Psalmul 91 – Psalmul stramtorarilor
- „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
- zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
- Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
- El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
- Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
- nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.
- O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
- Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.
- Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
- de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
- Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale,
- şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
- Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
- „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
- Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
- Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea”.
Pe dinafara sau pe dinauntru ?
Aceia dintre noi care au o memorie buna si iubesc Cuvantul lui Dumnezeu, sunt capabili sa recite pe dinafara unii dintre cei mai cunoscuti si indragiti psalmi. Este un lucru laudabil si demn de urmat. Insa cati dintre noi cunoastem acesti psalmi si „pe dinauntru” ? Cati dintre noi ne putem identifica cu trairile sufletesti ale autorilor lor de acum cateva mii de ani, si cati dintre noi au trait acelesi dileme, au trecut prin aceleasi crize existentiale si au cunoscut aceeasi bucurie a inchinarii pe care le-au trait acestia ?
Psalmii, ca de altfel orice alta parte a Scripturilor, pot fi analizati, studiati, comentati si recitati de oameni inzestrati cu diferite talente. Insa ei nu pot fi intelesi pe deplin decat de aceia care au avut aceleasi trairi sufletesti ca cele ale autorilor lor.
Ceea ce nu pot afirma in dreptul multor psalmi, pot afirma totusi in dreptul Psalmului 91: l-am trait pe viu, iar frumoasele lui promisiuni s-au implinit literal in viata mea si a familiei mele.
Imi amintesc de clipele fierbinti ale evenimentelor din 1989. In orasul de la poalele Tampei se tragea din plin, fapt pentru care serviciile divine au fost suspendate pentru un timp. Credinciosii au fost indemnati sa se adune pe la casele cunoscutilor si acolo sa se inchine lui Dumnezeu.
Asa am facut si noi. Ne-am adunat cateva persoane in casa unor cunoscuti, iar acolo am tinut un serviciu divin nepretentios, dar plin de binecuvantari. La final, imi amintesc ca am citit Psalmul 91 in intregime si ne-am predat Domnului in rugaciune. Apoi, impreuna cu sotia si copilul nostru, ne-am indreptat spre gara pentru a lua un tren spre casa.
Din cauza agitatiei generale, nu circula niciun mijloc de transport in comun. Eram nevoiti sa mergem pe jos pana la gara. Nu aveam de ales. Ne-am intalnit cu tot felul de grupuri de oameni agitati, am fost martori la perchezitiile facute unor masini, dar tinta noastra era sa ajungem la gara.
Cu putin inainte de aceasta, ne-am trezit dintr-o data singuri pe trotuar. Nu stiam de ce oamenii stateau ascunsi in scarile blocurilor si nimeni nu mai circula pe strada. Nu am apucat insa sa ne gandim prea mult la acest lucru, ca am inteles curand, pe propria noastra piele, motivul pentru care oamenii stateau adapostiti in scarile blocurilor.
Pe neasteptate, doua suieraturi de glont ne-au trecut pe langa ureche. Ne-am uitat in jur… Nimeni nu mai era pe trotuar. Cineva a dorit sa ne trimita in lumea umbrelor…Dar nu a reusit. Mai tarziu, dupa ce a trecut emotia momentului si ne aflam in tren, am realizat ce se putea intampla. Dar ne-am reamintit in acelasi timp de promisiunea lui Dumnezeu pe care tocmai o citisem la plecare:
“Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred…Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata ( glontul ! ) care zboara ziua…O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia…caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale…” ( Psalmul 91, 1.2.5.7.11 )
Ce s-ar fi intamplat cu noi daca Dumnezeu nu ne-ar fi ocrotit in acele momente ? Nici nu vreau sa ma gandesc…Va veni o zi in care filmul vietii noastre se va derula prin fatza ochilor nostri, dezvaluindu-ne toate aspectele necunoscute noua astazi. Vom ramanea uimiti de cate ori Dumnezeu ne-a salvat din primejdii pe care nici nu le banuiam. Si atunci, cu sufletele pline de recunostinta, vom canta versurile “cantarii lui Moise”: “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor ! “ ( Apocalipsa 15, 3 )
Copacul cu radacinile in cer
Psalmul 91 a fost, este si va fi intotdeauna un izvor de incurajare si mangaiere pentru toti oamenii care trec prin perioade de necaz si stramtorare. Si aceasta atata vreme cat inca traim drama pacatului si a luptei acerbe dintre bine si rau.
Toti copiii lui Dumnezeu care au de trecut prin primejdii de tot felul, prin stramtorari si persecutii, gasesc in versurile acestui imn de o frumusete aparte imbarbatare, mangaiere si asigurarea ocrotirii lui Dumnezeu.
Nu intamplator Satana s-a folosit de versurile Psalmului 91 pentru a indrepta sagetile otravitoare ale celei de-a doua ispite impotriva Mantuitorului: „Atunci Diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe streasina templului si I-a zis: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-te jos, caci este scris: „El va porunci ingerilor Sai sa vegheze asupra Ta; si ei te vor lua de maini ca nu cumva sa Te lovesti cu piciorul de vreo piatra” ( Matei 4,5.6; Psalmul 91,11.12 ).
Daca patrundem adanc in mesajul psalmului, vom observa ca aici nu se vorbeste despre viata traita in exterior, viata traita inaintea oamenilor, ci despre viata interioara, viata traita in ascuns cu Dumnezeu. Autorul nu ne vorbeste despre o partasie ocazionala si de rutina, ci de o comuniune constanta si profunda a sufletului cu Dumnezeu.
Daca in Psalmul 1 David il asemana pe cel neprihanit cu „un pom sadit langa un izvor de apa, care-si da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc” ( Psalmul 1, 3 ), in Psalmul 91 cel neprihanit este zugravit ca un pom care isi are radacinile in cer, acolo unde sunt adevaratele izvoare ale vietii.
In esenta, Psalmul 91 este o expresie a increderii depline in Dumnezeu, tema sa fundamentala fiind ocrotirea divina acordata celui care se increde in Dumnezeu fara rezerve. In viata avem posibilitatea sa alegem diferit. Insa poate exista o optiune mai buna decat cea pe care ne-o propune Psalmul 91 in versurile sale ?
„In God we trust” ( „In Dumnezeu ne incredem” ) este motto-ul tiparit pe bancnotele americane. Iata optiunea ideala care ne va ajuta sa depasim cele mai mari crize din viata. Un pom sadit langa un izvor de apa se poate usca in final, odata cu secarea izvorului. Insa un „pom” care-si indreapta radacinile spre cer, acolo unde se afla Izvorul nesecat al vietii, va dainui vesnic. Cat viata lui Dumnezeu…
La umbra „aripilor” Sale
Nu intamplator, in primele doua versete ale Psalmului 91 intalnim patru din cele mai intalnite Nume ale lui Dumnezeu pe paginile Scripturii: „Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt ( El Elyon, ebr. ) si se odihneste la umbra Celui Atotputernic ( El Shaddai, ebr. ) zice despre Domnul ( Yahweh, ebr. ): „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu ( Elohim, ebr. ) in care ma incred” ( vers. 1.2 ).
Enumerarea celor patru Nume in contextul unor perioade criza, de stramtorare si persecutie pentru copiii lui Dumnezeu este ea insasi o mangaiere. Caci cine se mai teme de primejdie avandu-L langa sine pe Dumnezeul Cel Atotputernic, pe Dumnezeul Cel Prea Inalt ? Cine mai tremura in fatza mortii, daca face din Dumnezeu, din Cel ce exista prin sine Insusi, cetatea lui de scapare ?
Oricat de mari si amenintatoare ar fi valurile infuriate indreptate impotriva sa, un copil al lui Dumnezeu sta linistit la umbra aripilor Sale. De ce ? pentru ca el stie ca cine Il are pe Dumnezeu de partea sa, are de partea sa majoritatea.
Imaginea sugerata in debutul psalmului este aceea a unei locuinte linistite si sigure, in care cel ce se increde pe deplin in ocrotirea divina este scapat de „latul vanatorului”, de „ciuma si de pustiirile ei” ( vers. 3 ). Insa daca exista siguranta, odihna si ocrotire la umbra aripilor lui Dumnezeu, aceasta nu se datoreaza unor merite omenesti, ci doar bunatatii si credinciosiei Lui: „El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui, caci scut si pavaza este credinciosia Lui” ( vers. 4 ).
De ce oare cei mai multi oameni prefera viata agitata, nesigura si plina de riscuri si primejdii, cand ar putea gasi odihna si pace traind o viata neprihanita la umbra aripilor Domnului ? Sa fie vorba de spiritul de razvratire si independenta semanat in om de Lucifer odata cu caderea primilor nostri parinti ? Sau mai degraba sa fie vorba de marea „taina a faradelegii” ( 2 Tesaloniceni 2,7 ) care ne arata ca nu exista niciun raspuns la intrebarea: De ce omul alege pacatul si moartea, cand ar putea sa aleaga neprihanirea si viata ?
Teama noastra cea de toate zilele
Odata cu caderea lui Adam, pacatul a venit in lumea noastra la pachet cu o multime de temeri. Astazi, desi traim intr-o era a tehnologiilor de varf, ne temem de o multime de lucruri. In mod paradoxal, desi avem la dispozitie tot mai multe mijloace de securitate in diferite domenii, teama umana se inmulteste in progresie geometrica, implinind una din profetiile rostite de Mantuitorul cu putin timp inainte de patimile si moartea Sa: „Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant, caci puterile cerurilor vor fi clatinate” ( Luca 21,26 ).
Astazi ne temem de terorism si inflatie, de razboaie si cutremure, de serpi veninosi si somaj. Ne temem de operatii chirurgicale, de tsunami, de capuse, de frig, de politicieni corupti si de hoti. Ne mai temem de asteroizi, de extraterestri, de bolile civilizatiei, de incalzirea globala, de inundatii si de virusi pe internet. Si ne mai temem de inca un milion si ceva de lucruri, iar in final ne temem de cel mai mare dusman al vietii: moartea. Si nu ne temem atat de mult de moarte ca moment al trecerii in nefiinta, cat ne temem de vesnicia ei.
Psalmul 91 ne incurajeaza sa parasim zona temerilor noastre de toate zilele, increzandu-ne deplin in ocrotirea lui Dumnezeu: „Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua; nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua namiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai” ( vers. 5-8 ).
Poporul lui Dumnezeu nu este scutit de suferinta. In aceasta lume degradata la toate nivelurile si in toate domeniile vietii, Dumnezeu nu aseaza cate un clopot de sticla peste fiecare copil al Sau, ferindu-l de orice suferinta si orice necaz. Cu totii suntem „nascuti in nelegiuire” ( Psalmul 51,5 ) si cu totii trebuie sa suportam, cel putin in parte, unele din consecintele pacatului.
Insa chiar daca in aceasta viata trecatoare induram lipsuri, necazuri si persecutii din partea semenilor nostri, totusi nu suntem abandonati de Dumnezeu. Fara sa constientizam acest lucru, suntem ocrotiti de suferinte si necazuri pe care nici macar nu le banuim. Iar acelor suferinte pe care le ingaduie in viata noastra, Dumnezeu le da un sens, oferindu-ne mangaierea si puterea de a le suporta.
Uneori, copii lui Dumnezeu sunt invitati doar sa priveasca la dezastrele din jurul lor, fara ca ei sa fie atinsi de ele. In timpul Exodului, israelitii au privit cum plagile divine se revarsau una dupa alta peste egipteni, in timp ce ei se odihneau la umbra aripilor lui Dumnezeu. La Marea Rosie, de asemenea, ei au privit cum armatele lui faraon piereau in adancul marii fara ca ei sa lupte. La fel si cu ocazia caderii Ierihonului si in multe alte ocazii relatate in istoria sfanta.
Insa aceasta ocrotire este conditionata. Ea nu le este oferita la infinit celor ce nu o doresc, ci doar acelora care aleg sa se increada in Dumnezeu si cer ocrotirea Sa: „Pentru ca zici: „Domnul este locul meu de adapost” si faci din Cel Prea Inalt turnul tau de scapare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale; si ei te vor duce de maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra. Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi” ( vers. 9-13 ).
Cum mai poate exista teama in prezenta acestor frumoase promisiuni ? Biblia ne spune ca „in dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica…” ( 1 Ioan 4,18 ). Dragostea noastra fatza de Dumnezeu, dar mai ales dragostea Sa fatza de noi face ca temerile noastre de zi cu zi sa se risipeasca asemenea unui abur care piere in lumina soarelui.
„Nu te teme !’ este indemnul pe care-l gasim de 366 de ori pe paginile Scripturii. Pentru fiecare din zilele anului… Chiar si pentru anii bisecti…
Vorbeste Dumnezeu !
Incepand cu versetul 14 registrul psalmului se schimba radical. Din acest punct si pana la final vorbeste Dumnezeu in persoana, intarind promisiunile facute si dandu-le o greutate aparte: „Fiinda ca Ma iubeste – zice Domnul – de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare; il voi izbavi si-l voi proslavi. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea” ( vers. 14-16 ).
Una din conditiile implinirii acestor promisiuni impresionante este cunoasterea Numelui Domnului. Dar ce inseamna sa cunosti Numele Domnului ? Oare acest lucru se rezuma doar la cunoasterea unor insiruiri de vocale si consoane, care impreuna alcatuiesc numeroasele Nume sub care Se descopera Creatorul pe paginile Bibliei ?
Cei care pun accent doar pe modul in care trebuie asezate vocalele si consoanele in Numele sub care Se prezinta Dumnezeu in Scripturi se inseala amarnic. A cunoaste Numele Domnului inseamna mult mai mult decat atat. Inseamna a avea deplina incredere in El, in caracterul Sau, in planurile Sale, in vointa si providenta Sa. Iar celor care cunosc in felul acesta Numele Domnului li se face cea mai frumoasa promisiune din cate exista: „Ii voi arata mantuirea Mea” ( vers. 16 ).
Viata vesnica in prezenta nemijlocita a Creatorului – o viata cat viata lui Dumnezeu Insusi, aceasta este promisiunea finala facuta tuturor celor care se incred in Dumnezeu fara rezerve. Nimic mai putin decat atat nu-l poate face pe om cu adevarat fericit si implinit. Aceasta este adevarata viata, acea „viata imbelsugata” promisa de Mantuitorul tuturor celor care se vor adaposti la umbra aripilor Sale: „Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug” ( Ioan 10,10 ).
Aceasta este adevarata religie, o religie care aduce schimbari binecuvantate nu doar in aceasta viata, ci si in cea viitoare. Avand o asemenea perspectiva luminoasa, merita oare sa ne mai irosim timpul si energia in lucrurile inutile care ne invadeaza viata ? Cu siguranta, nu merita !
Psalmul 91 parafrazat
„Daca alegi ocrotirea Sa si faci din El locul sigurantei si al odihnei tale depline, Dumnezeu te va scapa de toate cursele vietii. El va usura presiunea adusa de crizele de tot felul si iti va da odihna si pace in momentele de stres, cand ingrijoararea bate la usa inimii tale. Chiar si atunci cand nu mai vezi nicio solutie la probleme tale, El iti va descoperi solutia Sa salvatoare.
De aceea, nu trebuie sa te mai temi de ce se tem cei din jurul tau. Nu trebuie sa te mai temi nici de somaj, nici de examene si nici de fluctuatiile bursei; nu trebuie sa te mai temi nici de faliment, incalzire globala, terorism sau boala. Chiar daca toti cei pe care-i cunosti se zbat in tot felul de probleme, tu te vei bucura de viata imbelsugata.
Daca-L ai pe Dumnezeu de partea ta, ai de partea ta majoritatea. Nu vei mai avea nevoie nici de garda de corp, nici de sedinte la psiholog, nici de tot felul de terapii de relaxare. Prezenta lui Dumnezeu in viata ta va fi atotsuficienta, facand-te fericit si implinit.
Dumnezeu te va ocroti de oameni ipocriti, perversi si rai, aducand in schimb in viata ta prieteni adevarati, care te vor sprijini la vreme de nevoie. Cu Dumnezeu alaturi vei putea intampina provocari mari pe care acum nici nu ti le poti imagina. Cu Dumnezeu alaturi vei avea totul: viata, fericire, protectie, succes si sanatate. Dar mai ales vei avea viata vesnica dupa care tanjeste sufletul tau. Si al meu deopotriva…”
Lori Balogh
