Marcu 4,11.12 – „Vouă v-a fost dat să cunoașteți…”
„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt în afară de numărul vostru, toate lucrurile sunt înfățișate în pilde; pentru ca „măcar că privesc, să privească și să nu vadă, și măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele.”
Pasajul citat mai sus ridică numeroase întrebări și nedumeriri cititorului neavizat al Scripturilor. Și aceasta cu atât mai mult cu cât cuvintele aparțin Mântuitorului și nu lui Marcu, autorul Evangheliei care-i poartă numele.
Pe bună dreptate, cel care citește cele două versete se întreabă: Oare Dumnezeu ascunde în mod intenționat adevărul mântuitor de unii oameni? Și dacă o face, de ce îi mai învinovățește, chemându-i la judecată? Ce fel de caracter are un Dumnezeu care face astfel de discriminări între oameni?
De-a lungul istoriei, unii au folosit acest gen de texte biblice pentru a susține teoria predestinării, unul dintre aceștia fiind marele reformator francez Jean Calvin. Însă o astfel de înțelegere a textului biblic ar anula o mulțime de alte texte care vorbesc despre libertatea de alegere a omului, libertate oferită și garantată de Însuși Dumnezeu (pentru aprofundarea subiectului, vezi articolul „Doctrina predestinării – un măr al discordiei în creștinism”, pe care îl puteți găsi la adresa: https://www.loribalogh.ro/2017/09/doctrina-predestinarii-un-mar-al-discordiei-in-crestinism ).
Pasajul din Marcu 4,11.12 poate fi regăsit și în Evanghelia după Luca, însă într-o formă prescurtată: „El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă” (Luca 8,10).
Cu totul diferit sună același pasaj biblic în versiunea lui Matei, nuanța transmisă de evanghelist fiind mult mai acceptabilă decât pasajele paralele din Marcu și Luca: „Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde? ” Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, i se va lua chiar și ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg. Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia care zice: „Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri, și nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”
Pentru a înțelege sensul cuvintelor Mântuitorului este foarte important să cunoaștem contextul în care au fost rostite. La începutul capitolului 4 aflăm că Iisus începe din nou să învețe norodul, multe dintre învățături rostindu-le sub forma unor pilde. În acea împrejurare, Iisus rostește Pilda semănătorului, fără să dea o explicație în legătură cu interpretarea ei. Un singur îndemn este prezent la finalul parabolei: „Cine are urechi de auzit, să audă!” (Marcu 4,9).
Apoi mulțimea se împrăștie, rămânând lângă Iisus doar câțiva apropiați, împreună cu ucenicii Săi. Ce fac aceștia? „L-au întrebat despre pilde” (vers.10 up.). Cu alte cuvinte, aceștia s-au interesat de sensul și tâlcuirea pildelor pe care Mântuitorul le rostise în auzul întregului norod. Evanghelistul Luca precizează faptul că „ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta” (Luca 8,9), referindu-se punctual la Pilda semănătorului pe care tocmai o auziseră.
Înțelegem de aici ca nici chiar ei, ucenicii, cei aflați „înăuntru”, nu înțelegeau mesajul pildelor Mântuitorului, la fel ca și cei aflați în „afară”. Se ridică atunci o întrebare firească: Ce deosebire există între cei „dinăuntru” și cei din „afară”, dacă nici unii, nici alții nu înțeleg mesajul pildelor? Cine sunt cei „dinăuntru”, cei privilegiați, și cine sunt cei din „afară”, cei discriminați? Se poate trece dintr-o tabără în alta?
Dificultatea pasajelor din Marcu și Luca (mai puțin cel din Matei) i-a determinat pe unii teologi să considere că în trecut s-a strecurat o greșeală în traducere. Alți teologi și filologi au încercat să îmblânzească sensul textului, afirmând că în locul conjuncției finale „ca să” („hina”, gr.), ar fi mai corect să se folosească conjuncția cauzală „pentru că” („hoti”, gr. ), care ar schimba radical perspectiva asupra textului. Una este să spui: „Le vorbesc în pilde ca să („hina”) … și alta este să spui: „Le vorbesc în pilde pentru că („hoti”) …”
Însă dincolo de dezbaterile teologice și filologice asupra acestui pasaj, trebuie să avem în vedere faptul că, de fapt, Iisus se folosește de un citat din cartea profetului Isaia: „El a zis atunci: „Du-te și spune poporului acestuia: „Întruna veți auzi și nu veți înțelege; întruna veți vedea și nu veți pricepe” (Isaia 6,9).
Ce mesaj îi transmite Dumnezeu lui Isaia, abia chemat în slujba de profet? Mesajul era clar: Cuvintele profetului se vor lovi ca de un zid de opacitatea poporului, de lipsa dispoziției lui de a asculta de voința lui Dumnezeu.
Citând din cartea lui Isaia, Mântuitorul vrea să-i avertizeze pe cei apropiați Lui că mesajul Său se va lovi de aceeași răceală, indiferență și opacitate din partea celor mai mulți ascultători ai Săi, ca și în vremurile de altă dată. Iisus nu-Și propune să dărâme cu forța zidurile indiferenței și lipsei de disponibilitate ale celor mai mulți dintre ascultătorii Săi.
În mulțimea care-L asculta se aflau tot felul de oameni: unii interesați de adevăr, alții indiferenți; unii materialiști, alții răuvoitori. El trebuia să le transmită tuturor acestor categorii de oameni un mesaj unic, care să facă o selecție între cei sinceri și cei nesinceri. Din acest punct de vedere, învățăturile prin parabole, foarte folosite în Orient, reprezentau testul perfect al disponibilității omului de a asculta sau nu de voia lui Dumnezeu.
Aceleași învățături transmise prin parabole pe unii îi provocau, dorind să afle mai mult, în timp ce pe alții îi lăsau reci și indiferenți. Problema nu era la Dumnezeu, căci Biblia este plină de îndemnuri la căutare și cercetare, dar și plină de făgăduințe pentru căutătorul sincer al adevărului:
„Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37 up.).
„Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29,13).
„Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7,17).
„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere, capătă; cine caută, găsește și celui ce bate, i se deschide” (Matei 7,7.8).
Așadar, problema nu se află la Dumnezeu, care „dorește că niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (vezi 2 Petru 3,9), ci la om. Principiul biblic este simplu: Cine întreabă, găsește răspunsul. Cine nu întreabă, va rămâne în ignoranță și indiferență. Va rămâne „afară”...
Se poate trece din tabăra celor de „afară” în tabăra celor „dinăuntru”? Desigur ! Nu există nicio predestinare, nicio hotărâre arbitrară din partea lui Dumnezeu în acest sens. O dovedește chiar experiența ucenicilor, care adesea nici ei nu au înțeles multe învățături ale Mântuitorului. Însă „testul” parabolelor a fost trecut cu bine de ei. Când n-au înțeles ceva, ei L-au întrebat pe Domnul lor, crescând astfel în cunoștințe și spiritualitate.
Ceilalți au preferat să se întoarcă la măruntele și pământeștile lor preocupări cotidiene, rămânând la fel de împietriți și opaci față de adevăr ca și mai înainte.
Iisus dorește să aibă un dialog inteligent cu oamenii pe care a venit să-i mântuiască. Însă dialogul este posibil doar în condițiile în care ambele părți vor să comunice. Dacă una dintre părți se arată indiferentă la comunicare, dialogul nu mai poate avea loc.
Iisus nu intră cu forța în viața niciunui om care nu are întrebări, care nu dorește cu ardoare să afle adevărul și care nu tânjește să i se descopere tainele Împărăției lui Dumnezeu. Însă El vine cu plăcere în viața acelora care întreabă, care caută, care cer și care bat la ușile cunoașterii.
Noi din ce categorie facem parte?
Lori Balogh
