AP
1 Petru 4,6: Evanghelia vestita celor morti
„Caci tocmai in vederea aceasta a fost vestita Evanghelia si celor morti, pentru ca sa fie judecati ca oameni in trup, dar sa traiasca dupa Dumnezeu in duh.”
Textul din 1 Petru 4,6 cunoaste cel putin trei variante de interpretare:
1) Prima varianta afirma ca moartea la care face referire apostolul Petru nu este moartea fizica, ci cea spirituala. Iar predicarea Evangheliei se adreseaza unor oameni care, desi sunt vii din punct de vedere fizic, sunt morti din punct de vedere spiritual.
Biblia vorbeste adesea si in diferite contexte despre moartea spirituala in care se se afla oamenii vii ( vezi Efeseni 2, 1-6; Ioan 5,24; Coloseni 2,13 ). Moartea spirituala este o realitate sumbra a existentei umane in starea ei decazuta. Insa daca Petru ar fi avut in vedere acest gen de moarte in textul luat in discutie, s-ar ridica cateva probleme greu de rezolvat.
O prima observatie este legata de timpul verbului folosit de apostol: trecutul ( „Evanghelia a fost vestita si celor morti” ). Daca Petru s-ar fi referit la mortii spirituali, el ar fi trebuit sa foloseasca verbul la prezent, nu la trecut. Oameni morti spiritual au existat, exista si vor exista intotdeauna pana la sfarsitul istoriei, iar predicarea Evangheliei li se adreseaza cu precadere acestor oameni cu scopul de a fi readusi la viata in Iisus Christos, Domnul vietii.
Asadar, daca textul citat ar fi avut in vedere moartea spirituala, apostolul Petru ar fi trebuit sa scrie despre predicarea Evangheliei la prezent: „Caci tocmai in vederea aceasta este vestita Evanghelia si celor morti”.
2) A doua varianta sustine ca moartea la care face referire apostolul Petru este moartea fizica, iar predicarea Evangheliei se refera la o lucrare facuta cu oameni aflati in starea de moarte.
Aceasta interpretare este o varianta a conceptiei celei de-a doua sanse la mantuire, oferita de Dumnezeu omului pacatos. Daca acesta nu a acceptat Evanghelia in timpul vietii, Dumnezeu ii va oferi o noua sansa in starea de moarte, cand Evanghelia i se va predica din nou.
Insa o semenea interpretare ar veni in contradictie evidenta cu invataturile generale ale Scripturii cu privire la starea omului in moarte. Biblia sustine de nenumarate ori ca in starea de moarte omul este complet inconstient, ca nu exista nicio activitate fizica, intelectuala sau spirituala ( vezi articolele de la sectiunea Doctrine biblice/ Starea omului in moarte: https://www.loribalogh.ro/category/doctrine-biblice/starea-in-moarte/ ).
Nenumarate texte biblice, atat din Vechiul, cat si din Noul Testament, aseamana moartea cu un somn in care omul este total inconstient cu privire la ceea ce se intampla in jurul sau. El este inconstient de trecerea timpului si incapabil sa reactioneze fizic, intelectual sau emotional la stimulii externi ( vezi Ioan 11,11-14; 1 Tesaloniceni 4, 13.14; 2 Cronici 14,1; 16, 13.14, etc. ).
Daca astfel este descrisa starea omului in moarte, daca „cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata” ( Eclesiastul 9,5 ), ce rost ar avea predicarea Evangheliei unor urechi care nu aud, intr-un loc in care „nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9,10 ) ?
Mai mult decat atat, a sustine ideea ca Evanghelia le-a fost predicata inca o data celor morti, dupa ce ei au avut ocazia sa o cunoasca in timpul vietii, ar veni in contradictie cu alte invataturi ale Scripturii. Biblia ne arata ca singura noastra sansa la mantuire este legata de aceasta viata, neexistand alte sanse dincolo de pragul mormantului.
Scriitorii Bibliei repeta in mod solemn indemnul: „Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile !” ( Evrei 4,7 ). „Astazi” ( adica in aceasta viata ) este timpul de har in care putem primi sau respinge Evanghelia. Maine va fi prea tarziu, caci respingerea Evangheliei conduce inevitabil la impietrirea inimii. Si cum ar putea fi primita Evanghelia de o inima impietrita, chiar daca ar mai exista sanse ca ea sa fie predicata ?
3) A treia varianta de interpretare afirma ca moartea la care se refera Petru este moartea fizica, Evanghelia fiind predicata oamenilor in timp ce acestia erau in viata. E vorba de crestini care au primit Evanghelia in timpul vietii, apoi au murit in credinta, fapt confirmat de finalul versetului 6 in care Petru afirma ca ei vor trai „dupa Dumnezeu in duh”.
Expresia „in duh” ne trimite la realitatea invierii. Atunci cei mantuiti vor primi trupuri duhovnicesti si nemuritoare, asemenea trupului pe care Christos l-a primit la iesirea din mormant.
Insusi contextul imediat al versetului 6 ne arata ca Petru nu i-a avut in vedere pe cei morti spiritual, ci pe cei care murisera fizic. Versetul 5 ne vorbeste despre judecata lui Dumnezeu care va avea in vedere „viii si mortii.” Daca s-ar fi facut o trecere de la sensul literal al cuvantului „morti” la cel figurat, acest lucru ar fi fost indicat de context.
In concluzie, atat textul si contextul, cat si invataturile generale ale Scripturii cu privire la starea celor morti si cu privire la mantuire ne arata ca in prima sa epistola ( cap. 4,6 ) apostolul Petru se refera la credinciosii care murisera in credinta si care asteptau rasplata la inviere, dar pentru care semenii lor in viata isi faceau griji ( vezi 1 Corinteni 15, 12-14; 1 Tesaloniceni 4, 13-17 ). Aceste griji erau nejustificate, caci Dumnezeu ii avea in grija Sa, oferindu-le mantuirea la invierea din morti.
Aparent, acest text vine sa intareasca credinta in nemurirea sufletului, in continuarea unei existente constiente dupa moarte. Din moment ce Evanghelia poate fi predicata si celor morti, inseamna ca acestia sunt capabili sa o inteleaga, sa o primeasca sau sa o respinga.
Daca acesta ar fi sensul afirmatiei lui Petru, atunci el ar veni in contradictie cu zecile de referinte biblice, atat din Vechiul, cat si din Noul Testament, care ne invata ca in mormant nu exista viata constienta. Iata cateva dintre ele:
„Cei vii, in adevar macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor de mult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” ( Eclesiastul 9, 5.6 ).
„Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta ! Caci in locuinta mortilor, in care mergi , nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” ( Eclesiastul 9,10 )
„Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor ?”( Psalm 6, 5 )
„Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei care se pogoara in locul tacerii.” ( Psalm 115,17 ).
„Caci nu locuinta mortilor Te lauda, nu moartea Te mareste, si cei ce s-au pogorat in groapa nu mai nadajduiesc in credinciosia Ta.” ( Isaia 38,18 )
„Oare pentru morti faci Tu minuni ? Sau se scoala mortii sa Te laude ? Se vorbeste de bunatatea Ta in Adanc ? Sunt cunoscute minunile Tale in intuneric si dreptatea Ta in tara uitarii ?” ( Psalm 88, 10-12 )
Acestea sunt doar cateva din textele biblice care ne arata ca in mormant nu exista o viata constienta. Si acum sa ne punem urmatoarea intrebare: Daca, potrivit celor afirmate de Scriptura, in mormant nu exista dragoste, ura, chibzuiala, stiinta, intelepciune, speranta si comunicare, adica tot ceea ce caracterizeaza o existenta constienta, cum ar putea Evanghelia sa fie predicata celor morti ? Cine ar intelege-o, daca in mormant nu exista intelepciune si stiinta ? Cine ar aprecia bunatatea lui Dumnezeu revelata In Evanghelie, daca mortii nu mai pot nadajdui in credinciosia lui Dumnezeu ?
Daca mortii „nu stiu nimic”, iar minunile si dreptatea lui Dumnezeu nu sunt cunoscute in locuinta mortilor, cine ar putea auzi acolo adevarul Evangheliei si ar putea sa se pocaiasca ? Putea oare apostolul Petru, printr-o simpla afirmatie, sa contrazica intreaga Scriptura si ratiunea insasi ?
Traducerea New International Version a Bibliei reda acest text cu o nuanta diferita: „For this is the reason the gospel was preached even to those who are now dead…” ( „Aceasta este ratiunea pentru care Evanghelia a fost predicata chiar si celor care acum sunt morti…” ). Diferenta de nuanta este evidenta: Evanghelia a fost predicata si „celor care acum sunt morti.” Predicarea a fost facuta in timp ce ei erau in viata si ei vor fi judecati dupa cum au trait „ca oameni in trup„, in timp ce erau inca vii.
Fara indoiala, Petru se refera aici la crestinii care murisera, nu la toti cei morti, deoarece el aminteste de trairea lor din nou „dupa Dumnezeu, in duh.” Cu alte cuvinte, ei vor primi nemurirea la inviere si vor avea viata care se masoara cu viata lui Dumnezeu. Expresia „in duh” nu trebuie sa ne duca la concluzia unei existente spirituale, despartite de un trup fizic, ci la faptul ca cei mantuiti vor primi trupuri nemuritoare, proslavite, asemenea trupului pe care l-a primit si Domnul Christos la inviere ( vezi 1 Corinteni 15, 42-54 ).
Din alte referinte biblice, apartinand Noului Testament, intelegem ca crestinii erau ingrijorati cu privire la situatia celor care murisera in credinta (vezi 1 Corinteni 15,12–14; 1 Tesaloniceni 4,13–17). Petru incearca sa-i linisteasca, asigurandu-i ca acesti „morti” auzisera si primisera Evanghelia in timpul vieţii, iar la judecata vor fi socotiti vrednici „sa traiasca dupa Dumnezeu, in duh”.
„Celor morţi”. „Probabil că aici este vorba despre creştinii morţi, aşa cum sugerează ultima parte a versetului. Contextul arată ca este improbabil ca Petru să fi vorbit aici la figurat, despre cei morţi spiritual, deşi sensul acesta este obişnuit în Scriptură (vezi comentariul de la Matei 8,22; Efeseni 2,1; Coloseni 2,13). „Morţii” din 1 Petru 4,5 sunt, evident, cei morţi fizic şi, deoarece în v. 5 şi 6 se vorbeşte despre „morţi” în legătură cu judecata, cel mai probabil este că cei „morţi” din v. 6 sunt, de asemenea, cei morţi fizic. Dacă ar fi o trecere de la sensul literal la cel figurat, lucrul acesta ar fi indicat de context. Totuşi, Scripturile susţin starea de inconştienţă a morţilor şi că timpul de har acordat omului se încheie la moarte (vezi comentariul de la cap. 3,19). Astfel, singura concluzie consecventă cu învăţăturile generale ale Bibliei este că cei care erau „morţi” în momentul când scria Petru auziseră Evanghelia înainte de a fi murit. Evanghelia le fusese predicată înainte ca ei să fi murit.” ( Comentarii Biblice AZS )
Lori Balogh
Da toate aceste lucruri tineau de Locul Preasfint care avea ca punct central chivotul deacea Pavel vede o unitate intre ele spunind ca toiagul lui Aaron si vasul cu mana erau in chivot iar altarul tamiieri il considera in Locul Preasfint dar practic nu era asa cred .
Ar putea exista 3 posibile explicatii :
– autorul sa fi gresit cea ce nu cred din doua motive: era un bun cunoscator al VT si in acelasi timp consideram ca autorii Scripturi aveau calauzire divina
– cei ce au multiplicat copiile Scripturi cind au scris s-a strecurat o gresala (cum cred ca sunt anumite cazuri rare)
– autorul scrie asa intentionat ,probabil acesta este adevarul tocmai ca sa scoata in evidenta legatura dintre aceste lucruri ale Templului
Din cele ce am citit referitor la aparenta contradictie de care discutam, am retinut o idee care ar putea explica afirmatiile lui Pavel. Perdeaua care despartea Sfanta de Sfanta Sfintelor nu ajungea pana in tavan, astfel incat fumul de tamaie arsa pe altarul de aur aflat inaintea perdelei trecea dincolo de perdea, invaluind chivotul. Probabil ca Pavel privea altarul din punct de vedere functional, ca apartinand Sfintei Sfintelor, desi ca locatie este clar ca se afla in prima camera. Cat priveste plasarea toiagului lui Aaron si a vasului cu mana in chivot ( dupa afirmatiile lui Pavel ), probabil ca aceeasi explicatie este cea mai plauzibila. Intrucat VT afirma ca toiagul si vasul se aflau „inaintea Domnului”, Pavel le considera ca din punct de vedere functional ele se aflau in chivot. Nu am gasit o alta explicatie mai buna.
Referitor la aparenta contradictie referitoare la epistola catre Evrei nu am un raspuns , va marturisesc ca mi-ati luat-o inainte ,chiar vroiam sa va intreb ce parere aveti despre acest text . Oricum ce pot spune este ca toiagul lui Aaron ,vasul cu mana ,chivotul au un punct comun : Domnul Isus Hristos . Preotia lui este simbolizata de ,,toiagul lui Aaron” , ,,vasul cu mana” un simbol pt. ,,adevarata Piine din cer”cum zice in Ev.lui Ioan ,iar chivotul este tronul lui Dumnezeu si a lui Hristos.
Frate Remus, ma bucur ca m-ati inteles in privinta moderarii comentariilor. Daca nu le-as fi cenzurat cat de cat, acum pe blog ar fi aparut injuraturi, blesteme ( unele rostite chiar de fetze bisericesti ) si multe comentarii fara rost, care i-ar fi obosit si deranjat pe cititori. In privinta comentariilor dv., cred ca sunteti de acord ca nu vi s-a sters niciunul, ceea ce dovedeste ca sunteti un crestin plin de respect fatza de crezul altora.
In alta ordine de idei, dv. cum vedeti aparenta contradictie dintre textele VT si afirmatiile autorului Epistolei catre evrei in privinta toiagului lui Aaron si a altarului tamaierii ?
Domnul sa va dea pacea Sa !
Lori B.
Frate Balogh aveti perfecta dreptate . Tocmai am subliniat faptul ca este blogul dumneavoastra si aveti dreptul sa faceti ce doriti pe spatiul acestui blog.Nu stiam ca moderati toate comentariile ,imi cer scuze .Totusi nu ma socotesc unul care am jignit pe cineva ,sau am folosit cuvinte nepotrivite la adresa nimanui nici nu am atatcat Biserica Adventista.Eu am prieteni si printre adventisti si le respect crezul .Este adevarat ca in privinta doctrinei nu toate punctele de vedere ne sunt comune ,dar chiar daca fac parte dintr-o confesiune crestina ca doctrina sunt greu de incadrat in crezul unei confesiuni avind convingeri proprii . Pe mine chiar ma deranjat faptul ca sunteti foarte des atacat fara motive temeinice si chiar faptul ca ingaduiti prea mult unora care spun multe lucruri nepotrivite dar este dreptul dumneavoastra sa le permiteti sa scrie .
Frate Remus,
Da, exista o cenzura a comentariilor si cred ca este firesc sa fie asa. Unii din cei ce au comentat pe blog au profitat de prima aprobare pentru ca apoi sa scrie tot felul de lucruri jignitoare si lipsite de respect in primul rand fatza de cititori si apoi fatza de mine si biserica din care fac parte. Din aceasta cauza am decis sa moderez fiecare cometariu in parte, ca sa nu mai apara surprize neplacute. Nu doresc ca acest spatiu sa devina o „lada de gunoi” in care cei rau-intentionati sa arunce ceea ce au mai urat.
Permiteti-mi sa va intreb: Daca in casa dv. ar intra un necunoscut care v-ar jigni sotia, copii si credinta, ce ati face ? Ati sta nepasator ? I-ati permite cu zambetul pe buze sa continue sa va umileasca familia ? Intr-un fel, si acest blog este o „casa” pe care am ridicat-o cu multa truda si cheltuiala de timp si alte resurse, desigur toate puse la dispozitie de Bunul Tata ceresc. Vi se pare normal sa-i las pe toti vrajmasii crestinismului sa foloseasca acest spatiu dedicat lui Dumnezeu si adevarului Sau sa faca lucrarea Diavolului ? Mie nu mi se pare normal si cred ca orice administrator de blog are dreptul sa cenzureze comentariile primite.
In alta ordine de idei, eu verific comentariile o singura data, seara. Am multe alte obligatii pe acest pamant si nu-mi pot permite sa stau pe net intreaga zi, asa cum poate va imaginati. Iata de ce aprobarea comentariilor intarzie putin, lucru pentru care imi cer scuze. Dar nu vad o alta solutie.
Cu stima,
Lori B.
Explicatia aceasta ar avea sens numai daca Biblia ar invata despre nemurirea sufletelor, adica despre continuarea existentei celor morti in alte sfere. Insa cum aceasta invatatura nu este biblica, explicatia nu poate fi aceasta.
Frate Balogh este a doua ora cind scriu si imi moderati comentariul .Daca nu va convine ce scriu spuneti-o deschis dar nu acept modul acesta de a lucra. Daca intradevar exista cenzura pt. cei ce nu va impartasesc opiniile va rog recunoasteti public lucrul acesta sa stim si sa nu mai scriem degeaba .Totusi dintre cei ce au scris poate eu am folosit cele mai multe versete ca argumente nu am venit cu povesti .Care este atunci problema?.Oricum este blogul dumneavoastra si aveti libertatea sa faceti ce doritii. Va doresc numai binecuvintare .
Daca luam textul asa cum este scris fara sa-l fortam deloc in interpretare , sensul este ca a existat un moment in istorie ,probabil dupa invierea Domnului cind Evanghelia a fost propovaduita tuturor celor ce au trait vreodata pe fata pamintului pina la Hristos .Daca intelegem asa avem raspuns si la intrebarea : Cum va judeca Dumnezeu pe cei ce nu au auzit niciodata Evanghelia ? Raspunsul este : au auzit-o caci Hristos a propovaduit tuturor duhurilor din inchisoare cum spune Petru .
Expresia ,,sa traiasca dupa Dumnezeu in duh ” nu se poate referii la inviere caci noi vom avea trup la inviere nu vom fi spirite fara trup .