Ilustrații despre inteligență

Ilustrații despre inteligență

Test de compasiune și inteligență

Conduci automobilul tău sport, de două locuri, într-o noapte cu o furtună teribilă. Treci pe lângă o stație de autobuz, unde se află trei persoane așteptând: o bătrână bolnavă pe moarte, un vechi prieten, care odată ți-a salvat viața, și femeia visurilor tale, sau bărbatul ideal. Pe cine ai lua în automobil tău, ținând cont că nu ai decât un singur loc, doar pentru un pasager?

Gândește-te foarte bine la răspuns, înainte de a citi mai departe. Aceasta e o dilemă etică și morală, care se folosește în interviurile pentru angajare la serviciu. Ai putea lua bătrâna, pentru că e pe moarte și trebuie salvată prima. Ai putea lua prietenul care ți-a salvat viața și ești obligat față de el. Neîndoielnic e posibil ca niciodată să nu mai reîntâlnești femeia visurilor tale, or bărbatul ideal.

Un candidat, într-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre două sute de concurenți, pentru magnificul său răspuns. Vrei să știi răspunsul lui? El a răspuns simplu:

„Aș da cheile mașinii prietenului meu și i-aș cere să ducă bătrâna la spital; în timpul acesta, eu aș rămâne să aștept autobuzul, împreună cu femeia/bărbatul visurilor mele”.

Ți-a plăcut istorioara? Așa este și viața: Multe probleme au o rezolvare simplă, dar pentru asta trebuie să ai mereu prezentă în minte acea frază banală: o problemă pusă corect este practic rezolvată.

„Nu te socoti singur înțelept!” (Proverbele 3:7)

Balzac trecea, mai mult din pricina reclamei pe care și-o făcea singur, drept un mare specialist în grafologie. O doamnă îi aduse într-o zi o foaie îngălbenită de hârtie, pe care era așternut, zicea ea, scrisul unui băiat. Îl rugă să-și spună părerea despre cel căruia urma să-i examineze scrisul. Balzac privi cu atenția hârtia, apoi întrebă:

„Dumneavoastră sunteți mama acestui tânăr?”

„Nu, bineînțeles!”

„În cazul acesta vă voi spune adevărul și vă rog să nu vă supărați. După părerea mea, și vă asigur că e părerea unui bun cunoscător, băiatul e cu totul lipsit de inteligență și înclinat către nimicuri. Într-un cuvânt: N-o să se aleagă mare lucru de capul lui.”

Doamna izbucni în râs:

„Dar ce e de râs în asta?” – întrebă Balzac nedumerit.

„Domnule” – îi zise femeia printre hohote- , „foia pe care o aveți în mână v-a aparținut cu mulți ani în urmă. O întâmplare a făcut să-mi parvină una dintre primele dumneavoastră încercări literare.

Oul lui Columb

După descoperirea Americii (1492) și întoarcerea lui Cristofor Columb în Spania, gloria lui începuse să stârnească invidii, gelozii. Mulți viteji se arătară după această expediție. Tăgăduind meritele celebrului navigator, ei spuneau că, de fapt, Columb n-a făcut nicio descoperire. „De vreme ce America există, trebuia numai să te gândești să pleci într-acolo. Atât!”

Pentru a-l umili, un mare nobil l-a invitat într-o zi pe Cristofor Columb la un ospăț, unde s-au servit vinuri bune, dar și vorbe rele. Columb a tăcut un timp; apoi însă, luând ca din întâmplare un ou de pe masă, și dând impresia că propune un joc de societate, i-a întrebat pe comeseni – toți nobili – care dintre ei poate face ca oul să stea drept pe unul dintre vârfuri. Mulți au încercat, dar nimeni nu a reușit.

Atunci Columb, lovind ușor oul la capăt, îl făcu lesne să rămână în echilibru pe farfurie.

„Așa știm și noi” – izbucniră strigăte.

„Nici nu mă îndoiesc” – răspunse zâmbind Columb – „dar, vorba dumneavoastră: trebuia numai să-ți vină asta în gând. Atât!”

Inteligență de rabin

Se știe că A. C. Cuza era antisemit. În epocă, circula următoarea anecdotă:

Călătorind cu trenul spre Iași, a găsit un loc liber într-un compartiment în care se afla și rabinul din Buhuși. Compania acestuia nu-i făcea prea mare plăcere, dar s-a așezat lângă rabin. Ca să-l zgândăre, i-a propus acestuia un joc:

„Uite, ovreiule, lumea spune că ești un înțelept. Hai să ne punem câte o întrebare și cine nu știe răspunsul, plătește câte o mie de lei.”

„Vai de mine” – se văită rabinul – „dumneavoastră sunteți un așa mare profesor, o să-mi luați banii.” Ca să-l prindă în joc, Cuza îi spune:

„Dacă nu știi să răspunzi la întrebarea mea, plătești o mie, iar dacă eu nu știu răspunsul, plătesc o sută de mii.” Rabinul refuză, dar n-are încotro și jocul începe:

„Spune-mi, ovreiule, la ce dată a fost lupta de la Călugăreni?”

„Nu știu” – spune rabinul. „Poftim o mie de lei.”

„Hai, e rândul tău” – îl îndemnă Cuza. Rabinul se gândește o clipă și întreabă:

„Ce este galben pe spate, verde pe burtă, mănâncă raci, fluieră și zboară noaptea?” Cuza asudă, iese pe culoarul vagonului, se reîntoarce în compartiment. Abătut, îi numără rabinului o sută de mii de lei și-l întreabă:

„Ei, acum spune-mi ce este galben pe spate, verde pe burtă, mănâncă raci, fluieră și zboară noaptea?”

„Nu știu. Poftim mia!”

Inteligență de copil

Carl Friedrich Gauss (1777‑1855), celebrul matematician, fizician și astronom german, a fost copil precoce. Întrebând când pe unul, când pe altul câte o literă, câte o cifră, a învățat singur să citească și să socotească înainte de a merge la școală.

După ce a împlinit 7 ani, a fost dat la școala elementară din orașul Braunschwig. Aici l-a avut învățător pe Hans Buttner, cunoscut pentru asprimea cu care se purta cu elevii săi. Acesta a fost surprins de ușurința extraordinară a micului elev Gauss de a face mintal calcule aritmetice complicate, pe care alți copii de vârsta lui nu le puteau face nici pe hârtie.

Într-o zi, pentru că a făcut o boacănă, Gauss a fost pedepsit să stea în genunchi la vestitul colț cu grăunțe, până va aduna mintal toate numerele de la 1 la 100 inclusiv. Înainte de a ajunge la colțul cu pricina pentru a-și executa pedeapsa, copilul i-a spus rezultatul: 5050.

Surprins, învățătorul l-a întrebat cum a făcut calculul. El a răspuns că, lăsând la o parte ultimul număr – 100, numerele rămase se pot grupa astfel: 1+99=100,… 49+51=100, la care se adaugă numărul 100 lăsat inițial deoparte și 50 termenul lăsat izolat, iar rezultatul este 5050. Uimit de inteligența lui, profesorul l-a absolvit de pedeapsă.

Culegere de Lori Balogh