Urmarile unei alegeri gresite

Urmarile unei alegeri gresite

     Impartialitatea Cuvantului

Cartea Genezei dedica nu mai putin de 14 capitole ( cap.12-25 ) vietii a doi barbati credinciosi: Avraam si Lot. Sunt putine cazurile in care Biblia dedica atatea pagini vietii unui singur om. Iar faptul acesta nu este intamplator, caci patriarhul Avraam ramane pentru toate generatiile care i-au urmat un adevarat parinte al credinciosilor, un exemplu de credinta demn de urmat.

O calitate a Cuvantului lui Dumnezeu, care dovedeste originea lui divina, este obiectivitatea, adica prezentarea personajelor si imprejurarilor asa cum au fost in realitate, fara inflorituri si elogii nejustificate, fara critici sau judecati subiective, cu virtutile si slabiciunile lor, cu biruintele si infrangerile lor.

Fie regi, preoti sau oameni de rand, toti sunt zugraviti cu cea mai mare obiectivitate. Cand David, “omul dupa inima lui Dumnezeu” ( Fapte 13,22 ), a pacatuit, Biblia nu i-a ascuns pacatul. Viata lui este descrisa cu aceeasi impartialitate si atunci cand se afla pe culmile succesului si ale binecuvantarilor lui Dumnezeu, dar si atunci cand a cazut in prapastia intunecata a pacatului. Cand Iuda ajunge sa-L tradeze pe Insusi Fiul lui Dumnezeu, ne-am fi asteptat ca scriitorii Evangheliilor si ai Noului Testament sa vorbeasca in termenii cei mai dispretuitori despre el. Cu toate acestea, faptele sale abominabile sunt descrise firesc, fara resentimente si fara incarcaturi subiective.

Asa este Cuvantul lui Dumnezeu: obiectiv, impartial, corect fatza de adevar, la fel cum este si Autorul lui. In cele 14 capitole rezervate de cartea Genezei vietii celor doi barbati amintiti sunt descrise trei alegeri gresite facute de acestia. Fara sa-i judecam si, cu atat mai putin, fara intentia de a-i ponegri ( “caci cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada” – 1 Corinteni 10,12 ), sa incercam sa invatam cate ceva din greselile lor.

 

     Cand crezi ca o minciuna te poate salva de necaz ( Geneza 12, 9-20 )

Geneza 12, 9-20 surprinde un moment de criza din viata lui Avraam si a familiei sale. O foamete crunta, abatuta asupra Canaanului, il determina pe patriarh sa ia o decizie majora: sa se mute pentru o perioada de timp in Egipt, acolo unde exista inca belsug de hrana. A fost o decizie buna sau rea ? Nu putem sti, caci nu avem suficiente informatii in Scripturi daca plecarea lui Avraam in Egipt a avut loc cu sau fara aprobarea lui Dumnezeu. De aceea, orice comentariu pe aceasta tema reprezinta simple presupuneri.

Ajuns in Egipt, Avraam se confrunta cu o mare dilema pe care nu stie cum sa o rezolve. Sotia lui, Sara, era o femeie foarte frumoasa, care putea atrage usor atentia slujitorilor lui faraon. Daca Avraam s-ar fi recomandat drept sotul Sarei, viata i-ar fi fost pusa in pericol – credea patriarhul. De aceea, Avraam se vede in fatza unei alegeri: 1) sa riste totul, spunand adevarul si increzandu-se in Dumnezeu, sau 2) sa aleaga o solutie de compromis, sugerand Sarei sa spuna egiptenilor doar jumatate din adevar.

Scotandu-L pe Dumnezeu din ecuatia cu mai multe necunoscute pe care trebuia sa o rezolve, Avraam alege cea de-a doua solutie: cea a compromisului, a minciunii. Aparent, Avraam face alegerea cea buna, caci faraon nu numai ca ii cruta viata, dar il si umple cu numeroase favoruri: “Pe Avraam l-a primt bine din pricina ei si Avraam a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile” ( Geneza 12,16 ).

Ce bine ar fi daca am vedea si noi, oamenii, ceea ce vede Dumnezeu ! Daca ar fi stiut Avraam in ce incurcatura fara iesire a intrat prin alegerea sa gresita ! Sara, scumpa lui sotie, este luata de langa el si dusa in haremul lui faraon. Un adevarat dezastru pentru familia lui Avraam… Cum s-ar mai fi putut implini mult asteptatele fagaduinte facute de Dumnezeu cu privire la samanta lui aleasa si binecuvantata ?

Nu as dori sa traiesc in pielea patriarhului in acele momente de criza teribila. De abia acum realizeaza el ce intorsatura neasteptata au luat evenimentele datorita unui “mic” compromis pe care l-a ingaduit in viata.

Insa Dumnezeu nu-l paraseste in aceste momente critice. Pentru a impiedica un dezastru in familia lui, El intervine promt, astfel incat faraon sa afle adevarul despre relatia dintre Sara si Avraam. Urmarea ? Familia patriarhului este salvata, insa Avraam trebuie sa plece in graba din Egipt, rusinat pentru ceea ce facuse.

“Atunci faraon a chemat pe Avraam si i-a zis: “Ce mi-ai facut ? Pentru ce nu mi-ai zis ca e nevasta ta ? De ce ai zis: “Este sora mea” si am luat-o astfel de nevasta ? Acum ia-ti nevasta ! Ia-o si pleaca !” ( Geneza 12,18,19 ).

O rusine profunda trebuie sa fi simtit patriarhul in acele momente. Un om al lui Dumnezeu mustrat de un pagan… Iata unde poate duce o alegere gresita. Cand ne bazam pe intelepciunea si experienta noastra, pe eforturile si metodele noastre de rezolvare si nu pe intelepciunea lui Dumnezeu, intr-un fel sau altul repetam experienta lui Avraam, suportand consecinte dintre cele mai grave.

Prin alegerea lui gresita, Avraam a castigat avere, insa cum ramane cu reputatia sa in fatza unui popor pagan dupa ce adevarul a iesit la iveala ? Cum a ramas cu onoarea lui Dumnezeu in fatza oamenilor ?

 

     Cand crezi ca mana Domnului este prea scurta ( Geneza 16, 1-16 )

     La varsta de 75 de ani, Avraam iese din Haran, din casa tatalui sau, si urmeaza indemnul lui Dumnezeu de a ramane in Canaan, Tara Promisa. In capitolele 12 si 15, Dumnezeu ii face patriarhului niste promisiuni deosebit de pretioase. Traind intr-o cultura cu totul diferita, noi nu putem intelege ce inseamna pentru un om de acum patru milenii sa primeasca asigurarea ca va avea multi urmasi si ca popoare intregi se vor naste din el. Si aceasta cu atat mai mult cu cat Avraam nu avea inca niciun copil la acea data… Iata cateva din aceste promisiuni:

     “Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta. Iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare…” ( Geneza 12,2 )

Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri. Si i-a zis: “Asa va fi samanta ta” ( Geneza 15, 4 pp.5 )

“Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi si din tine vor iesi imparati” ( Geneza 17,6 ).

Dar iata ca trec nu unul, nici cinci, ci zece ani de cand Avraam umbla pribeag prin Canaan, iar promisiunea lui Dumnezeu intarzie sa se implineasca. Sara isi pierde rabdarea si vine inaintea sotului ei, de acum in varsta de 85 de ani, cu o propunere: sa faca un copil cu sclava egipteanca Agar si sa-L “ajute” in felul acesta pe Dumnezeu sa-Si tina promisiunea.

Din nou, doua alternative stau inaintea patriarhului: 1) sa refuze propunerea sotiei ( de altfel, un obicei care se practica in cultura vremii ) si sa se increada in Dumnezeu, sau 2) sa accepte planul Sarei.

Din nefericire, Avraam face din nou o alegere gresita. Agar ramane insarcinata si, aparent, problema mostenitorului este rezolvata. Insa nici nu apuca sa se nasca Ismael, ca deja in familia lui Avraam apar problemele. Vazandu-se insarcinata si ajungand in centrul atentiei tuturor, Agar incepe sa umble cu nasul pe sus. Uita de statutul ei de sclava si incepe sa-si priveasca stapanii cu dispret, lucru care nu trece neobservat.

In familia patriarhului apar tensiuni pe care acesta nu stie sa le rezolve. De cine sa asculte mai intai: de Sara, iubita lui sotie, sau de Agar, mama viitorului sau mostenitor ? In final, biruieste vointa sotiei si Agar este izgonita din casa. Oare ce era in sufletul batranului Avraam in acele momente ?

In marea Sa indurare, Dumnezeu intervine si de data aceasta. Ismael se naste in casa lui Avraam, insa nu el va fi mostenitorul, ci Isaac, adevaratul fiu al fagaduintei. Iata deci o alta alegere gresita, ale carei consecinte Avraam a trebuit sa le suporte tot restul vietii. Ismael va fi mereu un prilej de durere pentru batranul patriarh, datorita caracterului sau de “magar salbatic” ( Geneza 16,12 ).

Aceasta noua alegere gresita a lui Avraam, desi aparent a rezolvat problema mostenitorului, ea de fapt a complicat si mai mult existenta patriarhului. Cate lupte sufletesti, cate probleme si dileme nu ar fi fost evitate, daca batranul patriarh ar fi facut alegerea cea buna !

 

     Cand nu alege ratiunea, ci inima ( Geneza 13, 1-13 )

Dupa trista experienta traita in Egipt, Avraam si nepotul sau Lot se reintorc in Canaan. Insa datorita marimii averilor lor, la un moment data apar nemultumiri si tensiuni in randul slujitorilor. Asa cum il stim, intelept si pasnic, Avraam ii propune nepotului sau sa se desparta, lasandu-i acestuia privilegiul de a aleage primul.

Lot se afla in cumpana. Traia de mai multi ani in Canaan si cunostea locurile cele mai fertile. Probabil ca in inima lui s-a dus aceeasi lupta pe care o cunoastem cu totii atunci cand ne aflam in fatza unei alegeri intre doua posibilitati: 1) sa acorde intaietate unchiului sau mai varstnic si mai cu experienta, riscand insa sa ramana el insusi pe un teritoriu mai putin manos, sau 2) sa aleaga el primul cea mai buna zona, lasandu-i lui Avraam ce mai ramanea.

Din nefericire, Lot alege cea de-a doua solutie. Nu-i acorda intaietate unchiului sau, asa cum ar fi fost politicos, ci se bucura la gandul ca va avea parte de zona atat de fertila a vaii Iordanului. Care au fost urmarile unei asemenea alegeri ?

Aparent, alegerea sa a fost cea mai buna dintre toate. Teritoriul pe care l-a ales era fertil si prielnic cresterii vitelor, asa incat averea lui Lot a sporit tot mai mult. Insa dupa un timp, el incepe sa resimta urmarile alegerii sale gresite. Lot observa ca “oamenii din Sodoma erau rai si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului” ( Geneza 13,13 ) si incepe sa sufere din cauza aceasta.

Apostolul Petru subliniaza acest lucru in epistola sa: “Caci neprihanitul acesta care locuia in mijlocul lor isi chinuia in toate zilele sufletul lui neprihanit din pricina celor ce vedea si auzea din faptele lor nelegiuite” ( 2 Petru 2, 7.8 ). De aici inainte, viata lui Lot va fi, din punct de vedere spiritual, tot mai saraca, tot mai nefericita si chinuita. Chiar daca pentru un timp a prosperat in plan material, din punct de vedere spiritual au inceput furtunile.

Geneza cap.14 ne relateaza despre un moment de criza din viata lui Lot. In urma unui razboi, el este luat prizonier impreuna cu familia si concetatenii sai, iar intreaga sa avere ajunge in mainile cotropitorilor. Dumnezeu intervine din nou, salvand situatia. Cu ajutorul lui Avraam, care-si risca propria sa viata, Lot este eliberat, iar averile sale sunt recuperate. Ce va face Lot de aici iniante ? Se va intoarce in Sodoma sau va invata lectia cautand un loc mai prielnic pentru dezvoltarea sufletului sau si a familiei sale ?

De neinteles, Lot se reintoarce in aceeasi cetate nelegiuita si destrabalata. Pentru a doua oara Lot face aceeasi alegere proasta. Daca prima data a facut-o dintr-un impuls egoist, fara sa aiba toate datele, acum el alege din nou gresit, de data aceasta in deplina cunostinta de cauza. Lot stie acum unde se duce cu familia sa si ce il asteapta in acel loc.

De aceea, si consecintele pe care le va suporta sunt mai grave. Daca prima data a fost doar avertizat de Dumnezeu prin pierderea temporara a libertatii si averii sale, a doua oara el a trebuit sa paraseasca in fuga tot ce agonisise pentru a-si scapa viata.

Prin harul lui Dumnezeu, Lot a fost salvat si a doua oara de dezastrul pe care Dumnezeu l-a adus asupra cetatilor nelegiuite din valea Iordanului. Insa urmarile a trebuit sa le suporte pana la sfarsitul vietii…

 

     Lectii de ieri pentru ziua de azi

Viata fiecarui om este o suma de alegeri bune sau rele. Alegem in fiecare zi, in fiecare ora si in fiecare clipa. Intotdeauna avem inainte o cale buna, aprobata de Dumnezeu si aducatoare de binecuvantari si o alta cale rea, inspirata intotdeauna de Satana si aducatoare de necazuri. Sunt necesare cateva observatii:

1) Intotdeauna calea cea buna apare ca o cale stramta, neconvenabila si riscanta, in timp ce caile rele par promitatoare, largi si aducatoare de prosperitate.

In Egipt, lui Avraam i s-a parut foarte ingusta si riscanta calea adevarului si a ales solutia compromisului. Urmarile le cunoastem: el a pierdut un examen inaintea lui Dumnezeu, a scazut in ochii egiptenilor si a fost izgonit de acolo. Nu doar ca nu si-a atins scopul, dar a pierdut si din ceea ce avea.

Mult adevar se afla in cuvintele inteleptului: “Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte” ( Proverbe 14, 12 ).

Dumnezeu nu-Si infrumuseteaza niciodata caile pentru a-i ademeni pe oameni. In schimb, Satana le umple pe ale sale cu tot felul de capcane atragatoare. Cel ce face o alegere buna, dupa voia lui Dumnezeu, va constata ca binecuvantarile se concentreaza spre sfarsit. Asa procedeaza Dumnezeu pentru a-i cerne pe credinciosii sinceri de cei materialisti.

Cel ce alege o cale rea are la inceput senzatia ca este binecuvantat de Dumnezeu, insa la urma vin surprizele neplacute: tot felul de pierderi sufletesti si materiale. Satana stie sa aseze la poarta caii celei largi tot felul de panouri si bannere publicitare atragatoare. Asa l-a ademenit si pe Lot. Insa ce s-a aflat in spatele acestor reclame ? Suferinte sufletesti greu de cuantificat, pierderea libertatii, amenintarea razboiului, pierderea averii si a multor suflete din familie si, in cele din urma, dezonorarea Numelui lui Dumnezeu.

Iata de ce Mantuitorul ne indeamna plin de dragoste: “Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla” ( Matei 7, 13.14 ).

2) Alegerea omului este lupta intre indemnurile firii pamantesti si cele ale Duhului Sfant care lucreaza in constiinta.

Firea pamanteasca ne va indemna intotdeauna sa alegem solutia mai usoara, calea mai lejera, in timp ce Duhul Sfant ne va indrepta spre calea cea mai stramta, mai spinoasa. Desigur, aceasta lupta launtrica a existat si in inima lui Avraam atunci cand isi punea problema sa ramana in Canaan, suportand foametea si increzandu-se in Dumnezeu, sau sa coboare in Egipt unde era belsug; sa asculte de glasul constiintei care-i interzicea sa aiba o legatura nelegitima, sau sa asculte de sfatul Sarei.

Cand ai de facut o alegere, inima va respinge intotdeauna solutia altruista, preferand-o pe cea egoista. De aceea, cel care se afla in situatia de a alege si care vrea sa faca voia lui Dumnezeu, trebuie sa fie atent la cele doua glasuri interioare: cel al inimii ( de fapt, al firii pamantesti ) si cel al constiintei ( de fapt, al Duhului Sfant ) si sa asculte de glasul constiintei chiar daca aceasta este impotriva dorintelor inimii.

Despre Domnul Christos sta scris ca “n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat chip de rob” ( Filipeni 2, 6-8 ). El a ales intotdeauna solutia altruista, spre binele, fericirea si mantuirea noastra, si nu solutia egoista, spre propriul Sau bine. De aceea El a devenit Mantuitorul lumii.

3) Intr-o alegere, pentru a afla calea cea buna nu este suficienta ratiunea.

Ratiunea ne-a fost data sa o folosim, insa in conditiile pacatului ea nu este suficienta. Doar Dumnezeu ne poate arata drumul cel bun si solutia optima la toate problemele pe care le intalnim. Suntem fiinte limitate in timp si spatiu, nu putem cunoaste viitorul si nici toate implicatiile unei alegeri sau alteia si nici nu putem prevedea toate cursele intinse de Satana pe o cale sau alta.

De aceea, pe langa ratiune mai avem nevoie si de o intelepciune venita de sus, de la Cel ce poate cuprinde dintr-o singura privire tot traseul pe care dorim sa-l strabatem. Or aceasta intelepciune ii este oferita de Dumnezeu doar celui care cere, conform promisiunii: “Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data” ( Iacov 1,5 ).

Se spune ca un om intelept se va gandi de mai multe ori asupra unui lucru inainte de a-l face o singura data. Cu toate acestea, el poate gresi. Un adevarat copil al lui Dumnezeu, inzestrat cu intelepciune de sus, face altceva: se va ruga de mai multe ori cu privire la un lucru inainte de a alege o singura data. Si, cu siguranta, el va face alegerea cea buna.

     4) Alegerea cea buna face apel la increderea in Dumnezeu, in timp ce alegerea cea rea se bazeaza pe sine.

Cand Avraam a ales solutia propusa de Sara, increderea sa in Dumnezezu a fost pusa temporar deoparte, in locul ei tronand increderea in propriile puteri si in propria intelepciune. Si ce a rezultat de aici ? Ismael – un fiu al robiei, un “magar salbatic” care a creat doar probleme tatalui sau si societatii omenesti din generatiile urmatoare.

Fiul fagaduintei, Isaac, a venit doar atunci cand Avraam a invatat sa se increada pe deplin in Dumnezeu. Si aceasta, dupa 25 de ani de asteptare, atunci cand omeneste si rational nu mai exista nicio speranta.

Dumnezeu ne-a creat fiinte libere. Libere sa alegem intre bine si rau, intre frumos si urat, intre util si nefolositor, intre efemer si vesnic, intre viata si moarte. Aceasta libertate launtrica o vor avea toti cei ce se vor naste pe pamant, caci crucea lui Christos este o garantie in aceasta privinta.

Ce vom alege astazi ? Ce vom alege maine ? Depinde doar de noi si de nimeni altcineva. Dumnezeu insa ne indeamna plin de dragoste: “Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata ca sa traiesti tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El, caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor vietii tale” ( Deuteronomul 30, 19.20 ).

Lori Balogh

This entry was posted in Lupta credintei. Bookmark the permalink.

One Response to Urmarile unei alegeri gresite

  1. lonut74 says:

    Mă bucur ca sunteți acolo și ați ales să abordați frumos și clar Cuvântul lui Dumnezeu, dar mă bucur și mai mult ca eu am ales să citesc și să pun la suflet acest Cuvint. Nu va cunosc personal dar sunt convins că mergem în aceeași Direcție.Noi toți vom trece , valorile eterne vor rămâne! Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.