorba de o boala (apropo, agentul infectios care da lepra e „verisor” cu cel care da tuberculoza)? Sau un amarat care are raie este el necurat? Mi se pare ca nu mai poate tine toata aceasta problema a alimentelor considerate necurate in VT pentru ca nu tin celelalt legi cu privire la necuratie pentru ca sunt legate una de alta. Daca atingem un cadavru suntem necurati pana seara? Suna ciudat, nu credeti?
Fiti binecuvantat