Psalmul 33 – Lauda Creatorului
1. „Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă.
2. Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu alăuta cu zece coarde!
3. Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
4. Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
5. El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pământul.
6. Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii lui.
7. El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări.
8. Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
9. Căci el zice, şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă.
10. Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
11. Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
12. Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de moştenire!
13. Domnul priveşte din înălţimea cerurilor şi vede pe toţi fiii oamenilor.
14. Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului.
15. El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.
16. Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
17. calul nu poate da chezăşia biruinţei şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
18. Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui,
19. ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
20. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
21. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt.
22. Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!”
Lauda – elementul permanent al inchinarii
Psalmii, prin excelenta, abunda de laude la adresa lui Dumnezeu. Unii ar putea obiecta, acuzandu-L pe Dumnezeu ca este un Suveran orgolios si avid de lauda, care ii pedepseste pe cei care nu-I aduc slava si ii rasplateste pe cei care-I hranesc orgoliul.
Insa aceasta este o viziune complet eronata asupra caracterului lui Dumnezeu. El nu intra in panica atunci cand nu primeste laudele noastre, nici nu se manie pentru ca cineva refuza sa-I aduca slava. Cel care are de pierdut atunci cand nu I se lauda Numele nu este El, ci noi suntem perdantii.
Lauda este reactia naturala a unei fiinte create fatza de Creatorul sau, este manifestarea recunostintei pentru tot ce a primit din mana Sa bogata in daruri. Prin lauda noastra, de fapt noi Ii spunem Creatorului nostru: „Iti multumesc, Doamne, pentru tot ce faci pentru noi !”
Lauda la adresa lui Dumnezeu inseamna recunostinta, iar recunostinta celor mantuiti nu va inceta niciodata. Acum, in conditiile vietii pe pamant, rugaciunile noastre contin multe cereri. Poate prea multe in comparatie cu laudele, ca exprimare a recunostintei noastre.
Insa va veni un timp in care, in prezenta nemijlocita a lui Dumnezeu, cei mantuiti nu vor mai avea ce sa ceara, pentru ca vor avea totul. Lauda nu va inceta insa niciodata. Dimpotriva, ea va capata noi valente pe masura ce mantuitii vor intelege cat de mult ne-a iubit Dumnezeu, cat de mare a fost sacrificiul Sau si cat de inimaginabila este rasplata oferita lor.
„Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos”, spune apostolul Pavel, „dar atunci vom vedea fatza in fatza. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum dar raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” ( 1 Corinteni 13, 12.13 ).
Si daca dragostea va ramane o valoare vesnica in Imparatia slavei lui Dumnezeu, cum ar putea ea sa se manifeste altfel decat aducandu-I lauda, recunostinta si slava Creatorului nostru ?
„Laudati pe Domnul !”
Nu se stie cu exactitate cine este autorul Psalmului 33, insa anumite elemente ne determina sa credem ca autorul lui nu este altul decat David. Psalmul 33 este legat organic de cel anterior, in care, dupa ce relateaza drama traita dupa pacatuirea cu Batseba, urmata de iertarea oferita de cer, sufletul psalmistului cunoaste o explozie de recunostinta si multumire la adresa lui Dumnezeu. Practic, Psalmul 33 este o continuare fireasca si logica a laudelor cu care David incheie psalmul anterior.
Asistam in acest psalm la dezlantuirea unei bucurii si a unei stari de usurare care-l face sa cante si sa inventarieze bunatatea fara margini a Creatorului sau. La inceput, David Ii canta singur lui Dumnezeu. Apoi el ii invita si pe altii sa i se alature in lauda sa: „Neprihanitilor, bucurati-va in Domnul ! Oamenilor fara prihana le sade bine cantarea de lauda”(vers. 1 ).
Primele trei versete ale psalmului reprezinta o invitatie facuta celor neprihaniti de a-L lauda pe Dumnezeu. De ce invitatia este adresata doar lor si nu tuturor oamenilor ? Pentru simplul motiv ca doar lor „le sade bine cantarea de lauda.” Doar ei, care au experimentat bunatatea si iertarea lui Dumnezeu, si care au fost indreptatiti prin harul Sau, Il pot lauda cu adevarat si in mod inteligent. Doar ei stiu de ce fac lucrul acesta.
O cantare de lauda, iesita de pe buzele unui om care I-a intors spatele lui Dumnezeu, este asemenea unui „inel de aur in ratul unui porc” ( Proverbe 11,22 ). O cantare de lauda cantata de un om care nu-L cunoaste si nu-L iubeste pe Dumnezeu suna fals, ca „o arama sunatoare sau ca un chimval zanganitor” ( 1 Corinteni 13, 1 ).
Doar un om care a experimentat iertarea lui Dumnezeu si a fost imbracat in haina neprihanirii lui Christos se poate bucura din tot sufletul lui atunci cand Il lauda pe Creatorul sau.
In aceasta parte introductiva a imnului sau, psalmistul abordeaza inca doua idei legate de lauda:
1) Lauda la adresa lui Dumnezeu poate imbraca cele mai diferite forme: de la lauda buzelor pana la cantari in care sunt folositre diferite instrumente muzicale: „Laudati pe Domnul cu arfa, laudati-L cu alauta cu zece coarde” ( vers. 2 ).
Insa lauda cea mai placuta pe care un om o poate aduce Creatorului este o viata de ascultare fatza de vointa Lui, o viata care reflecta din ce in ce mai mult slava caracterului Sau desavarsit.
2) Lauda la adresa lui Dumnezeu nu trebuie sa fie inchistata in niste sabloane din care nu se iese niciodata. Psalmistul ne indeamna: „Cantati-I o cantare noua ! Faceti sa rasune coardele si glasurile voastre” ( vers. 3 ).
Noutatea si spontaneitatea laudei noastre o vor face cu atat mai placuta inaintea lui Dumnezeu, cu cat El nu doreste din partea fiintelor create spectacole de teatru dinainte regizate.
Lauda caracterului lui Dumnezeu
In partea centrala si cea mai consistenta a Psalmului 33, autorul se concentreaza asupra motivatiilor pe care le are un om neprihanit pentru a-L lauda pe Dumnezeu. Descatusat de lanturile nevinovatiei sale si scapat asemenea unei pasari din latul pasararului, David calatoreste pe axa timpului, fie in trecut, fie in viitor, gasind numeroase motive de a-L lauda pe Creator.
Din cauza naturii noastre decazute, noi uitam repede binele care ni s-a facut, fie de catre Dumnezeu, fie de catre oameni. Insa David este una din exceptiile fericite. El nu uita nici macar pentru o clipa binefacerile Domnului, ramanand conectat sufleteste la tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru el de-a lungul vietii.
Un prim motiv al laudelor psalmistului este credinciosia lui Dumnezeu in implinirea Cuvantului Sau si a promisiunilor facute: „Caci Cuvantul Domnului este adevarat si toate lucrarile Lui se implinesc cu credinciosie” ( vers. 4 ).
Intr-o lume in permanenta schimbare, in care reperele de ieri nu mai sunt valabile azi si valorile de azi nu vor mai fi apreciate maine, a-L cunoaste pe Dumnezeu in felul acesta este un mare castig. Un Dumnezeu credincios Cuvantului Sau, care nu-Si ia vorba inapoi si nu se schimba dupa cum bat vanturile, este un punct fix, un reper si o ancora pentru omul batut de furtunile vietii.
Cum am putea opri suvoiul laudelor la adresa unui astfel de Dumnezeu ? „Caci”, spune apostolul Pavel, „daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2,13 ).
Urmatorul motiv al laudelor lui David este prezentat in versetul 5: „El iubeste dreptatea si neprihanirea; bunatatea Domnului umple pamantul.” Intr-o lume nedreapta pana in cele mai intime resorturi ale sale, intr-o lume corupta si plina de rautate, a-L cunoaste pe Creator ca fiind un Dumnezeu care iubeste dreptatea, neprihanirea si bunatatea este de asemenea un mare castig.
Intelegem de aici ca Universul insusi este conceput si zidit de Creator pe doi „stalpi” ai caracterului Sau: dreptatea si dragostea. Daca unul din acesti „stalpi” ar disparea, intregul Univers s-ar prabusi in neant. Dar ferice de noi ca „dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea Fetzei Tale” ( Psalmul 89, 14 ).
Caracterul lui Dumnezeu, cu cele doua principii de baza ale sale pe care este zidit intregul Univers, este garantia ca Imparatia lui Dumnezeu este o imparatie vesnica, iar viata vesnica promisa celor mantuiti va fi cu adevarat o viata cat viata lui Dumnezeu.
Lauda puterii creatoare
Versetele 6-9 vorbesc despre puterea creatoare a lui Dumnezeu, un alt motiv de lauda la adresa Sa: „Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui. El ingramadeste apele marii intr-un morman si pune adancurile in camari. Tot pamantul sa se teama de Domnul ! Toti locuitorii lumii sa tremure inaintea Lui ! Caci El zice si se face, porunceste, si ce porunceste ia fiinta” ( vers. 6-9 ).
Calatorind pe axa timpului spre trecut, David ajunge la originile lumii, gasind in actul Creatiei un nou motiv de lauda. In doar cateva cuvinte, psalmistul inventariaza intregul raport al Creatiei din Geneza, scotand in evidenta puterea creatoare a Cuvantului lui Dumnezeu.
Acelasi lucru il va face peste doua milenii si apostolul Ioan in primele versete ale Evangheliei sale: „La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara El” ( Ioan 1, 1-3 ).
Iata un Dumnezeu care nu cunoaste imposibilul si inaintea caruia nu exista limite, cu exceptia acelora pe care Si le impune El Insusi. Daca El Isi descopera atotputernicia, nu o face pentru a-i ingrozi pe oameni, ci doar pentru a fi respectat in calitate de Creator. Un respect care se concretizeaza in ascultare si spirit de recunostinta.
Poate ca cea mai potrivita reactie in fatza manifestarii puterii creatoare a lui Dumnezeu este cea a lui Iov de la sfarsitul experientei sale dramatice: „Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale… De aceea, mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” ( Iov 42, 2.6 ).
Insa tocmai in acest simtamant al micimii noastre in comparatie cu maretia lui Dumnezeu se afla izvorul laudei pe care I-o aducem si pe care El o merita din plin.
Lauda Suveranului !
Versetele 10-19 ne vorbesc despre un Dumnezeu suveran care „rastoarna sfaturile neamurilor, zadarniceste planurile popoarelor” ( vers. 10 ), veghind ca propriile Sale planuri drepte si neprihanite sa fie aduse la indeplinire ( vers. 11 ).
Acesta este un nou motiv de lauda pentru psalmist, fericind acel popor care are un astfel de Dumnezeu: „Ferice de poporul al carui Dumnezeu este Domnul ! Ferice de poporul pe care Si-l alege El de mostenire !” ( vers. 12 ).
Cat de incurajator este pentru copiii Sai, si cat de infiorator este pentru dusmanii Sai, sa stie ca exista un ochi atotvazator care „priveste din inaltimea cerurilor si vede pe toti fiii oamenilor” ( vers. 13 )!
Nimeni nu se poate ascunde de Cel ce „priveste pe toti locuitorii pamantului” ( vers. 14 ). Insa El nu priveste doar la suprafatza lucrurilor, ci si in esenta lor. Cel ce „le intocmeste inima la toti” ( vers. 15 ) priveste nu doar la faptele oamenilor, ci patrunde pana in adancurile fiintei, pana in izvorul acestor fapte, identificand motivatia care se afla in spatele lor.
Daca pentru cei ce nu s-au impacat inca cu Dumnezeu acest adevar le produce fiori pe sira spinarii, pentru copiii Sai este o mare incurajare: „Iata, ochiul Domnului priveste peste cei ce se tem de El, peste cei ce nadajduiesc in bunatatea Lui, ca sa le scape sufletul de la moarte si sa-i tina in viata in mijlocul foametei” ( vers. 18.19 ).
Acest adevar atat de incurajator pentru cei ce se tem de Dumnezeu apare ca un laitmotiv in psalmii lui David. Il regasim, de asemenea, si in Psalmul 11, unde, desi Dumnezeu este descris ca sezand in Templul Lui cel sfant, totusi „ochii Lui privesc si pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor” ( Psalmul 11, 4 ).
Ce bine este sa stii ca ai un Dumnezeu care iti cunoaste toate temerile, toate framantarile si dorintele ! Ce bine este sa stii ca ai un Dumnezeu care vine in intampinarea celor mai palide aspiratii spre bine din sufletul tau !
Acesta este Dumnezeul nostru, Dumnezeul tau si al meu. El merita toata lauda sufletului nostru. Pe vecie !
„Ajutorul si Scutul nostru”
Finalul Psalmului 33 zugraveste raspunsul omului fatza de descoperirea unui Dumnezeu atat de maret. Nimeni nu poate ramane indiferent in fatza puterii Sale creatore, nici in fatza atotstiintei Sale. Oamenii pot, fie sa-I intoarca spatele definitiv, intr-un gest de razvratire luciferica, fie sa se plece in umilinta inaintea Lui, recunoscandu-I calitatea de Suveran absolut. Si nu doar al intregii Creatii, ci si al propriei lor vieti.
Psalmistul alege cea de-a doua atitudine – dar si cea mai inteleapta -, invitandu-ne prin exemplul sau sa facem si noi la fel: „Sufletul nostru nadajduieste in Domnul; El este ajutorul si Scutul nostru. Da, inima noastra isi gaseste bucuria in El, caci avem incredere in Numele Lui cel sfant” ( vers. 20.21 ).
Vei alege si tu la fel ? Ce alta alternativa mai buna poti gasi ? Dupa o viata trepidanta si plina de experiente dramatice, David a inteles ca singurul lui ajutor il poate gasi doar in Dumnezeu. Oamenii ne pot dezamagi, caci ei au limitele lor, oricat de bine intentionati ar fi. Doar Dumnezeu are rezerve nelimitate si intreaga disponibilitate de a ne veni in ajutor. De aceea, haideti sa ne alaturam rugaciunii psalmistului:”Doamne, fie indurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine !” ( vers. 22 ).
Lori Balogh
