Psalmul 63 – Un om insetat dupa Dumnezeu

Psalmul 63 – Un om insetat dupa Dumnezeu

Un psalm al lui David.

                Făcut când era în pustia lui Iuda

1. „Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2. Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.
3. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze
6. când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7. Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
8. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.
9. Dar cei ce caută să-mi ia viaţa se vor duce în adâncimile pământului;
10. vor fi daţi pradă sabiei, vor fi prada şacalilor.
11. Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.”

 

     Un imn al dragostei de Dumnezeu

Psalmul 63 a fost scris in imprejurari neclare. Preambulul ne arata doar ca in momentul scrierii lui, David se afla in pustia Iudeii. Insa daca acest lucru s-a intamplat pe vremea in care el fugea de sabia lui Saul, sau dimpotriva, in timpul rebeliunii fiului sau Absalom, nu stim.

Oricum, Psalmul 63 este unul din cei mai frumosi, mai plini de sensibilitate si mai duiosi dintre psalmii lui David. Este un cantec al iubirii de Dumnezeu, al unui dor imens care nu poate fi stins decat in Fiinta suprema. Este o rugaciune sincera si profunda la care participa intreaga fiinta: trupul, sufletul si duhul, o rugaciune care-l conduce pe cel ce intra in comuniune cu Dumnezeu pana in umbra vesnica si ocrotitoare a aripilor Sale.

Psalmul nu contine cereri precise ale lui David, ci ne prezinta doar niste trairi sufletesti pozitive ale psalmistului: bucurie, multumire, dragoste, dor si dorinta dupa o comuniune mai profunda cu Dumnezeu. Prin versurile sale, suntem condusi departe de religia rece si formala, departe de existenta saraca de prezenta lui Dumnezeu, intr-o atmosfera de viata imbelsugata, de caldura, lumina si iubire adevarata.

Desi a fost scris intr-o perioada dificila din viata lui David, intr-un mediu incomod ( pustia ), cand perspectivele erau incerte, iar lumina de la capatul tunelului nu se zarea inca, psalmul este plin de optimism, de lumina si incredere. Si aceasta se intampla pentru ca un om care-L cauta cu ardoare pe Dumnezeu este pe drumul cel bun, iar cautarile sale sunt un semn ca Dumnezeu deja a venit in viata lui cu multimea binecuvantarilor Sale. Doar El poate trezi in noi, fiii risipitori ai Universului, constienta saraciei noastre spirituale si nevoia de a ne intoarce spre El, adevaratul Izvor al vietii.

Psalmul 63 poate fi rescris de fiecare dintre noi, purtand amprenta propriei noastre experiente. Fiecare om trece prin propria lui „pustietate”, fiecare om are propriile lui necazuri si dezamagiri. Ne vor coplesi toate acestea, sau in mijlocul lor Il vom cauta mai cu ardoare pe Dumnezeu ? El asteapta sa-L cautam cu aceeasi iubire dezinteresata, pentru ca si noi sa primim aceeasi apreciere din partea cerului ca acea primita de David: „om dupa inima lui Dumnezeu” ( 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 ).

 

     „Pe Tine Te caut”

David a ajuns in pustiu nu pentru ca facea turism, nici pentru ca cerceta flora sau fauna din acel mediu. El a ajuns acolo nevoit, incercand sa scape de primejdia de a-si pierde propria viata. Acolo, sub arsita necrutatoare a soarelui, in acel peisaj arid si lipsit de buna dispozitie, el cauta ceva esential pentru sufletul sau: Il cauta pe Dumnezeu: „Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut ! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa” ( vers. 1 ) .

Ne-am fi asteptat ca psalmistul sa-L caute pe Dumnezeu in alta parte si in alte conditii: in sanctuar, in mijlocul semenilor sai si inchinandu-se impreuna Creatorului cu bucurie si recunostinta. Era pustiul locul cel mai potrivit pentru a-L cauta pe Dumnezeu ? In acele imprejurari protivnice, da, era locul cel mai potrivit.

Marea lectie de viata pe care o deslusim inca din primele cuvinte ale Psalmului 63 este aceea ca Dumnezeu poate fi cautat si gasit oriunde: si in palatul in care omul este inconjurat de toate beneficiile confortului, dar si in pustia privatiunilor de tot felul. Dumnezeu este pretutindeni si de abia asteapta sa fie cautat de copiii Sai oriunde i-ar conduce imprejurarile vietii. In mod paradoxal insa, nu palatul si confortul il ajuta pe om sa-L gaseasca pe Dumnezeu, ci mai degraba pustia lipsurilor si a suferintei.

Afirmatia psalmistului, cu accentul pus pe expresia: „pe Tine Te caut”, spune mult despre spiritualitatea lui. David nu-l cauta pe Dumnezeu pentru binecuvantarile Lui, nici pentru avantaje sau interese meschine. El nu-L cauta pe Dumnezeu pentru ca lui sa-i fie bine sau pentru a-l scoate din situatia dificila in care se afla, ci pur si simplu Il cauta de dragul Lui. Il cauta dintr-o dragoste dezinteresata, curata si nemanjita de egoism.

Satana a cautat intotdeauna sa insinueze ca aceia care-L cauta pe Dumnezeu o fac din interese de un fel sau altul. Asa a procedat si in cazul lui Iov, insinuand inaintea Creatorului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui ? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui acopar tara. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are si sunt incredintat ca te va blestema in fatza”(Iov 1,9-11 ).

Dumnezeu a ingaduit ca demonstratia sa fie facuta si, ca in cazul altor fii ai credintei ca Iosif, Daniel sau Moise, s-a dovedit ca Dumnezeu poate fi cautat din dragoste si nu din alte interese.In toate religiile lumii, toti credinciosii pretind ca Il cauta pe Dumnezeu. Dar din ce motiv ? Pentru ce scop ?

Tu Il cauti pe Dumnezeu ? Si daca-L cauti, de ce o faci ? Aici este „macazul” care-i desparte pe cei care-L cauta pe Dumnezeu din interese egoiste, aruncandu-i in final pe linia moarta a despartirii de El, de cei care-L cauta doar de dragul Lui. Pentru ca Il iubesc si tanjesc dupa prezenta Sa.

A tanji inseamna mai mult decat a dori. Daca dorul tine de emotii si de sentimente, tanjirea ( nu tanjala ! ) presupune si participarea trupului. Acela care tanjeste dupa o persoana iubita sufera cu intreaga sa fiinta, atat cu trupul, cat si cu sufletul si cu duhul sau.

Nu poti fi un bun crestin pana ce nu te va durea lipsa prezentei lui Dumnezeu cel putin la fel de mult ca lipsa unei persoane dragi. Asa il cauta David pe Dumnezeu. Aceasta era optica lui cu privire la relatia sa cu Creatorul: „Asa Te privesc eu in locasul cel sfant, ca sa-Ti vad puterea si slava. Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele tale” ( vers. 2.3 ).

Desi trecea printr-o perioada dificila, departe de sanctuar si de confortul oferit de palat, David nu-L invinovatea pe Dumnezeu pentru situatia in care se afla. „Ochiul lui bun” vedea pretutindeni si in toate, chiar si in cele mai intunecate zile din viata lui, bunatatea lui Dumnezeu. Oriunde privea, el gasea dovezi ale iubirii divine. Dar tu, cum Il privesti pe Dumnezeul tau ? Care este imaginea ta despre El ?

 

     „Te voi binecuvanta toata viata mea”

De acolo, din locul acela arid si lipsit de perspectiva, David Ii face o juruinta Dumnezeului sau: „Te voi binecuvanta dar toata viata mea si in Numele Tau imi voi ridica mainile” ( vers. 4 ).

Verbul „a binecuvanta” ( ebr. barak ) are mai multe intelesuri si nuante. Cand Dumnezeu binecuvanteaza o persoana, inseamna ca El o inzestreaza cu anumite daruri folositoare. Cand un om Il binecuvanteaza pe Dumnezeu, inseamna ca Il recunoaste pe El ca Izvor al tuturor darurilor. Iar cand un om binecuvanteaza un alt om, el isi exprima dorinta ca acea persoana sa fie inzestrata cu daruri ceresti.

In relatia dintre oameni, binecuvantarile sunt doar niste urari si dorinte de bine, care se vor implini sau nu. In relatia dintre om si Dumnezeu, binecuvantarile sunt mai mult decat niste simple urari. Cand Dumnezeu binecuvanteaza, El ofera in mod real acele daruri, dar cand omul Il binecuvanteaza pe Dumnezeu, el nu face altceva decat sa-L vorbeasca de bine pe Creatorul sau, recunoscand in El Sursa oricaror daruri.

Saturat sufleteste de multimea binecuvantarilor Domnului „ca de niste bucate miezoase si gustoase” ( vers. 5 ), David nu uita sa-si manifeste recunostinta: „Gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze, cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu si cand ma gandesc la Tine in timpul priveghiurilor noptii” ( vers. 5.6 ).

Probabil ca in acea perioada dificila din viata, David avea dese insomnii. Gandindu-se la viitorul lui si la soarta poporului sau, adesea somnul ii fugea de pe pleoape. Si ce poti face in mijlocul pustiei si in toiul noptii intunecate ?

Unii, ca sa revina somnul, incep sa numere oile unei turme imaginare. David insa gaseste o alta solutie, infinit mai buna, la insomniile sale: vorbeste cu Pastorul, spunandu-I Lui tot ce avea pe suflet. Acolo, in acele momente de tainica partasie sufleteasca, David gasea odihna, echilibru si incredere: „Caci Tu esti ajutorul meu si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma spijineste” ( vers. 7.8 ).

Da, poti fi vesel chiar si in locurile pustii ale vietii. Poti avea pace chiar si in cele mai intunecate zile din existenta ta. Cand sufletul tau este „lipit” de Dumnezeu, la umbra aripilor Sale dispare orice teama, orice ingrijorare si orice durere.

 

     Optimism in imprejurari protivnice

Desi nimic din jurul sau nu prevestea ceva bun pentru el, David ramane optimist. Insa optimismul lui nu este lipsit de temei, caci el nu se sprjina pe sine, ci pe Dumnezeu. El stie ca acest Dumnezeu drept si sfant, dar si indurator si iubitor, ii va face dreptate intr-o zi. Nu stie cand se va intampla acest lucru si nici nu forteaza mana Domnului in aceasta privinta.

El stie ca Dumnezeu are propriul Sau calendar si ca, mai curand sau mai tarziu, va fi scos din pustia vietii lui, in timp ce aceia care acum cauta sa-i ia viata vor fi pedepsiti: „Dar cei ce cauta sa-mi ia viata se vor duce in adancimile pamantului, vor fi dati prada sabiei, vor fi prada sacalilor. Dar imparatul se va bucura in Dumnezeu; oricine jura pe El se va fali, caci va astupa gura mincinosilor” ( vers. 9-11 ).

De multe ori aparentele inseala. In aceasta lume cu valorile intoarse cu susul in jos, cei umili, cei buni si credinciosi par sa piarda totul. In realitate insa, cei ce pierd sunt cei care astazi se cred mari si puternici, care intorc sfidatori spatele lui Dumnezeu si se poarta arogant cu semenii lor. Aparent, copiii lui Dumnezeu sunt invinsi in aceasta viata. In realitate, ei au castigat totul, pentru ca ei si-au pus nadejdea fara rezerve doar in Dumnezeu.

Poate ca tu nu treci prin suferinte la fel de grele ca David. Poate ca incercarile tale sunt incomparabil mai mici ca ale lui. Totusi, desi o duci mai bine ca el, gasesti motive sa-L lauzi pe Dumnezeu ? Tanjesti la fel de mult dupa prezenta Sa ca David ? Iti inseteaza sufletul dupa El si Il cauti doar de dragul Lui ?

Nu astepta ca altii sa faca lucrul acesta inaintea ta ! Nu astepta ca altii sa dea tonul ! Cauta-L cata vreme poate fi gasit ! Si atunci vei gasi odihna vesnica la umbra aripilor Sale.

Lori Balogh