I s-a descoperit profetul Samuel vrăjitoarei din En-Dor?

I s-a descoperit profetul Samuel vrăjitoarei din En-Dor?

„Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia i-a zis lui Saul: „Văd o ființă dumnezeiască sculându-se din pământ.” El i-a zis: „Cum e la chip?” Și ea răspuns: „Este un bătrân care se scoală și este învelit cu o mantie.” Saul a înțeles că era Samuel și s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.”

1 Samuel 28,14

Relatarea acestor ultime evenimente din viața primului împărat al lui Israel – Saul – este folosită de numeroși comentatori pentru a argumenta teoria nemuririi sufletului. Dacă după moartea sa Samuel a apărut și a comunicat cu oamenii, înseamnă că există conștiință dincolo de mormânt, că sufletul nu moare, ci intră într-o altă etapă a existenței sale.

Capitolul 28 din 1 Samuel a fost interpretat în două moduri complet diferite de-a lungul istoriei. Prima interpretare susține că vrăjitoarei din En-Dor i s-a arătat într-adevăr spiritul profetului Samuel, în timp ce a doua interpretare afirmă că nu Samuel i s-a arătat vrăjitoarei, ci un demon care a luat înfățișarea profetului.

1) Prima interpretare: Spiritul profetului Samuel i s-a arătat vrăjitoarei

Această interpretare apare pentru prima dată în cartea lui Sirah 46,16‑20 (cca. 180 î.Ch.) – o cartea apocrifă, deci neinclusă în canonul Vechiului Testament. În cadrul acestei interpretări există două opinii:

a) Unii consideră că ceea ce a văzut vrăjitoarea a fost sufletul descărnat al lui Samuel.

b) Alții (de ex. Augustin, 354‑430 d.Ch.) cred că ceea ce a văzut vrăjitoarea din En-Dor a fost persoana înviată a lui Samuel, având un corp proslăvit, ca cel al lui Iisus după înviere, sau ca cel al lui Moise pe Muntele Schimbării la Față.

Indiferent care dintre cele două opinii ar fi luată în discuție, apar probleme serioase și greu de rezolvat:

– Ar fi putut un medium spiritist să tulbure odihna profetului credincios al lui Dumnezeu și să-l cheme din cer după buna lui plăcere?

– Dacă Dumnezeu a interzis categoric comunicarea cu așa-zisele spirite ale morților (spiritismul – vezi Deuteronomul 18,10‑14; Leviticul 20,6), ar fi putut El să transmită un mesaj împăratului lui Israel pe o cale pe care El o interzisese?

– Dacă sufletul lui Samuel ar fi fost viu și primit în cer (rai), cum se explică faptul că vrăjitoarea l-a văzut ieșind din pământ?

– Dacă Dumnezeu refuzase să-i răspundă lui Saul pe căile aprobate de El (vezi 1 Samuel 28,6), ar fi putut El să-i răspundă pe o cale interzisă?

Opinia că vrăjitoarei din En-Dor i s-a arătat într-adevăr profetul Samuel, fie ca suflet descărnat, fie ca persoană înviată, vine în contradicție vădită cu alte părți din Scriptură care susțin că dincolo de mormânt nu există „nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune” (Eclesiastul 9,10; vezi și cap. 9,5.6; Iov 7,8‑10; 14,20.21; Isaia 63,16; Psalmul 6,5; 30,9; 88,10‑12, etc.).

2) A două interpretare: Cel care i s-a arătat vrăjitoarei din en-Dor nu a fost Samuel, ci un demon care a luat chipul profetului.

Această interpretare, susținută de mulți părinți bisericești, printre care și Tertulian (155‑220 d.Ch.), se apropie cel mai mult de adevărul biblic. Raportul Scripturii spune că Saul ajunsese vulnerabil față de influențele demonice după ce Duhul lui Dumnezeu S-a depărtat de el. 1 Samuel precizează că Saul, după ce a fost părăsit de Duhul Sfânt, „a fost muncit de un duh rău” (1 Samuel 16,14‑16; vezi și cap. 18,10; 19,9).

Profetul Samuel îl avertizase pe Saul cu privire la păcatul ghicirii și vrăjitoriei (vezi 1 Samuel 15,23). Cu toate acestea, împăratul a apelat la o vrăjitoare pentru a comunica cu spiritele morților și a afla viitorul, deși Legea mozaică interzicea acest lucru (vezi Deuteronomul 18,9‑14).

En-Dor era o localitate canaanita (vezi Iosua 17,11‑13), acest lucru explicând prezența vrăjitoarei. Între practicile canaanite se numărau și anumite ritualuri de închinare la strămoși, foarte asemănătoare cu cel realizat de vrăjitoarea din En-Dor pentru Saul.

Între descoperirile arheologice recente se numără și o tăbliță ugaritică în care este descris un ritual de invocare a strămoșilor decedați pentru a-l binecuvânta pe regele în viață. Ca și în alte religii păgâne, canaaniții credeau că strămoșii deveneau ființe divine în lumea de dincolo de mormânt, ființe cu care se putea comunica prin intermediul unor mediumuri.

Ritualul vrăjitoarei a fost în realitate o ședință de spiritism în care un demon, sau poate chiar Satana în persoană, a luat înfățișarea lui Samuel și i-a descoperit împăratului ce avea să i se întâmple a doua zi.

Este demn de observat că așa-zisul spirit al lui Samuel nu-l mustră pe Saul pentru păcatul pe care tocmai îl săvârșea, apelând la vrăjitoare pentru a chema duhurile morților. Adevăratul Samuel îl avertizase pe împărat cu privire la acest păcat (vezi 1 Samuel 15,23). De ce nu a făcut-o și de data aceasta? Nu este greu de înțeles…

Prezicerile așa-zisului spirit al lui Samuel, care i s-a arătat vrăjitoarei, conțin numeroase inexactități:

– Saul nu a fost capturat de filisteni și ucis. Saul s-a sinucis, iar trupul său, deși a fost capturat de filisteni, a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad (vezi 1 Samuel 31,12.13).

– Lui Saul i s-a prezis că toți fiii lui vor muri împreună cu el. Prezicerea nu este corectă, deoarece mai târziu aflăm că Iș-Boșet, unul dintre fiii lui Saul a supraviețuit (vezi 2 Samuel 2, 8‑10).

– Falsul Samuel i-a prezis împăratului că el și fiii lui vor fi împreună cu el (1 Samuel 28,19). Dar unde aveau să fie ei? Cum ar fi fost posibil ca un rege lepădat de Dumnezeu și mustrat pentru păcatele lui repetate să stea în același loc cu un profet credincios ca Samuel?

Nici învățătura tradițională despre existența raiului și iadului nu poate admite că doi oameni cu caractere morale diametral opuse vor putea locui în același loc în lumea de dincolo de mormânt. Și atunci ne întrebăm: A cui perspectivă despre viața de dincolo de moarte se regăsește în cuvintele vrăjitoarei?

În concluzie, 1 Samuel 28 redă o ședință clasică de spiritism, așa cum se practica între canaaniții din acea vreme. Spiritul care i-a apărut vrăjitoarei din En-Dor nu era al lui Samuel, ci era un demon care a luat înfățișarea profetului.

Mesajul transmis împăratului Saul era menit să-l cufunde în disperare și să-l îndepărteze definitiv și total de Dumnezeu, nelăsându-i nicio speranță. Efectul acestui mesaj a fost cel dorit de Diavol: Saul a renunțat definitiv la Dumnezeu și s-a sinucis.

Experiența prin care a trecut împăratul Saul, primul împărat al lui Israel, este cutremurătoare și ne arată unde duce în final păcatul nemărturisit și nepărăsit: moartea veșnică. Dar mai învățăm ceva din această dramă umană: Diavolul nu are nimic bun de oferit. Singurul lucru pe care-l poate oferi omului este disperarea și moartea. Ce ne oferă, în schimb, Dumnezeu?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3,16).

Lori Balogh