Este Dumnezeu autorul raului ?

Este Dumnezeu autorul raului ?

  Exista in Biblie cateva texte care, in aparenta, Il prezinta pe Dumnezeu ca fiind autorul raului. Iata cateva dintre ele:

“Dar Iov i-a raspuns: “Vorbesti ca o femeie nebuna. Ce ! Primim de la Dumnezeu binele si sa nu primim si raul ?” ( Iov 2,10 ).

  “Caci iata ca in cetatea peste care se cheama Numele Meu incep sa fac rau; si voi sa ramaneti nepedepsiti ?” ( Ieremia 25, 29 ).

  “…Sau se intampla o nenorocire intr-o cetate fara s-o fi facut Domnul ?” (Amos 3,6 up )

“ Asa vorbeste Domnul: “Iata, pregatesc o nenorocire impotriva voastra si fac un plan impotriva voastra…” ( Ieremia 18, 11 ).

“Eu intocmesc lumina si fac intunericul, Eu dau propasire si aduc restristea. Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri” ( Isaia 45,7 ). Acelasi verset, in versiunea Bibliei King James, suna astfel: “Eu fauresc lumina si intocmesc intunericul, Eu fac pacea si aduc raul”.

  “Nu iese din gura Celui Prea Inalt raul si binele ?” ( Plangeri 3,38 ).

Unele din versetele biblice sunt atat de categorice, incat ereticul Marcion ( cca 100-160 d.Chr. ) a tras concluzia ca Dumnezeul Vechiului Testament este diferit de Dumnezeul Noului Testament. Erezia sa, numita “marcionism”, poate fi intalnita si astazi in gandirea unor crestini.

Texte biblice de genul celor amintite ridica o problema cat se poate de serioasa: Este cu adevarat Dumnezeu autorul raului din lume ?

Multe alte pasaje biblice Il prezinta pe Dumnezeu ca fiind “plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie” ( Exodul 34, 6 ), un Dumnezeu ale carui lucrari sunt desavarsite si ale carui cai sunt drepte, un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, un Dumnezeu “drept si curat” ( Deuteronomul 32,4 ).

Mai mult decat atat, psalmistul David afirma cu convingere: “Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine” ( Psalmul 5,4 ), in timp ce Ieremia citeza cuvintele lui Dumnezeu care ne asigura: “Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire” ( Ieremia 29,11 ).

Scriindu-le crestinilor din primul secol, apostolul Iacov ii mustra pentru faptul ca de pe buzele lor se aud si binecuvantari, dar si blesteme: “Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul ! Nu trebuie sa fie asa , fratii mei ! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara ? Fratii mei, poate un smochin sa faca masline, sau o vitza sa faca smochine ? Nici apa sarata nu poate da apa dulce” ( Iacov 3, 10-12 ).

Daca unui crestin nu-i sta bine aceasta pendulare intre bine si rau, intre lumina si intuneric, intre binecuvantare si blestem, cei care fac acest compromis fiind aspru mustrati de apostol, oare putem sa ni-L imaginam pe Dumnezeu ca autor si al binelui, dar si al raului ?

Se impun cateva observatii:

1) Un prim aspect care trebuie luat in considerare atunci cand dorim sa patrundem intelesul unor texte ca cele amintite la inceput este cel al suveranitatii lui Dumnezeu asupra intregii Creatii, caci este scris: “Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc !” ( Psalmul 24,1 ).

In calitate de Creator al tutror lucrurilor, Dumnezeu este Suveranul absolut, avand dreptul sa pedepseasca pe cei care calca dreptatea. Judecatile lui Dumnezeu se pot manifesta sub forma unor calamitati pe care El le ingaduie in scop disciplinar.

Biblia descrie astfel de evenimente in care Dumnezeu a intervenit in favoarea copiilor Sai, sau a poporului Sau, in intregime, pedepsindu-i pe dusmani si aducand nenorociri peste acestia. Ca aparator al dreptatii si garant al libertatii de alegere, Dumnezeu poate si trebuie sa intervina in viata oamenilor si natiunilor chiar inainte de judecatat finala.

  2) In Biblie, termenul “rau” are mai multe semnificatii. In unele pasaje el inseamna “rau” ( “pomul cunostintei binelui si raului” ), in altele, el inseamna dezastru, ca in Ieremia 26,3: “Poate ca vor asculta si se vor intoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Ma voi cai de raul ( dezastrul ) pe care Ma gandisem sa li-l fac din pricina rautatii faptelor lor.”

In 2 Samuel 15,14, termenul “rau” este folosit cu sensul de “nenorocire”, “ruina”, iar in Geneza 6,5, acelasi termen ebraic are sensul de “ticalosie”: “Domnul a vazut ca rautatea ( ticalosia ) omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau ( ticalosie )”.

Atunci cand unele texte biblice par sa-L prezinte pe Dumnezeu ca autor al raului, trebuie sa intelegem ca, in calitatea Sa de Suveran absolut al Creatiei si in conditiile pacatului, El are dreptul sa aduca “raul” ( in sensul de “dezastru”, “nenorocire”, “ruina” ) prin judecatile Sale asupra oamenilor pacatosi sau asupra unor popoare razvratite.

  3) Cand Biblia vorbeste despre Dumnezeu ca fiind autor al raului, niciodata nu este vorba de raul moral. Dumnezeu nu este niciodata autorul pacatului, nici al relelor care decurg din acesta. “Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8.16 ), iar dragostea este incompatibila cu raul de natura morala si cu pacatul.

Apostolul Iacov ne asigura ca “orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, pogorandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 ).

4) Gandirea ebraica este diferita de cea europeana. In gandirea ebraica, lui Dumnezeu I se atribuie un rol activ in evenimentele neplacute ( dezastre, calamitati ), in timp ce in gandirea europeana se considera ca El doar ingaduie astfel de evenimente.

In gandirea ebraica se considera ca El face cea ce de fapt El doar ingaduie, sau nu impiedica sa se desfasoare. Atunci cand Dumnezeu ingaduie un anumit lucru, autorii Bibliei spun ca El a facut acel lucru. Insa, chiar daca in conditiile pacatului Dumnezeu ingaduie anumite lucruri rele sa aiba loc, totusi El nu le promoveaza.

In concluzie, Dumnezeu nu este autorul raului moral. Adevaratul autor al raului moral si al pacatului este Satana. Totusi, in calitate de Suveran al Universului, Dumnezeu ingaduie sa se intample anumite lucruri rele ( nenorociri, calamitati ) in viata indivizilor sau a popoarelor, cu scopul final de a-i calauzi pe oameni pe calea cea dreapta.

Lori Balogh