Ilustrații despre libertate
Falsa libertate dată de avere
Ani în șir o familie a muncit din greu pentru a-și plăti datoriile. Făcuseră un împrumut la bancă pentru a-și cumpăra casa în care locuiau și fiecare membru al familiei a trebuit să caute o slujbă.
Într-o zi, au primit vestea că au câștigat o sumă mare de bani la loterie. După ce au primit banii câștigați peste noapte, această familie a scăpat de datorii și toți au zis: „Suntem cu adevărat liberi!” Acum își puteau cumpăra orice casă și-ar fi dorit, plătind în numerar. Având așa de mulți bani, au decis să nu mai meargă la muncă și își permiteau să cumpere lucruri la care înainte nici n-ar fi visat.
După un an, un redactor al unui ziar cunoscut s-a interesat de această familie. A prezentat într-un articol viața acestor oameni după un an de „libertate”: tatăl era deja mort de trei luni de zile – doctorii l-au diagnosticat cu grave probleme ale ficatului, cauzate de prea multă băutură; mama locuia cu fiica sa într-o altă locuință și nu mai vorbea cu restul familiei; casa în care locuiseră era părăsită și în paragină; unul dintre fii era în închisoare, condamnat pentru crimă, iar celălalt copil își cumpărase o casă pe care a împrejmuit-o cu un gard foarte înalt și cu zăbrele la geamuri, ca nu cumva cineva să-i fure banii pe care îi mai avea.
Când redactorul a vorbit cu vecinii acestei familii, ei dădeau din cap, spunând: „Au fost o familie deosebită, dar n-au știut cum să trăiască în libertate…”
Educație religioasă
Samuel Taylor Coleridge, un mare poet englez, a fost vizitat odată de o persoană importantă din societatea britanică. Aceasta i-a spus că nu este de acord să se dea copiilor niciun fel de educație religioasă, ca nu cumva mintea lor să fie îndreptată de părinți într-o anumită direcție.
„Copiilor ar trebui să li se permită să decidă asupra vieții de credință în mod personal, la vârsta când dobândesc capacitatea de a alege între ceea ce este bine și ceea ce este rău” – argumenta acesta.
Coleridge nu i-a răspuns nimic musafirului său, dar mai târziu l-a invitat să facă împreună o vizită în grădina casei sale. Musafirul a acceptat și Coleridge l-a plimbat prin grădina unde creșteau numai buruieni. Vizitatorul s-a uitat la el și, plin de mirare, i-a zis: „Ceea ce văd nu este o grădină! Nu crește nimic altceva aici afară de buruieni!”
„Vedeți” – i-a răspuns Coleridge, „eu i-am dat grădinii șansa să decidă în libertate și să aleagă singură ce fel de plante să crească. Acesta este rezultatul șansei pe care i-am oferit-o: numai buruieni!”
Culegere de Lori Balogh
