Legea in scrierile apostolului Pavel
Marul discordiei
Tema Legii ocupa un loc important in scrierile apostolului Pavel, fiind unul din cele mai complexe subiecte pe care le abordeaza. La o citire superficiala, epistolele sale par sa contina numeroase contradictii. Unele afirmatii despre Lege sunt pozitive, in timp ce altele sunt negative.
Astfel, Pavel afirma despre Lege ca este „inlaturata” ( Efeseni 2,15 ), dar tot el spune ca Legea este „intarita” ( Romani 3,31 ). Uneori el afirma ca Legea este nenecesara ( Romani 3,28 ), alteori el spune ca Legea este foarte utila ( 1 Corinteni 7,19; Efeseni 6, 2.3; 1 Timotei 1,8-10 ). Uneori el afirma ca cei care vor sa fie socotiti neprihaniti prin Lege s-au despartit de Christos, cazand din har ( Galateni 5,4 ), alteori el spune ca „Legea este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ).
Existenta unor pasaje in defavoarea Legii in epistolele lui Pavel a condus lumea evanghelica la o anumita perceptie cu privire la acest subiect, scrierile apostolului fiind folosite de unii crestini pentru a demonstra ca Legea Vechiului Testament, in general, si Sabatul, in special, ar fi fost abrogate.
Perceptia generala este aceea ca Legea si Evanghelia sunt opuse, prin jertfa lui Christos fiind inaltata Evanghelia in defavoarea Legii. Ca dovada sunt citate o serie de texte din epistolele lui Pavel, precum Romani 10,4; 6,14; 2 Corinteni 3,1-18; Galateni 3, 15-25; Coloseni 2,14 sau Efeseni 2,15, toate aceste pasaje fiind interpretate in sensul ca crestinii nu mai au obligatia sa respecte Legea morala ( Decalogul dat pe Sinai ), in general, si porunca cu privire la Sabatul saptamanal, in special.
Se afirma ca crestinii noului legamant traiesc „sub har”, nu „sub Lege”, iar principiile morale dupa care trebuie sa se calauzeasca se afla in „legea iubirii” enuntata de Domnul Christos, nu in Decalogul dat lui Moise pe Sinai. De asemenea, se afirma ca moralitatea in Vechiul Testament se verifica in lumina legilor date de Dumnezeu prin Moise, in timp ce in Noul Testament moralitatea se verifica fatza de Christos.
Sunt insa aceste afirmatii si adevarate ? Oglindesc ele vointa lui Dumnezeu pentru crestinatate ?
Eroarea
Toate aceste afirmatii si convingeri dovedesc o gresita intelegere a rolului Legii in viata unuii crestin. In Noul Testament nu intalnim niciodata ideea ca Domnul Christos ar fi dat legi mai bune decat cele din Vechiul Testament.
Dimpotriva, El a declarat categoric: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.” ( Matei 5,17.18 )
De fiecare data cand era confruntat cu o intrebare de factura morala, Iisus ii intreba pe interlocutori: „Ce este scris in Lege ? Cum citesti in ea ?” ( Luca 10, 26 ). Iar dupa inviere, pe calea spre Emaus, pentru a-Si dovedi mesianitatea in fatza celor doi ucenici debusolati, Iisus a apelat la „Moise si la toti prorocii si le-a talcuit in toate Scripturile ce era cu privire la El” ( Luca 24, 27 ).
Daca astfel stau lucrurile cu privire la atitudinea Mantuitorului fatza de Legea Vechiului Testament, cum se explica aparentele contradictii din scrierile lui Pavel ? Rezolvarea acestora consta in cercetarea atenta a contextului in care Pavel a facut o anumita afirmatie. Atunci cand el se refera la mantuire si la procesul indreptatirii, el se refera la Lege ca fiind nefolositoare.
Astfel, apostolul afirma ca „nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului” ( Romani 3,20 ). Acelasi lucru il sustine Pavel si in Galateni 2,16 si 3,11: „Pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii.”
Pe de alta parte, cand Pavel vorbeste despre comportamentul crestin si procesul sfintirii, el apara valabilitatea Legii. In acest context, el spune ca „Legea, negresit este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ), ca „dragostea este implinirea Legii” ( Romani 13,10 ), iar „taierea imprejur nu este nimic si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 7,19 ).
Intelegand contextul in care apar afirmatiile lui Pavel despre Lege, toate contradictiile dispar. In acelasi timp, a tine seama doar de unele texte referitoare la Lege, ignorandu-le pe celelalte, nu ne poate duce decat pe o pista gresita, cu repercursiuni asupra comportamentului crestin si chiar cu consecinte vesnice.
Pavel si Legea
Apostolul Pavel foloseste termenul „Lege” ( „nomos” ) de circa 110 ori in epistolele sale. Intelesul termenului este insa foarte variat. Uneori, prin Lege apostolul intelege legea mozaica ( Galateni 4,21; 1 Corinteni 9,9 ); alteori el intelege prin acelasi termen voia lui Dumnezeu scrisa in inima neamurilor ( Romani 2,14.15 ), alteori inclinatiile firii pamantesti ( Romani 7,21 ) sau indemnurile Duhului Sfant ( Romani 8,2 ).
Atitudinea lui Pavel fatza de Lege a cunoscut doua etape. Daca inainte de convertire el era tributar conceptiei fariseice care considera Legea ca fiind un mijloc de mantuire, dupa ce s-a intalnit personal cu Iisus Christos pe drumul spre Damasc, el a inteles corect rolul acesteia: nu ca pe un mijloc de mantuire, ci ca pe un raspuns al credintei pentru darul mantuirii primit de cel convertit.
Pavel a inteles un adevar pe care multi crestini contemporani inca nu-l inteleg, si anume ca in Vechiul Testament mantuirea era oferita prin credinta in Rascumparatorul ce avea sa vina si nu prin ascultarea de Lege. „Caci daca mostenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din fagaduinta”, spune Pavel ( Galateni 3,18 ). De aceea, el afirma atat de categoric: „Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului” ( Romani 3,20 ).
Conceptia gresita ca ascultarea de Lege conduce la mantuirea omului a aparut in perioada intertestamentara, in cele patru secole care s-au scurs de la intoarcerea din robia babiloniana pana la nasterea lui Iisus. In aceasta perioada, conducatorii religiosi iudei, de teama ca poporul sa nu recada in idolatrie si in neascultare fatza de porunca Sabatului ( pacate care au contribuit la dezastrul national din timpul exilului ), au dat nastere la o multime de reguli si porunci omenesti cu scopul de a proteja poporul de apostazie.
Toate aceste legi au constituit ceea ce Evangheliile numesc „datina batranilor” ( Matei 15,2 ), considerata ca avand o mare autoritate in invatamantul rabinic din timpul Mantuitorului si al apostolului Pavel. Legea nu mai este privita ca un raspuns al credintei si al recunostintei omului mantuit prin har, ci ca pe un mijloc de dobandire a mantuirii.
Ca fariseu, inainte de convertire, Pavel a fost si el tributar conceptiei rabinice cu privire la Lege. El insusi recunoaste ca a fost un fariseu plin de zel in pazirea Legii ( Filipeni 3,5.6 ). Insa intalnirea cu Iisus pe drumul spre Damasc i-a schimbat radical conceptia cu privire la Lege, privind-o acum din perspectiva crucii lui Christos, care a venit pentru ca „porunca Legii sa fie implinita in noi, care nu mai traim dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ).
Asadar, dupa ce L-a cunoscut pe Christos, Pavel priveste Legea asa cum era ea privita in Vechiul Testament, inainte de perioada intertestamentara, ca o manifestare a credintei si a dragostei omului fatza de Dumnezeu, si nicidecum ca un mijloc de a dobandi indreptatirea si mantuirea.
In epistolele sale, Pavel face deosebire intre ascultarea legalista de Lege si cea din iubire, aratand ca ascultarea legalista nu duce nicaieri. Retinand argumentele apostolului impotriva unei ascultari legaliste de Lege, unii crestini au tras concluzia gresita ca Pavel respinge valabilitatea Legii, cand, in realitate, el respinge doar folosirea ei gresita.
Rolul Legii
In conceptia lui Pavel, Legea are un rol multiplu:
1) Legea descopera pacatul
Aceasta functie a Legii este clar redata de Pavel atunci cand afirma ca „prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului” ( Romani 3,20 up. ). Asadar, Legea ii constientizeaza pe oameni de pacatele savarsite, aducandu-le simtamantul ca sunt fiinte nedesavarsite in raport cu sfintenia caracterului lui Dumnezeu. Iar aceasta constienta, devenita realitate doar prin Duhul Sfant, ii determina pe oameni sa caute o solutie la problema pacatului. Iar daca ei accepta solutia propusa de Duhul lui Dumnezeu, in mod inevitabil vor ajunge la cruce.
Aceasta functie a Legii nu poate fi incheiata odata cu intruparea lui Christos, dat fiind faptul ca nevoia de a identifica pacatul in viata crestinului de azi este la fel de importanta cum a fost si pentru israelitii din vechime.
Cei care pretind ca in noul legamant crestinii nu mai sunt „sub Lege”, adica nu mai au obligatia de a o pazi, de fapt neaga acest rol al ei in viata crestinilor. Daca Legea nu ne mai arata ca suntem pacatosi, nici jertfa lui Christos nu mai este privita in adevarata ei lumina.
2) Legea descopera voia lui Dumnezeu
Pentru Pavel, Legea este si ramane totdeauna „Legea lui Dumnezeu” ( Romani 7,22.25; 1 Corinteni 7,19, etc. ), deoarece ea a fost data de Dumnezeu ( Romani 3,2 ), contine voia Lui ( Romani 2,17.18 ), marturiseste despre neprihanirea lui Dumnezeu ( Romani 3,21 ) si este in favoarea fagaduintelor lui Dumnezeu ( Galateni 3,21 ).
Deoarece Dumnezeu este Autorul Legii, aceasta este „sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ). Vorbind despre concetatenii sai israeliti, Pavel subliniaza faptul ca „darea Legii” este unul din privilegiile acordate poporului ales ( Romani 9,4 ), dovedind respectul pe care el il avea fatza de originea si Autorul ei.
Afirmand despre Lege ca este „sfanta, dreapta si buna”, apostolul recunoaste in ea oglindirea caracterului sfant, drept si bun al Autorului ei. In consecinta, relatia pe care omul o are cu Legea lui Dumnezeu reflecta de fapt relatia pe care el o are cu Autorul ei.
In Romani 7,14, Pavel afirma ca „Legea este duhovniceasca” ( spirituala ). Aceasta inseamna ca ea reflecta natura spirituala a Autorului ei si doar cei ce „traiesc dupa indemnurile Duhului” o pot implini cu adevarat ( Romani 8,4 ).
3) Christos il face in stare pe credincios sa pazeasca Legea
Contrar parerii unor crestini care sustin ca Christos a desfiintat Legea, una din functiile rascumparatoare ale Mantuitorului a fost aceea de a-i ajuta pe credinciosi sa pazeasca principiile Legii lui Dumnezeu, nu doar in litera, ci mai ales in spiritul ei.
Pavel ne arata ca ceea ce Legea nu putea face prin ea insasi, va face Dumnezeu prin Christos, si anume ii va imputernici pe credinciosi sa traiasca in conformitate cu cerintele ei: „Caci lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere, Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand din pricina pacatului pe Insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesi, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8, 3.4 ).
Legea, fiind o norma de conduita externa, nu poate da nastere unui raspuns al iubirii in inima omului. Insa, ceea ce nu poate face Legea, va face „dragostea lui Christos care ne strange” ( „constrange” – 2 Corinteni 5,14 ), conducandu-ne la o viata noua in care ascultarea de Legea lui Dumnezeu devine un raspuns al iubirii si al recunostintei omului. Acest raspuns al iubirii noastre la dragostea lui Christos este, de fapt, implinirea Legii, caci dragostea „nu face rau aproapelui” ( Romani 13,10 ). In consecinta, aceasta dragoste fatza de aproapele nu va minti, nu va fura, nu va comite adulter, nu va pofti si nu va face nimic in dauna aproapelui ( Romani 13, 8-10 ).
Desi Pavel se refera in mod explicit la ultimele sase porunci din Decalog, in pasajul din Romani 13 el are in vedere intreaga Lege. Expresia „orice alta porunca” ( vers. 9 ) include si primele patru porunci care se refera la relatia noastra cu Dumnezeu.
Exista trei texte apartinand epistolelor lui Pavel in care el declara ca „taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic”:
– „Caci in Iisus Christos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste” ( Galateni 5,6 )
– „Caci in Christos Iisus nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua” ( Galateni 6,15 ).
– „Taierea imprejur nu este nimic si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 7,19 ).
Palalelismul celor trei pasaje este evident, punand semnul egal intre „credinta care lucreaza prin dragoste”, „a fi o faptura noua” si „pazirea poruncilor lui Dumnezeu”. A elimina cerintele Legii lui Dumnezeu din procesul innoirii omului in Christos este o greseala cu consecinte ce pot fi vesnice.
Credinta adevarata „lucreaza prin dragoste”, insa dragostea adevarata nu este un sentimentalism inselator, ci este tocmai trairea principiilor Legii morale, atat in raportul cu Dumnezeu, cat si cu semenii.
4) Pazirea Legii nu trebuie sa ne conduca la legalism
Legea lui Dumnezeu isi atinge scopul numai daca este folosita bine. Pavel ne trage atentia ca ea poate fi folosita si rau, daca nu se urmareste scopul intentionat de Dumnezeu: „Noi stim ca Legea este buna, daca cineva o foloseste bine” ( 1 Tesaloniceni 1,8 ).
Cum poate fi folosita rau o Lege morala de origine divina ? Atribuindu-i un rol pe care nu i l-a dat Autorul ei. In perioada intertestamentara, i s-a atribuit Legii un rol in obtinerea indreptatirii inaintea lui Dumnezeu. Invataturile rabinice din timpul Mantuitorului, si promovate de iudaizantii crestini din timpul lui Pavel, sustineau ca, pentru a obtine indreptatirea, omul trebuie doar sa se conformeze cerintelor exterioare ale Legii.
Acest legalism este viu condamnat de Pavel, care afirma categoric ca „nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului” ( Romani 3,20 ).
Aici Pavel accentueaza rolul Legii de a demasca pacatul si nu pe acela de a-l indreptati pe pacatos. Ascultarea de cerintele Legii ne poate rezolva, eventual, prezentul. Insa cum ar putea Legea sa ne rezolve pacatele trecutului, care au stricat relatia noastra cu Dumnezeu ? Si cum ar putea Legea, prin ea insasi, sa ne dea putere sa nu o mai calcam in viitor ?
In viziunea lui Pavel, indreptatirea este posibila doar fara plata, „prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Christos Iisus” ( Romani 3,24 ). Incercarea legalistilor de a se indreptati singuri inaintea lui Dumnezeu prin ascultarea de cerintele exterioare ale Legii este sortita esecului, caci fiinta umana, in starea ei decazuta, nu poate pazi niciodata pe deplin si prin propria ei putere Legea lui Dumnezeu.
Pazirea legii divine este posibila doar prin har, doar prin puterea data de Dumnezeu prin Duhul Sfant. Greseala pe care au facut-o evreii de a se „rezema pe Lege” ( Romani 2,17 ), cautand „sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi” ( Romani 10,3 ) i-a condus, paradoxal, tocmai la calcarea Legii. „Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi ?” ( Romani 2,23 ).
Sa nu uitam ca acei conducatori iudei care au refuzat sa intre in sala de judecata a lui Pilat pentru a nu se spurca ( Ioan 18,28 ), deci pentru a nu calca randuielile rabinice, purtau in inima ura si crima impotriva unui om nevinovat, despre care nu stiau ca este chiar Fiul lui Dumnezeu. Desi in exterior pareau atasati Legii, in interiorul fiintei lor erau niste calcatori ai cerintelor lui Dumnezeu ( Matei 23, 25-28 ).
Insa legalismul nu a pierit odata cu disparitia fariseilor. In Biserica primara, imbracati in haine crestine, ei au continuat sa traiasca si sa predice un mod gresit de a folosi Legea lui Dumnezeu. Iudaizantii au insistat ca si neamurile trebuiau sa respecte cerintele legii mozaice, in mod deosebit circumciziunea.
Pavel nu era strain de aceasta mentalitate, caci el insusi fusese fariseu inainte de convertire, umbland dupa „o neprihanire pe care o da Legea” ( Filipeni 3,9 ). Dupa convertirea sa, el a inteles rolul Legii in viata crestinului si a respins categoric legalismul, dar aparand in acelasi timp autoritatea Legii.
Epistolele sale dovedesc faptul ca el s-a opus invatatorilor iudaizanti, care tulburau bisericile prin promovarea circumciziunii ca mijloc de mantuire. Aceasta falsa invatatura promova mantuirea prin fapte si nu prin credinta, ceea ce era o mare eroare doctrinala. Era „o alta Evanghelie” ( Galateni 1,6 ), care in realitate nu era Evanghelie.
Acestor invatatori falsi, dar si celor care luau seama la invatatura lor, Pavel le spune categoric: „Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Christos nu va va folosi la nimic. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Christos, ati cazut din har” ( Galateni 5, 2.4 ).
In timp ce Pavel afirma ca legile ceremoniale si-au incheiat rolul odata cu jertfa lui Christos, el reafirma valabilitatea permanenta a Legii morale pentru toti crestinii, fie dintre iudei, fie dintre neamuri, astfel incat „porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ).
Concluzii
Pentru Pavel cel convertit, Legea este si ramane Legea lui Dumnezeu ( Romani 7,22.25 ). Si aceasta pentru ca Autorul ei este Dumnezeu ( Romani 9,4; 3,2 ), pentru ca ea descopera voia Lui ( Romani 2,17.18 ), pentru ca ea da marturie despre neprihanire ( Romani 3,21 ) si este in acord cu fagaduintele Sale ( Galateni 3,21 ).
Pentru el, Legea are rolul de a descoperi pacatul ( Romani 3,20 ), o functie care nu se termina odata cu jertfa lui Christos, caci nevoia de a demasca pacatul in viata crestinilor ramane actuala pana la finalul istoriei.
Christos nu a venit sa abroge Legea, dupa cum El Insusi afirma in Matei 5, 17-20, ci sa-i faca pe credinciosi in stare sa traiasca principiile ei in viata lor, atat in litera, cat mai ales in spirit.
Crestinul, prin Duhul Sfant, asculta de cerintele Legii lui Dumnezeu nu pentru a obtine indreptatirea inaintea lui Dumnezeu, ci tocmai pentru ca au fost indreptatiti si mantuiti prin har, ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu fatza de ei.
Ceea ce respinge Pavel in mod categoric nu este Legea, ci legalismul, adica incercarea omului de a ajunge la mantuire prin propriile eforturi de a pazi Legea. Contradictiile dintre afirmatiile pozitive si cele negative cu privire la Lege sunt aparente si ele isi gasesc rezolvarea in intelegerea contextului in care au fost facute fiecare din ele.
Cand Pavel vorbeste despre obtinerea indreptatirii si a mantuirii, mai ales in polemica cu iudaizantii, el afirma ca pazirea Legii nu este de folos ( Romani 3,20 ). Insa cand vorbeste despre comportamentul crestin, mai ales in polemica cu antinomianistii ( impotrivitori fatza de Lege ), el inalta autoritatea si valabilitatea Legii lui Dumnezeu ( Romani 7,12; 13, 8-10 ; 1 Corinteni 7,19 ).
De la neintelegerea contextului in care Pavel a facut o afirmatie sau alta, in lumea crestina s-a ajuns la falsa concluzie ca Pavel respinge Legea. Ceea ce este cu totul gresit si avand urmari grave, atat pentru viata aceasta, prin neintelegerea vointei lui Dumnezeu cu privire la comportamentul crestin, cat mai ales pentru viata viitoare.
Lori Balogh
Atunci când se vorbește de odihna în Cristos, cei care țin duminica citează versetul din Ioan 5:17: “Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez” ca argument pentru desființarea Sabatului și înlocuirea lui cu ziua învierii lui Iisus. De fapt, procedând astfel, se promovează munca 7 zile din 7 pentru că se crede că Dumnezeu lucrează necontenit și nu respectă Sabatul. Se citează versetul din Ioan 5:17 ca să se desființeze Sabatul și să fie înlocuit cu duminica, dar același verset poate fi adus ca argument împotriva ținerii duminicii sau a oricărei alte zile. Și astfel desființăm orice zi de odihnă scoțând din context afirmația Domnului Iisus prin care El vindeca oamenii în Sabat datorită efectelor păcatului ce a apărut pe pământ.
Problema nu este că se ține opțional ziua de duminică, ci faptul că nu se respectă ziua de sâmbătă, conform poruncii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel.” Această afirmație se referă la zilele de post, la zilele ceremoniale sau la duminică, dar nu se referă la porunca Decalogului, adică la ziua de sâmbătă. Dacă s-ar referi la porunca Decalogului ar însemna ca fiecare să-și aleagă ziua de odihnă după bunul plac, să o schimbe ori de câte ori dorește, să opteze să nu mai muncească deloc sau dimpotrivă, să muncească toată săptămâna.
Eu am convingerea că Dumnezeu Se odihnește în fiecare Sabat, chiar dacă fusul orar este diferit pe glob pentru oameni. Exemplul Domnului Iisus este elocvent. Probabil, fiindcă Dumnezeu este Duh, El poate avea un Sabat prelungit în funcție de ziua care se termină mai târziu pe glob pentru a fi în armonie cu toți oamenii și în același timp să fie împreună cu cei care încheie Sabatul mai devreme. În Matei 28,1 se spune: “La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, ….” Se știe că Sabatul ține de vineri de la apusul soarelui până sâmbăta la apusul soarelui. Mă gândesc și la prima zi a creației când Dumnezeu a făcut lumina… e ziua creației ce poate fi înțeleasă omenește și cred că spre deosebire de restul de 5 zile ale creației în care Dumnezeu a făcut minuni în lucrarea de creație, El nu a făcut nimic ieșit din comun în prima zi, adică este un miracol obișnuit al puterii Sale creatoare. Dumnezeu a luminat pământul cu slava Sa, făcând o plimbare de 24 de ore în jurul pământului… pentru Dumnezeu, toată ziua întâi a fost ca o odihnă de Sabat, dar ziua întâi nu a sfințit-o sau a binecuvântat-o în mod special.
Consider că duminica este o contrafacere subtilă a zilei a șaptea. Cei care înțeleg porunca a patra, dar aleg să păzească o altă zi aduc prin aceasta o ascultare mai mare față de autoritatea care a impus-o decât față de Dumnezeu. Se poate spune că ziua de Sabat are licența dăruită de Dumnezeu pentru cunoașterea Lui și a odihnei pe care El ne-a dăruit-o. Duminica este o zi de odihnă si închinare piratată și este ținută pentru că oferă un profit mai facil, dar necinstit. Când va veni decretul duminical, adevărata zi de Sabat va fi semnul exterior care va garanta acceptarea lui Dumnezeu a celui ce o păzește.
Așa cum am auzit într-o emisiune pentru suflet, sărbătoarea lunii noi pe noul pământ ar putea să facă referire la roadele pomului vieții. “În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.” – Ap. 22,2
Închei aici pentru că argumentele biblice în favoarea Sabatului sunt multe.. folosind un alt exemplu, când a fost întrebat de saduchei despre înviere, Domnul Iisus a răspuns cu un singur verset din primele 5 cărți ale Bibliei scrise de Moise: “În ceea ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu* sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’?” – Marcu 12:18-27
Iisus a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe Lazăr, dar saducheii tot nu credeau în înviere. Îmi doresc să nu se întâmple la fel și cu ziua de Sabat.
„Legea VT, nu a fost abrogata, ci a fost implinita.”
Ce intelegeti prin a fi implinita Legea? Si ce intelegeti prin Lege? In ce fel a fost „implinita” Porunca a patra? Nu cumva faceti confuzie intre legile ceremoniale de la sanctuar care si-au gasit implinirea in viata si lucrarea lui Christos si Legea morala care este vesnica, dupa cum vesnic si neschimbator este caracterul lui Dumnezeu? Daca nu facem diferenta intre cele doua feluri de legi, in zadar mai discutam.
https://www.loribalogh.ro/2015/07/are-serbarea-duminicii-o-baza-biblica/
https://www.loribalogh.ro/2013/11/ziua-intai-a-saptamanii-in-noul-testament/
https://www.loribalogh.ro/2013/08/1-corinteni-162-strangerea-de-ajutoare-in-prima-zi-a-saptamanii/
” Dupa Fapte 18:6, sabatul nu mai este mentionat in scrierile lui Pavel.”
De ce ar mai fi trebuit sa fie mentionat, din moment ce el era pazit de crestinii primului secol? Va dau cateva marturii ale unor catolici si protestanti cu privire la adevaratul Sabat:
„Sarbatoarea Duminicii, ca toate celelalte sarbatori, a fost doar o randuiala omeneasca, si a fost departe de intentiile apostolilor si de Biserica Apostolica sa transforme legile Sabatului in Duminica” ( Augustus Neander, Istoria Generala a Religiei si Bisericii Crestine, vol. I, p. 187 ).
„Intrebare: Care este ziua Sabatului ?
Raspuns: Sambata este ziua Sabatului.
Intrebare: De ce pazim Duminica in loc de Sambata ?
Raspuns: Tinem Duminica in loc de Sambata, deoarece Biserica Catolica, la Sinodul de la Laodicea ( 343 d.Chr. ), a transferat solemnitatea de la Sambata la Duminica” ( Rev. Peter Geiermann, C. SS. R., The Convert’s Catehism of Catholic Doctrine, p. 50, 2rd edition, 1910 ).
„Biserica Catolica a fost cea care, prin autoritatea lui Iisus Christos, a transferat aceasta odihna la ziua de Duminica, in amintirea invierii Domnului nostru. Astfel pazirea Duminicii de catre protestanti este un omagiu pe care il aduc, impotriva vointei lor, autoritatii Bisericii Catolice” ( Monsignor Segur, Plain Talk About Protestantism of Today, p. 213 ).
„Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa, si nu veti gasi un rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Scripturile impun pazirea Sambetei, o zi pe care noi n-o sfintim niciodata” ( Cardinalul Gibbons, Faith of our Fathers, p. 111.112 ).
„Protestantii n-au nicio dovada biblica pentru ziua lor de odihna; ei abolesc pazirea Sambetei, fara garantia Scripturii, si o inlocuiesc cu Duminica, fara autoritatea Scripturii. In consecinta, ei au pentru aceasta doar autoritatea traditiei” ( Keenan’s Doctrinal Catehism, p. 354 ).
Si acum marturia baptista despre ziua de odihna:
„A fost si este o problema de sfintire a zilei Sabatului, dar aceasta zi de Sabat n-a fost Duminica. Se va spune, totusi, oarecum triumfator, ca Sabatul a fost transferat de la ziua a saptea la ziua intai a saptamanii, cu toate obligatiile, privilegiile si pedepsele sale.
Dorind cu seriozitate informatii cu privire la acest subiect, pe care l-am studiat multi ani, intreb: Unde putem gasi inregistrarea unei asemenea schimbari ? Nu in Noul Testament, absolut nu ! Nu exista nicio asemenea dovada biblica a schimbarii Sabatului de la ziua a saptea la ziua intai a saptamanii.
Doresc sa spun ca aceasta problema a Sabatului, in acest aspect al ei, este cea mai grava si mai tulburatoare problema legata de institutiile crestine, care in prezent cere atentie din partea crestinilor. Si singurul motiv pentru care ea nu constituie un element perturbator in gandirea crestina, si in discutiile religioase, este ca lumea crestina s-a intemeiat multumita pe convingerea ca a avut loc un transfer, cumva, la inceputul istoriei crestinismului.
Mi se pare inexplicabil ca Iisus, in contactul de trei ani cu ucenicii Sai, adesea conversand cu ei despre problema Sabatului, discutand-o in unele din aspectele ei variate, eliberand-o de false interpretari, niciodata sa nu fi facut aluzie la vreun transfer al zilei. De asemenea, ca in patruzeci de zile ale vietii Sale pe pamant dupa inviere sa nu fi amintit despre asa ceva.
In masura in care cunoastem, nici Duhul Sfant, care le-a fost dat sa le aminteasca toate lucrurile pe care El le-a spus, nu trateaza aceasta problema. Nici apostolii inspirati, predicand Evanghelia, intemeind biserici, sfatuind si instruind pe cele intemeiate, nu discuta, nici nu abordeaza acest subiect.
Desigur, stim bine ca Duminica a inceput sa fie folosita la inceputul crestinismului ca zi religioasa, asa cum aflam de la Parintii Bisericii si din alte surse. Dar ce pacat ca ea vine infierata cu semnul paganismului, si botezata cu numele zeului soare, cand a fost adoptata si aprobata de apostazia papala si transmisa ca sfanta mostenire protestantismului.” ( Dr. Edward T. Hiscox, author of The Baptist Mannual, quoted in the New York Examiner, Nov. 16, 1890 ).
No comment!!!
Dupa cum observ, nu doriti sa parasim acest subiect, care pentru mine este clar ca lacrima. Sabatul este un memorial al Creatiei si nu poate fi inlocuit cu nimic altceva, dupa cum ziua mea de nastere nu o pot schimba cu nicio alta zi, chiar daca as vrea sa o fac. Dvs. paziti duminica in amintirea invierii Domnului si nu va judec pentru asta. Totusi Porunca a patra ne cere sa sarbatorim Sabatul zilei a saptea in amintirea Creatiei, nu a invierii lui Mesia.
Totusi, doresc sa incheiem aici discutia, care se pare ca a ajuns inutila. Am rugamintea sa nu mai trimiteti niciun comentariu, caci nu va mai fi postat. Am multe teme de studiat si nu-mi pot permite sa zabovesc la infinit asupra unui subiect atat de clar si abordat in multe postari pe acest blog. Va rog sa ma intelegeti si va multumesc de intelegere. Va doresc binecuvantarea Domnului si calauzirea Duhului Sfant in intelegerea adevarurilor de care avem atat de mare nevoie pe calea mantuirii.
Cu stima, Lori Balogh
‘’Si daca nu a fost abrogata, nu mai este nevoie sa fie reiterata. Am mai amintit lucrul acesta, dar se pare ca nu vreti sa tineti cont de el. Porunca a patra nu a fost abrogata nici de Domnul Iisus, nici de apostoli. Deci ramane valabila.’’
Legea VT, nu a fost abrogata, ci a fost implinita. Am citit ce anume ati scris, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate afirmatiile pe care le faceti. Biblia ne subliniaza faptul ca neamurile nu cunosteau poruncile Lui Dumnezeu (Ps.147:19,20; Rom.2:14). Prin urmare, de unde stiau neamurile ca trebuie sa tina sabatul, daca lor nu le-au spus nimeni nimic? Dupa Fapte 18:6, sabatul nu mai este mentionat in scrierile lui Pavel. Ca sa se respecte ceva, trebuie sa ni se spuna, trebuie sa cunoastem ce anume trebuie sa respectam. Eu spre exemplu, nu pot sa respect ceva ce nu cunosc.
‘’Alti comentatori afirma ca e vorba de seara primei zile a saptamanii. Dar chiar daca nu am tine cont de acest amanunt, fie ca e vorba de sambata seara, fie de duminica seara, un lucru e cert: crestinii primului secol „frangeau painea” nu doar in cadrul serviciilor divine. Fapte 2,46’’
Trebuie sa fim onesti cu textul biblic. In Fapte 2:46, primii crestini au fost iudei. In prima cuvantare a lui Petru citim asa: Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea!… pe Omul acesta, dat în mâinile voastre – Fapte 2:22,23. Clar ca Petru s-a adresat iudeilor.
In Fapte 20:7, Pavel si echipa lui se aflau printer neamuri. V.6, au plecat din Filipi si au mers in Troa, unde au stat 7 zile, pentru a putea participa la frangerea painii. Reiese clar din v.7 ca crestinii aveau obiceiul sa se adune laolalta in prima zi a saptamanii pentru a tine Cina Domnului. E un adevar biblic.
‘’Da, aveti dreptate. Avem deplina libertate sa facem ce vrem, dar nu cu un „asa zice Domnul”!’’
Nu am afirmat nicaieri ca un credincios calauzit de Duhul face ce vrea. Afirmatia a fost strict pe Romani 14.
‘’Nu exista un Dumnezeu al VT si altul al NT. Nu exista o moralitate ceruta de Dumnezeu inainte de Sinai, alta dupa Sinai si alta dupa Christos. Daca s-ar intampla lucrul acesta, la judecata finala dupa care Lege ii va judeca Dumnezeu pe oamenii din diferite perioade?’’
Dumnezeu S-a revelat progreziv. Daca la inceput Dumnezeu a ingaduit casatoria intre rudele de gradul 1, observam asta chiar si la Avraam, mai tarziu observam ca acest lucru este condamnat. Asta inseamna ca era alt Dumnezeu la inceput? Nu, ci inseamna ca El S-a revelat progresiv. Din acest motiv, Legea a fost doar un indrumator spre Cristos (Gal.3:24,25).
‘’nu e suficient sa ni se spuna sa iubim. Iubirea trebuie explicata, caci altfel o manifestam dupa propiul nostru plac si nu dupa voia lui Dumnezeu.’’
Explicata cum, prin tinerea sabatului? De fapt, Pavel vorbeste despre o calauzire care nu se afla sub Lege (Gal.5:18).
De fapt: Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi – Rom.13:9.
Exact cum va explicam, DRAGOSTEA CUPRINDE decalogul. Il acopera din toate partile. Pune stapanire asupra lui.Este peste el.
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii – Rom.13:10.
Mai clar de atat, nu se poate.
Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste – Gal.5:6.
Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi – Gal.5:14.
„Eu aici inteleg altfel. Tot ce a trebuit din VT, a fost reiterat in NT, se pare ca sabatul nu a fost reiterat.”
Stiati ca o lege care nu a fost abrogata ramane valabila? Si daca nu a fost abrogata, nu mai este nevoie sa fie reiterata. Am mai amintit lucrul acesta, dar se pare ca nu vreti sa tineti cont de el. Porunca a patra nu a fost abrogata nici de Domnul Iisus, nici de apostoli. Deci ramane valabila. Dovada este ca toti crestinii primului secol au pazit Sabatul zilei a saptea, nu prima zi a saptamanii. Unor credinciosi care tin Sabatul nu mai trebuie sa le poruncesti sa-l pazeasca. Da, era nevoie de o reforma in ceea ce priveste felul cum doreste Dumnezeu sa fie pazit Sabatul. Si aceasta reforma a facut-o Iisus.
„Observam in Fapte 20:7, cum Pavel randuia Biserica dintre neamuri sa se adune Duminica pentru predica si frangerea painii. Nu e vorba de nicio porunca omeneasca, ci de un adevar biblic.”
Fapte 20,7 poate fi inteles in doua feluri. Dupa felul de calcul al evreilor, sambata seara face parte din prima zi a saptamanii, deci ar fi vorba de sambata seara. Alti comentatori afirma ca e vorba de seara primei zile a saptamanii. Dar chiar daca nu am tine cont de acest amanunt, fie ca e vorba de sambata seara, fie de duminica seara, un lucru e cert: crestinii primului secol „frangeau painea” nu doar in cadrul serviciilor divine. Fapte 2,46: „Toti impreuna erau nelipsiti de la templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima.” Nu transformati intalnirile ocazionale ale lui Pavel cu biserica, chiar si in zile de duminica, in argumente ca prima zi a saptamanii era pazita de primii crestini. Este o lipsa de simt istoric si biblic sa vorbesti de duminica ca zi a Domnului in primul secol. Da, incepand cu secolul al II-lea au inceput compromisurile, fiind pazite in paralel ambele zile, pentru ca in final, in secolul al IV-lea sa se statorniecasca pazirea primei zile a saptamanii.
„Repet, in Cristos avem libertatea sa tinem ce zi dorim. ”
Da, aveti dreptate. Avem deplina libertate sa facem ce vrem, dar nu cu un „asa zice Domnul”! „Neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli” ( 1 Samuel 15,23 )
„Sabatul a fost un semn intre Dumnezeu si copiii lui Israel, NU Biserica (Exod 31:12,13; Ezechiel 20:10-12). Sabatul trebuia pazit doar de copiii lui Israel, ei si urmasii lor (Exod 31:16). Vechiul legamant a fost incheiat de Dumnezeu doar cu copiii lui Israel (Deu.5:2).”
Poporul Israel a fost biserica lui Dumnezeu din timpurile VT. Daca ar fi adevarat ca Sabatul era doar pentru poporul evreu, cum explicati Isaia 56,6.7: „Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umplea de veselie in Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” ?
Observ o ruptura pe care multi crestini o fac in mod artificial intre Scripturile VT si cele ale NT. Este un fel de marcionism. Eu nu vad o ruptura intre testamente, ci o continuitate. Iar inelul de legatura intre VT si NT este Christos. Nu exista un Dumnezeu al VT si altul al NT. Nu exista o moralitate ceruta de Dumnezeu inainte de Sinai, alta dupa Sinai si alta dupa Christos. Daca s-ar intampla lucrul acesta, la judecata finala dupa care Lege ii va judeca Dumnezeu pe oamenii din diferite perioade?
Ne place sa spunem ca noi ne conducem dupa „Legea iubirii”, insa in conditiile pacatului in care inca traim, iubirea trebuie explicata. Omului care are natura pacatoasa, chiar daca e „mort fatza de Lege”, este inca ispitit sa calce pe „aratura”. Acestui om trebuie sa i se spuna cum sa iubeasca, ce sa faca si ce sa nu faca pentru a dovedi dragostea fatza de Dumnezeu si fatza de semenii sai. El poate crede sincer ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar in acelasi timp nu isi composteaza biletul cand urca in tarmvai sau nu-si plateste darile la stat. Repet, in conditiile in care „toata lumea zace in cel rau” ( 1 Ioan 5,19 ) nu e suficient sa ni se spuna sa iubim. Iubirea trebuie explicata, caci altfel o manifestam dupa propiul nostru plac si nu dupa voia lui Dumnezeu.
‘’Prin urmare, voi inceta polemica cu dvs. pe tema Sabatului, nu din lipsa de argumente, ci din motivul amintit mai sus’’
Va respect decizia. Nu as numi chiar polemica, in fond, sun bune si aceste discutii interconfesionale.
‘’Totusi nu gasesc nicio porunca de la El, nici de la vreun apostol, ca ziua de odihna ar fi trebuit schimbata.’’
Eu aici inteleg altfel. Tot ce a trebuit din VT, a fost reiterat in NT, se pare ca sabatul nu a fost reiterat.
‘’Doresc sa va spun ca, in urma discutiei cu dvs. pe tema Sabatului, nu doar ca nu ati reusit sa ma convingeti ca trebuie serbata duminica ca zi de odihna si inchinare, ci convingerea ca Sabatul zilei a saptea este adevarata zi de odihna, „Sabatul Domnului”, a devenit mai puternica.’’
Scopul acestor discutii nu sunt pentru a convinge pe cineva. Eu gandesc ca si Pavel, daca cineva doreste sa tina o anumita zi, foarte bine, pentru altul, toate zilele sunt la fel (Rom.14).
‘’Apostolul Ioan scrie: „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus.” ( 1 Ioan 2,6 ) Si atunci ma intreb: Cum s-a raportat Domnul Iisus la Porunca a patra, referitoare la ziua de odihna?’’
Era si normal sa tina sabatul, evreu fiind nascut sub Lege. Chiar El a spus ca a venit sa implineasca Legea si a implinit-o. Insa nu la asta se refera 1 Ioan 2:6. Nu se fac doctrine in baza unor naratiuni ‘’ Evangheliile sunt pline de dovezi ca Iisus, „dupa obiceiul Sau”, in Sabat participa la serviciile divine din sinagoga( Luca 4,16 ).’’
Domnul Isus a trasformat apa in vin, facem o dictrina si din acest fapt? Cum a trait Isus? In smerenie, ascultare etc. Sa privim la marea trimitere:
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin – Matei 28:19,20.
Domnul Isus spune lamurit, sa pazim tot ce ne-a poruncit. A poruncit cumva Bisericii ‘’paziti Sabatele Mele’’, asa cum intalnim in VT? Bineinteles ca nu.
‘’E frumos sa ne amintim de invierea Sa intr-o zi de duminica, dar atata vreme cat nu exista nicio porunca de la El ca sa fie schimbat Sabatul, nu am niciun motiv sa ignor porunca lui Dumnezeu in favoarea unei porunci omeneasti.’’
Dar sabatul nu a fost schimbat cu Duminica. Repet, in Cristos avem libertatea sa tinem ce zi dorim. Ilustratia din Rom.7, ne indica clar faptul ca cel nascut din nou este mort fata de Legea care ii spunea sa nu pofteasca si e al altuia. Pavel cand a spus in Fapte 18:6, ca se va duce la neamuri, nu a mai intrat in Sinagoga pentru al marturisi pe Isus. Observam in Fapte 20:7, cum Pavel randuia Biserica dintre neamuri sa se adune Duminica pentru predica si frangerea painii. Nu e vorba de nicio porunca omeneasca, ci de un adevar biblic.
Frate Elvis,
Timpul imi este foarte limitat si nu pot raspunde pe larg la problemele ridicate de dvs. De fapt, cea mai mare parte a raspunsurilor pe care le pot oferi pe tema Sabatului si a Legii lui Dumnezeu se regasesc in materialele postate deja pe aceasta tema la sectiunea „Doctrine biblice”/„Ziua de odihna”. Insa dvs. mi-ati spus deja ca acestea nu v-au convins. Si daca aceste argumente nu au fost suficient de convingatoare, nu cred ca pot adauga ceva in plus. Cineva spunea ca „pentru cel care crede, are o mie de argumente; pentru cel care nu crede, nu are niciun argument.” Prin urmare, voi inceta polemica cu dvs. pe tema Sabatului, nu din lipsa de argumente, ci din motivul amintit mai sus.
Doresc sa va spun ca, in urma discutiei cu dvs. pe tema Sabatului, nu doar ca nu ati reusit sa ma convingeti ca trebuie serbata duminica ca zi de odihna si inchinare, ci convingerea ca Sabatul zilei a saptea este adevarata zi de odihna, „Sabatul Domnului”, a devenit mai puternica. Pentru mine, ca pentru multi alti crestini de altfel, singurul model de vietuire si invatatura este Domnul Iisus. Cand am dubii sau nu inteleg ceva din doctrina biblica, ma uit la El, la viata Sa, la invatatura Sa.
Apostolul Ioan scrie: „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus.” ( 1 Ioan 2,6 ) Si atunci ma intreb: Cum s-a raportat Domnul Iisus la Porunca a patra, referitoare la ziua de odihna? A pazit El duminica sau alta zi? Nicidecum! El a pazit Sabatul. Evangheliile sunt pline de dovezi ca Iisus, „dupa obiceiul Sau”, in Sabat participa la serviciile divine din sinagoga( Luca 4,16 ).
Veti spune ca Iisus era evreu si de aceea serba Sabatul. Din cate am vazut in viata Sa, Domnul Iisus era nonconformist. Pentru El conta infinit mai mult sa implineasca voia Tatalui decat sa fie pe placul contemporanilor Sai. Daca El ar fi intentionat sa schimbe ziua de odihna stabilita la Creatiune, El ar fi facut-o. Totusi nu gasesc nicio porunca de la El, nici de la vreun apostol, ca ziua de odihna ar fi trebuit schimbata. Ganditi-va numai la un singur lucru: Ce tulburari au aparut in biserica din partea evreilor doar la ideea renuntarii la circumciziune. Dar daca Iisus sau vreunul dintre apostoli ar fi indraznit sa schimbe Sabatul? Ce tulburari s-ar fi produs! Si totusi Biblia nu consemneaza nimic de genul acesta, fapt ce demonstreaza ca nici vorba sa se puna problema schimbarii Sabatului.
E frumos sa ne amintim de invierea Sa intr-o zi de duminica, dar atata vreme cat nu exista nicio porunca de la El ca sa fie schimbat Sabatul, nu am niciun motiv sa ignor porunca lui Dumnezeu in favoarea unei porunci omeneasti. El Insusi ne-a avertizat: „Degeaba ma cinstesc ei invatand ca invataturi niste porunci omenesti” ( Matei 15,9 ). Schimbarea zilei de odiha din Sabat in duminica este o porunca omeneasca, „un rasad” pe care nu l-a sadit Tatal si care va fi smuls din radacina la revenirea Mantuitorului ( Matei 15,13 ). Istoria Bisericii crestine din primele secole ne arata clar ca in primul secol crestinii pazeau Sabatul. Abia in secolul al doilea, din ratiuni omenesti, a inceput sa se faca trecerea subtila de la Sabat la prima zi a saptamanii, confirmata apoi de decretul lui Constantin si conciliile bisericesti ulterioare.
Da, Mantuitorul a facut unele lucrari in Sabat, insa aceste lucrari fac parte din intentia Creatorului cu privire la aceasta zi. El a facut o reforma a Sabatului, asa cum ar trebui sa o faca multi crestini, chiar dintre cei care pretind ca il pazesc. Dar EL NU A DESFIINTAT SABATUL, asa cum Il acuzau fariseii. El doar a „dezlegat” aceasta zi de „molozul” poruncilor rabinice care faceau din Sabat, in loc de o zi a bucuriei, o zi plina de restrictii.
In ce priveste unele texte din epistolele lui Pavel cu privire la Lege, sa luam aminte la cele scrise de Petru, care il cunostea bine pe Pavel si scrierile sale: „Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si prea iubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui, ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte scripturi, spre pierzarea lor.” ( 2 Petru 3,15.16 )
Am putea continua discutia la nesfarsit, caci as avea multe de comentat la afirmatiile dvs. legate de Sabat, afirmatiile apostolului Pavel despre Lege, „Sabatul Domnului” vs. „sabatele voastre”, istoria pazirii duminicii, „semnul fiarei”, etc. Ma opresc insa aici, caci misiunea mea nu este sa inving pe nimeni, demonstrand superioritatea crezului meu, nici sa conving pe nimeni, caci aceasta este lucrarea exclusiva a Duhului Sfant. Eu asa cred, pe baza studiului Cuvantului lui Dumnezeu, si incredintarea pe care o am este puternica. In final, ma alatur memorabilelor cuvinte rostite de Luther inaintea Dietei: „Aici stau! Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Cu stima, Lori Balogh
Sebastian,
‘’Mai sunt câteva explicații biblice la întrebarea dvs : “Unde citim in Biblie ca Dumnezeu Se odihneste in fiecare sabat, impreuna cu toate fiintele ceresti?”
Dar mă gândesc că sunt mai greu de înțeles.’’
Or fi, dar sa nu uitam ca nici un verset biblic nu poate anula alt verset biblic. Daca o interpretare biblica creaza tensiuni intre versete, inseamna ca interpretarea respective nu este corecta.
Expresia ‘’Sabatele Mele’’, nu inseamna ca Dumnezeu se odihneste in fiecare sabat de la creatie incoace, cum nici nu inseamna ca El ar obosi. Ci inseamna ca Dumnezeu a facut sabatul, altfel, ar intra in contradictie cu:
Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez – Ioan.5:17.
Acest fapt il observam in fiecare secunda din viata noastra si a intregului Univers. Dumnezeu lucreaza conform planului Sau, nimic nu trece neobservat.
‘’Dacă Dumnezeu a creat Sabatul doar pentru oameni și Dumnezeu și ființele cerești nu țin Sabatul, ar trebui să se refere la ziua de odihnă săptămânală ca “Sabatul vostru”’’
Pai chiar spune: Sabatul a fost făcut pentru om – Marcu 2:27.
Vezi si afirmatiile pastorului Adventist Necula, unde spune cu subiect si predicat, ca nimeni nu tine acum sabatul in cer:
Vezi dovada pe youtube, la emisiunea: De la Sabat la prima zi a săptămânii – Ediție Specială, de la min1:48:50.
Ok, te invit sa abordam altfel problema. Daca sabatul ar fi universal, sa presupunem ca Dumnezeu si toate creaturile ceresti ar tine sabatul saptamanal… de ce saptamanal? De ce raportam noi cerul l-a ce este pe pamant?
Tu ti cont de fusul orar, determinat de longitudine? Daca la poli se intalnesc toate meridianele longitudinale, unde nu exista un fus orar determinat, Antarctica fiind singurul continent fara fus orar. Restul continentelor au un fus orar, adica, se incadreaza la o portiune din suprafata globului pamantesc cuprinsa intre doua meridian ale caror longitudine difera cu 15 grade.
Asta ar insemna ca in ziua a 7-a, atunci cand Dumnezeu S-a odihnit (calculat dupa meridianul evreiesc), altii au si trecut de sabat sau altii asteapta sa intre in sabat. Ori Dumnezeu nu S-a odihnit consecutiv pentru fiecare meridian in parte sau, la poli nu exista permanent seara pentru a determina inceputul si sfarsitul sabatului. Asadar, notiunea de sabat universal implica neaparat notiunea unui pamant plat… altfel nu se poate.
‘’În cetatea noului Ierusalim de pe noul pământ, Dumnezeu își va așeza reședința și tronul împărătesc. Sabatul va fi respectat pe noul pământ (Isaia 66 cu 22-23).’’
Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ZIUA ÎNTÂI – Genesa 1:5.
Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din SEARA ZILEI a noua până în SEARA URMĂTOARE, să prăznuiţi Sabatul vostru – Levitic 23:32.
Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe cari le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice Domnul – Isaia 66:22,23.
Porţile ei nu se vor închide ZIUA, fiindcă în ea nu va mai fi NOAPTE – Apoc. 21:25.
Acolo nu va mai fi NOAPTE. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor – Apoc. 22:5.
De ce te raportezi la timp? Deja ai creat tensiuni intre versetele biblice.
Eternitatea nu se masoara in: astfel, a fost o seara si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai… etc (Genesa cap.1).
Dumnezeu a dat o masura timpului ‘’astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață’’… si tot asa, ori in eternitate sabatul VT, IN LIPSA NORMELOR DE APLICARE, nu mai poate fi masurat dupa textul din Levitic 23:32.
Isaia 66:22-23:
In Isaia avem multe parabole, iar vorbirea este in termenii VT. Profetia din Isaia 66, nu poate primi niciodata o implinire literala.
Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat – Col.2:16.
Mai e valabila sarbatoarea lunii noi? În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat. Nu inseamna ca luna noua si sabatele vor continua sa fie respectate, pentru ca luna noua a trecut deja, iar sabatul este deja perpetuu pentru poporul Lui Dumnezeu (Evrei 4).
Pavel ne prezinta sabatul VT ca fiind o umbra a lucrurilor viitoare. Adevarata odihna este insusi Domnul Nostru Isus Cristos:
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da ODIHNA-Matei 11:28.
Este vorba despre odihna spiritual de care se vor bucura in eternitate toti crestinii mantuiti.
Daca vrei sa ti sabatul acum, cand adevarata odihna in Cristos a fost descoperita, inseamna ca nu ai cunoscut aceasta odihna, desi tanjesti dupa ea. Este ca si cum ai vrea mai degraba sa pastrezi o fotografie spre amintirea cuiva, in timp ce persoana din fotografie se afla chiar langa tine.
Daca ma trimiteti la VT, trebuie sa tineti cont si dumeavoastra de faptul ca Dumnezeu NU a dat Legea S-a tuturor neamurilor, ci doar poporului ales (Deu.7:6; Ps.147:19,20). Sabatul a fost un semn intre Dumnezeu si copiii lui Israel, NU Biserica (Exod 31:12,13; Ezechiel 20:10-12). Sabatul trebuia pazit doar de copiii lui Israel, ei si urmasii lor (Exod 31:16). Vechiul legamant a fost incheiat de Dumnezeu doar cu copiii lui Israel (Deu.5:2). Si nu in ultimul rand, Chiar Pavel subliniaza faptul ca neamurile nu cunosteau Legea Lui Dumnezeu (Rom.2:14).
Eu nu gasesc nici o dovada ca Legea mozaica a fost transferata de Domnul catre Biserica, in forma pe care o gasim descrisa in VT. Oricare argument pe care doriti sa mi-l aduceti, nu trebuie sa intre in contradictie cu versetele prezentate.
‘’Legea iubirii nu e noua!! O gasim pe paginile Pentateucului:
-Deuteronomul 6,5: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau…”
_Leviticul 19,18: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”’’
In Levitic 19:18, citim ca iubirea de aproapele se rasfrangea doar asupra copiiilor lui Israel, nu si catre neamuri. Ori in noua Lege a iubirii, dragostea se rasfrange tuturor neamurilor si trebuie aplicata la intensitatea, cum ne-a iubit Isus. In plus, noua Lege a dragostei, cuprinde si iubirea fata de vrasmas, fapt pe care nu il intalnim in Legea VT. Intr-adevar, este o porunca noua si chiar intrece cele zece porunci.
‘’De acord! Nici eu nu apar legalismul. Dar nu apar nici neascultarea de Dumnezeu in numele iubirii! Daca nu il fur pe aproapele meu pentru ca il iubesc, pot oare sa-L iubesc pe Dumnezeu daca nu ascult de porunca Lui?’’
Pai tocmai asta e porunca Lui Dumnezeu in NT, DRAGOSTEA FATA DE EL SI FATA DE SEMENI (Matei 22:37-40). Si astfel dragostea care a fost turnata in inimile noastre prin Duhul (Rom.5:5), este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul – 1 Cor.13:4-7.
In 1 Corinteni 13, ni se spune lamurit ce inseamna adevarata ascultarea de poruncile Domnului.
Dumnezeu S-a revelat progresiv. Tinta poruncii din VT, a fost DRAGOSTEA (1 Tim.1:5), pe care o gasim descrisa in NT. Dragostea nu va pieri niciodata (1 Cor.13:8). Totul are un sfarsit, nu si dragostea. Repet:
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii – Rom.13:10.
Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii – Col.3:14.
‘’De acord! Insa, daca vrem sa fim consecventi, trebuie sa aplicam cele afirmate de dvs. la TOATA Legea, inclusiv la Sabat.’’
De ce nu tin sabatul, v-am scris deja in introduerea acestei postari. Conform VT, Legea mozaica a fost data doar copiiilor lui Israel.
‘’Daca Legea morala nu era cunoscuta inainte de Sinai, ma intreb:
– De unde stia Iosif ca adultarul era un pacat, refuzand sa se culce cu sotia lui Potifar?
– De unde stia Abimelec ca ar fi fost un pacat sa o ia pe Sara de sotie?
– De unde cunostea Avraam „Calea Domnului, facand ce este drept si bine” ( Geneza 18,19 )?…’’
Sabatul saptamanal ne-a prefigurat odihna mantuirii (Evrei 4). Odihna adevarata a celui nascut din nou este insusi Domnul Isus. Vorbim deja despre o odihna peretua.
Avem dovezi biblice in care ni se spune cu subiect si predicat ca Legea a fost data pentru prima oara copiiilor lui Israel, prin Moise (Neemia 9:14; Ezechiel 20:10-12; Ioan 1:17).
Intrebarea este foarte corecta, de unde stiau toti aceia din VT, pe care i-ati prezentat, ce este pacat si ce nu este pacat sau, ce este bine si ce nu este bine. Raspunsul in gasim in Genesa 3:22:
Domnul Dumnezeu a zis: Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.
Asadar, dupa cadere, omul a stiut ce este pacat si ce nu este pacat.
‘’Argumentul dvs. nu sta nicicum. Pavel indeamna ca in prima zi a saptamanii sa se stranga ajutoarele pentru cei saraci, nu sa se tina servicii divine…’’
Nu sta pentru ca asa considerati dumneavoastra sa nu stea? Observ ca nu ati amintit nimic despre Fapte 7:20, in care Biserica s-a aduna Duminica cu SCOPUL de a frange painea. Pavel avea un scop bine determinat. Vorbim de euharistie si predica.
‘’In Antiohia, Pavel a predicat in Sabat ( Fapte 13,42-44 ). In Filipi, desi nu exista o sinagoga, Pavel si cei cativa credinciosi au cautat un loc retras in Sabat pentru a se inchina ( Fapte16,13 ). In Tesalonic, Pavel „dupa obiceiul sau” a participat la serviciile divine in Sabat ( Fapte 17, 2 ) In Corint, timp de un an si jumatate „vorbea in sinagoga in fiecare Sabat” ( Fapte 18,4 )
Si nu ati amintit nici de faptul ca, Domnul a inviat intr-o zi de Duminica (Matei 28:1-7). S-a aratat ucenicilor intr-o zi de Duminica (Ioan 20:19-28). Duhul Sfant S-a coborat tot intr-o zi de Duminica (Fapte 2:1-3).’’
Sa le luam pe rand. In Antiohia (Fapte 13). Pavel nu s-a dus la Sinagoga in sabat pentru edificare, ci SCOPUL sau a fost sa propovaduiasca Evanghelia. Trebuie sa recunoastem faptul ca Biserica dintre neamuri, fiind la inceput, nu avea inca un loc in care sa se adune. Aproape in fiecare cetate unde era o comunitate de evrei, exista si o sinagoga. Sinagoga fiind deschisa sambata, logic ca acolo se adunau si neamurile, impreuna cu evreii. Dar nu putem face o doctrina dintr-o naratiune. A fost o practica provizorie.
Fapte 13:16. Cui s-a adresat Pavel, neamurilor sau evreilor? Observam ca Pavel s-a adresat evreilor. Si mai jos citim cum el iL propovaduieste pe Isus.
Filipi (Fapte 16:13), citim asa: În ziua Sabatului, am ieşit pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune…
In Filipi nu exista numarul necesar de evrei pentru a forma o sinagoga, dar ei aveau totusi un anumit loc de rugaciune ‘’ lângă un râu’’. Chiar se consemneaza acest fapt: ‘’unde credeam că se află un loc de rugăciune’’.
Lidia era o prozelita, abia dupa ce Pavel iL propovaduieste pe Isus, ea se boteaza si devine crestina.
Tesalonic (Fapte 17:2). Acelasi model:
Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Hristosul – Fapte 17:2,3.
Observam ca Pavel iL propovaduia pe Isus evreilor, dovedindu-le ca El este Cristosul. Scopul lui Pavel era sa-L propovaduiasca pe Isus poporului sau. Se pare ca doar neamurile ii dau crezere (v.4). Iudeii nu au crezut (V.5).
Corintul, Biserica de sufet a lui Pavel (Fapte 18:4). Acelasi principiu. Scoateti din context textul biblic. In v.5, observam cum Pavel iL propovaduia pe Isus evreilor din Corint:
Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri – Fapte 18:6.
Dupa ce evreii l-au batjocorit, Pavel se declara curat, adica impacat, si din acel moment, nu a mai propovaduit Evangelia iudeilor. Sabatul nu mai este mentionat niciodata dupa acel episode in scrierile lui Pavel, cu exceptia din Coloseni 2:16, unde si acolo se mentioneaza faptul, ca sa nu fim judecati daca NU tinem sabatul.
Dragă Elvis,
Mai sunt câteva explicații biblice la întrebarea dvs : “Unde citim in Biblie ca Dumnezeu Se odihneste in fiecare sabat, impreuna cu toate fiintele ceresti?”
Dar mă gândesc că sunt mai greu de înțeles.
Dumnezeu numește zilele de odihnă săptămânale ca fiind “Sabatele Mele” (Ezechiel 20 cu 12,20) sau “Sabatele Domnului” (Levitic 23). Dacă Dumnezeu a creat Sabatul doar pentru oameni și Dumnezeu și ființele cerești nu țin Sabatul, ar trebui să se refere la ziua de odihnă săptămânală ca “Sabatul vostru” întocmai ca zilele de Sabat ceremoniale anuale din Levitic 23. Sabatul zilei a șaptea este proprietatea lui Dumnezeu și Dumnezeu are grijă de el pentru că l-a binecuvântat și l-a sfințit. Întâi în mijlocul Trinității, apoi pentru ființele cerești și la urmă pentru oameni. Cred că înainte de orice început, Dumnezeu Tatăl a binecuvântat Sabatul pentru a fi împreună cu Dumnezeu Fiul și Duhul Sfânt. La fel, Dumnezeu Fiul și Duhul Sfânt au binecuvântat și sfințit Sabatul pentru a fi împreună cu Dumnezeu Tatăl. La sfârșitul creației pământului, Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit Sabatul pentru a fi împreună cu oamenii (Geneza 2, 1-3). Tot așa, Dumnezeu cere ca oamenii să binecuvânteze și să sfințească Sabatul pentru a fi împreună cu Dumnezeu (Ezechiel 20,12 și 20). Este o copie a modelului ceresc.
În cetatea noului Ierusalim de pe noul pământ, Dumnezeu își va așeza reședința și tronul împărătesc. Sabatul va fi respectat pe noul pământ (Isaia 66 cu 22-23). Dumnezeu se va odihni în Sabat la sfârșitul creației noului pământ. Ce rost are atunci ținerea duminicii dacă în final se va ajunge din nou la Sabat?
Pacea și speranța să fie în inima dvs!
Ati afirmat: „Nu gasesc nicaieri in Biblie vreun mesaj explicit sau chiar implicit, in care sa-mi arate ca Biserica trebuie sa tina sabatul, petru ca de fapt aici e problema.”
Dar Scripturile VT nu reprezinta un argument suficient? Domnul Iisus si apostolii s-au bazat pe VT cand au pus bazele Bisericii. Nu credeti ca o lege, care nu a fost abrogata in NT, ramane valabila?
Ceea ce scrie Iacov despre Legea morala ( Decalog ) in cap. 1, 22-25 si 2,10-12, fara sa mai amintesc de scrierile lui Pavel, sunt mesaje explicite cu privire la valabilitatea Decalogului si in NT, implicit a Sabatului.
Ati afirmat: „Noua Lege a iubirii (Ioan 13:34), cuprinde Legea morala si chiar o intrece.”
Legea iubirii nu e noua!! O gasim pe paginile Pentateucului:
-Deuteronomul 6,5: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau…”
_Leviticul 19,18: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
Ceea ce e nou este Modelul: Domnul Iisus. Nu vad cum esenta Legii morale poate intrece Legea insasi!?!?
Ati afirmat: „A tine punctual Legea VT, se numeste legalism. Nu il fur pe aproapele meu, nu pentru ca asa imi spune Legea, ci pentru ca il iubesc.”
De acord! Nici eu nu apar legalismul. Dar nu apar nici neascultarea de Dumnezeu in numele iubirii! Daca nu il fur pe aproapele meu pentru ca il iubesc, pot oare sa-L iubesc pe Dumnezeu daca nu ascult de porunca Lui? „Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. ( 1 Ioan 5,2.3 )
Ati afirmat: „De fapt Domnul Isus ridica Legea VT la un standart mult mai inalt.”
De acord! Insa, daca vrem sa fim consecventi, trebuie sa aplicam cele afirmate de dvs. la TOATA Legea, inclusiv la Sabat. Pe timpul Domnului Iisus Sabatul fusese ingradit cu nenumarate porunci omenesti, care l-au transformat intr-o corvoada greu de suportat. Cunoastem ce reguli stabileau rabinii cu privire la Sabat: sa nu scuipi, caci asta inseamna ca uzi pamantul; sa nu porti batista, caci asta inseamna sa porti poveri; sa nu mergi mai mult decat „un drum in ziua Sabatului”, etc. Mantuitorul a readus Sabatul la scopul initial pentru care a fost lasat de Creator, invatandu-ne ca este nu doar permis, ci chiar indicat sa facem bine in Sabat, pe langa inchinarea care I se cuvine Domnului in particular si in Casa de Rugaciune.
Ati afirmat: „Nu sunt de acord cu faptul ca Legea ar fi fost data inca de la creatie. Biblia nu mentioneaza asa ceva, din contra, Pavel afirma ca pacatul a fost inainte de darea Legii.”
Daca Legea morala nu era cunoscuta inainte de Sinai, ma intreb:
– De unde stia Iosif ca adultarul era un pacat, refuzand sa se culce cu sotia lui Potifar?
– De unde stia Abimelec ca ar fi fost un pacat sa o ia pe Sara de sotie?
– De unde cunostea Avraam „Calea Domnului, facand ce este drept si bine” ( Geneza 18,19 )? De unde notiunile de bine si rau in absenta unei Legi morale? Ce este „Calea Domnului”?
– Pe ce baza a constatat Dumnezeu ca „rautatea omului era mare pe pamant si toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau”? ( Geneza 6,5 ) Ca sa afirmi despre cine ca este rau, trebuie sa existe un standard moral, nu?
– La fel se pune problema pedepsirii locuitorilor din Sodoma si Gomora: pe ce baza afirma Avraam ca unii oameni sunt buni si altii rai?
Si exemplele pot continua. Biblia ne ofera ( pentru cine vrea sa inteleaga! ) suficiente dovezi ca oamenii care au trait inainte de Sinai aveau norme morale. Cat priveste Sabatul inainte de Sinai, o intrebare: De unde ciclul saptamanal, care era cunoscut de antediluvieni, daca nu ar exista Sabatul?
Ati afirmat: „In 1 Cor.16:1, observam cum Pavel randuieste Biserica din Corint sa tina serviciul divin in prima zi a saptamanii, asa cum randuise si Bisericilor din Galatia.”
Argumentul dvs. nu sta nicicum. Pavel indeamna ca in prima zi a saptamanii sa se stranga ajutoarele pentru cei saraci, nu sa se tina servicii divine. Aceste erau tinute de Pavel si primii crestini ( sec. I ) in Sabat, nu duminica. In prima zi a saptamanii erau intalniri ocazionale, nu de inchinare regulata, asa cum sunt in Sabat. In Antiohia, Pavel a predicat in Sabat ( Fapte 13,42-44 ). In Filipi, desi nu exista o sinagoga, Pavel si cei cativa credinciosi au cautat un loc retras in Sabat pentru a se inchina ( Fapte16,13 ). In Tesalonic, Pavel „dupa obiceiul sau” a participat la serviciile divine in Sabat ( Fapte 17, 2 ) In Corint, timp de un an si jumatate „vorbea in sinagoga in fiecare Sabat” ( Fapte 18,4 )
Daca Domnul a inviat intr-o zi de duminica, acesta este un argument pentru a schimba porunca lui Dumnezeu? A poruncit El sa calcam Sabatul pentru a pazi duminica in amintirea invierii Sale? Eu nu am gasit nicio porunca de felul acesta, nici din partea lui Iisus, nici a apostolilor. Dimpotriva, faptul ca Domnul S-a odihnit de lucrarea Sa intr-o zi de Sabat, in mormant, la fel cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrarea Lui la sfarsitul Creatiei, este pentru mine un argument ca Legea, inclusiv Sabatul zilei a saptea, nu se schimba dupa cum vrea omul. „Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti.” „Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina.” ( Matei 15,9.13 )
Nu citez doar textele care m-ar avantaja, insa, nu gasesc nicaieri in Biblie vreun mesaj explicit sau chiar implicit, in care sa-mi arate ca Biserica trebuie sa tina sabatul, petru ca de fapt aici e problema.
Este adevarat, Isus ii citeaza tanarului bogat din decalog, dar de ce? Tanarul il numeste pe Isus ‘’Bunule invatator’’. Observam ca acel tanar nu stia cine e Isus. Pentru a pune la incercare credinta tanarului, Isus ii raspunde:
Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu – Marcu 10:18.
Tanarul bogat nu era pregatit sa il accepte pe Isus ca fiind Dumnezeu si Mantuitor. In opinia lui, trebuia sa faca ceva pentru a mosteni viata vesnica.
In aceste conditii, Domnul Isus i-a reamintit tanarului bogat despre cele zece porunci, pentru a produce in el convingerea ca este pacatos si are nevoie de iertare.
Nu prin vanzarea averilor sale ar fi fost mantuit. Isus nu a spus asta. Exista o singura cale de mantuire, doar prin credinta in El, ca Dumnezeu Intrupat. Dar pentru a fi mantuit, acel tanar trebuia sa recunoasca ca este pacatos, pentru ca asta este rolul Legii (Rom.3:20).
Insa, tanarul bogat ii raspunde Domnului ca el a pazit totul cu grija… si totusi, Isus ii spune ca nu e suficient. Observam ca pazirea poruncilor ‘’cu grija’’, nu l-au ajutat absolut deloc pe acel tanar, doar credinta in Isus, daca l-ar fi urmat.
Nu faptele fac credinta vie, ci o credinta vie va produce fapte bune.
‘’A crede in Fiul lui Dumnezeu si jerfa Sa nu inseamna sa nu ascultam de voia lui Dumnezeu exprimata in Legea morala.’’
Pai asta tot incerc sa explic. Noua Lege a iubirii (Ioan 13:34), cuprinde Legea morala si chiar o intrece. Spre exemplu, Pavel subliniaza:
Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.
De fapt: Să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii – Rom.13:8-10.
Pavel citeaza din decalog si afirma ca dragostea este implinirea reala a Legiii. Cine iubeste cu adevarat, nu o sa-si minta aproapele, nu o sa-l fure etc. In adevar, Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută – 1 Timotei 1:5.
A tine punctual Legea VT, se numeste legalism. Nu il fur pe aproapele meu, nu pentru ca asa imi spune Legea, ci pentru ca il iubesc.
‘’Acel „dar Eu va spun” repetat de Iisus in predica Sa nu inseamna nicidecum o negare a Legii VT, ci o intarire a ei.’’
Nu am afirmat niciodata ca Domnul Isus ar fi negat Legea VT. Pavel subliniaza in Rom. 7:12, Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. Dar pana cand tine aceasta Lege? Conform Rom.7:1, Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el. Deci, Legea isi face lucrarea, insa, dupa ce omul moare in Cristos, nu mai este sub autoritatea Legii care ii spunea sa nu pofteasca (Gal:3:25). Acum cel nascut din nou e al altuia (Rom.7:4), fiind mort fata de Legea care ii spunea sa nu pofteasca.
Din acest motiv am afirmat ca pazesc poruncile asa cum sunt revelate in NT. Cat despre ‘’Aţi auzit că s-a zis celor din vechime/ Dar Eu vă spun’’, e impropriu spus ca ar fi o intarire a Legii VT. De fapt Domnul Isus ridica Legea VT la un standart mult mai inalt, ex: daca ar fi sa respect Legea doar asa cum a fost ea revelata in VT, nu mi-ar spune absolut de loc sa imi iubesc vrasmasul (Matei 5:44). Legea VT nu vorbeste si nu ne invata sa ne iubim vrasmasii.
Nu sunt de acord cu faptul ca Legea ar fi fost data inca de la creatie. Biblia nu mentioneaza asa ceva, din contra, Pavel afirma ca pacatul a fost inainte de darea Legii:
Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină – Romani 5:13,14.
Tocmai ce ati afirmat in ultimul comentariu ca inainte de cadere nu era nevoie de porunci de felul acesta, va citez:
‘’Inainte de caderea omului si dupa incheierea luptei dintre bine si rau, in Imparatia lui Dumnezeu, nu era nevoie si nu va mai fi nevoie de porunci de felul acesta…’’
Continuam.
‘’Si ce rost ar fi avut sfintirea Sabatului, daca nu ar fi existat oameni care sa sfinteasca Sabatul?’’
A sfitit sabatul nu inseamna ca l-a legiferat in Genesa, ci inseamna ca a consfintit o zi in care noi sa intelegem ca si-a terminat lucrarea de creatie.
‘’Am o intrebare pentru dvs.: Paziti duminica? De ce? Care este ratiunea pentru care o faceti?’’
Da o pazesc. De ce o pazesc? Unde imi spune mie Pavel (apostolul neamurilor) sa tin sabatul? Din contra, gasesc in NT cum Pavel RANDUIA Bisericile dintre neamuri sa se intalneasca Duminica.
Cât privește strângerea de ajutoare pentru sfinți, să faceți și voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei – 1 Cor.16:1.
In 1 Cor.16:1, observam cum Pavel randuieste Biserica din Corint sa tina serviciul divin in prima zi a saptamanii, asa cum randuise si Bisericilor din Galatia.
În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții – Fapte 20:7.
In Fapte 20:7, observam o alta randuiala instituita de Pavel pentru Biserica. In prima zi a saptamanii erau adunati laolalta ca sa franga painea. Biserica se aduna Duminica cu SCOPUL de a frange painea. Este vorba de euharistie si predica. Conform versetelor prezentate, vorbim despre serviciul divin, inchinare publica practicata chiar de Pavel.
Si nu in ultimul rand, Domnul a inviat intr-o zi de Duminica (Matei 28:1-7). S-a aratat ucenicilor intr-o zi de Duminica (Ioan 20:19-28). Duhul Sfant S-a coborat tot intr-o zi de Duminica (Fapte 2:1-3).
Pentru Sebastian.
‘’După știința mea, toți țin sabatul în Cer. Dumnezeu Se odihnește, binecuvântează, sfințește și ocrotește viața în fiecare zi de Sabat. Și modelul lui Dumnezeu este urmat de toate ființele cerești.’’
Cand faci astfel de afirmatii, te rog sa prezinti si dovezile biblice. Unde citim in Biblie ca Dumnezeu Se odihneste in fiecare sabat, impreuna cu toate fiintele ceresti? Mai exact, in ce zi a saptamanii se odihneste Dumnezeu in fiecare zi de sabat?
După știința mea, toți țin sabatul în Cer. Dumnezeu Se odihnește, binecuvântează, sfințește și ocrotește viața în fiecare zi de Sabat. Și modelul lui Dumnezeu este urmat de toate ființele cerești. Lucrarea lui Iisus era de a vindeca bolnavii în Sabat când se intalnea cu ei. El arăta milă față de semeni și este în spiritul Sabatului. Dumnezeu nu este implicat într-o muncă pe care omul o face în Sabat și care nu este de ocrotire a vieții, a odihnei și a închinării.
Legătura dintre rugăciunea “Tatăl nostru” și Sabat este foarte strânsă pentru că exprimă realitatea voinței și a Legii morale pe Pământ, precum este în Cer. Porunci ca “Să nu ucizi “, “Să nu furi “, “Să nu comiți adulter“ spiritual, “Să nu depui mărturie mincinoasă”, “Să nu-ți faci chip cioplit” la care să te închini, etc. sunt perfect valabile și în Cer.
Ati afirmat: „SI PORUNCA LUI ESTE SA CREDEM IN FIUL SI SA NE IUBIM UNII PE ALTII, ASA CUM NE-A PORUNCIT ISUS… NIMIC DESPRE DECALOG!”
A crede in Fiul lui Dumnezeu si jerfa Sa nu inseamna sa nu ascultam de voia lui Dumnezeu exprimata in Legea morala. Ati citat foarte bine din afirmatia Mantuitorului si a apostolului Ioan. Dar nu trebuie sa citam doar textele care se potrivesc cu crezul la care deja am aderat. Acelasi Iisus i-a spus unui tanar bogat: „Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.” Care?” I-a zis el. Si Iisus i-a raspuns: „Sa nu ucizi; sa nu preacurvesti; sa nu furi, etc” ( Matei 19, 17-20 ) E clar ca aici Domnul intareste valabilitatea Decalogului, ca manifestare a adevaratei credinte in El. Iar apostolul Iacov, scriind despre credinta moarta, o defineste ca fiind o credinta fara fapte. Care fapte? Tot el clarifica: faptele ascultarii de Legea morala, pe care o numeste „Legea imparateasca” ( Iacov 2,8-14 ) Deci afirmatia „nici urma de Decalog” in NT , chiar si in contextul in care vorbim de credinta in Fiul lui Dumnezeu, nu are niciun sens.
Ati afirmat: „Poruncile le pazesc, nu asa cum au fost ele revelate in VT, ci cum sunt revelate in NT de insusi Domnul ‘’Aţi auzit că s-a zis celor din vechime/ Dar Eu vă spun’’.
Acel „dar Eu va spun” repetat de Iisus in predica Sa nu inseamna nicidecum o negare a Legii VT, ci o intarire a ei. Cititi, va rog, cu atentie ce spune, de exemplu, in legatura cu uciderea sau preacurvia. Prin ceea ce afirma Domnul, El nu anuleaza ceea ce era deja scris, ci intareste, aratand ca pacatul nu se savarseste doar la nivelul faptelor, ci si al gandurilor.
Ati afirmat: „Nu tin sabatul, pentru ca Biserica nu a fost chemata sa tina o Lege iudaica.”
Biserica nu a fost chemata sa tina o lege iudaica, ci o lege data omenirii inca de la Creatia lumii. Insusi Domnul afirma clar: „Sabatul a fost facut pentru om” ( Marcu 2,27 ). La data crearii lumii noastre nu existau evrei, ci doar oameni. Primul evreu amintit in Biblie este Avraam. Cand Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea, nu existau evrei, ci doar cei doi parinti ai omenirii: Adam si Eva. Ce rost ar fi avut ca Creatorul sa binecuvanteze o perioada de timp, daca nu ar fi fost binecuvantati oamenii care respectau acea perioada de timp? Si ce rost ar fi avut sfintirea Sabatului, daca nu ar fi existat oameni care sa sfinteasca Sabatul? A „sfinti” inseamna a pune ceva deoparte cu un scop sfant. Ce rost ar fi avut ca doar Dumnezeu sa puna deoparte Sabatul, fara ca si omul sa tina seama de el?
Observ din toate discutiile pe care le port cu credinciosi neadventisti pe tema Legii morale si a Sabatului ca se face o mare confuzie in ceea ce priveste intelesurile termenului „lege” in scrierile apostolului Pavel. Uneori el foloseste termenul „Lege” cu referire la Decalog, alteori cu referire la legea lui Moise. Poporul Israel a primit mai multe feluri de legi: morale, ceremoniale, de sanatate, legi civile. Toate isi au originea in Dumnezeu, fapt pentru care nu avem dreptul sa spunem daca unele sunt bune sau nu. Unele legi este clar ca si-au pierdut valabilitatea odata cu jertfa lui Christos: legile care priveau slujbele de la sanctuar, care aratau spre Mesia. Putem spune insa acelasi lucru despre legile sanatatii? Oare noi suntem alcatuiti din alt material decat poporul evreu, asa incat noi sa nu mai avem nevoie de ele? Cat despre Legea morala, cu atat mai mult avem si noi nevoie de ea.
Am o intrebare pentru dvs.: Paziti duminica? De ce? Care este ratiunea pentru care o faceti?
Nu inteleg, de ce o data imi arata ca postarea e in asteptare, alteori cand incarc o postare nu imi arata nimic? Incerc iara sa postez raspunsul meu.
Ce imi place la dvs, ca nu va eschivati. Daca nu stiti un raspuns, o spuneti raspicat, apreciez mult acest gen de conversatie, chiar daca nu sunt de acord cu multe lucruri pe care le afirmati.
‘’Ati auzit probabil de afirmatia lui Augustin: „Iubeste si fa ce vrei!” Sunteti de acord cu afirmatia lui?’’
Nu, nu sunt de acord. Odata ce iubesti cu adevarat, nu mai poti face ‘’ce vrei’’. Ce vrei, e impropriu spus, daca iubesti cu adevarat nu mai poti face rau (1 Cor.13): Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
‘’In cer, da, acolo unde iubirea nu e pervertita, e suficient sa iubesti, fara sa te mai cramponezi de porunci explicite ca „sa nu furi”, „sa nu preacurvesti”, etc. Inainte de caderea omului si dupa incheierea luptei dintre bine si rau, in Imparatia lui Dumnezeu, nu era nevoie si nu va mai fi nevoie de porunci de felul acesta…’’
In toate discutiile pe care le-am avut cu adventistii, sunteti prima persoana care recunoaste ca anumite porunci din decalog isi vor pierde aplicabilitatea in cer. Sunt intru totul de acord. In acest caz, nu putem vorbi despre decalog ca fiind vesnic si universal, lesne de inteles.
Legea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege – Gal.3:19.
Exact asa cum ati subliniat, inainte ca omul sa cunoasca binele si raul (Genesa 3:22), nu era nevoie de porunci de felul ‘’sa nu furi; sa nu preacurvesti’’. Legea a fost data prin Moise, la muntele Sinai.
Dar Pavel mai spune ceva. Pana cand a fost adaugata Legea? Până când avea să vină Sămânţa (adica Cristos) – Gal.3:19.
Aici e marea dilema? De ce Legea a fost adaugata doar pana cand avea sa vina Cristos? Pentru ca El este sfarsitul Legii (Rom.10:4) pentru toti cei care cred in El (Rom.7:4,6; 10:4).
‘’Da, Pavel are dreptate cand spune ca Legea nu este pentru cei neprihaniti. Ce rost are sa-i spui unui om neprihanit sa nu ucida, sa nu fure, sa nu ia in desert Numele Domnului, etc? Este vreun om neprihanit pe acest pamant? Biblia mea spune ca „nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” ( Romani 3,10 ).’’
Foarte corecta si aceasta afirmatie pe care ati facut-o ‘’Ce rost are sa-i spui unui om neprihanit sa nu ucida, sa nu fure…’’. Dar si Biblia mea spune ca ‘’Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea’’ (Ioan7:19).
Atunci, de ce sa ma prefac ca o tin? Ce vreau sa subliniez despre neprihanirea celui nascut din nou. Este adevarat, noi nu traim inca in cer, dar avem Duhul, care ne da puterea sa traim o viata dupa voia Lui Dumnezeu.
‘’Credeti ca un om Il poate iubi pe Dumnezeu si in acelasi timp sa nu asculte de ceea ce cere El? „Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.” (1 Ioan 5,3)’’
In primul rand, trebuie sa vedem ce anume CERE Dumnezeu de la Biserica:
Isus le-a răspuns: Lucrarea pe care o CERE Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El – Ioan 6:29.
Asadar, Dumnezeu cere de la Biserica sa creada cu adevarat in Fiul Sau, pe care L-a trimis sa ne rascumpere.
Despre dragostea de Dumnezeu si pazirea poruncilor… care porunci? De ce trebuie sa apelam la poruncile din VT, cand de fapt le avem si in NT? Daca ati citat din Ioan, trebuie sa ramanem tot la Ioan, asa ne cere contextul:
Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El – 1 Ioan 3:22,23.
Ioan ne spune lamurit ca orice vom cere, vom capata, fiindca pazim poruncile Lui Dumnezeu… SI PORUNCA LUI ESTE SA CREDEM IN FIUL SI SA NE IUBIM UNII PE ALTII, ASA CUM NE-A PORUNCIT ISUS… NIMIC DESPRE DECALOG!
‘’Veti spune probabil: OK, toate aceste porunci le pazim si noi din dragoste. Foarte bine! De sa nu paziti si Sabatul, care a fost poruncit de Acelasi Dumnezeu care a dat si celelalte porunci?’’
Nu am sa spun asta. Poruncile le pazesc, nu asa cum au fost ele revelate in VT, ci cum sunt revelate in NT de insusi Domnul ‘’Aţi auzit că s-a zis celor din vechime/ Dar Eu vă spun’’.
Si nu in ultimul rand. Nu tin sabatul, pentru ca Biserica nu a fost chemata sa tina o Lege iudaica. In VT citim lamurit:
Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat – Exod 31:16.
El descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel, legile şi poruncile Sale. El n-a lucrat aşa cu toate neamurile şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul – Ps.147:19,20.
Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii… – Rom.2:14.
Eu sunt crestin dintre neamuri, nu evreu, nu prozelit. Unde imi spune mie Pavel (apostolul neamurilor) sa tin sabatul?
Pentru Sebastian:
‘Dacă Sabatul nu este ținut de nimeni în Cer, cum se armonizează acest lucru cu rugăciunea domnească „Tatăl nostru”…’’
Ce legatura are rugaciunea ‘’Tatal nostru’’ cu Sabatul? Raspunde dupa stiinta ta, cine tine sabatul acum in cer? In Biblie avem cateva indicii: Genesa 2:1-3; Marcu 2:27; Ioan 5:17; Ioan 9:4,14. Citeste-le si intelege. In plus, avem afirmatii chiar din sanul Bisericii Adventiste. Pastorul adeventist Necula, recunoaste ca nimei nu tine sabatul acum in cer, nici chiar Dumnezeu.
Vezi dovada pe youtube, la emisiunea: De la Sabat la prima zi a săptămânii – Ediție Specială, de la min1:48:50.
Dacă Sabatul nu este ținut de nimeni în Cer, cum se armonizează acest lucru cu rugăciunea domnească „Tatăl nostru” în care Iisus spune: „Tatăl nostru care ești în ceruri!… Vie împărăția Ta; Facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ…”?
Înainte de apariția păcatului, Pământul făcea parte din Cer (Paradis)? Da. Și totuși era necesar să existe Sabatul.
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui având aceleași principii de viață și același caracter ca al Lui. Și atunci Dumnezeu a făcut Sabatul pentru om fiindcă și Dumnezeu se bucura dintotdeauna de Sabat.
Eu nu am nicio putere de a va convinge, daca Duhul lui Dumnezeu nu o face. Totusi, vreau sa mai adaug cateva ganduri, nu pentru a va convinge, ci pentru a explica crezul meu si al bisericii din care fac parte.
Ati auzit probabil de afirmatia lui Augustin: „Iubeste si fa ce vrei!” Sunteti de acord cu afirmatia lui? Eu personal sunt de acord, dar nu aici pe pamantul nostru aflat sub blestemul pacatului. In cer, da, acolo unde iubirea nu e pervertita, e suficient sa iubesti, fara sa te mai cramponezi de porunci explicite ca „sa nu furi”, „sa nu preacurvesti”, etc. Inainte de caderea omului si dupa incheierea luptei dintre bine si rau, in Imparatia lui Dumnezeu, nu era nevoie si nu va mai fi nevoie de porunci de felul acesta, caci oamenii nu vor mai avea o fire pacatoasa care trebuie mereu pusa in garda si avertizata sa nu calce pe alaturi. Cele doua porunci ale iubirii vor fi suficiente, caci ele sunt de fapt esenta Legii morale si a caracterului lui Dumnezeu.
Insa noi nu traim inca in cer. Traim pe un pamant blestemat, chinuiti de firea noastra decazuta si de ispitele din afara, fapt pentru care avem permanent nevoie sa ni se explice cum sa-L iubim pe Dumnezeu si pe semenul nostru. Da, Pavel are dreptate cand spune ca Legea nu este pentru cei neprihaniti. Ce rost are sa-i spui unui om neprihanit sa nu ucida, sa nu fure, sa nu ia in desert Numele Domnului, etc? Este vreun om neprihanit pe acest pamant? Biblia mea spune ca „nu este niciun om neprihanit, niciunul macar” ( Romani 3,10 ). Concluzia logica este ca daca nu exista niciun om neprihanit pe pamant, iar Legea nu este pentru oameni neprihaniti, inseamna ca ea este pentru oamenii pacatosi. Ca mine si ca altii care se simt pacatosi. Daca cineva se simte neprihanit, da, e liber sa ignore Legea. Eu nu ma simt neprihanit, ci pacatos, insa un pacatos care apeleaza la harul lui Dumnezeu si crede in neprihanirea oferita de Mantuitorul nostru. Si pentru ca inca nu sunt in cer, am nevoie de indrumatorul Legii care sa-mi arate cum sa traiesc frumos, cum sa-L iubesc pe Dumnezeu si pe semenul meu.
Credeti ca un om Il poate iubi pe Dumnezeu si in acelasi timp sa nu asculte de ceea ce cere El? „Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.” ( 1 Ioan 5,3 ) Poate cineva sa pretinda ca isi iubeste aproapele in timp ce o pofteste pe sotia acestuia sau il fura de bunurile sau reputatia?
Veti spune probabil: OK, toate aceste porunci le pazim si noi din dragoste. Foarte bine! De ce sa nu paziti si Sabatul, care a fost poruncit de Acelasi Dumnezeu care a dat si celelalte porunci? De ce nu o faceti tot din dragoste pentru Creatorul nostru care a adus la existenta atatea minuni in jurul nostru? Daca asa a zis Dumnezeu, cine sunt eu sa comentez daca Sabatul trebuie sau nu trebuie tinut? Asa cum am afirmat deja, eu nu stiu daca Sabatul a existat inainte de Creatie. Insa stiu ca el exista de la sfarsitul Creatiei si a fost dat omenirii in amintirea actului creator si ca semn intre adevaratul Dumnezeu Creator si poporul Sau.
Unii au argumentat ca Sabatul nu este o porunca morala nu are ce cauta in Decalog. Eu as zice, dimpotriva, ca este cea mai morala dintre porunci, caci testeaza dispozitia noastra de a asculta de un „asa zice Domnul”. Creatorul putea alege ca zi comemorativa a Creatiei oricare dintre cele sapte zile: prima, a doua, a sasea, etc. El a ales-o pe a saptea, pentru ca asa a vrut El, iar ascultarea omului este testata mai ales in domenii in care, desi nu intelege voia Domnului, totusi asculta de ea. Intelegeti acum de ce Porunca a patra va reprezenta testul final al ascultarii de Dumnezeu in marea lupta dintre bine si rau? Toate celelalte porunci pot fi argumentate; Porunca a patra nu are nicio alta logica decat ca „Asa zice Domnul”. Aici a fost, este si, mai ales, va fi testul adevaratei credinte in Dumnezeu.
Nu stiu ce se intampla, dar nu reusesc de cateva zile sa incarc raspunsul meu? Mai incerc o data.
Am citit toate tezele pe care mi le-ati prezentat, nu ma-ti convins. Iata un siplu exemplu. Va citez:
‘’Exista insa si o parte minoritara a crestinatatii care crede ca Legea Celor Zece Porunci ramane valabila in totalitatea ei si in secolul al XXI-lea, ea fiind o lege cu caracter vesnic si universal, ca expresie a caracterului neschimbator al Datatorului ei.
Eu ma alatur acestei minoritati ( “turma mica” – Luca 12,32 ) si cred cu toata puterea ca atat Biserica, cat si societatea, au nevoie de principiile enuntate in toate Cele Zece Porunci, nu doar in opt sau noua din ele. Si aceasta pentru ca Biserica sa-si poata implini misiunea, iar societatea omeneasca sa se poata bucura de siguranta si bunastare.’’
O sa comentez doar aceasta afirmatie pe care ati facut-o ‘’Legea Celor Zece Porunci ramane valabila in totalitatea ei si in secolul al XXI-lea, ea fiind o lege cu caracter vesnic si universal’’
Domnul Isus a fost intrebat, care este cea mai mare porunca din Lege:
Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege? Isus i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi – Matei 22:36-39.
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii – Matei 22:40. Asadar, Domnul Isus subliniaza faptul ca cea mai mare porunca este sa-l iubesti pe Dumnezeu. Iar a doua cea mai mare este sa-ti iubesti aproapele. Nici chiar sabatul nu se ridica la nivelul celor doua. Iata dar ca a doua porunca ca si importanta nu este din decalog si totusi voi accentuati doar decalogul ca fiind vesnic si universal.
Se observa cu usurinta ca Domnul Isus ne indruma deja spre Legea iubirii. Ce anume este cu caracter vesnic? Sabatul spre exemplu, nu a existat inainte de creatie. Sau, porunca ‘’sa nu preacurvesti’’? La inviere vor fi ca ingerii, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita – Mat.22:30. Mai mult chiar, in 1 Tim.1:9, citim: că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi.
In cer vor fi cei nesupusi? NU! Ci cei neprihanit, ori Biblia spune lamurit ca Legea nu este pentru cel neprihanit. Unde este caracterul vesnic al decalogului? Legea iubirii da, e vesnica si universal (iubirea de Dumnezeu si aproapele).
Despre universalitatea decalogului. Daca spunem ca decalogul este universal, se ridica urmatoarea intrebare: cine tine acum sabatul in cer?
Raspuns: NIMENI! Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat – Marcu 2:27. Sabatul nu a fost facut pentru ingeri sau alte creature. Si nu in ultimul rand, Domnul Isus a spus: Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez – Ioan 5:17.
Asadar, cum este sabatul universal si vesnic, daca el nu a existat inainte de creatie si acum nu il tine nimeni in cer?
Dumnezeu este infinit și este Creatorul timpului. Înainte de prima zi a creației universului a fost o zi de odihnă. Ziua de odihnă a existat din veșnicie, mai înainte de orice lucru și poate fi asociată cu înțelepciunea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu dă o lege morală pe care El să nu o respecte.
Dacă ziua de Sabat a fost instituită doar pentru oameni la creearea Pământului, nu înțeleg cum se raportează Dumnezeu la celelalte ființe din Univers. Cum poate Dumnezeu să se odihnească și să lucreze în același timp pentru a fi în armonie cu toate ființele?
Dacă ziua de Sabat a fost dată întregului Univers la creearea Pământului înseamnă că Dumnezeu și-a adus aminte la un moment dat de o poruncă morală ce nu a existat anterior. Apare întrebarea dacă Legea lui Dumnezeu a fost sau va fi completă?
În aceste două cazuri chiar e indicată schimbarea zilei a șaptea cu ziua întâi a săptămânii odată cu învierea lui Iisus pentru că ar avea un caracter temporar.
Dar dacă Sabatul a existat din veșnicie, atunci nu există nici un fel de argument pentru schimbarea lui. Sabatul este ziua pusă deoparte de Dumnezeu în care fiecare Persoană a Divinităţii răspunde cu drag chemării și dedică un timp special pentru a se întâlni cu fiecare ființă din univers, aceasta fiind urmarea firească a sărbătoririi Sabatului în mijlocul Trinității din veșnicie.
Sabatul este făcut pentru sănătatea noastră fizică și emoțională. El cuprinde o parte de odihnă, o parte de socializare sau încurajare și o parte de închinare. De aceea, o activitate spirituală exagerată reprezintă o călcare nevinovată a Sabatului, așa cum o odihnă fizică exagerată reprezintă tot o călcare nevinovată a Sabatului.
Nu pot sa va raspund la aceasta intrebare. Insa chiar daca el nu a existat inainte de Creatie, el are importanta pentru omenire, fiind un memorial al Creatiei si un semn intre adevaratul Dumnezeu Creator si poporul Sau din toate timpurile ( Ezechiel 20, 12.20 ).
Va rog sa ma scuzati daca va adresez inca o data intrebarea mea, nu stiu daca am incarcat-o corespunzator?
Sabatul a existat inainte de creatie?
Scuzele mele, din greseala am deschis o pagina mai veche. Acum am observat ca ati postat deja raspunsul meu, va multumesc.
Va multumesc ca mi-ati dat material de studiu, dar va rog sa postati si raspunsul meu, sa poata fi citit si de alti utilizatori, asa mi se pare onest, altfel nu putem intelege si alte ideologii.
Nu am omis ultimul dvs. raspuns, insa spatiul si timpul nu imi permite sa ofer o replica fiecarei idei pe care ati exprimat-o. In esenta, observ ca se face confuzie intre Lege si legalism. In Romani si Galateni Pavel nu vorbeste impotriva Legii lui Dumnezeu, ci impotriva legalismului, adica impotriva credintei unora ca pot fi mantuiti prin ascultarea de Lege. Pavel nu are cum sa scrie impotriva unei Legi despre care afirma ca este „sfanta” ( Romani 7,12 ) si care trebuie implinita in fiecare om ( Romani 8,4 ) Legalismul poate fi prezent in aceeasi masura si la cei care pretind ca tin Decalogul, si la cei care vor sa tina legea mozaica, dar si la crestinii care pretind ca tin legea iubirii, Legea lui Christos. Legea, oricare ar fi ea, nu mantuie pe nimeni, dupa cum o oglida nu curata murdaria de pe chipul nimanui.
Nu voi continua argumentatia, caci ea poate fi gasita in articolele postate pe acest blog:
https://www.loribalogh.ro/2020/03/epistola-catre-galateni-combate-legea-sau-legalismul/
https://www.loribalogh.ro/2017/07/legea-in-scrierile-apostolului-pavel/
https://www.loribalogh.ro/2016/07/decalogul-este-valabil-si-astazi/
https://www.loribalogh.ro/2015/11/cat-de-noua-este-legea-cea-noua/
https://www.loribalogh.ro/2014/12/sabatul-biblic-inaintea-plutonului-de-executie/
https://www.loribalogh.ro/2014/03/conciliul-de-la-ierusalim-si-problema-zilei-de-odihna/
https://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-de-ce-nu-cred-in-nemurirea-sufletului-9/
Si altele…
Va rog sa nu omiteti ultimul raspuns pe care vi l-am trimis, multumesc.
Cunosc foarte bine argumentatia crestinilor care se opun ideii ca Decalogul ar mai fi valabil in NT. De fapt, toti crestinii sunt de acord cu noua dintre porunci, mai putin Porunca a patra, considerata anacronica, depasita. Insa eu stiu ca o lege care nu a fost abrogata ramane in vigoare. Personal nu am gasit niciun indiciu in NT ca Sabatul Poruncii a patra ar fi fost abrogat si schimbat cu o alta zi.Toate asa-zisele argumente cu privire la schimbarea Sabatului, pe care le-am tot analizat de zeci de ani de cand studiez Biblia, sunt doar rastalmaciri ale textului biblic, care nu-i onoreaza pe cei care le sustin cu Biblia in mana si chiar le pun in primejdie mantuirea. Caci aici e vorba de ascultare de Dumnezeu.
Da, suntem mantuiti prin credinta, prin har, prin jertfa Mantuitorului, nu prin Lege. Dar faptul acesta nu ne absolva de ascultare de voia lui Dumnezeu, clar exprimata in Legea morala. De fapt, cum dovedim ca am fost mantuiti prin har daca nu prin ascultare de voia lui Dumnezeu? Cand e vorba de „asa zice Domnul”, nu putem sa ne targuim cu Dumnezeu, alegand doar acele porunci care ne convin.
Stiti ce spune Domnul in Matei 7, 21-27 despre „ziua aceea” ( ziua judecatii ) in care multi „crestini” care au facut multe pentru Dumnezeu vor fi respinsi de El. De ce? Raspunsul il da tot Mantuitorul: „ati lucrat faradelege” ( vers. 23 ) Insa a lucra „fara de Lege” nu inseamna a calca toate poruncile lui Dumnezeu. E suficient sa dispretuim voia lui Dumnezeu exprimata intr-o singura porunca, oricare ar fi aceasta. Domnul ne arata clar pe ce fel de temelie cladesc cei care doar asculta voia lui Dumnezeu, dar nu o traiesc: „casa zidita pe nisip”.
„Caci cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. Caci Cel ce a zis: „Sa nu preacurvesti”, a zis si „Sa nu ucizi”. Acum, daca nu precurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii.” ( Iacov 2,10.11 ) Acelasi Creator care a poruncit sa nu ne facem chipuri cioplite pentru a ne inchina inaintea lor a poruncit si sa pazim ziua a saptea a saptamanii in amintirea Creatiei, recunoscandu-L pe El ca Domn si Creator.
Desigur, suntem liberi sa ascultam de „asa zice Domnul” sau sa nu ascultam. Alegerea ne apartine, insa ea vine la pachet si cu consecinte vesnice. Eu am ales sa ascult de toata Legea morala, nu pentru a fi mantuit, ci ca recunostinta fatza de Cel care m-a mantuit prin har. Alegerea aceasta presupune costuri, o cruce de dus; presupune a merge pe o cale ingusta, contra curentului lumii. Dar merita! Domnul a dat ce a avut mai scump pentru mantuirea mea. Eu de ce nu as sacrifica totul pentru El?
‘’Moise spune ca cine va asculta de aceasta Lege va trai’’. Si cine a putut sa tina Legea? Domnul Isus a subliniat foarte clar: Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu ține Legea – Ioan.7:19.
De fapt, textul din Lev.18:5, ar trebui interpretat, ca daca cineva ar putea pazi Legea, nu ar fi condamnat la moarte. Sa nu uitam faptul ca Legea a fost data unor oameni care erau deja pacatosi, fiind deja condamanti la moarte.
Neprihanirea se capata doar prin credinta (Rom.1:16-17; 3:21; Rom.10:10; Gal.3:11 etc). Prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului (Rom.3:20). De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti – Rom.7:7. Si pacatul odata infaptuit aduce moartea (Iac.1:15). Asadar, ‘’Legea pacatului si a mortii’’ nu poate fi decat Legea care imi spune sa nu poftesc, caci fara Lege pacatul este mort (Rom.7:8). Si Pavel continua in Rom.7:
Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea – Rom.7:10.
Repet, Legea este buna, dar a fost data unor oameni pacatosi, iar Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el (Rom.7:1). Ori cel nascut din nou a trecut prin moartea in Cristos si conform Rom.7:1, Legea nu mai are stapanire asupra sa, pentru ca acum este al altuia (Rom.7:4).
Pavel subliniaza clar in 1 Tim.1:9: ‘’căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni’’.
‘’Nu poate fi trecatoare o Lege morala…’’. Pai nu este. Revelatia Domnului a fost progresiva, 9 din cele 10 porunci le regasim in NT., cu modificarile de rigoare ‘’ati auzit ca sa zis in vechime/dar Eu va spun’’. Legea iubirii este implinirea Legii morale:
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii – Rom.13:10.
Cat priveste Matei 5:17-19, Domnul Isus NU spune ca Legea mozaica va fi vesnica, din contra, El subliniaza clar faptul ca nu va trece pana cand nu se va implini (SI S-A IMPLINIT), retineti acest aspect important! Acest pasaj biblic ne spune in mod EXPLICIT ca Legea mozaica NU va fi vesnica.
Nu pot fi de acord cu afirmatia dvs.: „Legea pacatului si a mortii (decalogul) este trecatoare” dintr-un motiv simplu: „legea pacatului si a mortii” nu este Decalogul si autoritatea exercitata de pacat, care duce in final la moarte. Dumnezeu, pe Sinai, nu putea da o „lege a pacatului” care sa conduca la moarte. El e Sursa vietii, nu a mortii. Dimpotriva, Moise spune ca cine va asculta de aceasta Lege va trai: „Sa paziti legile si poruncile Mele; omul care le va implini va trai prin ele. Eu sunt Domnul.” ( Leviticul 18,5 )
Daca Decalogul ar fi „legea pacatului si a mortii”, Domnul Iisus nu ar fi spus atat de clar: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca oricine va strica una dintre cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor…” ( Matei 5, 17-19 )
Nu poate fi trecatoare o Lege morala care oglindeste caracterul lui Dumnezeu care ramane acelasi, dupa cum Dumnezeu Insusi a afirmat: „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3,6 ). Cat despre Domnul Iisus, Scriptura ne spune acelasi lucru: „Iisus Christos este Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 )
Daca Dumnezeu ar schimba Legea morala, adica principiile morale, eu nu as mai avea incredere intr-un Dumnezeu care Se schimba de la o generatie la alta. Daca asta ar fi situatia, ma intreb dupa care criterii morale ii va judeca pe oameni la sfarsit? Vor exista mai multe criterii morale? Cum ar mai putea fi drept Dumnezeu daca pe unii ii va judeca dupa o lege, iar pe altii dupa alta Lege?
Eu nu cenzurez opiniile civilizate si scrise in spirit crestin, ci doar pe cele care apartin vietii de mahala. Explicatia la intrebarea dvs. este legata de faptul ca eu citesc comentariile cititorilor o data pe zi, seara. Pe al dvs. l-am vazut de abia in aceasta seara.
Nu inteleg de ce nu ati publicat comentariul pe care l-am postat ieri? Am scris civilizat, nu am suparat pe nimeni, doar me-am spus parerea. Nu inteleg de ce cenzurati alte opinii?
Dar eu nu am spus ca Legea a fost desfiintata. Conform Romani 7:12, Legea e sfanta si dreapta, insa, care este rolul ei? Conform Romani 3:20, prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Asadar, Legea continua sa isi faca lucrarea, adica, ne arata ca suntem pacatosi si ne conduce la Cristos (Galateni 3:24). Dupa ce l-am acceptat pe Cristos in viata noastra, nu mai suntem sub indrumatorul ei (Galateni 3:25). Suntem ai altuia (Rom.7:4). Practic, cel nascut din nou este mort fata de Legea care ii spunea sa nu pofteasca si il condamna la moarte (Rom.7:6,7).
Cat priveste 2 Corinteni 3, in v.3, 7, Pavel subliniaza: ‘’nu pe nişte table de piatră’’ sau ‘’Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă…’’, deci, ce era sapat in piatra, sau ce sunt tablele de piatra, legamantul? Nu, ci cele 10 porunci. Urmeaza v.11:
În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător.
Ce a fost cu slava, legamantul? Nu! Ci a fost cu slava ceea ce a fost scris pe tablele de piatra.
Cum slava de pe chipul lui Moise a fost trecatoare, pentru ca si el era pacatos si avea nevoie de mantuire, tot la fel si Legea pacatului si a mortii (decalogul) este trecatoare si cel nascut din nou va fi calauzit de Legea Duhului de viata, care in conformitate cu v.11, este netrecatoare. Am facut o legatura si cu Rom.8:2.
Suntem „morti” fatza de Lege nu pentru ca Legea ar fi fost desfiintata, ci datorita harului lui Dumnezeu care ne-a iertat de calcarile de Lege, eliberandu-ne de condamnarea ei. Daca noi suntem „morti” fatza de Lege, aceasta nu inseamna ca Legea este „moarta” fatza de noi. Cititi, va rog, putin mai jos ce spune Pavel despre Legea morala: „Asa ca Legea, negresit, este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna.” ( Romani 7,12 ). O Lege despre care apostolul afirma ca este „sfanta, dreapta si buna” nu poate fi moarta, nici desfiintata.
Cat despre 2 Corinteni cap. 3. acolo Pavel vorbeste despre legaminte, nu despre Lege. La baza ambelor legaminte ( si cel vechi, si cel nou ) sta aceeasi Lege, caci Dumnezeu nu a schimbat niciodata cerintele Sale morale. Daca El ar fi schimbat cerintele Sale morale, S-ar contrazice pe Sine. Caci El a spus: „Eu sunt Domnul; Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3,6 ). Cititi, va rog, Ieremia 31,31-33. In Legamantul cel nou, Dumnezeu Insusi promite ca va pune Legea Lui in inima omului.
In Romani 7:4,6, Pavel subliniaza clar ca suntem morti fata de Lege. Iar in 2 Corinteni 3, acelasi Pavel subliniaza la fel de clar ca decalogul este trecator, iar Legea Duhului de viata este netrecatoare.
Legea în Noul Testament
Faptele Apostolilor 15:1: Câţiva oameni veniţi din Iudeea învăţau pe fraţi și ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”
2 Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și fraţii au hotărât ca Pavel și Barnaba și câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
Oare DE CE viu schimb de vorbe și păreri deosebite?
După ani de zile de surzenie, am auzit în cele din urmă glasul Duhului Sfânt care m-a îndrumat să gândesc ce ar fi urmat să se întâmple dacă neamurile ar fi fost tăiate împrejur.
Templul de la Ierusalim avea între credincioșii pe care-i strângea și destule neamuri care fuseseră tăiate împrejur.
Or, care era relația între aceștia și iudei?
Evident iudeii controlau situația. Neamurile fuseseră convertite și tăiate împrejur, dar erau credincioși de mâna a doua în raport cu iudeii.
Dacă credincioșii din Antiohia ar fi acceptat sugestia, biserica creștină ar fi fost condusă de iudei.
Dar Mântuitorul nostru drag spusese :
Evanghelia după Matei 20:25 : Isus i-a chemat și le-a zis: „Știţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire.
26 Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
27 și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob.
Înțeleg toate acestea. Dar de ce fratele apostol Pavel, pornind de la cele de mai sus ajunge la moartea față de toată Legea ?
Cuvintele scrise cu majuscule sunt intervenția mea, am dorit să subliniez ideea care mă interesează.
Romani 7:4: Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, și VOI AŢI MURIT ÎN CE PRIVEȘTE LEGEA, ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
….
Romani 7:6: Dar acum, AM FOST IZBĂVIT DE LEGE ȘI SUNTEM MORŢI FAŢĂ DE LEGEA ACEASTA, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Rezolvarea enigmei începe cu înțelegerea Legii în Noul Testament
Epistola lui Pavel către Romani 3:20: Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștinţa deplină a păcatului.
Să nu fur, să nu mint și celelalte fac parte fix din Legea care descoperă deplin păcatul. Decalogul e inclus aici integral.
Și ca să fie maxim de clar, fratele apostol Pavel mai scrie :
Romani 7:7: Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus :”Să nu poftești!”
Citatul este din ultima poruncă a Decalogului.
Deci fratele Pavel zice să fiu mort în raport cu Decalogul?
Nicidecum. Dar mai întâi să înțelegem că Lege înseamnă mult mai mult decât Decalogul.
1 Corinteni 9:8 : Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea?
9 În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
Observăm că Legea = Legea lui Moise, adică primele 5 cărți ale Bibliei, scrise de Moise : Geneza, Exod, Levitic, Numeri și Deuteronom.
Și citatul cu legatul gurii boului este din
Deuteronom 25:4 : Să nu legi gura boului când treieră grâul.
Mai departe se lărgește și mai mult orizontul acestui termen.
Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni 14:21: În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
Aici găsim mai mult decât ne-am aștepta, deoarece citatul este din Profeți, respectiv din
Isaia 28:11: Ei bine! Prin niște oameni cu buze bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.
Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni 14:34: Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea.
Legea de aici face referire la
Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
Epistola lui Pavel către Galateni 3:11 : Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi”.
12 Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.”
Despre cel neprihănit care va trăi prin credință este scris în profeții mici, la
Habacuc 2:4 Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.
iar „cine va face aceste lucruri va trăi prin ele. ” este scris în
Leviticul 18:5: Să păziţi legile și poruncile Mele: omul care le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Domnul!
Observăm cum profeții mici s-au adăugat profeților mari și Legii lui Moise.
Epistola lui Pavel către Galateni 4:21: Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă.
Amintirea Legii de aici este evident din Geneza, de exemplu :
Geneza 21:9 : Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egipteanca Agar.
10 Și a zis lui Avraam: „Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”
Epistola lui Pavel către Galateni 5:14: Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Aici este citat Levitic 19:18. Să nu te răzbuni și să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.
Epistola lui Pavel către Evrei 7:28: În adevăr, Legea pune mari preoţi pe niște oameni supuși slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârșit pentru veșnicie.
Legea care pune mari preoți o găsim, de exemplu, la Levitic 21:10
Leviticul 21:10: Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere și care a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfinţite, să nu-și descopere capul și să nu-și sfâșie veșmintele.
Epistola lui Pavel către Evrei 9:22: Și, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare.
Să reținem că Legea cunoscută de fratele nostru, apostolul Pavel, conținea și partea care descoperea cum poți fi curățit de păcat.
Epistola lui Pavel către Evrei 10:1: În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiţi pe cei ce se apropie.
Epistola lui Pavel către Evrei 10:8: După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),
Jertfele de animale curate menționate din nou în cadrul Legii. Referirile sunt generale, mă bizui aici pe cunoștințele biblice ale cititorului.
Aș mai adăuga că Mântuitorul nostru drag a menționat și Psalmii în interiorul Legii
Evanghelia după Ioan 10:34 : Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’?
35 Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desfiinţată,
36 cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’
Concluzia 1 : pentru fratele apostol Pavel și evreii contemporani cu întruparea Mântuitorului, Lege înseamnă ceea ce evreii numeau Legea lui Moise, plus Profeții mari si mici, plus Psalmii.
Dar dacă punem lângă acestea, afirmația fratelui apostol Pavel din Romani 7:4,6 observăm că nu mai rămânem decât cu mai nimic din Legea lui Israel, în sensul că Israel a primit-o = Legea lui Dumnezeu, în sensul că Dumnezeu a dat-o.
Numai că, fratele Pavel a lămurit câteva chestiuni înainte și imediat după ce a proclamat moartea față de Lege.
Mai întâi :
Romani 4:14: Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică și făgăduinţa este nimicită,
15 pentru că Legea aduce mânie; și UNDE NU ESTE O LEGE, ACOLO NU ESTE NICI CĂLCARE DE LEGE.
Călcare de lege = fărădelege = păcat.
Deci păcatul există doar în prezența unei legi.
Apoi :
Romani 7:8: Apoi, păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, FĂRĂ LEGE, PĂCATUL ESTE MORT.
9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar CÂND A VENIT PORUNCA, PĂCATUL A ÎNVIAT, ȘI EU AM MURIT.
Aceeași idee. Păcatul este legat de Lege.
Acestea fiind arătate, reamintesc cititorului că tot înainte de afirmarea morții față de Lege, fratele apostol Pavel a afirmat că păcatul este posibil în viața creștinului.
Epistola lui Pavel către Romani 6:1-2: Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
Așezându-le unele sub altele și trăgând linie rezultă că moartea față de Lege exclude partea din Legea lui Israel care descoperea păcatul.
Decalogul este fruntea acestei părți a Legii.
Q. e. d.
Frate Tibi,
Am inteles pozitia dv. fatza de doctrina adventista, deci nu mai este necesar sa continuati cu explicatiile kilometrice pe care le faceti pe spatiul acestui blog in numele dreptului la replica. V-am respectat acest drept, lasandu-va comentariile total nepotrivite la adresa bisericii pe care ati slujit-o 50 de ani, dupa cum ati afirmat chiar dv.
Totusi, totul are o limita. Deci va rog sa nu mai continuati cu astfel de comentarii, caci vor fi sterse. Asa cum v-am sugerat intr-un comentariu anterior, sunt destule pagini pe net care ataca Biserica AZS si doctrina ei, in care va puteti desfasura argumentele ( pe care le consider, de altfel, nefondate si chiar rastalmaciri ale unor pasaje biblice ).
Am fi putut avea un dialog fructuos si insotit de respect reciproc, insa la avalansa de idei pe care le prezentati intr-un singur comentariu, as avea nevoie de zile intregi ca sa raspund pe larg la fiecare in parte.
In privinta responsabilitati mele cu privire la continutul blogului, va asigur ca mi-am asumat-o inainte ca dv. sa stiti de mine si de ceea ce scriu. Este o experienta personala cu Dumnezeu pe care nu aveti cum sa o intelegeti. Existenta acestui blog cu intregul sau continut o datorez in exclusivitate ajutorului divin, fara de care nu as fi reusit sa scriu nici macar o iota. Va asigur ca sunt gata sa raspund oricand inaintea Domnului nostru de afirmatiile facute in articolele mele. Si daca sunt unele greseli inerente naturii umane, ele sunt neintentionate.
Daca doriti sa continuati dialogul cu vreunul din cititorii blogului, sunteti liber sa o faceti, insa cu conditia sa dati dovada ca sunteti un adevarat crestin care respecta si crezul semenilor sai. Eu nu voi mai acorda timp comentariilor dv., pe care le consider adesea jignitoare.
Cu stima,
Lori B.
Frate Lori,
Imi cereti sa va respect crezul. Mai intai respectati-i si dumneavoastra pe proprii cititori, dandu-le dreptul elementar sa afle si cealalta fatza a monedei. Exista atat de multe pasaje biblice pe care nu le mentionati, desi sunt in Biblie si au legatura directa cu subiectul. Ba subt chiar foarte directe si foarte concludente in privinta subiectului in discutie. De fapt sunt argumente de-a dreptul zdrobitoare, pe care le ignorati si dumneavoastra si biserica, aducand la suprafata doar textele care par sa sustina propriile convingeri si doctrinele bisericii. Aceeasi metoda o folosesc si Martorii lui Iehova, Mormonii si altii.
Nu este cinstit cum procedati, tinandu-le ascunse, iar daca indraznesc sa le scot la iveala, devin deranjant si incercati sa scapati de mine, ca sa ramana cititorii in continuare doar cu pozitia dumneavoastra si a bisericii in privinta acestor subiecte. V-ati creat acest imperiu, in care doriti sa sustineti doar pozitia bisericii, eliminand si ingotrand argumentele biblice de-a dreptul covarsitoare, care contrazic in mod clar pozitia dumneavoastra si a bisericii.
Lansand acest blog public, pe umerii dumneavoastra apasa o mare responsabilitate si sunteti automat obligat sa prezentati lucrurile din toate punctele de vedere. Odata ce este public, nu se poate rezuma doar la argumente preferentiale cu care incercati sa expuneti doar propriile convingeri, mai ales cand se semnaleaza inconsistente si greseli de intelegere.
Pretindem ca suntem ramasita, dar faptul ca suntem putini, nu este o dovada de necontestat ca suntem intr-adevar ramasita. Si Baptistii de ziua a saptea “tin” poruncile, nu numai noi adventistii, ca sa nu mai spun de Miscarea de reforma, care sunt chiar mai “sfinti”.
O dovada zdrobitor de concludenta ca suntem gresiti, (inclusiv Ellen White) este aceasta doctrina a judecatii de cercetare. Aici se poate observa extrem de usor contradictiile fata de Biblie.
Pacatele au fost curatate deja total (nu partial) la jertfa lui Isus, nu abia incepand cu 1844:
Evrei 1.3 „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, A FĂCUT CURĂŢIREA PĂCATELOR (inainte de 1844) şi A ŞEZUT la dreapta Măririi, în locurile preaînalte
2 Petru 1.9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că A FOST CURĂŢIT DE VECHILE LUI PĂCATE. (inainte de 1844)
1 Ioan 1.7 „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi SÂNGELE LUI ISUS HRISTOS, Fiul Lui, NE CURĂŢĂ (inainte de 1844) de orice păcat”
1 Cor. 6.11 „AŢI FOST SPĂLAŢI, AŢI FOST SFINŢIŢI, AŢI FOST SOCOTIŢI NEPRIHĂNIŢI (inainte de 1844) în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezea ului nostru.
Evrei 10.10 „Prin această „voie am fost sfinţiţi noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. (Nu cred ca este posibila sfintire fara curatare, mai ales ca textele anterioare intaresc faptul ca am fost deja curatati la jerfa lui Isus)
Evrei 10.14 „Căci PRINTR-O SINGURĂ JERTFĂ EL A FĂCUT DESĂVÂRŞIŢI pentru totdeauna pe cei ce sunt SFINŢIŢI.
Iar in privinta intrarii lui Isus prima data in Sfata Sfintelor in 1844, Stefan contrazice extrem de clar aceasta teorie: STEFAN L-A VAZUT DEJA PE ISUS STAND LA DREAPTA LUI DUMNEZEU, INCA DE ATUNCI!
In plus avem multe texte la fel de clare in Evrei, subliniind ca la inaltarea Sa la cer, Isus a intrat dincolo de perdeaua dinlauntru, ca sa nu fie nici un dubiu si s-a asezat la dreapta Tatalui, ince de atunci. Iar apoi ne explica ca de fapt Isus este perdeaua, deci nu numai ca nu pot fi incaperile separate, dar El chiar le uneste si astfel a facut legatura noastra cu Tatal.
Sunt pasaje biblice atat de clare si asa de simple de inteles, fara sa avem nevoie sa incercam sa inerpretam lucruli atat de simbolice in Daniel si Apocalips si nu numai atat, dar, pe deasupra, si tot felul de notiuni si date istorice. Nu-i nimic rau de stiut daca se poate, fiindca ne intareste credinta, dar ce avem nevoie pentru mantuire ne este descoperit foarte clar si putem sa le intelegem “din pruncie”.
Iar 1 Petru 2.24 scrie prea clar ca Isus a purtat deja “pacatele noastre in trupul Lui, pe lemn” (le-a purtat deja pe Golgota, care era in afara cetatii!), contrar invataturii noastre (de la Ellen White, bineniteles), ca Satana va purta pacatele omenirii, ca si tapul in afara cetatii. A facut-o deja Isus, scrie foarte clar. Deci iata alta contradictie atat de limpede fata de Biblie.
Iar afirmatia ca vom ramane fara Mijlocitor la un moment dat, este iarasi o contradictie foarte clara fata de Biblie. Si, din pacate, mai sunt multe altele.
Deci din doctrina aceasta, atat de nebibilica, se poate observa cel mai usor modul cum sunt rastalmacite invataruile asa de clare ale Bibliei. La fel ca Martorii si Mormonii.
Pionerii nostri au facut cat au putut si ei atunci. Nu aveau pregatire in scoli si seminarii, acces la informatii, la Biblia interlineara greaca-engleza, nu aveau notiuni de hermeneutica, exegeza etc. Insasi Ellen White vorbeste despre “adevarul prezent”, si ii condamna pe cei care cred ca au deja tot adevarul si resping orice lumina noua. Deci este suspect atunci cand ne cramponam de anumite invataturi, mai ales cand sunt specifice doar bisericii noastre.
Repet, aveti o mare responsabilitate, odata ce ati lansat un blog public! Este extrem de periculos sa prezentati lucrurile doar din punctul dumneavoastra de vedere si al bisericii. Bineinteles ca dati dreptul la replica, insa vad ca tindeti sa-l dati doar celor care sunt usor de combatut.
Domnul cu dumneavoastra!
Cu stima,
Tibi
Frate Lori,
Abia acum, dupa ce i-am raspuns fratelui Eugen Dutu, am observat raspunsul dumneavoastra.
Indiferent ce au inteles fratii din lectiunile din 2017 din Galateni si Roamani, ele au afirmat foarte clar in repetate randuri ca legea data la Sinai (nomos) este toata legea. Iar Biblia este foarte limpede ca aceasta lege a fost temporara si s-a sfarsit la venirea Semintei, adica la venirea lui Isus: Galateni 3.19, Romani 10.4; 7.1-7; 8.2; 6.14; Galateni 4.4,5,8-11; 2 Corinteni 3.7-13; Efeseni 2.15; Coloseni 2.14; Matei 11.13; Luca 16.16; Fapte 15.5 si 10; Coloseni 2.16.17 etc.
PASAJELE ACESTEA VORBESC CLAR DESPRE INCETAREA LEGII DE LA SINAI. Acestea nu au legatura cu pasajele in care Apostolul Pavel incearca intr-adevar sa-i convinga pe unii iudei ca indreptatirea se capata doar prin credinta, fara faptele legii. Sunt doua subiecte diferite.
Cand Pavel spune ca prin credinta nu desfiintam, ci intarim legea, sau ca porunca legii este implinita in noi atunci cand traim dupa indemnurile Duhului, in privinta aceasta tot lectiunile din 2017 au dat raspunsul: “intrucat iudeii venerau legea, Pavel o elogiaza ori de cate ori are ocazia”. 1 Corinteni 9:20 „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, CA SĂ CÂŞTIG PE IUDEI.
Pavel avea tot interesul sa nu se puna rau cu iudeii, ca sa nu-i indeparteze si de aceea, vorba lectiunii, le elogia legea ori de cate ori avea ocazia, desi in 1 Corinteni 9.20-21 Pavel precizeaza ca el era sub legea lui Hristos, nu sub legea celor care erau sub lege, adica a iudeilor!
Acelasi lucru l-a facut si in Romani 7.12, unde iarasi elogiaza legea, pentru ca in versetul 6 facuse o afirmatie greu de acceptat pentru iudei: Romani 7. 6. Dar ACUM, AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA CARE NE TINEA ROBI, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.
In Romani 2.13, unde scrie ca trebuie sa implinim legea, nu doar sa o auzim, daca este vorba despre legea de la Sinai, atunci se refera la TOATA LEGEA, conform Bibliei si lectiunilor de anul trecut! Asa ca aici nu are cum sa se refere la legea de la Sinai, pentru ca, in continuare vorbeste despre Neamurile care scrie clar tocmai ca nu au legea data evreilor. Deci conform acestui pasaj si altele, cum este si cel din Galateni 3.19, a existat intotdeauna o lege a lui Dumnezeu, dar scrie atat de clar ca cea de la Sinai a fost adaugata temporar. Si inainte de legea de la Sinai, nu a fost legea celor 10 porunci, sub forma aceea, pentru ca abia atunci a fost adaugata iar inainte de Sinai, inca nu fusese nimeni rob in Egipt.
1 Corinteni 7. 19. Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.
Legea de la Sinai avea 613 porunci. nu doar cele 10. De aceea, iata poruncile lui Dumnezeu, acum dupa ce legea si poruncile de la Sinai au fost inlocuite: 1 Ioan 3.23. Si porunca Lui este (1) sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si (2) sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.
Iar in Ioan 15.10, 14.15, 14.21, si Matei 28.19 Isus clarifica faptul ca noi acum trebuie sa pazim poruncile Lui. (Isus chiar face distinctia clara dintre poruncile lui Dumnezeu si poruncile Sale!)
Ioan15.10 Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.
Ioan 10.17. „Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. 18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu.”
Isus si apostolii Sai au tinut nu doar Sabatul, ci si legea ceremoniala. Isus a tinut praznicul, a incurajat aducerea jertfelor la altar, l-a trimis pe leprosul vindecat la preot, dupa legea ceremoniala, iar Isus a fost si circumcis. Si Pavel a tinut praznicul, l-a taiat imprejur pe Timotei si a urmat chiar si un ritual de curatire in templu, dupa care a adus jertfa ceruta de ritual (Fapte 21.26)
Iar daca legea este asa de importanta, cum de Pavel pune problema asa de usor despre lege?
Tit 3.9 „Dar de intrebarile nebune si insirarile de neamuri, DE CERTURI SI CIOROVAIELI PRIVITOARE LA LEGE, FERESTE-TE, caci sunt nefolositoare si zadarnice.”
Din nou reiese clar ca argumentele tipice adventiste sunt scoase din context si rastalmacite, incercand sa justifice doctrina care contrazice invatatura biblica atat de limpede in privinta legii de la Sinai. Legea aceea a fost adaugata doar temporar si s-a sfarsit la jertfa lui Isus, fiind inlocuita de Legea lui Hristos. Cand Pavel elogiaza totusi legea, scrie clar ca o face doar ca sa-i castige pe iudei. Aceste adevaruri biblice sunt atat de clare, incat nu sunt negociabile.
Totusi Isus a spus clar ca oricum nimeni nu tine legea (Ioan 7.19), deci degeaba ne laudam noi ca o “tinem”. Sunt Adventist de peste 50 de ani si stiu foarte bine ca noi nu tinem Sabatul!
Si de aceea vorbeste Apostolul Pavel despre mahrama care ramane peste inimile unora la citirea Vechiului Testament, fara sa inteleaga ca totul s-a implinit la venirea lui Hristos, iar acum suntem sub Legea si poruncile lui Hristos, asa cum a afirmat Pavel. Daca am intelege lucrul acesta, nu ar mai exista polemici nesfarsite.
Cu stima,
Tibi
Frate Eugen Dutu,
Am folosit cuvantul “noi” cu referire la noi adventistii, pentru ca sunt Adventist (foarte activ in biserica) de peste 50 de ani. Este biesrica in care m-am nascut, in care am toata familia, toti prietenii, toata implicarea si toate amintirile.
Insa cand am vazut ca lectiunile de anul trecut au rasturnat total si au contrazis un crez pe care si acum il gasim in doctrine, am inceput sa studiez Biblia din noua perspectiva, propusa de insasi biserica noastra, ca sa vad care varianta este biblica de fapt, cea dinainte sau cea de dupa lectiunile de anult trecut, pentru ca de atunci lucrurile nu mai pot ramane cum au fost.
Odata ce au recunoscut ca atunci cand este vorba despre legea data la Sinai (nomos), se refera la toata legea (si morala si ceremoniala), acest adevar biblic vine in contradictie clara cu invataturile noastre traditionale adventiste. Deci acele lectiuni contrazic in mod clar doctrinele.
Si am constatat ca, conform Romani 2.17-25 si conform altor multe pasaje, cand se vorbeste despre legea data la Sinai, se vorbeste intr-adevar automat despre toata legea (si morala si ceremoniala), asa cum face si Apostolul Pavel. In cazul acesta in toate invataturile de pana atunci cu privire le lege si Sabat, apar erori si contradictii. Inclusiv Ellen White a afirmat ca in Galateni (Galateni 3.19) este vorba despre toata legea. Este o contradictie clara cu doctrina noastra adventista.
Bineinteles nu putem accepta lucrul acesta pentru ca ar fi un dezastru, asa ca trebuie sa apelam la rastalmaciri, scoateri din context, exagerari etc, ca sa pastram traditiile, la fel cum fac Martorii lui Iehova sau Mormonii.
Si tocmai pentru ca este toata legea, de aceea EVREII CARE TINEAU SABATUL, TINEAU IMPREUNA CU EL, TOATA LEGEA, INCLUSIV LUNILE NOI SI CELELALTE SARBATORI, NU LE SEPARAU CUM FACEM NOI ADVENTISTII. Iata texte care spun clar lucrul acesta: 1 Cronici 23.31, 2 Cronici 2.4, 2 Cronici 31.3, Neemia 10.33, Osea 2.11 (aici chiar precizeaza ca vor inceta toate), Isaia 2.11 (aici Dumnezeu le respinge pe toate), iar Levitic 23 chiar precizeaza ca Sabatul este primul dintre celelalte sarbatori.
Iar ca sa nu mai fie nici un dubiu, apostolul Pavel le aminteste si el impreuna, in Noul Testament:
Coloseni 2.16. Nimeni, dar, sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la O ZI DE SARBATOARE, CU PRIVIRE LA O LUNA NOUA SAU CU PRIVIRE LA O ZI DE SABAT, 17. CARE SUNT UMBRA LUCRURILOR VIITOARE, DAR TRUPUL ESTE AL LUI HRISTOS.
Si aici este si raspunsul la intrebarea dumneavoastra! „Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” Toate acestea si tot Vechul Testament erau o umbra, care s-a implinit in Hristos.
Galateni 4.9. Dar acum, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? 10. Voi PAZITI ZILE, LUNI, VREMURI SI ANI. 11. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi.
Asa ca acesta este raspunsul si la prima intrebare, cu privire la Sabat: atunci cand s-a dat Sabatul, in cele 10 porunci, tot atunci s-au dat si celelalte sarbatori, impreuna cu toata legea, de aceea le amineste si Pavel impreuna. TOATA legea aceea s-a sfarsit la cruce, ori cat ar suna de erezie pentru NOI adventistii!
Spre deosebire de noi adventistii, evreii nu fac focul in Sabat, pana in ziua de astazi, conform poruncii atat de clare din Exod 35.3. M-ati intrebat ce parere am despre porunca Sabatului din textele pe care mi le-ati amintit, iar acum va intreb si eu ce parere aveti despre porunca aceasta atat de clara, pe care evreii continua sa o respecte. Si ca dovada, exista in magazin aragaze cu functia „Sabbath mod”, deci este o realitate, pentru ca unde-i lege nu-i tocmeala, daca „tinem legea”. Noi adventistii ne permitem totusi sa luam doar anumite aspecte din lege, nu pe baza biblica, ci pe baza de traditie si interpretari preferentiale.
Insa despre unii ca noi adventistii Pavel spune clar ca mahrama o sa ramana pe fetzele noastre la citirea Vechiului Testament, pana cand o sa intelegem ca Hristos este sfarsitul legii (toata legea), care a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta. Odata ce a venit Isus, toate s-au implinit in El, iar legea lui Hristos cu poruncile Sale, au inlocuit Legea aceea data la Sinai, lege data doar pana la venirea lui Sa. Numai cand vom intelege lucrul acesta atat de evident, abia atunci va fi data la oparte mahrama la citirea Vechiului Testament.
Nu numai porunca a 4-a aminteste faptul ca Dumnezeu este Creator ci si Deuteronom 10.12. Acum, ISRAELE, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tau, decat… 13. sa pazesti poruncile Domnului si legile Lui pe care ti le dau astazi, ca sa fii fericit? 14. Iata, ale Domnului Dumnezeului tau sunt cerurile si cerurile cerurilor, pamantul si tot ce cuprinde el.
Aici aminteste nu numai poruncile, CI SI RESTUL LEGILOR LUI DUMNEZEU, DATE POPORULUI ISRAEL, care a fost scos din tara Egiptului (iar conform Romani 9.4 sau Romani 11, noi nu suntem Israel), CA FIIND UN MEMORIAL AL CREATIUNII. Deci, conform Bibliei, nu doar porunca a 4-a este un memorial al creatiunii, ci toata legea! Fie ca acceptam fie ca nu.
Si mai sunt si alte texte care amintesc despre Creator, nu numai porunca a 4-a: 2 Imparati 19.15, Neemia 9.6, Isaia 37.16, Apocalipsa 14.
Sabatul nu il gasesc poruncit la creatiune, chiar daca a fost binecuvantat. Tot atunci a fost binecuvantata si casatoria, iar in privinta aceasta Dumnezeu a avut grija sa le dea o porunca: „inmultiti-va si umpleti pamantul”. In schimb, cu privire la Sabat, pe care l-a binecuvantat la fel, totusi nu a poruncit nimic. Daca binecuvantarea este porunca, atunci Apostolul Pavel a calcat-o, de vreme ce a fost necasatorit si nu a avut copii.
Deci inainte ca sa ma intrebati ceva cu privire la ceea ce am afirmat, amintiti-va ca atunci cand este vorba despre legea data la Sinai, este toata legea, si ceremoniala si morala, inclusiv Sabatul, care se aflau doar in chivotul vechiului legamant. Si atunci raspunsul il gasiti singur.
Multa sanatate si din partea mea!
Cu stima,
Tibi
Frate Tibi,
Am citit comentariile dv. si constat ca dv. nu mai sunteti adventist ( cel putin in privinta crezului pe care l-ati afisat in comentariile dv. ), desi folositi adesea expresia „doctrina noastra”. Si eu si fratii de credinta pe care ii cunosc am studiat cu atentie studiile biblice din 2017 cu privire la Romani si Galateni, insa nimeni nu a inteles din aceste studii ce ati inteles dv. Din acele studii reiese clar subiectul care il preocupa pe Pavel: indreptatirea prin credinta si nu prin faptele Legii. Daca indreptatirea se capata doar prin credinta, fara faptele Legii, aceasta nu inseamna ca Legea este desfiintata. O afirma chiar Pavel de mai multe ori in epistolele sale: Romani 2, 13; 3, 31; 7, 12; 8,4; 1 Corinteni 7, 19, etc.
Eu nu vreau sa intru intr-o polemica nesfarsita cu dv. cu privire la Sabat, Lege, E. G. White si altele, caci nu are sens. Si aceasta pentru simplul fapt ca dv. ati afirmat ca stiti deja care sunt argumentele adventistilor in apararea doctrinei lor. Daca dv. ati ajuns la concluzia ca Sabatul nu mai trebuie respectat ca zi de odihna saptamanala de crestini ( asa cum a fost tinut de Insusi Mantuitorul si apostolii Sai ), eu va respect convingerea. In acelasi timp, va rog sa ne respectati si dv. crezul.
Cu stima,
Lori B.
Frate Tibi
Mi-am verificat ȋn minte toţi fraţii pe care i-am cunoscut vreodată şi care răspund la numele Tiberiu sau Tibi şi sunt convins că nu ne cunoaştem.
De aceea nu ȋnţeleg cum dumneavoastră vă permiteţi să scrieţi folosind persoana I-a plural şi să afirmaţi :
„suntem nevoiti sa filozofam si sa complicam lucrurile scrise atat de clar si limpede”
„avem mare nevoie sa justificam doctrina noastra”
„contrazicem ce scrie atat de clar”
„noi avem nevoie sa rastalmacim ceea ce scrie atat de clar, ca sa ramana doctrina in picioare”
Mă ȋntreb sincer, la care „noi” vă referiţi dumneavoastră ?
Este bine să ştiţi că eu nu am devenit creştin azş ca să justific doctrine false şi nici nu petrec timp căutȃnd să „filozofez şi să complic lucruri clare”.
Pentru mine Jertfa Domnului Isus Hristos şi mȃntuirea care mi-a fost oferită ȋn dar prin această Jertfă sunt lucruri prea serioase ca să mă ocup cu asemenea fapte, demne doar de mintea celui viclean.
Cum v-aţi permis o asemenea abordare, cȃnd nici măcar nu mă cunoaşteţi ?
Dacă dumneavoastră v-aţi ocupat ȋn viaţa dumneavoastră cu asemenea lucruri şi doriţi eventual să faceţi penitenţă publică pentru necinstea de a vă ocupa cu aşa ceva, vă rog frumos să vă exprimaţi corespunzător, folosind persoana I-a singular.
Sau sunteţi cumva doar o persoană care a considerat a fi o cale de urmat aceea de a arunca cu noroi asupra numelui de creştin azş mimȃnd apartenenţa la poporul advent (doctrina azş, lecţiunile azş, cărţile Spiritul Profetic plus o mulţime de comentarii pro şi contra circulă liber pe internet) ? Şi mi-aţi spus „frate” doar pentru a ȋncerca să mă faceţi să par ca vinovat ȋnaintea cititorilor acestui blog ?
Este cea mai urȃtă posibilitate care mi-a venit ȋn minte şi aleg să o resping, sperȃnd că sunteţi un om cu un caracter mai nobil decȃt cel necesar pentru o asemenea alternativă.
Acum, frate Tibi, dacă doriţi să dialogăm pe subiecte din Sfȃnta Scriptură, vă rog ca pe viitor să vă argumentaţi afirmaţiile.
De exemplu, dacă sunteţi de părere că eu am filozofat şi am complicat lucrurile vorbind despre Deuteronom 5:14,15, Exod 20:10 şi Exechiel 20:12,20, vă rog să explicaţi pentru toţi cititorii cum vedeţi dumneavoastră că am făcut eu acest lucru.
Altfel este doar o afirmaţie fără susţinere.
Pe de altă parte, vă rog să vă explicaţi şi eventual să explicaţi şi cititorilor, cum poate fi Sabatul zilei a şaptea, care este un memorial al Creaţiunii prin excelenţă (vezi Exod 20:11), adică face trimitere clar şi limpede la un eveniment trecut, o umbră a lucrurilor viitoare ?
Iată afirmaţia dumneavoastră la care mă refer :
„ Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”
Nu o să fac greşeala de a mă referi dintr-o dată la toate textele amintite de dumneavoastră . Pentru binele tuturor cititorilor vom analiza (sau doar „voi analiza”, după cum doriţi) public şi cu de-amănuntul cele scrise de dumneavoastră ȋn cele două răspunsuri la comentariile mele din 12 şi 14 august.
Vă doresc sănătate, frate Tibi şi lumina Duhului Sfȃnt !
Cu stimă
Eugen Dutu
Pana la lectiunile de anul trecut gandeam si vorbeam exact ca dumneavoastra. Acele lectiuni m-au trezit si am inteles cat de rastalmacit ne-au fost prezentate lucrurile, cu tot felul de rationamente sofisticate si fortate, doar ca sa ne justificam doctrina.
Apostolul Pavel nu spune ca porunca de mai inainte s-a schimbat, ci spune tocmai ca S-A DESFIINTAT, odata schimbata preotia, lucru care a dus si la SCHIMBAREA LEGII (nu s-a schimbat raportarea noastra la lege, cum sustineam si eu pana anul trecut)
De aceea textele din Romani 5.13 si 14 precizeaza ca PACATUL EXISTA INAINTE DE LEGEA (nomos) DE LA SINAI. Atentie, nu spune inainte de legea ceremoniala, ci spune inainte de lege, adica toata legea (nomos), cum a fost data la Sinai:
Romani 5.13. „Caci INAINTE DE LEGE (nomos) PACATUL ERA IN LUME. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege. 14. Totusi moartea a domnit, de la Adam pana la Moise.”
Scrie clar: PACATUL ERA INAINTE DE LEGEA DATA LUI MOISE (toata legea). In alte cuvinte reiese foarte clar ca legea data lui Moise (toata legea) nu a fost de la inceput, ci pacatul a fost de la inceput, chiar dinainte de legea data lui Moise.
Asa ca atunci cand spune ca pacatul este calcarea legii, nu ineseamna strict legea celor 10 porunci, data la Sinai, pentru ca pacatul a existat si inainte de legea de la Sinai (care insist, inseamna toata legea-nomos).
Lectiunea de marti, 31 octombrie, 2017, recunoaste ca „Legea morala exista, CA PRINCIPIU, înainte de Sinai”. Nu scrie Legea morala exista inainte de Sinai, ci scrie ca exista doar CA PRINCIPIU, deci nu in forma in care a fosta data la Sinai!
Adam si Eva AU CUNOSCUT PRINCIPIILE MORALITATII MANCAND DIN POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI. Ei nu au avut Decalogul, sub forma data la Sinai, tocmai pentru ca nu au fost robi in Egipt si nu aveau cum sa-si cinsteasca parintii pe care… nu-i aveau! De aceea spune Dumnezeu in Genesa 3.22. Domnul Dumnezeu a zis: „Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, CUNOSCAND BINELE SI RAUL. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci.”
Tocmai mancasera din pomul cunostintei binelui si raului si dintr-o data li s-au deschis ochii si au vazut ca sunt goi! Au aflat automat principiile moralitatii, fara oglinda celor 10 porunci.
In Exodul 31.13-17, unde scrie ca Sabatul a fost un semn intre Dumnezeu si poporul Israel, scrie, de asemenea, ca cine il calca va fi pedepsit cu moartea. Deci legea logicii (pe care nu o respectam) nu ne lasa sa o luam pe una si sa o ignoram pe cealalta. Acolo unde scrie ca era un semn pentru Israel, tot acolo scrie si faptul ca cei care il calca trebuie pedepsiti. Inca un exemplu in care se vede cum noi luam doar ce ne convine din Biblie. Stiu deja variantele de raspunsuri, pentru ca si eu le foloseam ca sa apar doctrina, insa inconsecventa ramane totusi clara.Iar punand atat de mult accentul pe Sabat, am ajuns sa facem din el zi de inchinare, ceea ce este fals, asa cum am explicat in raspunsul anterior. VITA MENTIONATA IN PORUNCA A 4-A NU ARE CUM SA SE INCHINE. De aceea este de-a dreptul o blasfemie sa afirmam ca ar exista o zi falsa de inchinare. Nu poate exista zi sau moment fals de inchinare. Noi ar trebui sa ne inchinam in fiecare zi, asa cum scrie despre Daniel sau primii ucenici de exemplu.
In plus am mai mentionat o dovada scrisa atat de clar: 2 Corinteni 3. 11 “CE ERA TRECATOR ERA CU SLAVA” iar versetul 7 precizeaza ca poruncile scise si sapate in piatra erau cu slava, deci tocmai la cele 10 porunci scrise si sapate in piatra se refera ca ERAU TRECATOARE. De aceea spune in Luca 16.16 „Legea si prorocii au tinut pana la Ioan, iar in Matei 11.13 Caci pana la Ioan au prorocit toti Prorocii si Legea” (legea mozaica inseamna toata legea, deci si morala, adica cele 10 porunci. Nu putem sa le separam).
Apoi noi ignoram inca o dovada atat de clara: chivotul care continea tablele celor 10 porunci a fost doar in vechiul legamant, pentru ca acolo se afla si toiagul lui Aron, a carui preotie nu mai este valabila. Erau impreuna in chivot. Noi incercam sa le separam, fara vreun suport biblic. Noul legamant nu mai are chivotul. Cel vazut de Ioan in Apocalipsa este tot chivotul vechiului legamant, pentru ca legamantul nou nu are chivot. Apocalipsa este plina de simboluri, asa ca prin prezenta chivotului evreii intelegeau prezenta lui Dumnezeu. Insist, tablele celor 10 porunci erau doar impreuna cu toiagul lui Aron, nu erau separate cum le separam noi. Iar preotia lui Aron a fost valabila doar in vechiul legamant, deci chivotul cu tot ce cuprindea in el a fost doar in cadrul vechiului legamant, indiferent daca vrem sau nu vrem sa acceptam.
Lucrurile acestea si multe altele sunt scrise atat de limpede si sunt atat de usor de inteles, incat este de-a dreptul o incumetare modul cum le ignoram, le rastalmacim si, mai grav, chiar le respingem, de dragul traditiilor noastre. Iar celor care indraznesc sa le citeze, li se spune ca si Satana vine cu texte biblice. Acelasi lucru poate fi valabil si pentru cei care incearca sa justifice doctrina noastra adventista. Eu nu mai am curajul sa am atitudinea asta, pe care am avut-o inainte.
Apostolul Pavel scrie ca o sa ramana mahrama pe fetzele noastre la citirea Vechiului Testament, pana cand o sa intelegem diferenta dintre Vechiul Testament si Noul Testament. Hristos este sfarsitul legii care a fost adaugata pana cand avea sa vina El. Pavel afirma acolo (si in alte locuri) ca Vechul Testament era o umbra care arata spre venirea lui Isus, iar odata ce El a venit, toate s-au implinit in El, iar legea Sa cu poruncile Sale, au inlocuit Legea si poruncile acelea date la Sinai, lege data doar pana la venirea lui Isus. Numai cand vom intelege lucrul acesta atat de evident, abia atunci va fi data la oparte mahrama la citirea Vechiului Testament.
Cu stima,
Tibi
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima oricărui cititor.
2 Îmi permit să apreciez că este o greșeală de logică să citești cuvintele fratelui Pavel din Epistola către Evrei, legate de schimbarea Legii în condițiile schimbării preoției și să concluzionezi că au fost schimbate și cele 10 Porunci.
Dacă e normal să spun că un întreg compus din acte normative s-a schimbat ca urmare a modificării unei părți a lui, e absurd să presupun că toate părțile întregului s-au schimbat doar pe baza modificării menționate.
Reamintesc că cele 10 Porunci constituie oglinda care descoperă PĂCATUL, iar fratele Pavel vorbește clar împotriva acestuia.
Iar câtă vreme discutăm despre păcat ba ne și confruntăm cu păcatul în condițiile noului legământ, este complet greșit să facem aprecieri cu privire la schimbarea vreuneia dintre poruncile Decalogului.
Pe de altă parte, câtă vreme Sabatul poruncii a 4a constituie semnul Dumnezeului nostru, semn prin care El își marchează proprietatea în calitate de Creator dar și în calitate de Eliberator = Mântuitor, este la îndemâna noastră să gândim : cine altcineva decât diavolul în persoană poate fi direct interesat ca cei creați și eliberați să nu mai poarte semnul Tatălui ?
Frate Eugen Dutu,
Vedeti, acesta este inca un exemplu concret cum suntem nevoiti sa filozofam si sa complicam lucrurile scrise atat de clar si limpede, in loc sa le lasam asa cum sunt, doar pentru ca avem mare nevoie sa justificam doctrina noastra.
Daca dumneavoastra Domnul v-a raspuns la rugaciuni si v-a aratat ca eliberarea din robia Egipteana simbolizeaza eliberarea noastra din robia pacatului (desi nu scrie asa in Biblie), problema este ca si rugaciunilor mele a raspuns si mi-a aratat scris foarte clar in Biblie ca Sabatul, ca si lunile noi si sarbatorile sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. Deci toate (tot Vechul Testament) aratau spre Hristos, iar in trupul Sau s-au imlinit toate. Dupa venirea Sa, trebuie sa asultam doar de legea si poruncile Sale, nu de cele care au fost doar umbra Sa. In Leviticul 23.2 scrie atat de clar ca Sabatul este prima pe lista sarbatorilor, spre deosebire de interpretarile noastre.
Inclusiv odihna de la creatiune reprezenta odihna pe care urma sa o aduca Isus dupa jertfa Sa pentru cei ascultatori, care accepta sa intre in odihna Sa ASTAZI. Si aici contrazicem ce scrie atat de clar, ca a hotarat o alta zi, ASTAZI (astazi este luni, de exemplu, nu sambata). Este vorba despre intrarea in ohihna din tara promisa in care evreii au ratat sa intre din cauza neascultarii. La iesirea din Egipt, Dumnezeu le asigura hrana si bautura, iar hainele si incaltamintea nu li se uzau. Apoi in Canaan ar fi curs lapte si miere si ar fi avut odihna, la fel cum S-a odihnit Dumnezeu dupa creatiune. Tocmai de aceea nu scrie ca ramane Sabatul, ci „ramane Sabatisos”. Deci nu Sabatul ci odihna, la fel ca odihna care a fost atribuita Sabatului. Bineinteles si aici noi avem nevoie sa rastalmacim ceea ce scrie atat de clar, ca sa ramana doctrina in picioare.
Si inca o dovada ca gresim filozofand, in loc sa lasam Biblia asa cum scrie, este faptul ca am transformat Sabatul in zi de inchinare. Porunca a 4-a nu porunceste inchinarea ci odihna. VITA NU ARE CUM SA SE INCHINE. Din Biblie reiese clar ca fiecare zi este zi de inchinare, nu are cum sa fie doar Sabatul sau o zi. De aceea nici nu are cum sa fie o „zi falsa de inchinare”! Deci, iata inca odata cum gresim filozofand, in loc sa lasam Biblia asa cum scrie ea.
De aceea insist, chiar daca contrazice traditiile noastre, eu de la lectiunile din Galateni si Romani de anul trecut, am inceput sa inteleg si sa stau la ce sta scris atat de clar: legea de la Sinai (nomos) a fost adaugata pana cand avea sa vina Samanta, iar Hristos este sfarsitul acestei legi, nomos (si ceremoniala si morala, toata). Nu sfarsitul raportarii noastre la legea morala! Acum, ca si apostolul Pavel, sunt sub legea si poruncile lui Hristos, nu mai sunt dupa vechea slova. Lectiunile acelea au fost tocmai raspunsul la rugaciunile mele, pentru ca eram confruntat cu problemele acestea si m-am rugat cu seriozitate pentru lumina. Raspunsul a venit din acele lectiuni in care biserica noastra a schimbat invatatura traditionala despre legea ceremoniala si legea morala, recunoscand ca Pavel si evreii nu faceau deosebire intre ele, ci legea insemna toata, si morala si ceremoniala. Numai ca acest adevar rastoarna toata traditia noastra de pana acum si deci este prea grav, asa ca majoritatea au trecut peste acest lucru ignorandu-l si continuind cu sofismele noastre obijnuite si specifice.
Cu stima,
Tibi
Pacea Domnului Isus Hristos să fie ȋn inima fiecărui cititor.
Citind ultimele comentarii la articolele fratelui Lori mi-am amintit de propriile ȋntrebări legate de Deuteronom 5:15, mai precis despre menţionarea sclaviei ȋn cadrul poruncii a 4 a.
Pentru binele celor interesaţi am să scriu ceea ce Domnul, prin studiul cu rugăciune, mi-a descoperit.
Problema care mă interesa ȋşi are originea ȋn versetul 14, verset care e folositor a fi comparat cu Exod 20:10.
Cele două merg ȋn paralel pănă unde Exod menţionează „nici vita ta”, iar Deuteronom detaliază „nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale”,
Imediat după aceasta amȃndouă menţionează „străinul care este ȋn casa ta” sau „ȋn locurile tale”, dar Deuteronom detaliază din nou : „pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească ȋntocmai ca tine.”
Iar versetul 15, care este un comentariu ȋntreg la porunca Domnului, se leagă de acest detaliu ȋn primele cuvinte : „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob ȋn ţara Egiptului” sensul fiind evident cel puţin pentru generaţia de evrei care a primit porunca direct, prin gura Domnului : « arată milă robilor, lasă-i să se odihnească ȋn ziua de odihnă, pentru că şi tu ai fost rob, ştii cum e».
Ȋnsă ceea ce urmează ȋn versetul 15 este folosit greşit ȋn multe cazuri cu scopul de a arăta că Sabatul trebuie legat de robie, iar creştinii avȃnd Noul Legămȃnt sunt „LIBERI” să respecte ziua aleasă de oameni ȋn locul celei sfinţite şi binecuvȃntate de ȋnsuşi Domnul.
Citim urmarea versetului 15 : „ şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mȃnă tare şi cu braţ ȋntins, de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă”
Mi-am permis să folosesc italicele ȋn textul sfȃnt tocmai pentru a arăta motivul principal pentru care Domnul pune Sabatul asupra poporului Său, cel de atunci şi cel de azi.
El este ȋn primul rȃnd Creatorul şi apoi Eliberatorul şi Mȃntuitorul, de aceea El ȋşi aşează semnul Său asupra celor mai ȋntȃi creaţi şi apoi eliberaţi de El.
Cȃnd citim Ezechiel 20:12 sau 20:20 problema dispare singură :
12. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.
20. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
Deci, dacă judecăm cronologic lucrurile, Creatorul a pus asupra creaţiei Sale semnul Său, iar mai tȃrziu Eliberatorul pune acelaşi semn asupra celor eliberaţi de El.
Este evident că Sabatul arată legătura cu Dumnezeul Cel Atotputernic.
Celor care insistă totuşi cu robia, le reamintesc că ȋn conformitate cu Porunca Ȋntȃia toţi creştinii de astăzi sunt nişte eliberaţi de Domnul nostru din robia păcatului, simbolizată prin „ţara Egiptului, casa robiei”, ca urmare ne putem asuma pe deplin toate cuvintele Poruncii a 4a din Deutoronom 5 .
Revin cȃnd găsesc timp.
Frate Sebastian,
Tocmai asta precizeaza lectiunile din Galateni si Romani de anul trecut, inclusiv un citat introdus acolo din Ellen White, ca apostolul Pavel si evreii nu deosebeau legea morala de legea ceremoniala.
Aici este problema pe care n-am inteles-o pana la lectiunile de anul trecut. Legea mozaica cu AMBELE componenete MORALA SI CEREMONIALA a fost adaugata dupa 430 de ani de la fagaduinta facuta lui Avraam, deci nu de la creatiune. AMBELE au fost adaugate sub forma respectiva. Deci atunci a fost adaugata si legea morala, impreuna cu legea ceremoniala. Asta nu intelegem noi adventistii, ca legea aceea morala nu a fost din vesnicii, sub forma celor 10 porunci, cum au fost date la Sinai.
Legea lui Dumnezeu (morala sau cum vrem s-o numim) a fost bineinteles si inainte de Sinai, insa nu exact sub forma aceea, pentru ca INCA NU FUSESE NIMENI ROB IN EGIPT. Legea lui Dumnezeu care exista dinainte de Sinai are elemente comune cu legea morala data la Sinai pentru ca niciodata nu a fost si nu va fi voie sa furam, sa mintim, sa ucidem etc.
Ca dovada Evrei 7.12 precizeaza ca “odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o SCHIMBARE A LEGII” (atentie, toata legea moazica, conform lectiunilor). Deci la jertfa lui Isus s-a schimbat preotia de la Aron la Isus si ca urmate legea s-a schimbat si ea. Lectiunile si Ellen White au precizat ca lega mozaica inseamna toata legea, deci toata legea s-a schimbat, incusiv cea morala din legea mozaica. Dovada vine mai jos, in versetul 18, unde precizeaza ca SE DESFIINTEAZA ACI O PORUNCA DE MAI INAINTE. Deci chiar subliniaza ca inclusiv poruncile, sub forma aceea de la Sinai, s-au desfiintat, nu doar legea ceremoniala. Asta nu putem noi sa acceptam si nici eu nu puteam pana la lectiunile de anul trecut. Stiu ca pentru noi este o erezie.
Nu scrie nicaieri ca legea ceremoniala s-a desfiintat, iar cea morala a ramas sub forma in care a fost data la Sinai. Dimpotriva, chiar precizeaza ca porunca aceea (de mai inainte sau VECHEA SLOVA) s-a desfiintat, pentru ca apartinea legii mozaice, care a fost adaugata doar pana la venirea lui Isus. NU DOAR LEGEA CEREMONIALA A FOST ADAUGATA, CI AMBELE.
Ca dovada TABLELE LEGII ERAU IN CHIVOTUL VECHIULUI LEGAMANT, care a fost inlocuit cu noul legamant. NOUL LEGAMNAT NU MAI ARE CHIVOTUL (chivotul amintit in Apocalipsa este tot chivotul vechiului legamant, si este amintit ca o asigurare a prezentei lui Dumnezeu, cum erau evreii obijnuiti). Noul legamant nu are cum sa aiba chivotul, pentru ca in chivot era si toiagul lui Aron, a carui preotie a fost valabila doar in vechiul legamant. In noul legamant s-a schimbat preotia lui Aron cu a lui Isus si de aceea precizeaza in Evrei ca atunci S-A SCHIMBAT SI LEGEA SI S-A DESFIINTAT PORUNCA DE MAI INAINTE. Noi spunem invers, ca legea ceremoniala s-a desfiintat, iar legea morala a ramas. Atunci care s-a schimbat? Toata s-a schimbat, cu legea lui Hristos, pentru ca pana la venirea Sa, toate erau o umbra care aratau spre El si urmau sa fie inlocuite, schimbate de El. Deci nici acum nu putem fura, minti, ucide etc, asa cum bine ati spus: “Legea lui Hristos este cel mai bine exemplificată în viața lui Hristos și a apostolilor.”
Stiu ca este o erezie pentru noi adventistii, insa sunt prea multe texte care sustin limpede adevarul ca legea mozaica a fost temporara in totalitatea ei.
Noi facem ca si fariseii care cereau neamurilor sa se taie imprejur (noi nu cerem taiera imprejur) si SA TINA LEGEA LUI MOISE (Fapte 15.5). Deci Legea lui Moise inseamna toata legea, nu doar ceremoniala, ci si morala. Iata raspunsul biblic:
Fapte 15.10. Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si PUNETI PE GRUMAZUL UCENICILOR UN JUG PE CARE NICI PARINTII NOSTRI, NICI NOI NU L-AM PUTUT PURTA?
Din raspuns reiese clar ca nu erau necesare nici taieriea imprejur (legea ceremoniala), nici legea lui Moise, care, repet, inseamna toata legea, deci si cea morala, dar numai sub forma in care a fost data la Sinai, pentru ca oricum NIMENI NU LE-AU PUTUT PURTA!
Inca o dovada scrisa atat de clar: 2 Corinteni 3. 11 “CE ERA TRECATOR ERA CU SLAVA” iar versetul 7 precizeaza ca poruncile scise si sapate in piatra erau cu slava, deci tocmai la cele 10 porunci scrise si sapate in piatra se refera ca ERAU TRECATOARE. De aceea spune in Luca 16.16 „Legea si prorocii au tinut pana la Ioan, iar in Matei 11.13 Caci pana la Ioan au prorocit toti Prorocii si Legea” (legea mozaica inseamna toata legea, deci si morala, adica cele 10 porunci. Nu putem sa le separam).
In plus scrie clar ca Hristos este sfarsitul legii, iar lectiunile din Romani precizeaza ca Pavel se refera si la legea ceremoniala si la legea morala. Deci este sfarsitul legii mozaice in totalitatea ei, a legii nu a raportarii noastre la lege Iar in Evrei scrie ca LEGEA S-A SCHIMBAT, nu raportarea noastra la lege, cum incercam noi sa interpretam. Lucrurile acestea sunt scrise atat de clar si totusi noi le rastalmacim, pentru ca ne incurca…
Stiu bine ce alte argumente imi mai puteti aduce, le cunosc pe toate si multe apar si in articolul fratelui Lori, insa totul se rezuma si se clarifica atunci cand intelegem notiunea clara biblica: legea mozaica inseamna legea ceremoniala si morala si au fost adaugate temporar IMPREUNA, sub forma specifica in care au fost date la Sinai. Pe de alta parte legea universala a lui Dumnezeu a fost si inainte, insa nimeni nu fusese inca rob in Egipt, deci sunt doar asemanatoare pentru ca interzic la fel furtul, mintitul, uciderea etc.
Imi pare rau, nu eu am scris lucrurile acestea atat de clar in Biblie. Si sunt prea clare (de exemplu ca legea mozaica a fost adaugata temporar IN TOTALITATEA EI), scrie prea clar, ca sa fie doar niste interpretari, numai ca contrazic doctrinele noastre si de aceea nu putem sa le acceptam asa limpezi cum sunt. Mai bine le complicam si le scoatem din context (deci nu eu le rup din context, pentru ca sunt scrise prea clar) si mai bine ii acuzam si ii facem in toate felurile pe cei care doar le citeaza, pentru ca noi tindem sa uitam de ele sau sa le rastalmacim.
Ca o concluzie: legamantul avramic avea legile lui de atunci, legamantul mozaic avea legile lui date la Sinai, iar acum noul legamant are legea lui Hristos. Toate au elemente comune, asa cum diferitele tari au legi cu elemente comune si asa cum la schimbarea conducerii unei tari, legile se mai schimba (Evrei 7.12), dar raman elemente comune. Stiu ca nici asta nu va convinge, pentru ca nu este conform doctrinelor noastre, dar si logica are o lege pe care trebuie sa o respectam. Iar Biblia apeleaza din plin si la legea aceasta a logicii mai ales cand enunta anumite notiuni atat de clar.
Multa sanatate!
Tibi
Am înțeles. Problema dvs este Sabatul. Faceți confuzie între Legea morală sau Legea lui Dumnezeu și Legea mozaică sau Legea lui Moise. Apostolul Pavel le deosebea.
Galateni 3:19 – „Atunci pentru ce este Legea (Legea mozaică)? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de Lege (Legea morală), până când avea să vină Sămânța (Domnul Iisus)”
Legea lui Hristos este cel mai bine exemplificată în viața lui Hristos și a apostolilor. Ce rău vedeți în Decalog?
Nu știu dacă ați citit cu atenție articolul fratelui Lori pentru că citați versetele rupte din context. Dvs susțineți că cei care azi respectă Sabatul sau Decalogul sunt blestemați si trebuie să aducă jertfe de animale sau să se circumcidă. Atunci pentru ce a murit Hristos? Circumcizia făcea parte din legea ceremonială și era un semn între Dumnezeu și evrei. Străinii, care nu erau robi în casa evreilor și care respectau Legea morală nu erau obligați să se circumcidă decât dacă doreau să respecte toată Tora (Exod 12:48).
Să aveți sănătate.
Deductii intortocheate si fortate, doar ca sa incercam sustinerea doctrinei.
Nu putem desparti Decalogul de restul legii mozaice. Romani 2.17-27 explica amanuntit ce inseamna Lege si aminteste acolo furtul, preacurvia, idolii (din Decalog), dar tot acolo, la explicarea Legii, aminteste si taierea imprejur (legea ceremoniala) . Deci legea mozaica inseamna si legea morala si ceremoniala, adica 613 porunci, nu doar 10. Pavel ne mai clarifica: „Blestemat este oricine nu stăruie în TOATE LUCRURILE SCRISE IN CARTEA LEGII, ca să le facă” (Galateni 3.10). In alte cuvinte, ori tot, ori nimic, atunci cand este vorba despre legea mozaica.
Scrie clar ca legea mozaica a fost data temporar, pana la venirea Semintei (Isus), scrie clar ca Isus este sfarsitul acestei legi, iar noi suntem morti fata de aceasta lege (toata legea mozaica), nu scrie ca legea mozaica s-a sfarsit doar pentru cei care asculta de ea. Bineinteles cei care asculta de lege, nu sunt condamnati, insa daca ascultam de Decalog, obligatoriu trebuie sa ascultam de toata legea mozaica (asa cum insista Pavel, nu eu), pentru ca Decalogul face parte din legea mozaica si nu il putem desparti de toate cele 613. Asa ca Legea lui Hristos, chiar daca „tineteste spre caracterul lui Hristos”, totusi nu are cum sa fie Decalogul, pe care, repet, Biblia nu ne lasa sa il despartim de celelalte 613 porunci ale legii mozaice. Stiu foarte bine ca noi adventistii avem mare nevoie sa despartim Decalogul de legea ceremoniala, insa din Bibile nu reise ca au fost despartite vreodata. LUCRUL ACESTA IL PRECIZEAZA SI LECTIUNILE DIN GALATENIi SI ROMANI, din 2017, inclusiv un citat a lui Ellen White introdus acolo. Deci legea lui Hristos este diferita de legea mozaica, chiar daca au elemente comune. Nici legea lui Hristos nu ne lasa sa furam, sa mintim, sa ucidem etc, dar Pavel face foarte clar diferenta dintre legea mozaica (a iudeilor) si legea lui Hristos in 1 Corinteni 9, unde scrie atat de limpede ca el nu este sub legea celor care sunt sub lege, adica sub legea iudeilor (deci el nu era sub legea mozaica), ci era sub legea lui Hristos. Pavel (nu eu) precizeaza prea clar ca sunt doua legi diferite (chiar daca au elemente comune).
Deci este foarte fortata interpretarea ca “Hristos este sfârșitul Legii pentru oricine ascultă de Legea lui Dumnezeu și Hristos este începutul Legii pentru oricine nu ascultă de Legea lui Dumnezeu”. Imi pare rau dar nu asta spune Bibila. Bineinteles cei care asculta de lege (legea lui Hristos) nu sunt condamnati de ea. Dar daca vor sa asculte Decalogul, trebuie sa asculte toata legea mozaica, conform Bibliei.
Numai bine
Legea lui Hristos care țintește spre caracterul lui Hristos este Decalogul. Legea lui Hristos poate fi ținută doar prin roadele Duhului și prin iertare, milă, sacrificiu, smerenie și dreptate.
În epistola sa către Galateni, apostolul Pavel spune că prin ascultarea de Legea lui Dumnezeu nu mai are nimic de-a face cu codul penal al Legii mozaice și astfel poate trăi pentru Hristos.
Galateni 2:19 – „Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.”
Dacă mă refer la expresia „căci Hristos este sfârșitul Legii” atunci, da, Hristos este sfârșitul Legii pentru oricine ascultă de Legea lui Dumnezeu și Hristos este începutul Legii pentru oricine nu ascultă de Legea lui Dumnezeu.
Numai bine.
Ati amintit Romani 3. 31 unde Pavel a intarit legea. “Deci prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea.”
Pavel a spus asta dupa ce i-a suparat pe evrei afirmand ca nu sunt mai buni decat neamurile si dupa ce i-a contrazis, afirmand ca neprihanirea nu se capata prin faptele legii.
Lectiunea 8, de marti 21 noiembrie 2017 explica de ce Pavel elogiaza legea uneori: ”Pentru că iudeii venerau Legea, Pavel o elogiază ori de câte ori are ocazia”. Dovada este si in 1 Corinteni 9:20 „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, CA SĂ CÂŞTIG PE IUDEI”.
Ati amintit urmatoarele texte in care Pavel afirma ca legea este foarte utila:
1 Corinteni 7.19. “Taierea imprejur nu este nimic, si netaierea imprejur nu este nimic, ci pazirea poruncilor lui Dumnezeu.”. VERSETUL 10 DOVEDESTE CA AICI NU SE REFERA LA CELE 10 PORUNCI: 1 Corinteni 7.10. “Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat.” Despartirea nu este din cele 10 porunci.
Efeseni 6. 2. „Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta” – este cea dintai porunca insotita de o fagaduinta 3. „ca sa fii fericit si sa traiesti multa vreme pe pamant.”
In continuare Pavel da indemnuri si parintilor, robilor si stapanilor, deci nu doar cele 10 porunci sunt importante.
1 Timotei 1.8. “Noi stim ca Legea este buna daca cineva o intrebuinteaza bine, 9. caci stim ca Legea nu este facuta pentru cel neprihanit, ci pentru cei faradelege si nesupusi, pentru cei nelegiuiti si pacatosi, pentru cei fara evlavie, necurati, pentru ucigatorii de tata si ucigatorii de mama, pentru ucigatorii de oameni, 10. pentru curvari, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru cei mincinosi, pentru cei ce jura stramb si pentru orice este impotriva invataturii sanatoase”
Aici nu se refera doar la cele 10 porunci, pentru ca aminteste si sodomitii si vanzatorii de oameni, care nu apar in cele 10 porunci, iar a jura stramb este din legea ceremoniala (Levitic 19.12. “Sa nu jurati stramb pe Numele Meu, caci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tau.”). Deci nu de ficecare data cand se refera in mod pozitiv despre lege, inseamna “legea morala”.
Galateni 5. 4. “Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har.”
Nici aici Pavel nu se refera doar la cele 10 porunci (“legea morala”), intrucat in versetul anterior, cand vorbeste despre lege, aminteste taieriea imprejur, deci legea ceremoniala si chiar subliniaza expresia “toata legea”: 3. “Si marturisesc iarasi, inca o data, oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea.”
Romani 7,12 „Legea este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna”. Pavel face afirmatia aceasta dupa ce tocmai ii provocase pe evrei cu privire la lege:
Romani 7.4. prin trupul lui Hristos, si voi ATI MURIT IN CE PRIVESTE LEGEA; 6. Dar acum, AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA CARE NE TINEA ROBI; 7.”De pilda, n-as fi cunoscut POFTA, daca Legea nu mi-ar fi spus:”Sa nu poftesti!”
Pofta este din legea morala, deci AM FOST IZBAVITI DE LEGE (toata legea mozaica) SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGE (toata legea mozaica)
Dupa ce a facut afirmatia asta greu de acceptat pentru evrei, Pavel incearca sa-i linisteasca in textele care urmeaza. In Romani 7.7-25 Pavel are grija sa elogiaze legea lui Moise pentru ca iudeii o venerau. Lectiunea 8, de marti 21 noiembrie 2017 afirma acest lucru:” Pentru că iudeii venerau Legea, Pavel o elogiază ori de câte ori are ocazia”. Dovada este si in 1 Corinteni 9:20 „Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, CA SĂ CÂŞTIG PE IUDEI”
Pavel avea tot interesul sa nu se puna rau cu iudeii, ca sa nu-i indeparteze si de aceea, vorba lectiunii, le elogia legea ori de cate ori avea ocazia, desi in 1 Corinteni 9.20-21 Pavel precizeaza ca el era sub legea lui Hristos, nu sub legea celor care erau sub lege, adica a iudeilor!
Matei 5,17.18 „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.”
In versetele urmatoare Isus intra in amanunte si, explicand despre ce lege vorbeste, amniteste legea morala (versetul 21) dar aminteste si legea ceremoniala in versetele 23 si 24, cu privire la darul de jertfa la altar. Deci aici Isus afirma ca TOATA LEGEA NU VA TRECE pana se vor intampla toate lucrurile. El introduce foarte clar un termen limita acolo. In engleza “until everything is accomplished”, pana cand totul s-a realizat, s-a executat sau s-a efectuat, deci pana cand Isus a efectuat sau a executat tot ce prevedea legea pe care El trebuia s-o implineasca.
In Luca 10.26 Isus nu a citat nici una dintre cele 10 porunci, ci a citat din Deuteronom 6. 5. “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.” si Levitic 19. 18. “…Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”. Deci altele decat cele 10 porunci.
Ati subliniat bine diferitele legi la care se refera Pavel:
„Apostolul Pavel foloseste termenul „Lege” („nomos” ) de circa 110 ori in epistolele sale. Intelesul termenului este insa foarte variat. Uneori, prin Lege apostolul intelege legea mozaica ( Galateni 4,21; 1 Corinteni 9,9 ); alteori el intelege prin acelasi termen voia lui Dumnezeu scrisa in inima neamurilor (Romani 2,14.15 ), alteori inclinatiile firii pamantesti (Romani 7,21 ) sau indemnurile Duhului Sfant (Romani 8,2).”
Intr-adevar doar legea mozaica (toata) este temporara, conform multor texte:
Galateni 3.19 Atunci pentru ce este LEGEA? Ea A FOST ADAUGATA din pricina calcarilor de lege, PANA CAND AVEA SA VINA „SAMANTA” careia Ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor.
(Ellen White scrie ca in Galateni este vorba despre toata legea, vezi Lectiunea nr. 7 din 5-11 august 2017, vineri 11 august)
Romani 10. 4. Caci HRISTOS ESTE SFARSITUL LEGII, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea. (Lectiunile din Galateni si Romani, din 2017, precizeaza ca Pavel vorbeste despre toata legea mozaica)
Romani 8.2. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. (legea dragostei lui Hristos, care ne da viata, ne-a izbavit de legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel ce pacatuia Romani 7.9-11 si 2 Corinteni 3. 7. Acum, daca slujba aducatoare de moarte, scrisa si sapata in pietre, era cu atata slava (cele 10 porunci au fost cu slava, scrise si sapate in pietre si aduceeau moarte prin pedepsele ei)
Evrei 7. 12. Pentru ca, odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o SCHIMBARE A LEGII… 18. Astfel, pe de o parte, SE DESFIINTEAZA ACI O PORUNCA DE MAI INAINTE, din pricina neputintei si zadarniciei ei. 19. caci Legea n-a facut nimic desavarsit – si, pe de alta, se pune in loc o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Romani 7.4. prin trupul lui Hristos, si voi ATI MURIT IN CE PRIVESTE LEGEA… 6. Dar acum, AM FOST IZBAVITI DE LEGE SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA ACEASTA CARE NE TINEA ROBI; 7.”De pilda, n-as fi cunoscut POFTA, daca Legea nu mi-ar fi spus:”Sa nu poftesti!” Pofta este din legea morala, deci AM FOST IZBAVITI DE LEGE (toata legea) SI SUNTEM MORTI FATA DE LEGEA MOZAICA.
Romani 8. 2. “In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. 3. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, 4. pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.”
Deci legea dragostei lui Hristos, care ne da viata, ne-a izbavit de legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel ce pacatuia. Duhul Sfant ne indeamna sa traim in asa fel incat porunca legii lui Hristos sa fie implinita in noi.
In 2 Corinteni 3. 7 este vorba despre cele 10 porunci: scrise in pietre, ERAU CU SLAVA, aveau stralucire, aduceau moarte si osanda din cauza pedepselor ei. Si precizeaza clar ca erau trecatoare: „CE ERA TRECATOR ERA CU SLAVA”. „Slujba aducatoare de osanda a fost slavita.” Si precizeaza ca era trecatoare, impreuna cu stralucirea fetei lui Moise.
Acelasi lucru il intareste in Coloseni 2. 14 si in Efeseni 2.14
Coloseni 2.14. A sters zapisul CU PORUNCILE lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce
Efeseni 2.14. Caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea, 15. si, in trupul Lui, A INLATURAT vrajmasia dintre ei, LEGEA PORUNCILOR, IN ORANDUIRILE EI, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace.
Luca 16.16 „Legea si prorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace, Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste,
Matei 11. 13 Caci pana la Ioan au prorocit toti Prorocii si Legea; „si fiecare, ca sa intre in ea, da navala.
Cu ocazia schimbarii la faţă (Matei 17), au aparut Moise, reprezentantul legii si Ilie, reprezentantul porfetilor. Acestia doi au disparut subit si a ramas numai Isus, despre care Dumnezeu a spus „Acesta este Fiul Meu prea iubit, DE EL SA ASCULTATI” (Matei 17.5) . Deci la venirea lui Isus Legea si Profetii (Moise si Ilie) au disparut, nu mai sunt valabile, pentru ca erau doar o umbra a lui Isus, iar acum autoritatea a primit-o Isus insusi. Dumnezeu ne porunceste clar ca acum sa ascultam doar de El!
Deuteronom 18.15.Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! Deci Moise precizeaza cand vine Isus, Moise nu mai are autoritate (legile date lui), ci autoritatea o are Isus, de El sa ascultam.
Galateni 3. 23. Inainte de venirea credintei, noi eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita. 24 Astfel,Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. 25. Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta.
Ellen White: „În acest pasaj al Scripturii, Duhul Sfânt vorbeşte prin intermediul apostolului îndeosebi despre Legea morală”. (Solii alese 1, pagina 113.8) Deci Ellen White recunoaste ca aici este vorba despre legea morala, asa ca Pavel spune clar: “dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta”!
1 Corinteni 9.20. Cu iudeii m-am facut ca un iudeu, ca sa castig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am facut ca si cand as fi fost sub Lege (macar ca nu sunt sub Lege), ca sa castig pe cei ce sunt sub Lege; 21. cu cei ce sunt fara Lege m-am facut ca si cum as fi fost fara Lege (macar ca nu sunt fara o Lege a lui Dumnezeu, ci SUNT SUB LEGEA LUI HRISTOS), ca sa castig pe cei fara lege
Si mai sunt multe texte si pasaje care precizeaza ca legea mozaica a fost temporara si nu mai are valabilitate si a fost inlocuita de legea lui Hristos. Textele sunt prea clare in privinta incetarii legii mozaice, incat nu dau loc in nici un caz ideii ca ar fi vorba despre schimbarea raportarii noastre la ea, ascultand-o din iubire. Nu despre legea mozaica este vorba sa fie ascultata din iubire, pentru ca legea mozaica inseamna 613 legi, nu doar cele 10 porunci!
Aveti dreptate, legea descopera pacatul, intr-adevar. Numai ca pacatul era si inainte de legea mozaica. Deci nu doar legea mozaica descopera pacatul. Legea descopera voia lui Dumnezeu, intr-adevar. Iar Hristos il face in stare pe credincios sa pazeasca legea Sa (legea Duhului de viata in Hristos Isus), nu cele 613 porunci ale legii mozaice.
Pavel incerca intr-adevar sa-i convinga pe iudei ca nu sunt socotiti neprihaniti prin lege, dar nu in asta consta diferenta pe care a facut-o jertfa lui Isus. Biblia afirma in repetate randuri ca Isus este sfarsitul legii mozaice, nu sfarsitul raportarii la lege. Iar Biblia precizeaza ca acum suntem sub legea lui Hristos. Dumnezeu si Isus sunt una, insa Dumnezeu totusi precizeaza sa ascultam de Fiul Sau. Si sunt si alte texte si pasaje clare in privinta asta.
Cu stima,
Tibi
Foarte bună prezentare. Domnul să vă binecuvânteze!
Vreau să amintesc un singur verset care nu contrazice gândurile apostolului Pavel cu privire la valabilitatea Legii morale.
În Vechiul Testament, în cartea profetului Ezechiel la versetul 33:15, Dumnezeu rostește o frază care oferă o perspectivă luminoasă asupra Legii morale: „Dimpotrivă când zic celui rău: ‘Vei muri!’ – dacă se întoarce de la păcatul lui(…) urmează învățăturile care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri”.
Învățăturile care dau viața sunt o referire la Decalog. Ele dau viața aproapelui nostru și implicit și nouă atunci când sunt respectate cu ajutorul Duhului Sfânt. Porunca a cincea din Decalog este un exemplu evident: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta pentru ca să ți se lungească zilele… ” Și la fel este cu fiecare poruncă.
Legea morală descoperă păcatul și, în același timp, oferă condițiile pentru menținerea vieții. Jertfa lui Isus ne aduce iertare și ne readuce la viață.
Mulțumesc mult pentru comentarii!