Este credibilă teoria hiatului?
Una dintre teoriile care subminează întregul edificiu al răscumpărării omului din păcat, lovind direct în caracterul și atributele divinității, este așa-numita „teorie a hiatului” („hiat” – „gol”, „prăpastie”), propusă de Chalmers în 1814.
Autorul acestei teorii vede un gol imens, o prăpastie de milioane și miliarde de ani, între Geneza 1,1 și Geneza 1,2, gol pe care încearcă să-l umple cu o istorie demnă de literatura științifico-fantastică. Scopul urmărit prin apariția acestei teorii noi era evident: o încercare de armonizare a relatării despre Creație din Geneza cu ideile tot mai pregnante din acea vreme, care susțineau că pământul are o vechime de miliarde de ani.
În esență, teoria hiatului susține că Geneza 1,1 vorbește despre o Creație inițială, preadamică și desăvârșită, al cărui prinț era însuși Lucifer. Spre deosebire de aceasta, versetul 2 descrie starea de haos, de dezordine totală. Cum s-a ajuns la aceasta? Conform acestei teorii, s-a ajuns în această stare prin căderea lui Lucifer, fapt care a antrenat coruperea întregii Creații preadamice. Dumnezeu ar fi pus capăt civilizației preadamice printr-un cataclism mondial, astfel că Geneza 1,2 descrie starea planetei noastre după acest cataclism.
Relatarea din Geneza cap.1 redă noua Creație, realizată în șase zile, act prin care Creatorul ar fi adus la existență o nouă lume în locul celei vechi, nimicite. Însă, din nefericire, și această „a doua Creație” a fost coruptă de Lucifer, ajungându-se la starea de lucruri din zilele noastre.
Teoria hiatului urmărește armonizarea cu teoriile științifice moderne, care susțin că pământul are o vechime de miliarde ani. Plasând erele geologice și apariția fosilelor în acest hiat imens dintre Geneza 1,1 și Geneza 1,2, în presupusa civilizație preadamică, teoria își propune să realizeze o punte de legătură între Biblie și știință.
Unul dintre argumentele folosite de susținătorii teoriei hiatului este legat de verbul „era” din Geneza 1,2 („Pământul era pustiu și gol…”), pe care ei îl traduc cu „a devenit” („Pământul a devenit pustiu și gol…”).
În traducerea susținătorilor acestei teorii, textul biblic sună în felul următor: „La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul; dar pământul a devenit pustiu și gol…” Într-adevăr, verbul „era” („haietah”, ebr.) poate fi tradus și prin „a devenit”. Însă cercetătorii Bibliei afirmă că ordinea și structura Genezei nu permit o asemenea traducere. Biblia ne oferă și alte exemple în care apare același verb „haietah”:
– În Zaharia 3,1‑3, ni se spune că marele preot Iosua „era” („haietah”) îmbrăcat cu haine murdare. Cu toate acestea, el „stătea în picioare înaintea îngerului”. Citind raportul profetului Zaharia, reiese în mod evident că marele preot Iosua nu „a devenit” îmbrăcat cu haine murdare în momentul în care profetul primea viziunea, ci el „era” deja îmbrăcat cu aceste haine în acel moment.
– În Iona 3,3, ni se spune că „Ninive era („haietah”) o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile”. Din nou reiese clar din relatarea profetului Iona că cetatea Ninive „era” deja o cetate mare în momentul acela, nu ca ea „a devenit” o cetate mare în momentul intrării lui Iona în ea.
Astfel, Geneza 1,2 descrie în modul cel mai simplu cu putință starea în care se afla planeta pământ imediat după ce a fost creată (nu după un presupus cataclism!) și cu puțin timp înainte de a fi împodobit cu viață.
Teoria hiatului ridică câteva probleme:
1) Dacă am crede că între Geneza 1,1 și Geneza 1,2 ar fi existat un hiat (gol) cu o întreaga istorie de milioane de ani a unei civilizații preadamice, cum am putea armoniza acest lucru cu ceea ce se afirmă în cuprinsul Poruncii a patra: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele…” (Exodul 20,11)?
2) Dacă presupusa civilizație preadamică ar fi fost distrusă înainte de noua Creație, înseamnă că moartea a existat înainte de Creația din cele șase zile. Or, Biblia afirmă că moartea a intrat în lume prin Adam: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5,12).
3) Dacă presupusa civilizație preadamică ar fi fost coruptă din cauza prințului ei, Lucifer, Dumnezeu fiind nevoit să o distrugă, de ce nu a fost nimicit și Lucifer, principalul vinovat?
4) Dacă presupusa civilizație preadamică ar fi căzut în păcat, de ce nu a intrat în acțiune harul lui Dumnezeu, cu desfășurarea unui întreg Plan de Mântuire, așa cum s-a întâmplat după căderea lui Adam? Harul lui Dumnezeu nu exista și atunci? Sau harul este o manifestare târzie a divinității? Unii teologi susțin în mod blasfemator că și Dumnezeu evoluează. Să fie manifestarea târzie a harului Său, doar în lumea adamică, o dovadă în acest sens?
5) Biblia nu face nicio referire la o presupusă civilizație preadamică. Dacă aceasta ar fi existat, ar fi trebuit să existe referințe, cât de puține, în cărțile Bibliei. Or, acestea lipsind cu desăvârșire, teoria hiatului poate fi încadrată în categoria literaturii SF.
6) Teoria hiatului prezintă o imagine pesimistă, apropiată mai mult de hinduism decât de creștinism, cu privire la desfășurarea istoriei. În viziunea susținătorilor acestei teorii, istoria nu este un proces în desfășurare, ci o repetare ciclică a aceluiași tipar: creație – decădere – distrugere – creație – decădere – distrugere…
Prin contrast, Biblia prezintă o viziune cu totul diferită asupra desfășurării istoriei: creație – decădere – distrugerea păcatului – răscumpărare – viață veșnică într-o creație nouă, fără repetarea experienței triste a păcatului.
7) Teoria hiatului este în esență o insultă la adresa Creatorului, făcându-L responsabil de apariția răului și a morții. Dacă erele geologice cu întregul lor proces evolutiv, ce presupune selecția naturală, violența, moartea și lupta pentru supraviețuire, au existat într-o lume preadamică, înseamnă că Dumnezeu este responsabil de toate acestea.
Totuși, apostolul Pavel afirmă că cel din urmă vrăjmaș al lui Dumnezeu, care va fi nimicit la revenirea lui Christos va fi moartea (vezi 1 Corinteni 15,26). Caracterul sfânt, drept, neprihănit și iubitor al lui Dumnezeu nu Îi permite să se folosească în procesul Creației de metode ca: selecția naturală, violența, lupta pentru supraviețuire și moartea. Și aceasta pentru că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4,8), iar „dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13,8).
Lori Balogh
Iar eu multumesc pentru tot, inclusiv pentru raspunsul imediat, din care mai invat un lucru ce mi se pare relevant si foarte important: rigoarea analizei pe text, completata de perspectivele deschise prin toate referintele biblice la subiect, genereaza imaginea foarte vie a adevarului, oferit, astfel, ca exercitiu al credintei si sperantei, mintii noastre. Inca o data va transmit aprecierea si respectul meu!
Multumesc mult pentru cuvintele de apreciere. In ceea ce priveste un posibil interval de timp intre primele doua versete din Geneza, nu indraznesc sa ma pronunt, dat fiind faptul ca in Porunca a patra se spune ca „in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele” ( Exodul 20, 11 ). Despre „ceruri” vorbeste si Geneza 1,1, insa nu stim daca ele au acelasi inteles cu „cerurile” din Exodul 20. Inclin sa cred ( este doar o presupunere personala, fara niciun argument ) ca in Exodul 20 este vorba doar de organizarea galaxiei noastre, inclusiv a pamantului, in timp ce in Geneza 1 este vorba de crearea Universului. Daca acesta ar fi adevarul, atunci am putea lua in calcul un interval de timp intre primele doua versete din Geneza. Dar luati-o doar ca o presupunere… Astept cu nerabdare sa vina ziua cea mare a revenirii Mantuitorului in care multe intrebari de genul acesta isi vor gasi raspunsul.
Cu stima,
Lori B.
Excelenta acestor articole merita toata aprecierea, si mult mai mult interes si studiu. Eu personal sunt foarte binecuvantat prin intermediul lor, si de aceea va transmit recunostinta mea.
In ce priveste problematica expusa aici, poate ca totusi ar fi binevenita specificarea ca un interval de timp istoric ar putea fi acceptabil in parcursul primelor doua versete biblice, nu in sensul descris de teoria hiatului, ci al descrierii rervelatiei capitolului 12 al Apocalipsei, cand „in cer s-a facut un razboi” intre „Mihail si ingerii lui” si, respectiv, „balaurul cu ingerii lui” (vers.7), dupa ce acestia din urma sunt prezentati ca „a treia parte din stelele cerului” pe care cel devenit ulterior „sarpele cel vechi numit diavolul si satan” (vers.9) le „tragea cu coada” lui, „dupa el” (vers.4). Vedem descrisa aici o intreaga lume cereasca cu o mare lupta a ei, care lasa sa se intrevada ca noua creatie a vietii umane de pe modesta planeta, pustie si goala pe atunci, urma sa reprezinte un posibil raspuns sau argument decisiv, sau chiar definitiva rezolvare (comp vers.17.cu vers.11)