Ilustratii despre duplicitate, fariseism, ipocrizie
Cand scrii cu pixul altuia
Un comerciant de articole de papetarie a incercat sa convinga un director al unei companii sa cumpere de la el cinci sute de pixuri cu pasta. Dupa ce a reusit sa-l convinga, a inceput sa completeze factura. Dar directorul companiei l-a oprit deoadata, zicand:
– Nu mai scrie nimic, pentru ca renunt la comanda !
Surprins de aceasta schimbare brusca, comerciantul a parasit imbufnat biroul directorului. Mai tarziu, seful comerciantului intalnindu-l pe acest director, l-a intrebat:
– De ce ati anulat comanda pentru cele cinci sute de pixuri cu pasta recomandate de angajatul meu ?
– Angajatul tau, a raspuns zambind directorul, mi-a prezentat timp de aproape o jumatate de ora toate beneficiile pe care le pot avea folosind aceste pixuri. El mi-a spus ca pana si profitul companiei va creste daca voi folosi aceste pixuri, iar toti cei care ii vor observa pe angajatii companiei mele folosindu-le, ii vor invidia.
Cu aceasta a reusit sa ma convinga de calitatile pixurilor pe care le produceti, si am acceptat sa-mi scrie factura pentru cinci sute de pixuri. Dar cand angajatul tau a inceput sa completeze documentul, am observat ca folosea un pix cu cerneala produs de alta firma. El nu folosea produsele pe care incerca sa mi le vanda. De aceea, am anulat comanda.
Calugarita
Putina lume a auzit despre insecta Calugarita – Mantis religiosa. Ea traieste in sudul Europei si poate fi intalnita, mai rar, chiar si in Romania. Comportamentul ei este vrednic de mentionat pentru ca este incarcat de semnificatii.
Atunci cand sta la panda, are ambele membre din fatza incrucisate, capul sus si spatele putin aplecat, acoperit cu doua aripi, asezate una peste alta, dand infatisarea unei mantii de calugar. Nemiscata, cu bratele „incrucisate” ca pentru ruga, sta si asteapta cu stoicism sa soseasca prada. Daca aceasta soseste, bratul care pana atunci era impreunat pentru „ruga”, se desface ca un arc, lovind mortal biata insecta. O apuca imediat si o mananca asemenea unei adevarate fiare. Sfasie, rupe, nimic nu scapa. Taie ca o masina de tocat carne. Odata masa terminata, se aseza in pozitia de mai inainte: isi impreuneaza din nou membrele din fatza, isi apleaca spatele si inalta capul ca pentru implorare.
Indusi in eroare de aceste aparente, grecii o considerau ca fiind o fiinta divina. Era numita si „profeta.” Romanii purtau la piept si in casa efigia ei de bronz, convinsi ca vor avea noroc. Unele popoare din Europa culegeau cuiburile ei si le pastrau cu sfintenie. Naturalistul Thomas Moufet, in secolul al XVI-lea, spunea ca daca cineva se rataceste in padure, sa se adreseze acestei insecte si va gasi drumul spre casa. Odata cunoscuta in adevarata ei infatisare, a inceput sa fie repudiata. A fost botezata „bestia care se roaga lui Dumnezeu”, iar oficial i s-a spus „Mantis religiosa.”
Cruciadele
Era anul 1094. La papa Urban al II-lea se prezenta un om imbracat in haine de pelerin. Inalt, uscat si slabit pana la epuizare, cu privirea trista si fatza osoasa, trada o suferinta ascunsa. Se recomanda: Petru din Amiens, supranumit si Pustnicul. Spunea ca vine direct din Palestina si ca are un mesaj special pentru papa din partea patriarhului de Ierusalim. A fost o intalnire misterioasa, care a durat mai mult timp. Rezultatul acestei intalniri a fost nasterea ideii de cruciada.
Cinci ani mai tarziu, in 1099, sub conducerea lui Petru din Amiens, porneste prima cruciada pentru eliberarea Ierusalimului. Asediul reuseste si totul este trecut prin ascutisul sabiei. Turci, evrei si chiar crestini au fost ucisi. „Daca ati fost acolo”, spunea Florentina Cazan in cartea „Cruciadele”, „picioarele vi s-ar fi inrosit pana la solduri de sangele celor ucisi… Ce sa spunem, niciunul nu a fost crutat, toti au fost ucisi, barbati, femei si copii, intr-un spectacol care te umplea de groaza si dezgust.”
Doua zile orasul a fost plin de flacari, fum, cenusa, sange si urlete de groaza. In sfarsit, a treia zi, treziti parca dintr-un cosmar, si-au adus aminte de scopul pentru care venisera: sa se inchine la mormantul lui Iisus. S-au spalat de sange, au lasat sabia si armura si, cu picioarele si capetele goale asemenea celor mai pasnici penitenti, varsand lacrimi de cainta, au facut procesiunea. Tancred de Sicilia, cel care cu o zi inainte jefuise aurul din aceeasi manastire, acum se intorcea cu fatza umilita, implorand mila si iertare.
Hotul se teme de hoti
Intr-o zi, un laptar primeste o citatie de la judecatorie, fiindu-i intentat proces de catre un brutar, care il acuza ca il insala la cantar cand ii vinde unt. Intr-adevar, uneori primea 900 de grame de unt, alteori 800 si chiar 750 de grame. La proces, judecatorul il intreaba pe laptar:
– Dumneata ai cantar acasa?
– Nu, nu am.
– Atunci, cum pretinzi ca vinzi untul cu kilul?
– Domnule judecator, eu am o balanta. Pun pe o parte a balantei kilul de paine pe care il cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana se echilibreaza.
Culegere de Lori Balogh
