Psalmul 54 – Gustul amar al tradarii
Către mai-marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.
O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?”
- „Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău şi fă-mi dreptate prin puterea Ta.
- Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
- Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu.
- Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!
- Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!
- Atunci Îţi voi aduce jertfe de bunăvoie, voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este binevoitor;
- căci El mă izbăveşte din toate necazurile, şi cu ochii mei îmi văd împlinită dorinţa privitoare la vrăjmaşii mei.”
O intoarcere in trecut
Asemenea altor psalmi ai lui David, Psalmul 54 ne introduce in atmosfera tensionata si dramatica din cea mai grea perioada din viata a „cantaretului placut al lui Israel” ( 2 Samuel 23,1 ). Urmarit zi si noapte de umbra sabiei lui Saul, David devine un fugar in propria tara, viata lui atarnand de un simplu fir de paianjen. Si aceasta fara sa aiba nici cea mai mica vina.
In orice clipa, tradarea unora sau altora din cei care ar fi trebuit sa-i fie alaturi, si la bine si la rau, ar fi putut sa-l scoata definitiv de pe scena vietii. Doar ocrotirea lui Dumnezeu si increderea ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada lui, l-au ajutat pe psalmist sa supravietuiasca in acei ani tulburi, plini de tensiune, nesiguranta si descurajare.
Contextul istoric care sta la baza scrierii acestui psalm este sugerat chiar de preambul: „O cantare a lui David. Facuta cand au venit zifitii sa spuna lui Saul: „Stiti ca David sade ascuns printre noi ?”
1 Samuel ne introduce in miezul fierbinte al evenimentelor acelor zile, oferindu-ne cateva detalii care ne sunt de mare ajutor in intelegerea mesajului Psalmului 54: „Zifitii s-au suit la Saul, la Ghibea, si au zis: „Nu-i David ascuns intre noi, in locuri intarite, in padure, pe dealul Hachila, care este la miazazi de pustie ? Pogoara-te, dar, imparate, fiindca aceasta este toata dorinta sufletului tau; lasa pe noi daca e vorba sa-l dam in mainile imparatului” ( 1 Samuel 23,19.20 ).
Saul primeste vestea adusa de zifiti ca pe un balon de oxigen, oferindu-le binecuvantarea sa: „Saul a zis: „Domnul sa va binecuvanteze ca aveti mila de mine” ( vers. 21 ). Apoi Saul ii insarcineaza pe bravii tradatori sa cerceteze terenul si sa-l informeze cu privire la locul exact in care se afla David. Lucrurile evolueaza dramatic pentru David, care, „fugea repede ca sa scape de Saul” ( vers. 26 ). In ciuda tuturor masurilor de precautie, David se vede incercuit de armata regelui si doar interventia miraculoasa a Providentei divine il salveaza de la o pieire sigura.
Cand citim acest psalm „la rece”, in fotoliile noastre confortabile, cu greu putem intelege tensiunea sufleteasca a psalmistului din acele clipe. De aceea, Psalmii sunt intelesi pe deplin doar de aceia care trec prin situatii de viata asemanatoare cu ale autorilor lor.
Te-ai simtit vreodata tradat de cei pe care-i considerai prieteni ? Ai ajuns in situatii limita in care viata ta s-a aflat pe marginea unei prapastii ce era gata sa te inghita ? Ai strigat catre Dumnezeu pentru izbavire in astfel de momente, si ai vazut mana Lui intervenind miraculos ?
Daca raspunsul este da, atunci cu siguranta ca vei intelege nu doar mesajul Psalmului 54, ci mai ales trairile celui care l-a scris pentru posteritate.
Un strigat dupa ajutor
Tradarea locuitorilor din desertul Zif, din sudul Iudeii ( la 7 km sud-est de Hebron ), i-a produs psalmistului o durere imensa. In doar cateva versete, Psalmul 54, considerat un model ideal pentru viata de rugaciune, concentreaza toate trairile sufletesti, toate temerile si sentimentele unui om prigonit de vrajmasii sai, dar si bucuria profunda generata de increderea in Dumnezeu.
Fiind caracterizat de concizie, Psalmul 54 incepe prin invocarea plina de caldura a Numelui lui Dumnezeu, pe care David Il considera singurul judecator drept si singurul prieten adevarat, care vine in ajutorul celor prigoniti.
„Scapa-ma, Dumnezeule, prin Numele Tau, si fa-mi dreptate, prin puterea Ta ! Asculta-mi rugaciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele !” ( vers. 1.2 )
Desi atitudinea zifitilor este condamnabila si lipsita de orice scuza, David are o reactie surprinzatoare. Ne-am fi asteptat ca in astfel de momente tensionate, cand nedreptatea care i se facea striga pana la cer, iar viata lui atarna intr-un singur fir, David sa aiba niste reactii firesti, omenesti, de razbunare si blesteme adresate tradatorilor sai.
Totusi, David gandeste altfel in aceste momente. Desi traverseaza o criza majora a vietii sale, el nu reactioneaza avand o perspectiva lumeasca, ci dovedeste ca are o gandire pozitiva, verticala. David priveste in sus, spre Dumnezeu. Sa nu uitam ca in acele momente el nu era singur. Erau cu el circa sase sute de oameni, la fel de oprimati ca si el, oameni care-l puteau apara pe liderul lor in orice imprejurare.
Cu toate acestea, David nu-si pune increderea in bratul lor de carne, ci in Dumnezeu. Uneori ne intrebam: De ce Dumnezeu, in ciuda caderilor lui David, il numeste „om dupa inima Mea” ( 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 ) ? Un posibil raspuns il aflam din atitudinea lui in astfel de imprejurari critice. Chiar daca viata sa a avut si caderi, unele chiar spectaculoase, totusi trendul ei a fost pozitiv. Increderea lui in Dumnezeu nu l-a parasit nici chiar atunci cand se afla murdarit din cap pana in picioare in „mocirla” pacatului, in „groapa pieirii” ( Psalmul 40,2 ).
Gustul amar al tradarii unora din cei care ar fi trebuit sa-i fie alaturi nu l-a putut determina pe psalmist sa se indoiasca de dragostea Dumnezeului sau. Chiar daca oamenii l-au tradat, David stia ca in cer exista un Dumnezeu care nu-si tradeaza si nu-si paraseste niciodata copiii. Caci chiar „daca suntem necredinciosi, totusi El ramane credincios, caci nu Se poate tagadui singur” ( 2 Timotei 2,13 ).
Principiul bumerangului
„Caci niste straini s-au sculat impotriva mea, niste oameni asupritori vor sa-mi ia viata; ei nu se gandesc la Dumnezeu. Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu” ( vers. 3.4 ).
Unii comentatori ai Psalmilor neaga faptul ca David s-ar referi aici la zifiti, deoarece ei nu erau straini, ci faceau parte din poporul Israel. De ce totusi el ii numeste „straini” pe acesti oameni ? Probabil avem de-a face cu o ironie. Din cauza tradarii, David nu-i mai considera conationali, ci „straini”.
Insa indiferent cine sunt cei vizati de psalmist, pentru noi este important sa retinem principiul evocat de el. Fara sa fie razbunator, si cu sufletul plin de amaraciunea tradarii, David enunta un principiu al dreptatii divine: „Raul se va intoarce asupra protivnicilor mei; nimiceste-i in credinciosia Ta !” ( vers. 5 ).
Prin ochii credintei, David vede ziua in care Dumnezeu va trage linie si va intocmi nota de plata in dreptul fiecarui om care a trait pe pamant. Chiar daca acum, in aparenta, nimeni nu tine seama de toate nedreptatile care au loc in lume, va veni ziua in care, asemenea unui bumerang, raul se va intoarce asupra celor ce l-au indragit si l-au cultivat.
In lumina dreptatii divine absolute, fiecare om va trebui sa se intalneasca cu binele sau raul pe care l-a savarsit in aceasta viata. „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Christos, pentru ca fiecare sa-i primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup” ( 2 Corinteni 5,10 ).
Acest gand era o mangaiere pentru psalmist si a fost o mangaiere pentru toti cei prigoniti pe nedrept de-a lungul istoriei luptei dintre bine si rau. Insa acest adevar trebuie sa ne puna pe ganduri. Va veni o zi in care ne vom intalni cu binele sau raul pe care l-am facut in viata. Daca intalnirea cu binele va fi o surpriza placuta, intalnirea cu raul pe care l-am savarsit nu va fi de dorit. Si aceasta in cazul in care nu il vom fi marturisit si nu vom fi fost iertati prin harul lui Dumnezeu. Caci este scris: „Fiindca au semanat vant, vor secera furtuna” ( Osea 8,7 pp. ).
Ziua izbavirii
Cu ochii credintei, David vede dincolo de imprejurarile protivnice ale momentului, si priveste la ziua in care va fi izbavit de toate temerile si primejdiile cu care se confrunta acum. El stie ca intr-o zi Dumnezeu il va lua de mana si-l va elibera din starea de stres, de dispret si de apasare in care se zbate. David nu-si fixeaza un timp al eliberarii si nu-L someaza pe Dumnezeu cand sa intervina in acest sens. El e insa sigur de un lucru: Dumnezeu ii cunoaste durerea si stie cel mai bine care este timpul optim pentru a interveni.
Privind la acel timp, cand David tanjeste sa duca o viata normala, traita in siguranta si demnitate, el face o juruinta Domnului: „Atunci Iti voi aduce jertfe de bunavoie, voi lauda Numele Tau, Doamne, caci este binevoitor; caci El ma izbaveste din toate necazurile si cu ochii mei imi vad implinita dorinta privitoare la vrajmasii mei” ( vers. 6.7 ).
Acea zi a venit in viata psalmistului, iar el a fost luat de mana divina si asezat in mijlocul unor binecuvantari si privilegii neasteptate.
Pentru noi, cei care traim la mii de ani distanta de experienta psalmistului, mesajul este clar: Daca Dumnezeu l-a salvat pe David din mijlocul dramaticelor incercari prin care a trecut, El poate sa ne salveze si pe noi. Dumnezeu nu S-a schimbat. El este „Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 ), ramanand la fel de sensibil la durerile noastre ca si in timpurile biblice, si la fel de dispus sa intinda bratul Sau salvator catre sufletele zdrobite si smerite.
„Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant: „Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite” ( Isaia 57,15 ).
Poate ca treci chiar acum printr-o criza majora a vietii tale. Poate ca esti bolnav, chinuit de o suferinta indelungata si fara tratament; poate te-ai prabusit financiar sau ti-ai ruinat familia. Poate esti persecutat pe nedrept pentru credinta ta de membrii familiei, de rudele tale sau de societate.
Nu invinui pe nimeni pentru necazurile tale ! Nu dori raul nimanui si nu cultiva setea de razbunare impotriva celor ce ti-au facut rau ! Ridica-ti ochii spre Dumnezeu si ai incredere in El ! Asteapta in tacere ajutorul Lui si cu siguranta ca ziua izbavirii va sosi in viata ta.
Daca, dimpotriva, esti unul care arunca cu noroi in altii, daca esti unul din cei care isi prigoneste aproapele pe nedrept, nu uita ca viata aceasta nu este la intamplare. Viata ta, ca a oricarui om care se naste pe pamant, este condusa de principii stabilite de Creator.
De aceea, nu uita ca raul pe care-l faci, il cultivi si il planuiesti azi, se va intoarce intr-o zi impotriva ta. Asemenea bumerangului… Azi, cat inca mai este har pentru toti pacatosii, schimba-ti atitudinea ! Decat in tabara celor multi, dar fara Dumnezeu, mai bine in tabara celor putini, dar care-L au pe Dumnezeu de partea lor. Alegerea iti apartine..
Lori Balogh
