De ce a vorbit Iisus in pilde ?
“Iisus a spus noroadelor toate aceste lucruri in pilde si nu le vorbea deloc fara pilda, ca se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: “Voi vorbi in pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii” ( Matei 13, 34.35 ).
De ce a vorbit Iisus in pilde ? De ce nu le-a vorbit oamenilor deschis, folosind un limbaj inteles de toata lumea ?
Intrebari de felul acesta nu ne framanta doar pe noi, crestinii secolului al XXI-lea, ci i-a preocupat chiar si pe ucenicii Mantuitorului. Evanghelistul Matei ne spune ca, dupa rostirea Pildei semanatorului, ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: “De ce le vorbesti in pilde ?” ( Matei 13,10 ). Sau, cu alte cuvinte: “Doamne, de ce nu le vorbesti oamenilor clar, pe intelesul tuturor ? De ce imbraci invataturile Tale in vesminte greu de purtat si greu de patruns ? “
Ucenicii de atunci si criticii de azi nu contesta continutul invataturilor lui Iisus, ci doar metoda folosita de El pentru a le transmite. Societatea de tip occidental din zilele noastre pune mare pret pe informatii precise, pe reguli exacte, matematice. Or, folosirea alegoriilor, parabolelor si ilustratiilor in transmiterea informatiilor si invataturilor nu se potriveste cu spiritul matematico-stiintific in care au crescut generatiiler noastre.
De ce vorbeste Iisus atat de mult in pilde ? Subiectul este deosebit de complex si implica mai multe motive care L-au determinat pe Mantuitorul sa foloseasca parabola ca mijloc de educare si invatare. Iata cateva dintre acestea:
1) Cultura in care a trait si a lucrat Mantuitorul a fost o cultura de tip oriental, in care pilda ( parabola ) reprezenta un mod de raportare la adevar foarte cultivat.
Daca intrebi pe cineva din Occident un anumit lucru, ti se ofera un raspuns logic si precis. Cand, insa, aceeasi intrebare e adresta unui oriental, de regula ti se raspunde printr-o poveste, o alegorie sau parabola. Vorbirea in pilde este ceva obisnuit pentru cultura locului si timpului, fiind intalnita atat in scrierile Vechiului Testament ( “Imi deschid gura si vorbesc in pilde” – Psalmul 78,2 ), cat si in scrierile rabinice de mai tarziu, dar si in literatura greaca si latina.
Tinand cont de acest aspect, intrebarea ucenicilor: “De ce le vorbesti in pilde ?” este cel putin ciudata. Normalitatea pentru acel timp si acel loc era sa se vorbeasca in pilde si nu in alt mod.
2) Pedagogia moderna sustine ca cea mai eficienta educatie nu se face prin reguli, porunci si restrictii impuse, ci prin aluzie.
“Bate saua, ca sa priceapa calul !” este un proverb care contine mult adevar. Cand vrei sa transmiti cuiva o invatatura morala, insiruindu-i o lista de legi si reguli, foarte adesea se trezeste in el o reactie de respingere. Insa cand acelasi adevar il imbraci intr-o povestire, o alegorie sau o parabola, atingandu-i spiritul nu frontal, direct, ci tangential si aluziv, exista mult mai multe sanse ca adevarul sa fie primit.
Din acest punct de vedere, pilda este una din cele mai eficiente cai de transmitere a unui mesaj, neexistand riscul ca acesta sa fie respins din capul locului.
3) Pilda ( parabola ) lucreaza cu simboluri universal valabile.
Samanta, grauntele de mustar, navodul, candela, graul si neghina si multe altele au fost aceleasi si acum doua milenii, cand Mantuitorul le-a folosit ca simboluri pentru transmiterea unor adevaruri, si sunt aceleasi si azi. Chiar daca traim in epoca tehnologiilor moderne si a informaticii, vederea unei turme de oi ne va reaminti mereu despre invatatura in care Iisus Se prezinta pe Sine ca Pastorul cel bun, noi fiind “oile” turmei Sale. Vederea unui lan de grau ne va reaminti intotdeauna de Pilda neghinei, iar vederea unor pescari care-si spala navoadele ne va duce cu gandul mereu la Parabola navodului.
Iisus a folosit parabola pentru ca El nu S-a adresat doar celor din Palestina timpului Sau, ci tuturor generatiilor de oameni care urmau sa apara pe pamant, pana la incheierea istoriei acestei lumi.
4) Multimile care Il ascultau pe Iisus erau alcatuite din tot felul de oameni, iar El nu le putea vorbi pe grupe. Mesajul Sau trebuia sa li se adreseze tuturor in acelasi timp.
Unii dintre ei cautau cu sinceritate adevarul si mantuirea, altii erau doar curiosi. Unii se adunau in preajma Mantuitorului doar pentru a-L spiona, altii Il cautau pentru paine si peste. Unii aveau mintea deschisa pentru noi adevaruri, altii preferau sa ramana in ignoranta.
Iisus trebuia sa li se adreseze tuturor acestor categorii de oameni cu un singur discurs, care sa-i atinga, daca era posibil pe toti. Din acest punct de vedere, parabola era mijlocul ideal de transmitere a unui adevar tuturor oamenilor in acelasi timp.
5) Pilda era deopotriva un mijloc de comunicare a unui adevar, dar si un mijloc de ascundere a acelui adevar.
Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca Iisus avea multi dusmani de moarte, care-si trimiteau spionii in toate adunarile carora El le predica. Daca Iisus ar fi spus pe fatza anumite lucruri care-i deranjau pe conducatorii religiosi si politici ai vremii, viata Lui ar fi fost in pericol si lucrarea Sa s-ar fi incheiat inainte de vreme.
De aceea, unul din motivele pentru care Iisus a vorbit anumite lucruri in pilde a fost acela de a nu starni inainte de vreme planurile vrajmasilor Sai, care doreau sa-L aduca la tacere cat mai curand posibil.
6) Un alt motiv pentru care Iisus a folosit atat de frecvent parabola pentru a transmite unele adevaruri este legat de caracterul Sau. Dumnezeu nu forteaza niciodata vointa omului, obligandu-l sa accepte principiile Sale.
El stie ca, daca un om a stat mult timp in intuneric si este scos la lumina dintr-o data, omul acela poate orbi. Daca acomodarea cu lumina fizica trebuie sa se realizeze treptat, intelegerea principiilor si vointei lui Dumnezeu nu se poate face brusc, fara riscul ca omul sa “orbeasca” definitv.
Insusi Mantuitorul le spunea ucenicilor Sai spre finalul lucrarii Sale publice: “V-am spus aceste lucruri in pilde. Vine ceasul cand nu va voi mai vorbi in pilde, ci va voi spune deslusit despre Tatal” ( Ioan 16, 25 ). Si tot El ne precizeaza: “Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta” ( Ioan 16,12 ).
Toate aceste declaratii ale Mantuitorului sunt dovezi ale faptului ca El ne intelege limitele si, cu cea mai mare delicatete, incearca sa ne scoata incet din intunericul ignorantei noastre, spre lumina adevarului si a mantuirii.
7) Folosirea pildelor in procesul de invatare si transmitere a adevarului mantuirii mai este motivata de un lucru. Iar acest lucru, chiar daca este amintit la urma, nu este si cel din urma motiv. Dimpotriva, poate fi unul din cele mai importante motive: valoarea de test a parabolei, avand ca urmare selectia in randul ascultatorilor.
Sa revenim la dialogul dintre Iisus si ucenicii Sai, asa cum este el redat in Matei 13, 10-15. Ucenicii Il intreaba pe Iisus: “De ce le vorbesti in pilde ?” ( vers. 10 ) Raspunsul Mantuitorului pare derutant, daca nu este citit si inteles pana la capat. Iisus incepe si le raspunde: “Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat” ( vers. 11 ).
Daca raspunsul lui Iisus s-ar fi oprit aici, intr-adevar, ar fi existat o problema: El ar sustine teoria predestinatiei, potrivit careia unora le este dat sa cunoasca tainele mantuirii, iar altora nu le este dat acest privilegiu.
Intrebarea fireasca ce se naste din aceste cuvinte este urmatoarea: Cui i-a fost dat sa cunoasca tainele Imparatiei si cui nu i-a fost dat ? Si daca nu i-a fost dat, de ce nu i-a fost dat ? Raspunsul Mantuitorului continua: “Celui ce are, i se va da si va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, i se va lua chiar si ce are” ( vers. 12 ).
Intelegem din continuarea raspunsului lui Iisus ca unor oameni nu li s-a dat sa cunoasca tainele Imparatiei pentru ca ei nu au ceva anume. Dar ce nu au unii si au altii ? Raspunsul lui Iisus continua sa clarifice dilema: “De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg. Si cu privire la ei se implineste prorocia lui Isaia, care zice: “Veti auzi cu urechile voastre si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri si nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu si sa-i vindec” ( vers. 13-15 ).
Sa recapitulam: Unora le este dat sa cunoasca tainele mantuirii, in timp ce altora nu le este dat acest privilegiu. De ce ? Pentru ca unii au ceva anume, in timp ce altii nu au acel lucru. Care anume ? Disponibilitatea de a face voia lui Dumnezeu. Unii sunt receptivi la cerintele adevarului, in timp ce altii raman insensibili la apelurile Duhului Sfant, avand inima impietrita. Acestia din urma aleg continuu sa traiasca in intuneric si ignoranta, inchizandu-si singuri usa harului lui Dumnezeu.
Daca citim cu atentie cele relatate in Evanghelii dupa ce Iisus a rostit o parabola oarecare, vom observa doua reactii distincte ale oamenilor: Cei mai multi pleaca ( norodul ), multumindu-se cu ascultarea unei “povesti” frumoase ( parabola ), in timp ce doar cativa, impreuna cu ucenicii se aduna in jurul Mantuitorului, intrebandu-L despre sensurile adanci ale pildelor rostite de El ( vezi Marcu 4,10; Matei 13,10; Luca 8, 9 ).
Aici vedem valoarea de test si selectie pe care o au parabolele in procesul de transmitere a adevarului. Aceeasi pilda, pe unii ii provoaca sa sape mai adanc, incercand sa gaseasca comoara ascunsa in ea, in timp ce pe altii ii lasa indiferenti.
Acest fapt face diferenta intre a fi “inlauntru”, in randul apropiatilor lui Iisus, si a fi in “afara”. In timp ce pentru primii pilda este o poarta spre intelegerea mai profunda a unor adevaruri mantuitoare, pentru cei din urma ea este doar o poveste, un divertisment, sau, intr-un caz mai fericit, un mijloc de a-si imbogati cultura generala.
Oare noi din ce categorie facem parte ?
Lori Balogh
