Invierea mortilor

Invierea mortilor

     Dintre toate religiile existente, crestinismul este singura religie care pretinde ca fondatorul ei este in viata. Mormintele lui Buda, Confucius, Mahomed, Avraam si multi altii sunt pline. Singurul mormant gol este al lui Iisus Christos.

Practic, crestinismul a fost intemeiat nu doar pe invataturile morale lasate de Iisus si apostolii Sai, ci si pe un fapt real: invierea din morti a Fiului lui Dumnezeu. Toti marii intemeietori de religii au lasat posteritatii invataturi morale, insa doar Iisus Christos a iesit din mormant, biruind moartea prin viata.

Daca acest fapt, pe care crestinii veritabili il considera real, ar putea fi combatut, intreaga credinta crestina s-ar prabusi, din ea ramanand doar un set de invataturi morale, insa fara sens si finalitate. Intelegand importanta invierii in marele edificiu al credintei crestine, apostolul Pavel exclama in prima sa epistola adresata credinciosilor din Corint:

“Si, daca n-a inviat Christos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Christos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie.

     Caci daca nu invie mortii, nici Christos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Christos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre si, prin urmare, si cei ce au adormit in Christos sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Christos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii” ( 1 Corinteni 15, 14-19 ).

Crezul crestin, repetat la finalul liturghiei, spune in finalul sau: “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin !” Insa cati crestini mai cred cu adevarat in invierea mortilor ? Daca cineva considera ca aceasta intrebare este fara sens, il rog sa faca un sondaj printre cunoscuti, vecini si prieteni, intrebandu-i daca ei cred in invierea mortilor. Veti fi surpinsi de numarul mic de crestini care mai cred in acest adevar al Scripturilor.

In ciuda a ceea ce au citit din Cuvantul lui Dumnezeu ( aceia care au citit ! ) si in contrar a ceea ce marturisesc recitand “Crezul” la biserica, atunci cand se afla pe pragul mormantului cuiva drag, credinta in inviere este inexistenta pentru tot mai multi crestini. Insasi sintagma “loc de veci” vrea sa combata invatatura biblica cu privire la faptul ca aceasta moarte este temporara si ca ea va fi urmata de inviere: fie a celor drepti, fie a celor nedrepti.

De-a lungul istoriei crestinismului, au existat erezii care au combatut adevarul invierii din morti. Inca de pe vremea apostolilor, au existat unii care au combatut invatatura despre inviere, afirmand ca invierea in trup ar fi fantezista. Apostolul Pavel dezbate pe larg aceasta tema, in special in prima sa Epistola catre corinteni ( mai ales cap. 15 ). Acelasi apostol a fost nevoit sa combata si invataturile gresite despre inviere care circulau in comunitatea din Tesalonic ( 1 Tesaloniceni 4, 13-18 ), dar si invatatura falsa alimentata de “Imeneu si Filet , care s-au abatut de la adevar. Ei zic ca a si venit invierea si rastoarna credinta unora” ( 2 Timotei 2,17.18 ).

Dintre invataturile cele mai nocive despre inviere care au inceput sa circule in crestinism incepand cu secolul al II-lea, se numara docetismul. Aparut in Efes, in jurul anului 100 d.Chr., datorita unui gnostic pe nume Kenrith, aceasta erezie sustinea ca orice materie este rea in sine, in timp ce spiritul este bun. Tinand cont de aceasta invatatura, docetistii respingeau intruparea Domnului Christos, afirmand ca intruparea L-ar fi intinat. Ei considerau ca infatisarea Sa omeneasca era doar o iluzie, prin urmare invierea Lui era inutila. In zilele noastre, unii teologi incearca sa spiritualizeze ideea de inviere a lui Christos, afirmand ca mai importanta decat invierea obiectiva a lui Iisus este invierea Sa in inimile noastre.

In ciuda tuturor ereziilor mai vechi sau mai recente, eu cred in invierea mortilor. Nu, eu nu cred ca mormantul este un “loc de veci”. El este doar un loc temporar, pana ce Dumnezeu va pune capat istoriei acestei lumi, iar Domnul Iisus va reveni in slava Imparatiei Sale. Iata cateva motive care stau la baza acestei credinte:

1) Cred in invierea mortilor deoarece Insusi Fiul lui Dumnezeu ne asigura ca acest fapt va deveni realitate:                                                                                                                                                              

“Nu va mirati de lucrul acesta, pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata” ( Ioan 5, 28.29 ).

“Nimeni nu poate veni la Mine daca nu-l atrage Tatal care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi” ( Ioan 6, 44 )

     “Iisus i-a zis: “Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai” ( Ioan 11, 25 ).

Oare ce as mai putea adauga la cuvintele atat de clare ale Mantuitorului ? Doar atat: necredinta in inviere este, de fapt, necredinta in cuvintele Fiului lui Dumnezeu. “Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui ! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta” ( Evrei 11, 6 ).

2) Cred in invierea mortilor deoarece mormantul lui Iisus este gol.

De ce este gol mormantul Lui ? Inca din acele zile fierbinti ale crestinismului, conducatorii religiosi ai natiunii iudaice au lansat zvonul ca mormantul lui Iisus este gol deoarece trupul Sau a fost furat de ucenici ( Matei 28, 11-15 ).

Aceasta este cea mai veche ipoteza vehiculata de vrajmasii crestinismului, la originea ei aflandu-se iudeii. Biblia afirma ca soldatilor romani li s-a dat bani pentru a raspandi zvonul ca ucenicii au furat trupul lui Iisus pe cand ei dormeau ( Matei 28, 11-15 ).

Exista mai multe variante ale ipotezei furtului: unii sustin ca autorul este Iosif din Arimatea, altii sustin ca ucenicii au luat trupul din mormant, altii pun vina pe gradinar, iar altii merg pana acolo incat sa-i acuze chiar pe soldatii romani de furt.

Un lucru este cert: in dimineata invierii mormantul era gol. Nu exista decat doua posibilitati: Iisus a iesit din mormant, fie inviat, fie fiindu-I furat trupul. Poate oare sa se nasca o religie vie dintr-un cadavru furat ?

De ce ipoteza furtului trupului lui Iisus nu este credibila ?

– Mormantul lui Iisus era sigilat si pazit de soldatii romani. Argumentul acestor soldati potrivit caruia ucenicii au furat trupul lui Iisus in timp ce ei dormeau este pueril. Deschiderea unui mormant din acea vreme presupunea indepartarea unei pietre mari de la gura mormantului, lucru ce nu s-ar fi putut face fara zgomot care sa alerteze garda romana ( Matei 27, 62-66 ).

– Furtul trupului lui Iisus nu ar fi avut nicio motivare pentru niste oameni simpli, onesti si tematori cum erau ucenicii. Este oare posibil ca toti ucenicii sa-si inchine viata pana la martiriu unei cauze pierdute ? In preajma arestarii , judecarii si rastignirii Domnului lor, ucenicii L-au parasit pe Iisus. Petru chiar s-a lepadat pe fatza de El. Ce i-ar fi motivat pe toti acesti oameni sa fure trupul neinsufletit al Invatatorului lor, iar apoi sa minta intreaga viata ca L-au vazut inviat. Pentru care cauza si-au dat ei viata ca martiri ?

– Paza romana a fost pusa tocmai pentru a preveni furtul trupului lui Iisus ( Matei 27, 62-66 ).

– In mormantul gol, fasiile de panza in care fusese invelit trupul lui Iisus au fost gasite aranjate. Daca ucenicii ar fi furat trupul lui Iisus, ar fi avut ei ragaz sa aranjeze aceste fasii de panza ? Si daca ar fi avut timp ( !? ), de ce ar fi facut-o ?

– Daca ucenicii ar fi furat trupul lui Iisus, cum se explica groaza soldatilor care pazeau mormantul ( Matei 28, 2-4.11 ) si de ce mai era nevoie ca preotii sa le dea bani pentru a spune acest lucru ( Matei 28, 11-15 )?

– Daca ostasii au dormit, de unde au stiut ei ca tocmai ucenicii au furat trupul lui Iisus ? Comentand ipoteza furtului trupului lui Iisus, Augustin spune cu ironie:

    “ Ah, spuneti, dormeau acesti gardieni ? Insa cand vorbiti astfel, ratiunea voastra nu doarme mai mult decat gardienii ? Ce fel de martori sunt martorii care dorm ? La ce se reduce marturia lor ? Iat-o ! Aceasta ca si cand ar fi spus: “Noi adeverim ca ucenicii lui Iisus I-au rapit corpul si marturia noastra este absolut irecuzabila caci atunci cand ei L-au rapit, noi dormeam intr-un somn atat de adanc, incat n-am auzit si n-am vazut nimic.”

– Daca luam in considerare disciplina romana, era oare posibil ca toti ( nu doar unul sau doi ! ) soldatii sa doarma in post ? Greu de crezut…

– Daca ucenicii ar fi furat trupul lui Iisus , ei ar fi fost pasibili de condamnare. Cu toate acestea, preotii iudei nici nu le-au reprosat ucenicilor acest lucru si nici nu i-au judecat si condamnat pentru aceasta. De ce oare aceasta tacere din partea vrajmasilor lui Iisus ?

In concluzie, ipoteza furtului trupului lui Iisus este naiva, puerila si fara niciun fundament.

Pentru a dovedi ca invirea lui Iisus a fost reala, este nevoie mai intai sa intelegem ca moartea Lui a fost reala, deplina. Scepticii sustin ca moartea lui Iisus nu ar fi fost reala, ci doar aparenta, o stare de letargie din care El Si-a revenit mai tarziu. Aceasta revenire din starea de letargie ar fi interpretata de crestini ca fiind inviere. Biblia, insa, ne ofera suficiente dovezi ca moartea lui Iisus nu a fost aparenta, ci cat se poate de reala:

– Toti cei patru evanghelisti afirma ca Iisus “si-a dat duhul” pe cruce ( Matei 27, 50; Marcu 15, 37; Luca 23, 46; Ioan 19, 30 ).

– Moartea lui Iisus a fost recunoscuta de preoti. In ziua urmatoare rastignirii ( Sabat ), o delegatie formata din preoti si farisei s-a prezentat inaintea lui Pilat, cerandu-i sa intareasca paza mormantului. Argumentul lor era urmatorul: “Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: Dupa trei zile voi invia.” ( Matei 27, 62.63 )

– Iosif din Arimatea si Nicodim, prin participarea lor activa la inmormantare, sunt martori ai mortii lui Iisus ( Matei 27, 57-60; Ioan 19, 38-41 ).

– Soladatii romani au observat ca Iisus murise inaintea celor doi talhari si nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor ( Ioan 19, 32-37 ).

– Chiar daca Iisus nu ar fi murit din cauza crucificarii, strapungerea in coasta de catre lancea romana i-ar fi adus un sfarsit fulgerator: “Si unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita si indata a iesit din ea sange si apa.” ( Ioan 19, 34 )

– Femeile sosite la mormantul lui Iisus pentru a-I imbalsama trupul, sunt de asemenea martore ale morti Lui ( Matei 27, 1; Marcu 16, 1.2; Luca 24, 1; Ioan 20, 1 ).

– Insusi Pilat s-a mirat ca Iisus murise atat de repede ( Marcu 15, 42-54 ).

Asadar, Biblia vorbeste despre moartea reala a Fiului lui Dumnezeu, urmata de o inviere reala a Sa. Iar mormantul gol al lui Iisus este dovada ca invierea Lui a avut loc, exact asa cum marturisesc Evangheliile.

     3) Cred in invierea mortilor deoarece cred in puterea creatoare a lui Dumnezeu.

     Cel care ne-a creat fiinte atat de minunate, facand din om coroana Creatiei Sale, oare nu ar putea sa ne readuca la viata oricand doreste, daca a survenit moartea ? Psalmistul ne asigura de aceasta putere creatoare, spunand ca Dumnezeu doar “zice si se face; porunceste, si ce porunceste, ia fiinta” ( Psalmul 33, 9 ).

Cu siguranta ca Cel care ne-a creat are si puterea de a ne readuce la viata, pastrand  personalitatea fiecarui individ. Daca omul, cu cunostintele sale limitate, poate pastra informatii despre viata si personalitatea semenilor sai, cu atat mai mult Creatorul Universului are posibilitatea de a stoca informatii despre toti oamenii care au trait si vor mai trai pe pamant.

     “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus dintre cei morti locuieste in voi, Cel care a inviat pe Christos Iisus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi” ( Romani 8,11 ).

4) Cred in invierea mortilor deoarece Mantuitorul ne-a lasat suficiente dovezi ca El are puterea sa-i readuca la viata pe cei morti.

In timpul activitatii Sale publice, Iisus a inviat trei persoane: fiica lui Iair ( Matei 9, 18-26 ), fiul vaduvei din Nain ( Luca 7, 11-17 ) si Lazar ( Ioan 11, 1-46 ). Insa cea mai spectaculoasa dintre cele trei invieri a fost cea a lui Lazar, caci trupul sau neinsufletit se afla deja in mormant de patru zile, intrand in descompunere.

De asemenea, Scriptura ne vorbeste despre invierea unor oameni cu ocazia invierii lui Iisus ( Matei 27, 51-53 ), acestia fiind primul “rod” pentru cer al jertfei Domnului Christos.

5) Cred in invierea mortilor deoarece atat Vechiul Testament, cat si Noul Testament ne prezinta cazuri de oameni inviati, fie prin profeti, fie prin apostoli.

Prin Elisei, profet al lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, Dumnezeu l-a inviat pe fiul sunamitei ( 2 Imparati 4, 8-37 ); prin mana lui Petru a fost inviata Tabita ( Fapte 9, 36-42 ), iar prin mana lui Pavel, apostolul cel mai erudit al credintei crestine, Dumnezeu l-a inviat pe tanarul Eutih ( Fapte 20, 7-12 ).

Moise este un alt caz de inviere de pe paginile Vechiului Testament. Desi nu ni se relateaza direct despre acest fapt, asociind raportul din Deuteronomul 34,5-7, in care ni se spune ca “Moise, robul Domnului, a murit”, cu raportul Evangheliilor cu privire la Schimbarea la Fatza ( Marcu 9, 2-13 ), in care Mantuitorul a avut o intrevedere cu Ilie si Moise, se poate deduce faptul ca Moise a fost inviat de Dumnezeu, dupa un anumit timp de la moartea si ingroparea sa.

6) Cred in invierea mortilor deoarece atat Domnul Iisus, cat si apostolii Sai au vorbit in repetate randuri despre acest miracol divin.

Intr-o discutie purtata cu saducheii care nu credeau in inviere, Mantuitorul le-a prezentat acestora un argument care ar fi trebuit sa le dea de gandit:

“In ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre “Rug”, ce i-a spus Dumnezeu cand a zis: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov ?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii. Tare va mai rataciti !” ( Marcu 12, 26.27 ).

In Evanghelia lui Ioan gasim cele mai multe afirmatii ale Mantuitorului in legatura cu invierea:

“Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata, iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata” ( Ioan 5, 28.29 )

“Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi” ( Ioan 6,40 ).

“Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu, are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi” ( Ioan 6,54 )

“Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai” ( Ioan 11,25 ).

“In adevar, dupa cum Tatal inviaza mortii si le da viata, tot asa si Fiul da viata cui vrea” ( Ioan 5,21 ).

Cat despre marturia apostolilor cu privire la invierea lui Iisus si credinta in invierea tuturor mortilor la sfarsitul timpului, aceasta este foarte bogata ( vezi Fapte 2, 23.24.32; 3,15; 4,10 ; 5,30; 7,52.55.56; 23, 6 ).

Cand apostolii au fost martorii invierilor facute de Iisus, cand ei au fost martorii invierii lui Iisus si cand prin propriile lor maini au fost savarsite minuni ale invierii, eu de ce nu as crede in invierea mortilor ?

     7) Cred in invierea mortilor deoarece cartea lui Daniel si Apocalipsa vorbesc despre acest eveniment.

Spre finalul vietii si lucrarii sale, profetul Daniel a primit din partea ingerului lui Dumnezeu o asigurare pretioasa:

“Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica si altii pentru ocara si rusine vesnica… Iar tu, du-te pana va veni sfarsitul. Tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor” ( Daniel 12, 2.13 ).

In ce priveste Apocalipsa, aceasta vorbeste cat se poate de clar despre cele doua invieri la sfarsitul timpului: a celor drepti si a celor nedrepti ( Apocalipsa 20, 4-6 ).

8) Cred in invierea mortilor deoarece Mantuitorul ne asigura ca doar El are “cheile mortii si ale Locuintei mortilor”.

“Nu te teme !, ii spune Fiul lui Dumnezeu profetului Ioan, intemnitat pe insula Patmos. “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma. Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor” ( Apocalipsa 1, 17.18 ).

Cheile sunt simbolul autoritatii si puterii. Daca Fiul lui Dumnezeu are cheile mortii si ale mormantului, inseamna ca El poate deschide oricand doreste mormintele, chemandu-i la viata pe cei morti. Nici oamenii, nici demonii si nici ingerii lui Dumnezeu nu au aceasta putere, ci doar Fiul lui Dumnezeu, caci doar El  este “Invierea si Viata” ( Ioan 11,25 ).

9) Cred in invierea mortilor deoarece fara inviere nu ar putea exista o judecata dreapta si nu ar putea fi aplicata sentinta acestei judecati.

Pacatele au fost savarsite in acest trup muritor, de aceea ele trebuie pedepsite in trup. Focul gheenei nu va putea arde suflete imateriale, ci trupuri materiale. In aceasta privinta, cartea Apocalipsei este edificatoare:

Apostolul Ioan vede pe cei morti inviati “stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui… Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii a fost aruncat in iazul de foc” ( Apocalipsa 20, 12.13.15 ).

     10) Cred in invierea mortilor deoarece Dumnezeu este dragoste. Iar dragostea nu poate fi indiferenta fatza de suferinta si moarte.

Dumnezeu ne-a creat nu doar pentru a trai 70-80 de ani, pentru ca apoi sa murim pentru totdeauna. El nu L-a dat pe singurul Lui Fiu prea iubit pentru ca noi sa fim copiii Lui doar in aceasta viata. Dragostea are intotdeauna bataie lunga.

Iar dragostea unui Dumnezeu infinit nu poate sa se multumeascacu finitul unei vieti traite pe acest pamant. Dragostea Lui vizeaza infinitul, vesnicia. De aceea, celor pe care ii va gasi vrednici pentru Imparatia Sa, Dumnezeu le va da, dupa inviere, o viata la fel de lunga cat viata Sa.

Aceasta este speranta crestina. Aceasta este si speranta si credinta mea.

Lori Balogh