Ilustratii despre descurajare
Lipsa sperantei
La Dachau, lagarul de concentrare nazist, au inceput sa se inregistreze un numar foarte crescut de sinucideri. Unul din prizonierii mai vechi si-a dat seama ca oamenii o faceau din cauza lipsei de speranta. El a raspandit zvonul ca armata rusa este foarte aproape si ca in curand vor fi eliberati.
Ca urmare, sinuciderile au incetat si o atmosfera de optimism si entuziasm a cuprins intreg lagarul. Sesizand aceasta, ofiterii au urmarit sa vada care este cauza. In cele din urma au inteles optimismul prizonierilor si au dezmintit apropierea rusilor declarandu-l un zvon fals. Odata cu aceasta, sinuciderile au reaparut sub un numar si mai mare.
Sursa: Sola Scriptura 2010
Speranta – arma cea mai puternica
Winston Churchill a fost intrebat odata de un reporter: ”Care a fost arma cea mai puternica pe care natiunea britanica a folosit-o impotriva expansiunii naziste?” Fara sa ezite vreun moment, Churchill a raspuns : „Cea mai puternica arma a englezilor a fost speranta !”
Spre deosebire de Churchill, Alexander Solzehnitzen, in cartea sa despre Gulagul nazist , a scris despre condamnatii asa numiti „goners” (plecati, morti inainte ca viata lor sa inceteze). Acestia erau oameni care nu mai aveau nicio nadejde , erau morti chiar daca inca mai umblau pe picioare.
Desi unii dintre ei au mai trait citeva saptamini de la momentul condamnarii, pentru ei totul s-a terminat din prima zi. De ce ? Pentru ca au pierdut orice speranta !
Cercetarile medicale au demonstrat ca omul nu poate trai fara speranta. Doctorii stiu ca daca spun unui bolnav ca este in starea terminala, sfirsitul vietii acestuia intervine mai repede. Cind nu mai exista nicio speranta , iar oamenii renunta si nu mai intrevad nicio solutie in fata problemelor vietii, deteriorarea survine mult mai rapid.
Apostolul Petru priveste la lucrurile pe care nu le poate vedea, dar pe care le anticipeaza cu deplina siguranta. Aceasta nadejde i-a intarit inima. Credinta in lucrurile pregatite noua prin Christos ne va intari inimile si ne va motiva sa nu renuntam niciodata.
Nu cumva viata ta nu mai are niciun orizont si esti gata sa renunti ? Nu uita ca si pentru tine mai exista speranta , datorita a ceea ce Dumnezeu a pregatit prin Christos. Poti avea parte de slava viitoare .
Biruieste momentele de durere
Am citit despre un obicei practicat in multe sate din Rusia intr-o vreme cind multi copii nu supravetuiau dupa nastere. Foarte multi dintre nou-nascutii din acea vreme mureau in primii ani de viata. Multe mame care si-au pierdut copiii nu mai gaseau nicio motivatie pentru a trai. Ele petreceau fiecare zi in plins si desnadejde. Pentru a le pregati pentru viata si a le ajuta sa depaseasca aceasta stare, in afara fiecarei localitati au fost construite colibe de jale pentru aceste mame. In aceste colibe, mamele care si-au pierdut copiii trebuiau sa traiasca in singuratate, plangandu-i pe cei pierduti, timp de o luna de zile.
La sfirsitul lunii, coliba era incendiata. Inainte ca focul sa o cuprinda , femeia care era inauntru trebuia sa hotarasca daca alege sa traiasca sau sa moara in flacari. Daca femeia iesea afara din coliba de jale, aceasta arata tuturor ca a ales sa traiasca. Luand aceasta decizie, ea trebuia sa construiasca o noua coliba pentru urmatoarea mama care, pierzindu-i pe cei dragi, era supusa aceluiasi test.
In urma acestor experiente, generatiile care au urmat au inteles ca, pentru inaintasii lor , viata a fost dura si uneori cruda . Alegand sa traiasca, aceste mame au fost pregatite sa indure suferinte si necazuri uneori greu de imaginat. In acest fel ei au fost pregatiti spiritual pentru vremurile grele , ce stiau ca vor veni curind.
Spre deosebire de acesti locuitori ai satelor din Rusia, noi asteptam ca viata sa fie fara probleme. Din aceasta cauza suntem complet nepregatiti pentru vremea in care visurile noastre nu ne sunt implinite, iar planurile si sperantele ne sunt facute tandari.
Din aceasta cauza, astazi intilnim asa de multi oameni suferind de depresie nervoasa si, spre deosebire de generatiile anterioare, depindem atit e mult de medicamente. Suntem o generatie complet nepregatita pentru vremuri grele; de aceea atunci cind lipsurile si durerile vin , nu stim cum sa le depasim.
Chiar daca te consideri un copil a lui Dumnezeu, asta nu-ti va garanta ca inima nu-ti va fi frinta. Maria si Marta s-au suparat pentru ca Domnul Iisus n-a venit imediat pentru a-l vindeca pe fratele lor. Chiar daca Domnul Iisus a varsat lacrimi atunci cind a vazut durerea prietenilor Sai, a mers la mormint si l-a inviat pe Lazar , chemandu-l afara din mormint.
Lazar, ridicat din moarte si mormint era acum pregatit pentru viata. Dupa aceasta experienta, pentru Maria, Marta si Lazar , viata n-a mai fost la fel. Ei erau pregatiti sa infrunte cu curaj si incredere toate problemele care aveau sa vina, stiind ca orice li s-ar putea intimpla, puterea lui Dumnezeu le este deajuns, iar pentru Domnul Iisus niciodata nu-i prea tarziu.
Cum confrunti suferinta
Sunt doua istorisiri interesante despre doua persoane care fiecare in parte au suferit cite un accident , in urma caruia au paralizat. Unul dintre acestia : Kenneth Eright, era un fotbalist celebru, ce juca in liga liceelor din SUA. Iubea si practica in acelasi timp, boxul si era pasionat de vinatoare. Un accident in care si-a fracturat gitul a facut sa-si piarda mobilitatea si sa ramina paralizat de la piept in jos. Supunindu-l terapiilor recuperatorii, medicii aveau nadejde ca intr-o zi el va reusi sa umble folosind cirjele.
Acest atlet nu s-a impacat insa cu noua sa situatie si starea de paralizie. A rugat pe doi dintre cei mai buni prieteni , sa-l duca undeva afara din oras intr-o padure in care obisnuia sa mearga la vinatoare. Acolo a scos un pistol si in vazul prietenilor si-a pus capat zilelor.
In cel de-al doilea caz: Jim Mc.Goan, la virsta de 19 ani tot intr-un acident a ramas si el paralizat de la piept in jos. De atunci si pina astazi viata lui a ramas legata de un carucior pentru persoane cu disabilitati locomotorii.
Recent insa el a aparut la rubrica de stiri a unui ziar, pentru ca a sarit cu parasuta la punct fix. El a sarit pe un ponton aflat in largul apelor unui lac. In articolul de stiri care a anuntat acest record, se mentionau inca multe alte lucruri despre el: Jim, locuieste singur; isi pregateste hrana, isi spala hainele , isi face curatenie si isi intretine casa, fara a fi ajutat de cineva.
Conduce o masina special echipata pentru persoane cu disabilitati, a scris trei carti si a facut pozele pentru primul album national al sportivilor ce participa in competitii sportive in carucior.
Doua persoane cu aceleasi probleme fizice : una a ales viata si a reusit in ciuda incercarilor si-a neputintelor de tot felul , iar cealalta persoana a ales sa moara si a pierdut totul !
Ce cale vei alege? Domnul Iisus te-a ales sa fii al Lui ;si chiar daca pacatul ti-a provocat infirmitati spirituale, alege calea vietii ca sa cistigi!
Leac pentru descurajare
Martin Luther a trecut printr-o perioada in care era descurajat si suparat pe sine, pe lume, pe biserica. Starea lui i-a afectat pe toti cei dragi. Incercarile sotiei de a-l incuraja prin vorbe si fapte menite sa-l inveseleasca si sa-i reaprinda speranta s-au dovedit a fi in zadar. Dupa ce a epuizat toate modalitatile posibile de a-i readuce bucuria, ea s-a infatisat intr-o zi in fatza lui in doliu, profund indurerata.
– Cine a murit? a intrebat Luther.
– Oh, tu nu stii Martin? Dumnezeu din ceruri este mort.
– Cum poti spune asemenea lucruri fara sens, Kathe? Cum poate sa moara Dumnezeu? De ce, El e nemuritor, si va trai mereu
– Crezi ca e adevarat? il intreaba ea cu neincredere in glas.
– Cum te poti indoi? La fel de sigur cum e ca exista un Dumnezeu, este si faptul ca El nu poate muri niciodata.
– Si totusi, adauga ea sfios, pe un ton ce-l facu pe el sa o priveasca, cu toate ca nu te indoiesti de existenta lui Dumnezeu, ai ajuns descurajat si fara de speranta ca si cum El nu ar exista. Mie mi se pare ca te porti ca si cum Dumnezeu ar fi mort.
Auzind toate acestea, Martin Luther a constientizat greseala pe care o facuse atunci cand s-a lasat prada deznadejdii.
Da-mi mana!
Miercuri, 10 februarie 2021, ora 13:35, in statia de metru Dristor 1, o fata de 16 ani observa ca metroul se apropie si sare in fatza lui pentru a se sinucide. O alta fata, Alexandra, care era in apropiere, a strigat-o sa se ridice. Parca trezita dintr-un vis urat, fata s-a ridicat de pe sine, intorcandu-se spre marginea peronului. In momentul imediat urmator, Razvan, un alt calator, a alergat spre marginea peronului strigand: „Da-mi mana!” Intinzand mana, a fost trasa de pe sine exact in momentul in care metroul ajungea in statie, stergandu-i numai piciorul.
Este impresionanta imaginea aceasta cu mana intinsa! Mana celui disperat si mana salvatorului! Cincisprezece secunde a durat experienta de mai sus si s-a incheiat cu cei trei protagonisti imbratisati. Nimeni nu s-a mai gandit la infectarea cu Covid 19, nimeni nu s-a mai gandit la distantarea sociala.
Doru Coditoiu
Culegere de Lori Balogh
