Filistenii
Pe paginile Vechiului Testament apare de multe ori amintit un popor ale cărui origini sunt încă necunoscute, dar care a interacționat cu vechiul popor Israel – filistenii. Izvoarele egiptene îi enumeră pe filisteni printre „popoarele mării” care au invadat Egiptul, invazie spulberată de faraonul egiptean Ramses al III-lea (1183- 1152 î.Ch.) în urma unei bătălii pe uscat și pe mare, în Delta Nilului. Scene din această luptă sunt înfățișate pe zidul exterior al templului lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu, vizavi de Luxor.
Cu privire la originea lor, Biblia afirmă că filistenii au venit din Caftor (vezi Deuteronomul 2:23; Ieremia 47:4; Amos 9:7), care este identificată în general cu insula Creta. Cretanii apar în Biblie și sub numele de cheretiți – un subgrup al filistenilor care locuia la Negev. Gărzile personale ale lui David erau formate din cheretiți și peletiți (vezi 2 Samuel 15:19; 1 Cronici 18:17).
Prima carte a lui Samuel consemnează o luptă între Israel și filisteni la Afec. Cu acea ocazie, filistenii au câștigat bătălia și au capturat chivotul legământului. După șapte luni, ei au fost nevoiți să-l înapoieze, din cauza plăgilor trimise de Dumnezeu asupra lor (vezi 1 Samuel 4:17; 5:1‑6,21).
Când Samuel a devenit judecător, filistenii au atacat Israelul la Mițpa, însă Dumnezeu a dat biruință poporului Său, ocazie în care Samuel a ridicat o piatră memorială pe care a anumit-o „Eben-Ezer” („Piatră de ajutor” – 1 Samuel 7:12).
După această înfrângere, filistenii nu au mai invadat Israelul pe timpul lui Samuel, iar evreii au recucerit cetățile pe care le pierduseră.
Lori Balogh
Bibliografie:
Gerhard Pfandl, editor coordonator, „Interpretarea Scripturii, Ed. Viață și Sănătate, București 2012, p. 205
