Ilustrații despre Creație

Ilustrații despre Creație

Minunea corpului uman

Bobe Hope spunea odată: „Astăzi inima mea a bătut de 103 369 de ori, sângele meu a parcurs 270 000 000 de kilometri, am respirat de 23 400 de ori, am inhalat 12,5 metri cubi de aer, am mâncat 1,5 kilograme de mâncare, am băut 2 litri de lichid, am transpirat 677 ml de sudoare, am emanat 30 de grade de căldură, am rostit 4 800 de cuvinte, am pus în mișcare 750 de mușchi, unghiile mi-au crescut cu 0,4 mm și am folosit 7 000 000 de neuroni. Oh, cât sunt de obosit!”

Da, în ciuda defectelor generate de păcat, omul continuă să rămână partea cea mai uimitoare a Creației lui Dumnezeu.

„Numărul de stele poate fi infinit”

Un studiu al astronomilor australieni a revelat că în întregul Univers există 70 de sextilioane de stele, sau altfel spus, cifra șapte urmată de 22 de zerouri. „Și acestea sunt doar stelele pe care le putem vedea” – informează pagina electronică a CNN.

Cifra a fost calculată de o echipă de astronomi de la Universitatea Națională Australiană. Sunt de zece ori mai multe stele decât toate firele de nisip de pe plajele și deșerturile din întreaga lume, spun cercetătorii australieni. Acest număr a fost obținut prin cercetarea unei mici părți a cerului, nicidecum prin numărarea fiecărei stele în parte.

„Numărul de stele poate fi infinit” – spune Simon Driver. „Universul este atât de mare că lumina din cealaltă parte a lui nu a ajuns încă la noi” – a continuat Driver, citat de ziarul „The Age”.

Dacă…

Dacă Soarele ar da doar jumătate din radiațiile pe care le emite acum, am îngheța, iar dacă el ar da cu o jumătate mai multe radiații, am fi arși.

Dacă înclinația globului pământesc nu ar fi cea actuală, vaporii de apă s-ar aglomera spre nord și sud, formând munți uriași de gheață.

Dacă Luna s-ar găsi la o distanță de 80 000 de km în loc de distanța actuală, de două ori pe zi continentele ar fi înecate de valurile uriașe ale oceanelor.

Dacă crusta terestră ar avea o grosime cu trei metri mai mare, atunci nu ar exista oxigen, iar viața ar înceta pe Pământ.

Dacă oceanele ar avea adâncimea cu 66 m mai mare, atunci oxigenul și bioxidul de carbon din aer ar fi absorbite, iar viața nu ar mai fi posibilă pe Pământ.

Dacă Pământul nu ar avea atmosferă, zilnic am fi fost bombardați cu 20 de milioane de meteoriți care ar lovi Pământul cu o viteză de 50 km/sec.

Dacă pământul ar avea dimensiunile Lunii, el nu ar putea reține atmosfera și apele.

Dacă Pământul ar avea dimensiunile Soarelui, nu ar mai putea fi vorba de viață intelectuală.

Planeta albastră

La data de 14 februarie 1990, Carl Sagan fotografia pământul de pe sonda spațială Voyager 1, de la distanța record de șase miliarde de kilometri. Mișcat de această experiență, patru ani mai târziu, în cartea „Un palid punct albastru”, consemna:

„Uitați-vă la acest punctuleț! Este aici. Este căminul nostru. Suntem noi. Toți cei pe care îi iubești, pe care îi cunoști sau despre care ai auzit vreodată, toți oamenii care au existat vreodată și-au trăit viața aici. Toate bucuriile și suferințele, mii de religii, ideologii și doctrine economice, fiecare vânător și fiecare căutător de hrană, fiecare erou și fiecare laș, fiecare rege și fiecare țăran, fiecare cuplu tânăr îndrăgostit, fiecare mamă și fiecare tată, fiecare copil plin de speranță, fiecare inventator și explorator, fiecare învățător de moravuri, fiecare politician corupt, fiecare superstar, fiecare lider suprem, fiecare sfânt și fiecare păcătos din istoria speciei noastre au trăit aici, pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.

Gândiți-vă la cruzimile fără margini înfăptuite de locuitorii unui colț al acestui pixel asupra locuitorilor greu de distins dintr-un alt colț, la cât de dese sunt neînțelegerile dintre ei, la cât de nerăbdători sunt să se ucidă unii pe alții, la cât de pătimașă este ura lor! Atitudinile noastre afectate, închipuita importanță pe care ne-o dăm, iluzia că ocupăm o poziție privilegiată în Univers sunt contestate de acest punct de lumina ștearsă” (Carl Sagan, „Pale Blue Dot. A Vision of the Human Future în Space”, Ballandine Books, New York, 1997, p.6,7).

Cât de mult a coborât Iisus ca să ajungă la tine! Gândește-te la ceea ce a renunțat Iisus când a părăsit curțile cerești pentru a veni pe acest „pixel” pierdut în spațiu, pentru a te salva din neantul păcatului și al morții.

Ce s-ar întâmpla dacă…

Ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar opri brusc din rotație? O întrebare fascinantă pe care și-a pus-o omul de știință britanic Michael Stevens, la care a dat și răspuns:

„O oprire a rotației Pământului ar avea un impact devastator asupra vieții așa cum o știm noi” – spune omul de știință. „Atmosfera, în primul moment ar continua să se rotească, dar majoritatea populației ar muri într-un mod cumplit. Totul ar începe să se miște cu o violență fără precedent; totul ar fi aruncat spre est, la peste 1600 km pe oră, inclusiv corpul fiecăruia dintre noi.

Cei care ar reuși să supraviețuiască într-un fel sau altul s-ar confrunta cu vânturi și uragane violente, care ar distruge totul în calea lor. Rafale de vânt ar fi aproape ca unda de șoc a unei bombe atomice, iar în lume ar începe să se formeze furtuni de intensitate fără precedent. Numai frecarea cauzată de pământ ar fi suficientă pentru a provoca incendii în masă și eroziuni record.

(… ) Planeta noastră ar deveni o sferă aproape perfectă, din moment ce din cauza vitezei actuale de rotație este bombată în jurul ecuatorului. O sferă aproape plată ar conduce la redistribuirea oceanelor, cu inundații uriașe peste zone vaste ale planetei. Lumea, de asemenea, s-ar confrunta cu un an și jumătate de întuneric total. Pe scurt, o adevărată catastrofă!”

The Epoch Times

Culegere de Lori Balogh