In mainile Lui
„Iata ca te-am sapat pe mainile Mele!” (Isaia 49:16)
O minge de baschet in mainile mele valoreaza aproximativ 19 dolari. O minge de baschet in mainile lui Michael Jordan valoreaza aproximativ 33 de milioane de dolari. Depinde de mainile in care se afla.
O minge de baseball in mainile mele valoreaza aproximativ 6 dolari. O minge de baseball in mainile lui Mark McGuire valoreaza 19 milioane de dolari. Depinde de mainile in care se afla.
O racheta de tenis este fara valoare in mainile mele. O racheta de tenis in mainile lui Venus Williams este garantia unei victorii. Depinde de mainile in care se afla.
Un toiag in mainile mele ar tine (poate!) la distanta un animal furios. Un toiag in mainile lui Moise ar desparti marea. Depinde de mainile in care se afla.
O prastie in mainile mele ar fi o jucarie de copii. O prastie in mainile lui David ar insemna o arma puternica. Depinde de mainile in care se afla.
Doi pesti si cinci paini in mainile mele nu ar insemna decat cateva sandviciuri. Doi pesti si cinci paini in mainile lui Iisus ar hrani mii de persoane. Depinde de mainile in care se afla.
Cuie in mainile mele ar putea folosi construirii unei colivii pentru pasari. Cuie in mainile lui Iisus Christos au facut posibila salvarea intregii lumi. Depinde in mainile cui se afla.
Aplicatie: Iata, asadar, ca toate depind de mainile in care se afla! Pune-ti si tu ingrijorarile, tristetile, temerile, sperantele, visele, familia, relatiile in mainile lui Dumnezeu. Asa te vei putea odihni linistit in timpul noptii, stiind ca Dumnezeu nu doarme, ci vegheaza la implinirea promisiunilor Sale. In ultima instanta totul depinde in mainile cui te afli tu.
Nebunie sau baliverne ?
Intr-un oras, un acrobat isi prezenta scamatoriile sale pe sarma, la mare inaltime de pamant. Spre sfarsit sosi timpul sa prezinte exercitiul de senzatie pentru acea zi: lua un carucior si-l trase pe un cablu strunit.
Dupa ce ajunse cu bine pe partea cealalta a cablului, ii intreba pe spectatori daca cred ca el va putea duce caruciorul inapoi. Ca raspuns, lumea batu entuziasmata din palme. Ii intreba inca o data si primi acelasi raspuns. Atunci se adresa unui spectator din fatza:
-“Dumneata crezi ca voi putea sa duc caruciorul inapoi?”
-“Bineinteles!”, ii raspunse spectatorul.
-“Atunci pofteste aici si urca-te in carucior, si eu te voi duce pe partea cealalta”.
Dar el refuză.
“Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26, NTR)
Tot raul spre bine
Bernard Gilpin a fost un credincios protestant, care a trait in Anglia pe timpul Reformei. Marturia lui, plina de succes, a atras atentia multora. Increderea lui deplina in Dumnezeu ajunsese proverbiala. Orice s-ar fi intamplat cu el, spunea: „Este voia lui Dumnezeu si totul va fi spre cel mai mare bine al nostru!” Aceasta expresie a devenit cunoscuta in tot nordul Angliei.
Ajunsa pe tron, regina Maria a incercat prin foc si sabie sa puna capat miscarii Reformei in Anglia. Istoria spune ca spre sfarsitul domniei reginei, Gilpin a fost acuzat de erezie si, arestat foarte repede, a parasit fericita lui casa cu „credinta”, cum spunea el, „ca totul va fi spre cel mai mare bine”, desi, despartindu-se de familie, admitea ca era posibil sa nu se mai intoarca.
In timpul calatoriei spre Londra, a suferit insa un accident, rupandu-si un picior. Astfel, pentru un timp, calatoria a fost intrerupta. Unele persoane spuneau cu ironie: „Este spre cel mai mare bine, nu-i asa?” „Domnilor”, raspundea el, „nu am nicio indoiala ca asa este!” Si asa a fost. Pana a fost in stare sa continue calatoria, regina a murit, persecutia a incetat, iar Gilpin a fost pus in libertate.
Calugaritele
Intr-o inchisoare din Siberia, calugaritele catolice au refuzat sa se dezbrace de hainele lor si sa se imbrace cu uniforma de cazona, pentru ca o considerau un semn al Antichristului. Cand au fost duse sa faca baie, pe cand erau dezbracate, hainele le-au fost schimbate. Pentru ca din nou au refuzat sa se imbrace cu uniforma inchisorii, au fost obligate sa stea in frig la o temperatura de minus 40 de grade. Dardaind de frig, calugaritele si-au spus rugaciunile.
“Va sinucideti!” – le-a spus dr. Breavermann, medicul inchisorii. Ele nu au raspuns, continuandu-si rugaciunile. Nici macar atunci cand au intrat temnicerii, cele 60 de calugarite nu s-au miscat. Directorului inchisorii ii era frica sa aduca tineri comunisti sa le imbrace cu forta pentru ca se temea ca nu cumva ei sa se molipseasca de curajul calugaritelor. “A fost mai usor sa luptam cu fascistii decat cu aceste calugarite” – a spus el.
Curand, au devenit albastre de frig. Dezbracate, au fost conduse prin zapada spre celulele lor. In timp ce mergeau prin zapada, cantau. Fiecare calugarita, atunci cand trecea prin dreptul directorului, se inclina si spunea: “Dumnezeu sa va ierte!” Niciuna dintre ele nu s-a imbolnavit. Ajunse in celulele lor, s-au imbracat cu niste zdrente de la celelalte prizoniere. Statusera 6 ore in frig. O asistenta a intrebat-o pe dr. Breavermann daca avea vreo explicatie medicala pentru faptul ca niciuna dintre ele nu s-a imbolnavit. Dr. Breavermann a raspuns: “N-au dat chiar ele explicatia, candtand “Tatal nostru care esti in ceruri”?
„Se roaga cercetatorii?”
„Se roaga cercetatorii?” Aceasta a fost una dintre intrebarile care i-au fost puse marelui Albert Einstein si care a venit in forma unei scrisori trimise de o fetita pe nume Phyllis, din New York. La 24 ianuarie 1936, dupa cinci zile, Einstein i-a trimis urmatorul raspuns:
„Draga Phyllis,
Voi incerca sa iti raspund cat mai simplu la intrebare. Iata raspunsul meu: cercetatorii cred ca orice intamplare, chiar si in ce priveste chestiunile omenesti, se datoreaza legilor naturii. Prin urmare, un cercetator nu poate avea tendinta sa creada ca desfasurarea evenimentelor poate fi influentata de rugaciune, adica printr-o dorinta manifestata supranatural.
Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem ca propriile noastre cunostinte despre aceste forte sunt imperfecte, asa ca pana la urma, convingerea ca exista un spirit primar se trage dintr-un fel de credinta. Chiar si cu realizarile recente ale stiintei, o asemenea convingere ramane inca foarte raspandita.
Insa, oricine este serios implicat in domeniul stiintific ajunge sa se convinga ca exista un spirit care se manifesta in legile universului, unul care este mult superior celui uman. Din acest punct de vedere, stiinta duce la un sentiment special de religiozitate, care este categoric diferit de religiozitatea unei persoane mai naive.”
Societatea Biblica Britanica
Mary Jones s-a nascut intr-o familie saraca de tesatori din Tara Galilor, Marea Britanie. Tatal ei muncea din greu pentru intretinerea familiei si era un om credincios care-si invata copiii tot ce stia despre Dumnezeu. A invatat sa scrie si sa citeasca intr-o scoala pentru copii saraci si a avut parte de educatori crestini.
In inima ei s-a nascut dorinta de a avea o Biblie a ei, dar avea nevoie de bani multi, iar ea era saraca. Timp de sase ani a lucrat si a adunat fiecare banut, iar la varsta de 16 ani, fara sa tina seama ca nu avea incaltaminte in picioare si haine cu care sa se imbrace, a plecat cale de 45 de kilometri pana la Balo, casa preotului Thomas Charles, unde a obtinut Biblia mult dorita.
Doi ani mai tarziu, domnul Charles, impresionat de dorinta acestei fetite, a povestit la Londra intamplarea si a pledat pentru formarea unei societati pentru tiparirea si raspandirea Bibliei. Astfel a luat nastere Societatea Biblica Britanica. Totul a aparut pentru ca niste parinti au sadit in inima unui copil dragostea pentru adevaratele valori pe care le contine Biblia.
Costel Petrea
Culegere de Lori Balogh