Ilustratii despre muzica

Ilustratii despre muzica

Ioshua Bell in metrou

Washington – Statia de Metro, intr-o dimineata friguroasa din ianuarie 2007. El a cantat sase bucati de Bach, timp de aproximativ 45 de minute. In acest timp, circa doua mii de oameni au trecut prin statie, cei mai multi dintre ei in drum spre locul de munca. După trei minute de cand incepuse sa cante, un om de varsta mijlocie a realizat ca violonistul era muzician. El si-a incetinit ritmul si s-a oprit pentru cateva secunde, apoi a pornit grabit pentru a-si indeplini programul.

Patru minute mai tarziu, violonistul a primit primul sau Dolar: o femeie a aruncat banii in sapca si, fara oprire, a continuat sa mearga. Peste sase minute, un tanar s-a lipit de perete sa-l asculte, apoi si-a privit ceasul si a repornit grabit. Peste zece minute, un baietel de trei ani s-a oprit, dar mama lui l-a tras grabita in lungul peronului, cand pustiul s-a oprit pentru a privi la violonist. In cele din urma,  mama si-a impins din greu copilul care a continuat sa mearga intorcand capul tot timpul. Aceasta actiune a fost repetata cu multi alti copii. Toti parintii, fara exceptie, i-au forţat sa se miste.

Muzicianul a cantat patruzeci si cinci de minute. Doar sase persoane s-au oprit si au ramas pentru o vreme. Aproximativ douazeci i-au dat bani, dar au continuat sa mearga in ritmul lor normal.  A colectat in total treizeci si doi de dolari.

Dupa o ora, a terminat de cantat si s-a asternut tacerea. Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat, si nici nu a existat vreo recunoastere.  Nimeni nu a stiut acest lucru, dar a fost violonistul Ioshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cantat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioara in valoare de trei milioane si jumatate de dolari.

Cu doua zile inainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa inchisa la un teatru din Boston , unde valoarea medie a unui bilet fusese de o suta de dolari.  Aceasta este o poveste adevarata. Concertul Joshua Bell, incognito in staţia de metrou, a fost organizat de „Washington Post”, ca parte a unui experiment social despre percepţie, gust şi prioritatile oamenilor.

Intrebarile ridicate: intr-un loc comun, intr-un mediu si la o ora inadecvata, putem percepe frumusetea? Ne oprim pentru a o aprecia? Am recunoaste talentul intr-un context neasteptat ?

O posibila concluzie a acestui experiment ar putea fi:  Daca nu avem un moment pentru a ne opri si a asculta cantand pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume, una din cea mai buna muzica scrisa vreodata, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente …. de cat de multe alte lucruri frumoase ne lipsim ?

Culegere de Lori Balogh