Psalmul 85 – Izbavire si restaurare
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al fiilor lui Core
- „Tu ai fost binevoitor cu ţara Ta, Doamne! Ai adus înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov;
- ai iertat nelegiuirea poporului Tău,
- i-ai acoperit toate păcatele. – (Oprire). Ţi-ai abătut toată aprinderea şi Te-ai întors din iuţimea mâniei Tale.
- Întoarce-ne iarăşi, Dumnezeul mântuirii noastre! Încetează-Ţi mânia împotriva noastră!
- În veci Te vei mânia pe noi? În veci îţi vei lungi mânia?
- Nu ne vei înviora iarăşi, pentru ca să se bucure poporul Tău în Tine?
- Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!
- Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul, căci El vorbeşte de pace poporului Său şi iubiţilor Lui, numai ei să nu cadă iarăşi în nebunie.
- Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca în ţara noastră să locuiască slava.
- Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.
- Credincioşia răsare din pământ, şi dreptatea priveşte de la înălţimea cerurilor.
- Domnul ne va da şi fericirea, şi pământul nostru îşi va da roadele.
- Dreptatea va merge şi înaintea Lui şi-L va şi urma, călcând pe urmele paşilor Lui!”
O rugaciune de multumire
Fiind unul din pasajele biblice favorite ale lui Oliver Cromwell ( lider militar si politic englez: 1599-1658 ), Psalmul 85 este in acelasi timp o rugaciune de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru izbavirea lui Israel, o rugaciune pentru restaurarea poporului, dar si o pregustare a raspunsului lui Dumnezeu la rugaciunea psalmistului.
Atmosfera pe care o degaja psalmul este aceea de tensiune a unei asteptari plina de speranta. Furtuna incercarilor fiind de domeniul trecutului, si pacatele poporului fiind iertate, autorul priveste cu incredere spre viitor, asteptand restaurarea poporului – acea restaurare la care face referire profetul Ezechiel mai tarziu, in viziunea sa despre „valea oaselor” ( Ezechiel 37, 1.2 ).
Ca urmare a intoarcerii poporului de la pacat la neprihanire, si de la nonvaloare la valorile vesnice, Dumnezeu Se intoarce si El in „cortul” Sau, in templul din Ieruslaim, restabilind relatia cu acesta. Intoarcerea lui Dumnezeu in Casa sa aduce dupa sine nasterea unei lumi noi, in care „bunatatea si credinciosia se intalnesc”, iar „dreptatea si pacea se saruta”.
Referindu-se la Psalmul 85, monseniorul Vladimir Ghika spunea: „Daca nu este ceva mai drept decat dreptatea, este, totusi, Cineva mai drept decat ea. Cel ce a facut-o dreapta, Cel in care dreptatea si milostivirea s-au imbratisat atat de strans, incat este imposbil sa le recunosti sau sa le separi una de alta.”
Psalmul 85 se implineste in mod desavarsit in viata si lucrarea Domnului Iisus Christos, care afirma despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea, si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului” ( Luca 4, 18.19 ).
Adevarata restaurare a omului, a Bisericii si a omenirii este posibila doar prin Iisus Christos. Ea a inceput si va continua pana la stabilirea deplina si definitiva a Imparatiei Sale pe pamant.
Un Dumnezeu iertator
„In toate iernile de suferinta, gandeste-te ca va fi, ca nu poate sa nu fie si o primavara !” – spunea Nicolae Iorga. Iarna nu este vesnica, dupa cum nici norii nu sunt vesnici. Dupa ce au intunecat orizontul pentru un timp, ei se retrag, lasand razele soarelui sa alunge intunericul furtunii.
La fel, nici furtunile vietii nu dureaza o eternitate. In marea Sa mila fatza de omul slab si pacatos, Dumnezeu scurteaza suferinta, aducand din nou pe cerul existentei noastre speranta si increderea.
Psalmul 85 a fost scris dupa o perioada in care poporul trecuse prin mari suferinte si incercari. Razboiul luase sfarsit, prizonierii fusesera eliberati, iar nelegiuirile poporului fusesera iertate de Dumnezeu. De acum, odata furtuna incheiata, putea incepe restaurarea: „Tu ai fost binevoitor cu tara Ta, Doamne ! Ai adus inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iacov, ai iertat nelegiuirea poporului Tau, i-ai acoperit toate pacatele; Ti-ai abatut toata aprinderea si Te-ai intors din iutimea maniei Tale” ( vers. 1-3 ).
In lucrarea sa monumentala „Civilizatii istorisite”, Will Durant afirma despre Dumnezeul Vechiului Tetament ca era „un zeu intunecat, razboinic, inversunat, cu slabiciuni care-L fac aproape simpatic”, „un zeu al ostirilor, expansionist si imperialist”. ( 1 )
Teologi ca Marcion ( 100-160 d.Chr. – initiatorul unui curent gnostic ) au sustinut si ei ca exista o diferenta uriasa intre Dumnezeul Vechiului Testament si Cel al Noului Testament, intre asprimea, raceala si intransigenta primului, si bunatatea, caldura si bunavointa celui de-al doilea.
Totusi, psalmistul afirma, in plin miez al Vechiului Testament, ca Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu iertator, gata sa acorde har si sa restaureze poporul din ruina sa. Nu exista nicio dihotomie intre Vechiul si Noul Testement, intre Dumnezeul revelat in vechime si Cel revelat in crestinism. Exista har din belsug si in Vechiul Testament, dar si manie si pedeapsa impotriva pacatului si in Noul Testament.
Dumnezeu este „Acelasi: ieri, azi si in veci” ( Evrei 13,8 ), caci „in El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 up. ). De aceea El este cu adevarat „Stanca veacurilor” ( Isaia 26, 4), oferindu-ne garantia ca Universul va dainui vesnic si ca lucrurile nu se vor schimba de la o zi la alta. Dar de ce iarta Dumnezeu ? Pentru simplul motiv ca El este dragoste ( 1 Ioan 4,8 ) si nu poate fi altfel.
Insa El iarta si pentru un alt motiv, care ne priveste in mod direct si responsabil: „Dar la Tine este iertare ca sa fii de temut” ( Psalmul 130,4 ). Intr-adevar, ce ne poate responsabiliza, si ce ne poate motiva mai mult sa renuntam la viata de pacat, decat iertarea oferita de Dumnezeu, ca manifestare a dragostei pe care El o are fatza de niste fiinte nevrednice ca noi ?
Esti dispus sa primesti iertarea Sa, urmata de o schimbare radicala a vietii ? „Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari ? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta ?” ( Romani 2, 4 ).
Rugaciune pentru restaurarea poporului
Dumnezeu este intotdeauna dispus sa acorde o noua sansa omului pacatos. Daca acesta se intoarce de la nelegiuirea lui si de la atitudinea de razvratire impotriva lui Dumnezeu, usa harului este mereu deschisa, iar bratele Tatalui ceresc sunt intinse, gata sa-i primeasca pe fiii risipitori ai acestei lumi. „Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc mai degraba ca el sa se intoarca de la caile lui si sa traiasca ?” ( Ezechiel 18, 23 ).
Dar cum sa te intorci spre Creatorul tau, cand esti prins in lanturile vrajmasului ? Cum sa iubesti din nou binele, cand raul este lipit de inima ta ? Psalmistul stia ca omul, prin propria lui putere, este incapabil sa faca aceasta schimbare de directie. De aceea, el se roaga, cerand ajutorul divin: „Intoarce-ne iarasi, Dumnezeul mantuirii noastre ! Inceteaza mania impotriva noastra !” ( vers. 4 ).
Iata o rugaciune inteleapta, al carui raspuns nu va intazia. Iar David, in Psalmul 27, anticipeaza acest raspuns al cerului: „Inima imi zice din partea ta: „Cauta Fatza Mea !” Si Fatza Ta, Doamne, o caut” ( Psalmul 27, 8 ).
Da, Dumnezeu ne cheama si ne asteapta sa ne intoarcem la El. Dar El stie ca singuri nu vom gasi niciodata calea reintoarcerii in Casa parinteasca. De aceea, odata cu chemarea la Sine, prin Duhul Sfant ne ofera si vointa si puterea de a face schimbarea dorita. „Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea” ( Filipeni 2,13 ).
Psalmistul Il cunoaste bine pe Dumnezeul sau. El stie ca El nu se manie pe vecie, nu poarta ranchiuna omului si nu e stapanit de spiritul razbunarii. Mania lui Dumnezeu este trecatoare si este conditionata doar de prezenta pacatului. Daca nu ar exista pacatul, cu toate consecintele sale dezastruoase, mania divina nu ar fi cunoscuta de creaturile Sale. In absenta pacatului, nici nu am fi stiut ca El se manifesta in felul acesta.
Intrebarile psalmistului, adresate lui Dumnezeu, sunt retorice: „In veci Te vei mania pe noi ? In veci Iti vei lungi mania ? Nu ne vei inviora iarasi, pentru ca sa se bucure poporul Tau in Tine ? Arata-ne, Doamne, bunatatea Ta si da-ne mantuirea Ta !” ( vers. 5-7 ).
De ce sunt retorice aceste intrebari ? Pentru ca autorul psalmului cunoaste deja raspunsul: Dumnezeu Isi va ierta si Isi va restaura poporul: „Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul; caci El vorbeste de pace poporului Sau si iubitilor Lui, numai ei sa nu cada iarasi in nebunie. Da, mantuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, pentru ca in tara noastra sa locuiasca slava” ( vers. 8.9 ).
Psalmistul isi ia timp sa asculte ce ii va spune Dumnezeu, caci ceea ce spune El este infinit mai important decat ceea ce Ii spunem noi Lui. Si care este mesajul cerului ? Unul surprinzator: „Mantuirea este aproape de cei ce se tem de El”. Ea nu trebuie cautata la capatul pamantului, nici in pelerinaje obositoare si costisitoare. Ea este langa noi, langa mine si langa tine, la distanta de doar … o rugaciune.
Temeliile Universului
Guvernarea lui Dumnezeu are la baza cateva principii care izvorasc din caracterul Sau. Versetul 10 ne prezinta patru atribute divine majore, care sunt perfect ingemanate, asigurand o guvernare stabila si vesnica: „Bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta” ( vers. 10 ).
Daca doar unul din cele patru atribute divine ar lipsi, stabilitatea Universului ar fi in pericol, la fel cum un scaun caruia ii lipseste un picior, risca sa se prabuseasca. Desi aparent straine una de alta, in caracterul lui Dumnezeu dreptatea si pacea se imbratiseaza ca doi prieteni care se iubesc. Nu exista niciun conflict intre bunatate si credinciosie, nici intre dreptate si pace, si aceasta pentru simplul motiv ca toate aceste atribute divine isi au izvorul in natura divina care este dragostea. Iar acolo unde exista dragoste, inceteaza orice conflict.
Finalul Psalmului 85 este plin de speranta. Avand un asemenea Dumnezeu, in caracterul caruia nu poate fi gasita nicio fisura sau umbra, psalmistul incheie plin de speranta si incredere: „Domnul ne va da si fericirea, si pamantul isi va da roadele. Dreptatea va merge inaintea Lui, si-L va si urma, calcand pe urmele pasilor Lui” ( vers. 12.13 ).
Personificand dreptatea lui Dumnezeu, psalmistul vede deja calea deschisa pentru restaurarea poporului sau si refacerea relatiei cu Dumnezeu. Ce bine ar fi daca si despre noi s-ar putea spune: „Dreptatea va merge inaintea mea si ma va urma, calcand pe urmele pasilor mei !”
Lori Balogh
Referinte: ( 1 ) Will si Ariel Durant, Civilizatii istorisite, vol. II, p. 18.19
