Legile sanitare din Vechiul Testament sunt valabile și astăzi?
Copiii mici bagă în gură orice, fără discernământ. Nu contează dacă e vorba de un biscuit, o jucărie, o foaie de hârtie sau o floare. Însă, pe măsură ce cresc, ei încep să selecteze lucrurile. Copiii încep să învețe ce este comestibil și ce nu este comestibil, ce este gustos și ce este respingător, ce este hrănitor și ce este otrăvitor.
Un om matur și educat nu ar trebui să bage în gură orice aliment, chiar dacă eticheta este atrăgătoare, iar firma care îl produce și comercializează este un brand renumit. Printre altele, maturitatea se manifestă și prin folosirea unor criterii bine stabilite atunci când facem o alegere sau alta. Mai ales când este vorba de un aliment… Căci – nu-i așa? – suntem ceea ce mâncăm.
Cei mai mulți oameni se rezumă la un criteriu simplu de alegere a alimentelor: cel al plăcerii. Îmi place sau nu-mi place un anumit aliment – acesta este singurul criteriu după care se conduce majoritatea. Ceva mai puțini oameni adaugă la criteriul plăcerii și pe cel al sănătății: Este sănătos sau nu este sănătos alimentul respectiv? Din nefericire, un număr și mai mic dintre oameni adaugă la primele două criterii amintite și pe cel de-al treilea criteriu: Este permisă consumarea unui anumit aliment sau nu este permisă? De fapt, aici intervine criteriul moral, iar atunci când vorbim de morală, Cel care stabilește standardele nu este nimeni altul decât Dumnezeu.
Oamenii nereligioși se conduc doar după primele două criterii: cel al plăcerii și cel al sănătății. Oamenii cu frică de Dumnezeu adaugă la acestea și criteriul moral: permite Dumnezeu consumarea unui anumit aliment sau nu permite?
Ajungând în acest punct, trebuie să recunoaștem că în sânul creștinismului există multe controverse cu privire la ceea ce este permis și ceea ce nu este permis de Cuvântul lui Dumnezeu să se consume în alimentație. Unii creștini apelează la unele texte din Noul Testament, scoțându-le din contextul lor, pentru a demonstra că în Noul Legământ nu mai există opreliștile alimentare din Vechiul Testament.
Pasaje biblice ca cele din Marcu 7,17.18, Fapte 10,9‑15, Romani 14,2‑4.14.17.20, 1 Timotei 4,3‑5 și altele sunt folosite ca argument în favoarea învățăturii că vechile reglementări din Leviticul 11 și Deuteronomul 14 cu privire la deosebirea animalelor curate de cele necurate nu mai sunt în vigoare în creștinism. Se consideră că aceste prevederi aparțin legilor ceremoniale, care și-au găsit încheierea odată cu jertfa Domnului Christos.
Fără a intra în detalii cu privire la sensul real al acestor pasaje biblice controversate (ele fac obiectul altor articole), voi enumera câteva motive pentru care cred că prevederile legate de alimentele curate și cele necurate sunt valabile și astăzi, după două milenii de creștinism:
1) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece Dumnezeu, în calitatea Lui de Creator al ființei umane, este Cel care a stabilit „cartea tehnică” a funcționării sale optime.
Organismul uman este cea mai complexă mașinărie existentă. Și, ca orice mașinărie, el funcționează cu un anumit combustibil. Desigur, combustibilul optim este cel prezentat de inventatorul mașinii, nu de neavizați. În cazurile în care nu sunt respectate prevederile din cartea tehnică cu privire la combustibil, daunele pot fi uriașe. Nimeni nu trebuie să ne convingă de ceea ce se poate întâmpla dacă în rezervorul unui automobil pe benzină se introduce, voit sau accidental, motorină. Sau invers. Nimeni nu face așa ceva cu propria mașina din garaj.
Și totuși, când este vorba de infinit mai complexa mașinărie umană, oamenii își permit să introducă în „rezervor” tot felul de „combustibili” care nu sunt prevăzuți de Creator în „cartea tehnică” a ființei omenești. Mulți oameni fac acest lucru crezând că merge și așa…
Poate că un timp va merge și așa, căci corpul uman este înzestrat de Creator cu o mare putere de adaptare. Însă, dacă prevederile din „cartea tehnică” a ființei umane sunt ignorate ani la rând, cu siguranță că vor apărea consecințele: boala, suferința și, în final, moartea prematură. Și de ce să murim înainte de vreme, când visul oricărui muritor este să moară… sănătos?
2) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece prevederile din Leviticul 11 și Deuteronomul 14 nu țin de legile ceremoniale, ci de cele sanitare.
Mulți creștini fac greșeala, intenționată sau nu, de a considera că legile sanitare date poporului Israel au avut valabilitate temporară, asemenea celor de natură ceremonială. Însă legile sanitare nu erau legate de slujbele de la templu, ci de sănătatea omului.
Deși societatea omenească a evoluat în cele peste trei milenii și jumătate de când au fost scrise primele cărți ale Bibliei și de când există și prevederile legate de alimentele curate și cele necurate, totuși organismul uman a rămas același. Dacă pentru un evreu de acum două sau trei mii de ani nu era bine să consume carnea anumitor animale, din rațiuni pe care numai Dumnezeu le știe în totalitate, oare pentru un om al mileniului trei este bine să facă acest lucru?
În această privință, sunt convins că ceea ce era bun ca hrană pentru un om de acum câteva milenii este bun și pentru noi și, dimpotrivă, ceea ce era rău ca hrană pentru el este la fel de rău, dacă nu chiar mai rău și pentru noi.
„Cartea tehnică” a ființei umane nu s-a schimbat odată cu moartea Mântuitorului pe cruce. S-au schimbat doar gusturile, poftele și plăcerile oamenilor. Dar cine poate spune dacă acestea sunt bune și aprobate de Dumnezeu?
3) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece ea nu a fost cunoscută doar de poporul evreu.
Există prejudecata că prevederile privitoare la alimentele curate și cele necurate au fost date doar poporului Israel, prin Moise. Însă Biblia contrazice această prejudecată. Noe, supraviețuitorul Potopului, care a trăit cu circa o jumătate de mileniu înainte de Avraam (primul evreu – „Avraam Evreul”, Geneza 14,13) și cu aproximativ un mileniu înainte de Exod, a cunoscut aceste prevederi. Cu ocazia Potopului, Dumnezeu i-a dat porunci clare cu privire la animalele pe care trebuia să le ia în corabie:
„Ia cu tine câte șapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască, o pereche din toate dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bărbătească și câte o parte femeiască” (Geneza 7,2).
După Potop, raportul biblic ne spune că „Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate și din toate păsările curate și a adus arderi de tot pe altar” (Geneza 8,20). Oare de ce Noe nu a adus jertfe și din animalele necurate?
Așadar, cu aproximativ un mileniu înainte de exodul poporului evreu și primirea tuturor legilor (morale, ceremoniale, civile și sanitare) de către acesta, copiii lui Dumnezeu, deși nu erau evrei, cunoșteau prin revelație divină să facă deosebire între alimentele curate și cele necurate, între cele ce se puteau consuma și cele interzise consumului uman.
4) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece Noul Testament vorbește despre trupul omenesc ca fiind un templu al Duhului Sfânt.
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt; și așa sunteți voi” (1 Corinteni 3,16.17).
„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6,19.20).
Dacă trupul omenesc este un templu al Duhului Sfânt, care trebuie păstrat cu cea mai mare grijă, în ordine și curăție, este evident că în el nu trebuie să ajungă nimic necurat, nesănătos și degradant.
Este important să reținem că, după ce Dumnezeu le-a prezentat israeliților lista cu animalele curate și necurate din Leviticul 11, El a legat toate aceste prevederi de sfințenia Sa, îndemnând poporul să fie și el sfânt:
„Să nu vă faceți uricioși prin toate aceste târâtoare care se târăsc și să nu vă faceți necurați prin ele și să nu vă spurcați prin ele. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt… Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate viețuitoarele care se târăsc pe pământ, ca să faceți deosebire între ce este necurat și ce este curat, între dobitocul care se mănâncă și dobitocul care nu se mănâncă” (Leviticul 11,43.44.46.47).
5) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece medicina, la nivelul cunoștințelor actuale, a început să confirme valabilitatea interdicției de a consuma anumite alimente.
Nu este pentru nimeni o noutate să afle că atunci când apar probleme de sănătate, primele alimente interzise unui bolnav sunt carnea de porc și grăsimile de origine animală. Este recunoscut faptul că metabolismul unor animale face impropriu consumul cărnii acelor animale de către om.
6) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece chiar și omul modern, undeva în subconștientul lui, face această deosebire.
În naivitatea mea mă întreb: Dacă omul modern s-a obișnuit să consume carnea unor animale pe care Biblia le declară necurate, de ce nu consumă și laptele acestor animale?
7) Deosebirea dintre alimentele curate și cele necurate este valabilă și astăzi, deoarece un copil al lui Dumnezeu se pregătește pentru cer.
Privind lucrurile din această perspectivă, problema se pune nu doar cu privire la folosirea cărnii animalelor declarate necurate, ci și la folosirea oricărui produs de origine animală. Nu pledez nici pentru veganism, nici pentru vegetarianism sau ovo-lacto-vegetarianism, însă mă gândesc serios dacă nu cumva, din pregătirea noastră pentru viața cerească, nu trebuie să facă parte și o schimbare a dietei.
Biblia ne spune că în Împărăția lui Dumnezeu nu va mai fi moarte: „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru ca cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era… El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,1.4).
Faptul că declarația cu privire la dispariția morții pe Noul Pământ nu se referă doar la rasa umană, ci la întreaga Creație, reiese clar dintr-o altă profeție, de data aceasta de pe paginile Vechiului Testament: „Neprihănirea va fi brâul coapselor tale și credincioșia brâul mijlocului tău. Atunci lupul va locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună.
Leul va mânca paie ca boul, pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr” (Isaia 11,5‑9).
Își imaginează cineva că în Eden se vor mai sacrifica animale pentru a le consuma carnea? Eu nu-mi pot imagina un asemenea Paradis plin cu abatoare, mașini de tocat carne și miros de grătar. Într-o Creație refăcută după principiile neprihănirii, în care moartea va fi doar o amintire a unei istorii trecute și uitate pentru totdeauna, animalele vor avea un alt rol decât acela de a fi sacrificate și consumate de cei mântuiți.
Dacă ne pregătim pentru o asemenea lume desăvârșită, oare nu trebuie să facem încă de pe acum unele reforme în viața noastră? Dacă vom cultiva până în ultima clipă a vieții noastre sau a istoriei acestei lumi pofte nesfinte și condamnate de Scriptură, vom fi oare pregătiți pentru o viață veșnică, trăită alături de un Dumnezeu sfânt?
Lori Balogh
I-am scris lui personal. Cred ca este o problema care nu intereseaza o tertza persoana.
Ce nu v-a placut din ce a scris fratele Cristi de l-ati cenzurat?
Eu nu am nici o convingere in acest sens ca nu am fost acolo ca sa ma uit in farfuria lor. Dar am convingerea ca atat Domnul Isus cat si apostolii (cei drept mai tarziu) nu au mai catalogat animalele ca fiind necurate sau curate.
Cu pace in suflet va accept propunerea de a nu mai continua. Am tinut doar sa imi scriu perosnal convingerea pentru ca alti cititori sa nu interpreteze gresit ceea ce gandesc.
Pace, frate Dorin,
Daca dv. aveti convingerea ca Mantuitorul, apostolii si in mod deosebit apostolul Pavel au mancat „tot ce se vinde pe piata”, va respect convingerea. Eu am o cu totul alta convingere, din motive pe care nu vreau sa le repet. Cred ca este inutil sa continuam „dialogul” in spiritul acesta.
Frate Lori, si eu ca si fratele Cristi mai sus am ridicat problema ideei de animal curat sau necurat si nu de a manca din carnea acestora. Faceti ce faceti si tot la a manca carne ajungeti. In Levitic sunt si alte capitole si nu putem sa le luam decat impreuna cu capitolul 11. De exemplu erai necurat daca atingeai un mort, un lepros si multe altele, nu mai intru in detalii ca stiu sigur stiti despre ce vorbesc. Domnul Isus s-a atins de leprosi si de morti, chiar putem in mintea asta a noastra limitata sa credem ca s-a spurcat, ca s-a intinat? E strigator la cer! Sau poate pentru unii o fi pacat asta?
Ati adus in discutie contextul din Romani 14:14, ca acolo ar fi vorba de lucruri jertfite idolilor. E o interpretare si asta. Sa spunem ca e adevarata. Dar oare ce jerfeau paganii idolilor? Chiar credeti ca doar tauri asa cum ati citat din Fapte 14;13? Mai cititi istorie si o sa vedeti ca jertfeau si porci, cai sau alte animale „necurate”. Asa ca rationamentul cu idolii pica pentru ca pentru Pavel nu era nici o problema sa mananci din orice se vinde pe piata chiar si carne de la un animal „necurat” atata timp cat nu stiai ca a fost jertfit idolilor.
Iar despre Chifa stim bine ce parere avea Pavel! Nu cred ca in epistola catre Tit apostolul a vrut sa spuna ceea ce ati explicat. Eu cred ca Pavel vroia sa intareasca Cuvantul descoperit lui direct de catre Duhul Sfant! Si anume ca cei care sunt puri, curati, trebuie sa inteleaga si sa considere TOTUL curat si sa nu ramana cramponati cu aceste idei legaliste cum ca ar mai exista animale sau lucruri necurate (stim din Levitic ca si unele vase din bucatarie puteau deveni necurate). Si ca lucrurile necurate raman celor necredinciosi si necurati, in cuget. Ca de-acolo din interiorul omului ies lucrurile necurate! Nu mai imi atribuiti ganduri pe care nu le am caci este scris ca doar duhul omului si Dumnezeu cunosc gandurile lui!
Eu raman la spusele Mantuitorului nostru: gratie Cuvantului suntem curati si DOAR datorita LUI! AMIN
Am intrat (din pacate) pe grupuri de crestini pe facebook unde chipurile se dezbat teme biblice. Toti adventistii spun ca unele lucruri in Biblie sunt demodate si au fost scrise pentru secolul I. Dau doar in exemplu: 1 Corinteni 11 unde se vorbeste de faptul ca femeia trebuie sa poarte pe cap un semn alt stapanirii ei „din cauza ingerilor”! Asta vi se pare demodat voua adventistilor dar necuratia fizica nu. Ciudat. Am iesit repede din astfel de grupuri pentru ca am realizat ca se hraneste firea pamanteasca acolo si nu duhul.
In ceea ce priveste ideile lui Ellen White privind alimentatia sanatoasa, va rog, nu ma porniti. Am citit multe lucruri scrise dupa ureche, probabil idei raspandite in vremea dansei despre ce inseamna alimentatie nesanatoasa. Dau doar 1 exemplu: „Consumul cărnii de porc a produs scrofuloză, lepră şi umori canceroase. Oamenii mănâncă neîncetat carne, care este plină de germeni tuberculoşi şi canceroşi”.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!
Salut Cristinel,
Doresc sa-ti spun cateva lucruri, chiar daca nu vei fi de acord cu ele:
– Pentru mine Cuvantul lui Dumnezeu nu este si nu va fi demodat, chiar daca traim intr-o societate post-moderna. Cu atat mai putin, nu consider ca este o superstitie faptul de a asculta de voia lui Dumnezeu asa cum este ea exprimata in Scriptura. Daca Dumnezeu a spus clar: „Sa nu mancati …”, este oare demodata porunca Sa ? Probabil ca, la sugestia sarpelui, si Eva a gandit asa vis-a-vis de porunca lui Dumnezeu de a nu manca din pomul oprit. Iar consecintele le suportam cu totii…
– E adevarat ca stiinta a confirmat multe din adevarurile biblice ( chiar si in domeniul sanatatii ), insa nu stiinta este ultimul criteriu pentru un crestin, ci Cuvantul. Motivul este simplu: stiinta face greseli ( uneori grave ) si adesea se contrazice in afirmatiile ei. Stii prea bine ca acum un secol si ceva, in numele „stiintei”, oamenii foloseau prizele de tutun ca sa se „vindece” de anumite boli; foloseau calomelul ca remediu pentru multe afectiuni, cand astazi se stie ca acestea sunt otravuri, si multe altele.
– Cat priveste intelegerea contextului in care au fost scrise anumite texte, fie din VT, fie din NT, este absolut necesar sa intram in mentalitatea ( nu medievala ! ), ci antica. Altfel, avem toate „sansele” sa facem cele mai grave greseli de interpretare a textului biblic. Bunaoara, chiar textul din Romani 14,14 pe care il citezi, daca ne uitam in context si tinem cont de contextul istoric in care a scris Pavel Epistola catre romani, intelegem ca el nu se refera la deosebirea dintre animalele curate si necurate, ci la problema consumului carnii provenite de la animalele jertfite idolilor. Nu voi intra in amanunte, dar te rog sa citesti ce am scris aici: https://www.loribalogh.ro/2014/01/romani-1414-in-domnul-iisus-nimic-nu-este-necurat-in-sine/
– Am inteles ca tu nu consumi niciun aliment de origine animala. Sa inteleg de aici ca tu esti un crestin „slab” ? Daca as lua in considerare Romani 14, fara sa tin cont de contextul in care Pavel a scris ceea ce a scris, deoarece mananci doar „verdeturi”, asa ar trebui sa te privesc: un crestin „slab”. Dar pentru ca acolo Pavel se refera la cu totul altceva, eu nu pot sa-ti pun o astfel de eticheta.
– Fratele nostru Dorin a citat textul din Tit 1,15, cu aluzii pe care doar dansul si Bunul Dumnezeu le stie: „Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.” Probabil ca noi, cei care incercam sa ascultam de voia lui Dumnezeu si in acest domeniu al alimentatiei, suntem priviti ca „necurati si necredinciosi”, avand „cugetul si mintea spurcate”. Noi ca noi, dar ce ne facem cu unul ca Petru care, in timpurile NT, la catva timp de la inaltarea Mantuitorului la cer, a refuzat categoric sa manance din animalele puse in fatza sa in timpul unei viziuni ceresti: „Nicidecum, Doamne”, a raspuns Petru. „Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” ( Fapte 10, 14 ) Daca am aplica spusele lui Pavel din Tit 1,15 la Petru, fara sa tinem cont de contextul in care Pavel a facut acea afirmatie, am trage concluzia ca si Petru era privit de Pavel ca un om spurcat si necurat. Ceea ce este inadmisibil ! De aceea am afirmat cu toata convingerea ca trebuie sa intram nu in mentalitatea medievala, ci chiar in cea antica pentru a intelege sensul unor afirmatii scripturistice. Atunci toti vom intelege Cuvantul la unison si toate aceste comentarii ar fi de prisos.
Salut, Lori! Fiindcă, în sfârşit, am reuşit cu ajutorul unui prieten să postez acest comentariu aş vrea să-mi exprim şi eu părerea privitoare la această temă. Speram să găsesc o abordare mai ”de secol 21”, nu una care se potriveşte cel mult veacului al 19-lea. Mi se pare cât se poate de anacronic să discutăm în termeni medievali în era celor mai uluitoare descoperiri ştiinţifice. Paradigma ”curat-necurat” s-a potrivit perioadei în care oamenii nu aveau cum să explice de ce anume un lucru era bun sau rău dar astăzi, când se poate afla de ce este bine sau rău aşa ceva este cel puţin demodat dacă nu de-a dreptul superstiţios. Uneori faptul de a privi lucrurile din această perspectivă frizează de-a dreptul absurdul. De exemplu, dacă tot ce ţine de de animalele ”necurate” este – implicit – necurat cum se face că nu le consumăm carnea dar ne folosim de unele obiecte confecţionate din pielea lor? Sau: devenim necuraţi dacă mâncăm nişte legume crescute într-un pământ îngrăşat cu gunoi din grajdurile lor? Dar dacă avem o pisică sau un căţel şi le atingem (cum se întâmplă adesea) devenim ”necuraţi”? Eu cred că nu. Însă dacă citim Biblia fără să fim tributari unor prejudecăţi cultice (ca să nu spun sectare) ne dăm seama că acest mod de a pune problema a aparţinut perioadei vechi-testamentare şi vechiul iudaism a bătut din greu monedă pe el. Apostolul Pavel s-a detaşat categoric de aceasta când a declarat fără echivoc: ”…nimic nu este necurat în sine…” Bineînţeles, nu înseamnă că dacă o anumită carne nu mai este ”necurată” automat este şi sănătoasă. Eu unul, nu consum niciun fel de produse provenite de la animale dar nu fac asta fiindcă ar fi ”necurate” ci pentrucă am înţeles că ele nu sunt cele mai potrivite ca alimente. Dacă aceste legi la care faci tu referire ar mai fi fost valabile şi în noul testament atunci fără îndoială că apostolii ar fi subliniat apăsat importanţa lor. Dar vedem bine că în Faptele ap.15, 28 spune cât se poate de clar: ”…nu mai punem peste voi NICIO ALTĂ GREUTATE decât…” şi vers.29 nu aminteşte nimic de ”animalele necurate”. În concluzie, cred că este cazul să abandonăm complet acest mod iudaic (şi iudaizant) de a pune problemele şi să abordăm subiectul din punct de vedere ştiinţific. În felul acesta nimeni nu va mai avea nimic de comentat.
Cine a vorbit de mâncare ? Eu unul nu am zis nimic.
Romani, 14:14 – Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
Tit, 1:15 – Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.
Ioan, 15:3 – Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.
Să rămânem deci la ce este scris despre curățenia creștină.
Har și pace
Pace frate Dorin,
Intrebarile dv. ar trebui sa le adresati direct lui Dumnezeu, in rugaciune. Eu nu va pot spune toate rationamentele pentru care Tatal ceresc, Creatorul tuturor lucrurilor, a specificat in Scriptura care animale sunt curate si bune pentru consum, si care nu sunt bune pentru consum. Este o problema de credinta ( incredere ) in Cuvantul Sau. Va veni si timpul in care El ne va explica de ce nu este bine sa consumam carnea anumitor animale. Pana atunci, eu prefer sa raman la cele scrise.
Cred că am fost destul de clar în ceea ce am spus. Eu vreau să înțeleg de ce existau pentru Dumnezeu animale curate și necurate. Ce făcea ca unele animale să fie curate și altele nu. Când Dumnezeu a creat pământul cu tot ce este pe el a văzut că toate erau bune. Așa că mă întreb și vă întreb frate Lori, de unde vine necurăția unor animale?
Spunând că anumite principii enunțate de mine nu sunt biblice îl contraziceți pe Mântuitor. Repet, nu vreau răspuns la întrebarea dacă putem sau nu mânca din acele animale ci la întrebarea ce le făcea necurate și dacă azi mai putem să le considerăm necurate. Iar în cele 2 texte din 1 Corinteni nu e vorba deloc de mâncare. Ar mai fi multe de spus dar am impresia că nu are rost. Nu citesc doar acest blog, citesc și multe altele. Nu încerc să combat vreo doctrină ci să aflu adevărul.
Pace vouă!
Va salut cu multa pace, frate Dorin,
Am constatat cu tristete de-a lungul vietii ca un om care citeste Cuvantul lui Dumnezeu, dar care nu doreste sa renunte la anumite pacate sau placeri indragite de el, reuseste sa gaseasca „argumente” biblice pentru a-si sustine pozitia. Cine iubeste minciuna, va gasi suficiente „argumente” scripturistice in favoarea minciunii; cine vrea sa ucida, va gasi si el argumente in acest sens; cine vrea sa mananca orice „se vinde pe piata”, va gasi si el argumente ca sa-si sustina placerea de a manca orice, etc.
O asemenea atitudine se pare ca aveau „nicolaitii” de care se aminteste in Apocalipsa, si ale caror fapte sunt urate de Dumnezeu ( Apocalipsa 2, 6.15 ). Nu stiu ( si de aceea nici nu am intentia sa va reprosez acest lucru ) daca atunci cand ati citit texte din Biblie care vorbesc despre hrana unui copil al lui Dumnezeu v-ati rugat ca Dumnezeu sa va arate care este adevarul. Si mai ales, sa va dea puterea de a renunta la ceea ce nu este dupa voia Sa. Daca v-ati format deja o conceptie solida, bazata pe Biblie, in privinta hranei recomandate de Creator, ma intreb de ce mai cititi articole scrise de adventisti, al caror crez il cunoasteti prea bine si il combateti ori de cate ori aveti prilejul. Nu cumva nu sunteti sigur pe propriul dv. crez in aceasta privinta si cautati eventuale brese in doctrina adventa pentru a va linisti contiinta ?
Revenind la „oile” noastre, as avea nevoie de mult timp si spatiu pentru a va raspunde punctual la toate obiectiile si acuzatiile dv. Nu stiu cat ar fi de productiv acest demers, avand in vedere ca dv. cunoasteti doctrina adventa si am avut „n” dialoguri pe aceste teme. Doar cateva aspecte care se cer lamurite acum:
– 1 Corinteni 3, 16.17 si 1 Corinteni 6, 19.20 sunt pasaje biblice care oricum le-ai lua ( fie in context, fie scoase din context ) nu pot fi pretexte, asa cum sustineti dv., ci sunt principii. De fapt, 1 Corinteni 3 nici nu vorbeste despre curvie, ci doar cap. 6 aminteste de acest pacat din biserica din Corint. Mai mult decat atat, 1 Corinteni 3, 16.17 spune: „Nu stiti ca voi sunteti Tempul lui Dumnezeu, si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ? Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfant: si asa sunteti voi”
Asadar, ideea sustinuta de dv. ca „hrana nu intra in inima, nu intra in templu” nu este biblica. Cand Pavel afirma ca „voi sunteti templul lui Dumnezeu”, el se refera nu doar la trup ( asa cum o va face in cap. 6 ), ci la intreaga fiinta umana. Concluziile va las pe dv. sa le trageti singur…
– Cand citati ca argumente texte ca: Matei 15:17 sau Marcu 7:19 pentru a sustine ideea ca un crestin poate sa manance orice, va rog sa observati ca acolo nu este vorba de alimente curate sau necurate, ci de un ritual rabinic de curatire inainte de servirea mesei. Concluzia Mantuitorului este clara in acest sens: „Dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om” ( Matei 15, 20 ). A extinde aceasta concluzie a Domnului si a intelege din ea ca un crestin poate sa introduca in trupul sau orice aliment mi se pare o fortare a textului, care trece mult dincolo de intentia autorului. In Templul din vechime nu se introduceau animale necurate. Oare in templul lui Dumnezeu de astazi ( adica in fiinta noastra, dupa 1 Corinteni 3, 16.17 ) este permis acest lucru ?
– Mai multe despre subiectul in discutie gasiti aici:
https://www.loribalogh.ro/2015/10/marcu-714-23-a-zis-astfel-facand-toate-bucatele-curate/
https://www.loribalogh.ro/2015/05/geneza-93-tot-ce-se-misca-si-are-viata-sa-va-slujeasca-de-hrana/
https://www.loribalogh.ro/2015/04/fapte-109-15-viziunea-lui-petru/
https://www.loribalogh.ro/2014/06/tit-115-totul-este-curat-pentru-cei-curati/
https://www.loribalogh.ro/2014/05/1-corinteni-1025-sa-mancati-din-tot-ce-se-vinde-pe-piata/
https://www.loribalogh.ro/2014/05/1-timotei-4-1-5-ei-opresc-casatoria-si-intrebuintarea-bucatelor/
https://www.loribalogh.ro/2014/03/romani-14-17-imparatia-lui-dumnezeu-nu-este-mancare-si-bautura/
https://www.loribalogh.ro/2014/03/coloseni-2-20-23-nu-lua-nu-gusta/
https://www.loribalogh.ro/2014/01/romani-1414-in-domnul-iisus-nimic-nu-este-necurat-in-sine/
https://www.loribalogh.ro/2013/09/evrei-139-inima-sa-fie-intarita-prin-har-nu-prin-mancari/
https://www.loribalogh.ro/2013/03/alimente-curate-si-necurate/
Inchei, dorindu-va deplina calauzire a Duhului Sfant
Cu stima,
Lori B.
Pace frate Lori.
Spuneti ca unii crestini scot versete ale NT din context pentru, va citez, ” a demonstra ca in noul legamant nu mai exista oprelistile alimentare din Vechiul Testament”. Dar cand folositi 1 Corinteni 3, 16.17 sau 1 Corinteni 6, 19.20 ca argumente in favoarea valabilitatii poruncilor sanitare, faceti exact ceea ce acuzati pe altii ca fac, scoateti un text din context ca sa il faceti pretext. Nu au aceste texte absolut nici o legatura cu animale curate sau necurate! Iar barna si paiul stau legate de propriile noastre rationamente.
Acolo e vorba de curvie! Mai mult in versetul 13 apostolul Pavel spune ca Dumnezeu va nimici atat mancarea cat si pantecele! Hrana nu intra in inima, nu intra in Templu (Matei 15:17, Marcu 7:19) ci in pantece si apoi iese in hazna si asta a fost spus de Domnul Isus! N-are nici o legatura moralitatea cu mancarea. Nu incercati sa introduceti un sofism aici. Hrana nesanatoasa strica trupul acesta care oricum trece ca e trup firesc supus mortii dar nu intra in Templu Duhului Sfant! CURVIA strica Templul Duhului Sfant! Ideea folosita de multi adventisti pe facebook cum ca trebuie sa ne obisnuim trupul cu hrana ce o vom avea in Imparatie e sincer de-a dreptul ridicola! In primul rand ca nu vom avea acest trup decazut, iar in al 2-lea rand ca nu vom avea pantece si hrana! Stiu ca la aceasta afirmatie veti aduce argumente ca in Imparatie se va manca dar eu prefer sa ma tin de invatatura sanatoasa a Domnului Isus Cristos (dupa principiul „ati auzit in vechime ca … dar EU va spun ca”).
Spuneam candva fratelui Eugen despre problema de fond si de forma. Una din aceste probleme apare in Matei 15. Acolo Domnul Isus spune clar ca nimic din ce intra in om nu il poate spurca. Fondul problemei era dat de faptul ca omul se spurca prin ceea ce scoate din inima nu prin ceea ce baga in pantece. Forma pe care o preferati este insa a mainilor murdare. Va intreb, ati auzit de hepatita A? Stiti ca transmisia e fecal-orala? Deci a manca cu mainile murdare poate duce la imbolnavirea trupului. Este aceasta pentru d-voastra o necinstire a Templului Duhului Sfant? Pana la urma duce la imbolnavire! Si asta ca sa dau un exemplu. Domnul Isus explicand apostolilor a trecut dincolo de mainile murdare si a mers la radacina problemei: nimic din ce intra in trup nu il spurca! Chiar credeti ca Domnul Isus s-a referit la maini murdare? Sa judecam totusi duhovniceste.
Nu pot sa concluzionez frate Lori decat ca nu cunoasteti biologia si functionarea organismului uman. Din pacate. Asa cum e el decazut, organismul uman are capacitatea de la Dumnezeu de a se detoxifia si de a se reface! Insa daca trece peste un anumit prag, evident ca se va imbolnavi, capacitatea sa de aparare fiind depasita. Dar asta e valabil pentru orice punem in gura, nu doar pentru carnea animalelor asa zise necurate. Doar ganditi-va la zahar care nu e vreun animal necurat.
Problema care o ridic nu este a manca sau nu din aceste animale (azi exista alte animale crescute in conditii mizere dar care fac parte din asa zisele animale curate si care pot imbolnavi mult mai repede si mai usor un organism uman, de exemplu frankenfish sau puii crescuti in intuneric) ci daca mai putem sa impartim animalele in curate si necurate.
Spuneti-mi, de unde vine aceasta impartire? De ce exista ea? De ce la potop Dumnezeu a imparit animalele in curate si necurate? Mi-ar placea sa stiu cum intelegeti aceste lucruri.
Eu va spun propria mea intelegere (nu sunt influentat de baptisti, penticostali, ortodoxi, catolici sa mai stiu eu ce cult crestin sau necrestin, sa fie clar pentru fratele Eugen?). Dupa ce omul a pacatuit Dumnezeu a spus „blestemat este acum pamantul din pricina ta.” (Geneza 3:17). Acuma pamantul nu se refera doar la plante ci la tot cel cuprinde el innclusiv animalele terestre si marine. Astfel imi inchipui eu existenta animalelor necurate. Alta explicatie nu gasesc in Biblie. Bun, pamantul e blestemat dar vine Domnul Isus si se face blestem pentru a ne scoate din mocirla pacatului si a acestei lumi. Daca omul care era vrajmas a Lui Dumnezeu a fost scos de sub acest blestem, de ce credeti ca animalul saracu care nu are nici o vina in istoria pacatului ramane sub blestem? Nu vorbesc aici de a manca din carnea lui ci de a-l considera azi necurat. Nu uitati ca dupa Levitic 11 vin 12, 13,14,15 etc. Mai considerati azi femeia necurata? Sau leprosul necurat? Sau barbatul cu scurgere? Domnul Isus a atins leprosi si morti! Sa nu uitam asta.
Credeti ca Levitic 11 e aparte? Toate fac parte din aceleasi porunci sanitare date poporului evreu si trebuie intelese azi spiritual nu firesc.
Ascultati sfatul apostolului Pavel cand spune ca anumite invataturi au o anumita infatisare de intelepciune dar nu sunt de nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti! Legati firea pamaneasca de ceea ce iese din inima nu de ceea ce intra pe gura! Luati si de aici fondul problemei nu forma!
PS: „visul oricarui muritor este sa moara…sanatos”??????? singura data cand un om poate muri sanatos e prin accident. Nici atunci caci moartea lucreaza in om in fiecare secunda. La batranete nimeni nu moare, vorba aceea, de „batranete”.
Harul Domnului Isus Cristos si dragostea Lui Dumnezeu si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu noi cu toti!