Psalmul 59 – O rugaciune pentru izbavire

Psalmul 59 – O rugaciune pentru izbavire

Către mai-marele cântăreţilor.

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare

 

1. „Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2. Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3. Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4. Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi inaintea mea şi priveşte!
5. Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
7. Da, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?”
8. Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
10. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte, Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11. Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
12. Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13. Nimiceşte-i în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului.
14. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
15. Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.
16. Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17. O, Tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.”

 

     O primejdie extrema

     Din punct de vedere tematic, Psalmul 59 se aseamana cu cei trei psalmi anteriori ( 56,57 si 58 ), fiind o rugaciune pentru izbavire dintr-o primejdie extrema cu care se confrunta David in acea perioada.

Este vorba de perioada de inceput a persecutiilor la care a fost suspus autorul, pe cand se afla inca acasa, in mijlocul familiei. In acele momente, pentru David lucrurile nu erau inca destul de clare cu privire la Saul si intentiile ucigase ale acestuia. Din cauza incertitudinilor acelei perioade, in care lucrurile inca nu luasera o turnura grava, nici teama psalmistului nu era prea conturata.

Pana in clipa in care s-a mutat in palatul regal, David avusese o viata obisnuita. Neobisnuitul a aparut in viata sa de abia dupa ce, ajuns la curtea lui Saul, s-a confruntat cu invidia si rautatea imparatului ce ii pusese gand rau tanarului neexperimentat, dar atat de iubit de popor.

Contextul istoric in care a fost scris Psalmul 59 este legat de vestea pe care David a primit-o cu privire la intentiile lui Saul de a-l ucide ( vezi 1 Samuel 19, 11-18 ). Afland ca imparatul a trimis niste spioni ca sa-l prinda in cursa, David se vede intr-un mare pericol. Din acest simtamant al unui pericol extrem s-a nascut strigatul sau dupa ajutorul lui Dumnezeu, concretizat in versurile Psalmului 59.

Cantarea este structurata in doua parti: versetele 1-10 reprezinta strigatul sau dupa ajutorul lui Dumnezeu, iar versetele 11-17 cuprind o cerere adresata lui Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe cei care urmareau sa-i ia viata.

In versurile psalmului, David declara ca Dumnezeu poate salva, are puterea de a salva si are un plan de salvare a copiilor Sai, deveniti intr-un anumit sens „protejatii Sai”. Pentru poporul evreu, acest psalm evoca perioadele de persecutii nationale, fiind recitat ca o incurajare in momentele sale de criza.

 

     „Dumnezeule, scapa-ma !”

Strigatul plin de incarcatura emotionala al psalmistului nu este fara adresa: „Dumnezeule, scapa-ma de vrajmasii mei, ocroteste-ma de protivnicii mei ! Scapa-ma de raufacatori, izbaveste-ma de oamenii setosi de sange !” ( vers. 1.2 ).

David nu a fost un teoretician al rugaciunii, insa s-a rugat mai mult si mai fierbinte decat multi din teoreticienii rugaciunii din zilele noastre. Fiind confruntata cu rautatea, tentatia naturii umane este sa raspunda raului cu rau, rautatii cu rautate. Insa, desi rautatea este molipsitoare, David nu s-a lasat contaminat de ea. Intotdeauna a gasit resurse sa iasa din situatii limita fara sa raspunda cu rautate.

Secretul ? S-a sprijinit intotdeauna pe Dumnezeu. Cand a esuat, a plans; cand a naufragiat din punct de vedere moral, s-a pocait; iar cand s-a confruntat cu rautatea celor din jur, a alergat la Dumnezeu, prinzandu-se cu ambele maini de El, prin credinta. Doar asa a putut rezista indelungatei perioade de persecutie din partea lui Saul, dar si in momentele de criza prin care a trecut in calitate de imparat al lui Israel.

Rugaciunea sa arzatoare: „Dumnezeule, scapa-ma !” inseamna de fapt: „Smulge-ma de aici ! Sunt prins intr-o cursa din care nu exista scapare. Doar Tu, Doamne, ma poti scoate din latul pe care mi l-au intins vrajmasii mei. Daca nu ma vei scapa, voi pieri.”

     „Ocroteste-ma” ( literal: „Fa-ma inalt” ) este rugaciunea psalmistului de a fi dus de Dumnezeu intr-un loc inalt, de neajuns, astfel incat vrajmasii sai sa nu-l poata ajunge. Aceeasi rugaciune o regasim si in Psalmul 18: „Dumnezeu, razbunatorul meu, care imi supune popoarele si ma izbaveste de vrajmasii mei ! Tu ma inalti mai presus de protivnicii mei, ma scapi de omul asupritor.” ( vers. 47.48 ).

David se simte hartuit ca un animal salbatic. Si aceasta in propria casa, acolo unde orice om cauta linistea si siguranta intimitatii. Dilema cea mai mare a psalmistului este legata insa de problema vinovatiei sale: „Caci iata-i ca stau la panda sa-mi ia viata; niste oameni porniti la rau urzesc lucruri rele impotriva mea, fara sa fiu vinovat, fara sa fi pacatuit, Doamne. Cu toata nevinovatia mea, ei alearga, se pregatesc; trezeste-Te, iesi inaintea mea si priveste !” ( vers. 3.4 ).

Este una sa suferi cand stii ca ai facut ceva rau, si alta este sa treci prin experiente dureroase fara sa te simti cu nimic vinovat. Omul e capabil sa suporte un car de suferinte, insa cu o conditie: sa stie sensul lor. Aici este marea dilema a psalmistului: Ce rau a facut incat sa merite atata ura din partea lui Saul ? Care era vinovatia lui astfel incat propriul sau socru sa-i doreasca moartea ?

Iata intrebari care rod adanc in sufletul omului, dar care pe David nu l-au dus la disperare. Cum ne explicam acest lucru ? Pentru ca el a stiut intotdeauna sa se indrepte spre izvorul puterii sale: Dumnezeu.

 

     „Doamne, Dumnezeul ostirilor, Dumnezeul lui Israel”

Seria de Nume divine folosite de psalmist ne atrage atentia asupra sursei puterii sale spirituale in cele mai dificile momente din viata. Toate aceste Nume vorbesc despre un Dumnezeu Atotputernic care poarta o grija deosebita copiilor Sai de pe pamant.

Acestui Dumnezeu nemarginit in putere se roaga David, cerandu-I sa-i pedepseasca nu doar pe vrajmasii sai directi, ci si „pe toate neamurile” ( „toti paganii”, KJV ), adica pe toti cei ce s-au facut vrajmasi ai lui Dumnezeu prin alegerile si actiunile lor.

Psalmistul evoca aici dreptatea divina absoluta, singura in masura sa instaureze din nou ordinea si armonia in Creatia Sa si in viata copiilor Sai. Vrajmasii lui David sunt comparati cu niste caini semisalbaticiti din Orient, care stau ascunsi in timpul zilei, pentru ca noaptea sa-si faca aparitia in targuri si sate in cautare de hrana: „Se intorc in fiecare seara, urla ca niste caini si dau ocol cetatii. Da, din gura lor tasneste raul, pe buzele lor sunt sabii, caci zic” „Cine aude ?” ( vers. 6.7 )

Atitudinea inconstienta a celor rai, care gandesc ca nimeni nu vede si nu aude raul pe care-l planuiesc, il determina pe psalmist sa faca niste afirmatii socante in dreptul lui Dumnezeu: „Dar Tu, Doamne, razi de ei; Tu Iti bati joc de toate neamurile” ( vers. 8 ).

Insa acesta este doar un mod omenesc si nedesavarsit de a exprima absurdul si ridicolul mentalitatii acestor oameni. Oameni care fac abstractie de faptul ca toate faptele si gandurile lor se afla sub ochiul atotvazator al Creatorului tuturor lucrurilor.

Nu, Dumnezeu nu rade de nimeni, nici chiar de cei mai nelegiuiti dintre ei. Dimpotriva, El plange pentru atitudinea lor razvratita, iar inima Lui de Tata e profund miscata de mila pentru ei ( vezi Osea 11,8 ). Daca cineva nu e convins de acest lucru, sa se gandeasca la un singur aspect: De cate ori a fost vazut Mantuitorul razand in timpul activitatii Sale pamantesti ? Si, mai ales, de cate ori a ras El de oameni, de necazurile sau slabiciunile lor ?

Pentru Dumnezeu, si oamenii nelegiuiti sunt lucrarea mainilor Lui, sunt fiii Sai risipitori pe care-i asteapta cu dor sa se intoarca la El. Atitudinea lor este insa atat de ridicola in ochii psalmistului, incat el nu a gasit o alta cale de a o exprima.

Oricum, atitudinea psalmistului este demna de apreciere. Luandu-si privirea de la acesti „caini” de noapte care „dau ocol cetatii” in cautare de prada, el se indreapta spre Cel care a fost Izvorul puterii sale: „Oricare le-ar fi puterea, eu in Tine nadajduiesc, caci Dumnezeu este scaparea mea. Dumnezeul meu, in bunatatea Lui imi iese inainte, Dumnezeu ma face sa-mi vad implinita dorinta fatza de cei ce ma prigonesc” ( vers. 9.10 ).

 

     Se poate rezista intr-o lume rea ?

Mesajul vietii lui David este un raspuns fara echivoc la aceasta intrebare: „Se poate !” Daca el a reusit sa reziste in fatza rautatii vrajmasilor sai, fiind mereu izbavit din cursele lor de mana puternica a lui Dumnezeu, inseamna ca si pentru noi exista aceasta sansa. Dar ca sa rezisti intr-o lume corupta trebuie sa faci ceea ce a facut David: s-a sprijinit cu toata greutatea fiintei sale pe Dumnezeul sau.

Desi inceputul Psalmului 59 este marcat de strigatul sfasietor al lui David dupa izbavire, finalul este luminos. Dupa o serie de imprecatii, prin care de fapt psalmistul invoca dreptatea divina absoluta, el se intoarce spre Cel pe care-L considera „Scutul nostru” ( vers. 11 ), „turnul de scapare pentru mine” , „locul de adapost in ziua necazului meu” ( vers. 16 ) si „Taria mea” ( vers. 17 ).

Aici, la umbra aripilor Domnului, David gaseste izbavirea dorita. Mesajul psalmului este cat se poate de incurajator pentru toti cei care traverseaza crize majore in viata: Da, se poate ramane vertical intr-o lume tot mai rea si mai corupta. Cand toti cei din jur Il reneaga pe Dumnezeu, cand pe stindardul vietii lor e scris „rautate”, „minciuna”, „furt” si „crima”, sansa noastra de a rezista este sa ne intoarcem cu toata fiinta spre Dumnezeu, spre Acel Dumnezeu personal pe care David Il numea „Dumnezeul meu cel prea bun, turnul meu de scapare” ( vers. 17 ).

Insa Dumnezeu nu l-a ridicat pe David din prima clipa. Si aceasta pentru ca El are propriul Sau calendar, mult diferit de al nostru. El nu l-a scutit de incercari si suferinte din clipa in care David se ruga pentru izbavire, dar a fost alaturi de el ani la randul, izbavindu-l din orice necaz.

David a crezut in sansa lui si de aceea s-a rugat Dumnezeului sau. Desi se vedea depasit de situatiile protivnice, el nu a disperat. A sustinut intotdeauna ca nu se poate descurca singur si a apelat la rugaciune.

Insa rugaciunea nu este slabiciune, ci o arma. Cea mai puternica arma cunoscuta in marea lupta dintre bine si rau. Rugaciunea este arma absoluta. Vom avea si noi intelepciunea sa o folosim ?

Lori Balogh