Pe paginile Vechiului Testament apare de multe ori amintit un popor ale carui origini sunt inca necunoscute, dar care a interactionat cu vechiul popor Israel – filistenii.
Izvoarele egiptene ii enumera pe filisteni printre “popoarele marii”, care au invadat Egiptul, invazie spulberata de faraonul egiptean Ramses al III-lea ( cca 1183- 1152 i.Chr. ) in urma unei batalii pe uscat si pe mare, in Delta Nilului. Scene din aceasta lupta sunt infatisate pe zidul exterior al templului lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu, vizavi de Luxor.
Cu privire la originea lor, Biblia afirma ca filistenii au venit din Caftor ( Deuteronomul 2,23; Ieremia 47,4; Amos 9,7 ), care este identificata in general cu insula Creta. Cretanii apar in Biblie si sub numele de cheretiti – un subgrup al filistenilor care locuia la Negev. Garzile personale ale lui David erau formate din cheretiti si peletiti ( 2 Samuel 15,19; 1 Cronici 18,17 ).
Prima carte a lui Samuel consemneaza o lupta intre Israel si filisteni la Afec. Cu acea ocazie, filistenii au castigat batalia si au capturat chivotul legamantului. Dupa sapte luni, ei au fost nevoiti sa-l inapoieze, datorita plagilor trimise de Dumnezeu asupra lor ( 1 Samuel 4,17; 5, 1-6.21 ).
Cand Samuel a devenit judecator, filistenii au atacat Israelul la Mitpa, insa Dumnezeu a dat biruinta poporului Sau, ocazie in care Samuel a ridicat o piatra memoriala pe care a anumit-o “Eben-Ezer” ( “Piatra de ajutor” – 1 Samuel 7,12 ).
Dupa aceasta infrangere, filistenii nu au mai invadat Israelul pe timpul lui Samuel, iar evreii au recucerit cetatile pe care le pierdusera.
Lori Balogh
Bibliografie:
Gerhard Pfandl, editor coordonator, “Interpretarea Scripturii, Ed. Viata si Sanatate, Bucuresti 2012, p. 205