
Ilustrații despre vorbirea de rău
Înțelepciunea lui Socrate
În Grecia antică, Socrate (469‑399 î.Ch.) era foarte cunoscut pentru înțelepciunea lui..
Într-o zi el s-a întâlnit întâmplător cu cineva care i-a spus:
„Socrate, știi ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre cunoscuții tăi?”
„Stai o clipă”, – replică Socrate. „Înainte să-mi spui, aș vrea să treci printr-un mic test, numit „testul celor trei”.
„Testul celor trei?”
„Da” – a continuat Socrate. „Înainte să-mi vorbești despre cunoscutul meu, să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel aj adevărului: Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”
„Nu” – spuse omul. „De fapt eu am auzit doar.”
„În regulă” – zise Socrate. „Așadar, în realitate, tu nu știi dacă este adevărat sau nu. Acum, să încercăm testul al doilea, cel al binelui: Ceea ce vrei să-mi spui despre cunoscutul meu, este ceva de bine?”
„Nu, dimpotrivă…”
„Deci” – a continuat Socrate -, „vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu ești sigur că este adevărat?” Omul a dat din umeri, puțin stânjenit și Socrate a continuat:
„Există o a treia probă – filtrul utilității: Ceea ce vrei să-mi spui despre el, îmi este de folos?”
„Nu, nu chiar…”
„Ei bine” – a conchis Socrate -, „dacă ceea ce vrei să-mi spui nu știi dacă e adevărat, nici nu e bine, nici măcar de folos, atunci, de ce să-mi spui?”
Oul lui Columb
După descoperirea Americii (1492) și întoarcerea lui Cristofor Columb în Spania, gloria lui începuse să stârnească invidii, gelozii. Mulți viteji se arătară după această expediție. Tăgăduind meritele celebrului navigator, ei spuneau că, de fapt, Columb n-a făcut nicio descoperire. „De vreme ce America există, trebuia numai să te gândești să pleci într-acolo. Atât!”
Pentru a-l umili, un mare nobil l-a invitat într-o zi pe Cristofor Columb la un ospăț, unde s-au servit vinuri bune, dar și vorbe rele. Columb a tăcut un timp; apoi însă, luând ca din întâmplare un ou de pe masă și dând impresia că propune un joc de societate, i-a întrebat pe comeseni – toți nobili – care dintre ei poate face ca oul să stea drept pe unul dintre vârfuri. Mulți au încercat, dar nimeni nu a reușit.
Atunci Columb, lovind ușor oul la capăt, îl făcu lesne să rămână în echilibru pe farfurie. „Așa știm și noi” – izbucniră strigăte.
„Nici nu mă îndoiesc” – răspunse zâmbind Columb -, „dar, vorba dumneavoastră: trebuia numai să-ți vină asta în gând. Atât!”
„Limbile lui Esop”
Esop (sau Aisopos, 620‑560 î.Ch.) – fabulist grec, originar din Asia Mică. Personaj semilegendar, se pare că era un sclav eliberat.
Se zice că într-o zi, Xanthos, stăpânul lui, i-a poruncit să-i cumpere din piață ceea ce este mai bun. Și Xantos s-a trezit cu limbi gătite în toate felurile. Întrebat ce înseamnă asta, Esop a răspuns:
„Ce poate fi mai bun decât limba? Este legătura cu viața, este cheia științelor, organul adevărului și al rațiunilor… Cu ajutorul limbii construim, învățăm, conducem, lăudăm…”
Ca să-l încerce, Xantos i-a poruncit a doua zi să-i cumpere ceea ce este mai rău. Esop i-a servit o nouă mâncare pregătită din limbă, explicându-i:
„Limba e mama gâlcevilor, izvorul războaielor, organul greșelilor și al calomniei. Cu ajutorul ei bârfim, blestemăm, pângărim, distrugem…”
Expresia „Limbile lui Esop” înseamnă a înfățișa două aspecte contrare ale aceluiași lucru (bine-rău, alb-negru).
Dulcețuri otrăvite
Un tânăr a mers într-o zi la pastor și i-a spus că vrea să părăsească biserica din cauza bârfei, a certurilor din biserică, din cauza celor care butonează telefonul în timpul programului, a copiilor neastâmpărați și a comportamentului egoist observat în viața multor creștini. Pastorul i-a cerut ca, înainte de a pleca, să străbată biserica având în mână un pahar cu apă plin-ochi și să se străduiască să nu verse nicio picătură.
Tânărul, nedumerit, din respect a făcut exact ce i se ceruse. Când s-a întors, pastorul l-a întrebat:
„În timp ce ai trecut prin biserică având paharul în mână, ai auzit vreo persoană bârfind?” Tânărul a răspuns:
„Nu!”
„Ai văzut persoane care butonau telefonul?”
„Nu.”
„Știi de ce?” – a continuat pastorul. „Pentru că erai concentrat asupra paharului, ca să nu verși apă. În viața noastră e la fel. Când inima se concentrează asupra lui Iisus Christos, nu mai avem timp să ne concentrăm pe greșelile oamenilor.”
Beniamin Sișu
Culegere de Lori Balogh




Tare asta