Psalmul 101 – Programul de guvernare al unui lider

Psalmul 101 – Programul de guvernare al unui lider

Un psalm al lui David

 

1. „Voi cânta bunătatea şi dreptatea: Ţie, Doamne, Îţi voi cânta.

2. Mă voi purta cu înţelepciune pe o cale neprihănită. – Când vei veni la mine? – Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.

3. Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei; urăsc purtarea  păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.

4. Inima stricată se va depărta de mine; nu vreau să cunosc pe cel rău.

5. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici; pe cel cu priviri trufaşe şi cu inima îngâmfată, nu-l voi suferi.

6. Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.

7. Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.

8. În fiecare dimineaţă voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea.”

 

O lista de principii

     Compus probabil de David in prima parte a domniei sale, Psalmul 101 este un adevarat program de guvernare, cuprinzand o lista condensata de principii morale. In versurile sale, psalmul exprima frumusetea morala a tanarului rege, care isi pune ca tinta o vietuire curata inaintea lui Dumnezeu, atat in plan personal, cat si la nivelul natiunii pe care o conduce.

Privit din aceasta perspectiva, psalmul este impartit in doua parti distincte: versetele 1-4 se ocupa de viata particulara a conducatorului, in timp ce versetele 5-8 au in prim plan activitatile sale publice si responsabilitatea de conducator al poporului.

In angajarea sa personala, tanarul rege isi propune sa stea departe de orice atitudine de rautate si nedreptate fatza de supusii sai. Cat priveste cea de-al doilea plan al programului sau de guvernare, regele isi propune sa lupte impotriva abuzurilor si nedreptatilor sociale, si impotriva calomniei si marturiei false la judecata. De asemenea, el isi propune sa-si aleaga cu cea mai mare atentie colaboratorii: ministrii si consilierii, astfel incat acestia sa-l ajute in apararea celor aflati in nevoie.

Aceasta declaratie de guvernare a fost citita probabil in timpul unor ceremonii religioase. De-a lungul istoriei, multi monarhi si conducatori ai lumii au vazut in acest psalm o oglinda a virtutilor pe care trebuie sa le posede un adevarat lider. Astfel, Ludovic al IX-lea considera Psalmul 101 ca fiind un adevarat ghid pedagogic pentru Filip, fiul sau si mostenitorul tronului Frantei. Privit din aceasta perspectiva, Psalmul 101 este de o valoare deosebita pentru parintii care doresc sa ofere o educatie morala solida copiilor lor.

 

Stalpii guvernarii divine

     Muzica abordeaza teme foarte diferite: de la dragoste si prietenie, pana la razboi si moarte, exprimand cele mai variate sentimente si trairi ale sufletului omenesc. David, „cantaretul placut al lui Israel” ( 2 Samuel 23,1 ), se foloseste si el de darul cu care a fost inzestrat. El Ii canta lui Dumnezeu, asezand pe portativ cele mai profunde sentimente de recunostinta si lauda la adresa lui Creatorului sau.

Insa a canta despre dragostea, bunatatea si credinciosia lui Dumnezeu este una, si a canta despre dreptatea Sa este cu totul altceva. De ce ? Pentru ca notiunea de dreptate este legata de cea de lege si de aplicarea ei, ori nimeni in aceasta lume nu abordeaza o astfel de tema in muzica. Nu am auzit niciun imn care sa fie dedicat legii circulatiei si amenzilor prevazute de normele ei, nici legii martiale, nici legilor civile sau altor legi care presupun masuri coercitive.

Cum se explica faptul ca David Ii canta lui Dumnezeu nu doar despre bunatatea Sa, ci si despre dreptatea Sa ? „Voi canta bunatatea si dreptatea; Tie, Doamne, Iti voi canta” ( vers. 1 ).

O posibila explicatie ar fi aceea ca David a inteles un lucru esential cu prvire la dreptatea lui Dumnezeu, si anume ca aceasta, alaturi de bunatate, este unul din stalpii de baza ai guvernarii divine in Univers. Fara dreptate, orice guvernare este instabila si slaba. Fara bunatate, orice guvernare este tiranica si la fel de instabila.

Bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu, imbinate in mod armonios in modul in care conduce destinele Universului creat, asigura tuturor creaturilor Sale fericire, pace si bunastare. Fara ele, totul s-ar prabusi intr-un haos inimaginabil.

Iata de ce Etan Ezrahitul, un alt autor de Psalmi, afirma in Psalmul 89,14: „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea Fetzei Tale”.

Insa mai este un motiv pentru care David Ii canta lui Dumnezeu despre dreptatea Sa. Mult timp, marele reformator Martin Luther nu a inteles o alta afirmatie facuta de David la inceputul Psalmului 31: „Doamne, in Tine ma incred: sa nu fiu dat de rusine niciodata. Izbaveste-ma in dreptatea Ta !” ( Psalmul 31, 1 ).

Cum este posibil ca dreptatea lui Dumnezeu, cea desavarsita si incoruptibila, sa reprezinte o raza de speranta pentru un om pacatos ? Cu circa o mie de ani inainte de Calvar, se pare ca psalmistul a inteles un adevar esential al mantuirii omului pacatos: indreptatirea ( justificarea ) prin credinta.

El a inteles ca la cruce, acolo unde Mesia, Fiul lui Dumnezeu, urma sa Se jertfeasca pentru lumea decazuta, bunatatea si dreptatea divina s-au imbratisat armonios. Acolo, pedeapsa pe care o meritam noi a cazut peste El, desi nu a contribuit cu nimic la pacatul nostru, in timp ce neprihanirea Lui ne-a fost acordata noua, desi noi nu am contribuit cu nimic la ea.

David canta dreptatea divina ai are incredere ca aceasta dreptate il va izbavi, caci Altcineva va plati pentru pacatele sale. Iata cum la tronul lui Dumnezeu, „bunatatea si credinciosia se intalnesc, dreptatea si pacea se saruta” ( Psalmul 85,10 ).

 

In umbra unei intrebari

     Angajamentul tanarului rege se concretizeaza in doua domenii: cel al relatiei sale personale cu Dumnezeu si cel al conducerii poporului. In trairea interioara a vietii de credinta, psalmistul isi propune cateva tinte nobile pe care, atingandu-le, va putea fi numit mai tarziu de Insusi Dumnezeu „un om dupa inima Mea” ( 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 ):

– „Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita” ( vers. 2 ).

– „Voi umbla cu inima fara prihana in mijlocul casei mele” ( vers. 2 )

– „Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei” ( vers. 3 )

– „Urasc purtarea pacatosilor; ea nu se va lipi de mine” ( vers. 3 )

– „Inima stricata se va departa de mine” ( vers. 4 )

– „Nu vreau sa cunosc pe cel rau” ( vers. 4 )

Privind la aceste tinte morale pe care si le fixeaza psalmistul, sunt utile cateva observatii:

1) Nu este suficient sa te afli pe calea neprihanirii. Pe aceasta cale trebuie sa fii si intelept, in asa masura incat sa nu cazi in santurile extremelor si nici sa nu-i descurajezi pe altii care inca nu au ajuns la nivelul tau spiritual. Cu privire la pericolul caderii in extreme, inteleptul ne indeamna: „Nu fii prea neprihanit si nu te arata prea intelept; pentru ce sa te pierzi singur ?” ( Eclesiastul 7,16 ).

2) Nu este suficient sa ai fapte neprihanite; inima insasi trebuie sa fie neprihanita. In lume exista multi oameni morali, al caror comportament exterior este ireprosabil. Oameni buni, de pus in rama ! Insa este suficient sa vina o criza majora in viata lor, o situatie extrema, si toata „neprihanirea” lor se dovedeste a fi doar o simpla poleiala exterioara, fara continut. Un comportament moral exterior are valoare doar atunci cand este insotit si precedat de o „inima fara prihana”, „caci din ea ies izvoarele vietii” ( Proverbe 4,23 up. ).

Iata care este ratiunea pentru care tanarul rege isi propune sa umble cu o inima fara prihana, iar inima stricata sa se departeze de viata sa ( vers. 2.4 ).

3) Expresia „in mijlocul casei mele” ne arata ca evlavia nu incepe nici la Biserica, nici la locul de munca, ci in propriul camin. De cate ori crestinismul nostru esueaza intre peretii caminului nostru, in timp ce „straluceste” in afara lor ! De cate ori, atunci cand iesim pe usa casei, ne punem una din mastile agatate in cuier, vrand sa aratam lumii ca suntem crestini onorabili !

4) David cunoaste adevarul exprimat cu circa un mileniu mai tarziu de Insusi Fiul lui Dumnezeu: „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta !” ( Matei 6, 22.23 ).

Cunoscand marele adevar ca omul devine ceea ce priveste si admira, si ca „tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal, ci din lume” ( 1 Ioan 2,16 ), tanarul rege isi pune o tinta asemanatoare cu cea a mult incercatului Iov. Acesta facuse un legamant cu sine insusi, spunand: „Facusem un legamant cu ochii mei si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare” ( Iov 31,1 ).

Viata ne aduce, vrand-nevrand, in situatia de a vedea lucruri nedorite, degradante si pacatoase. A le privi ocazional si neintentionat nu este pacat. Insa a le pune inaintea ochilor, gasind placere in ele este cu totul altceva. In acest caz, „pasarile” pacatului si-au facut deja „cuib” in mintea noastra.

5) Despre Fiul lui Dumnezeu, care urma sa Se intrupeze, era profetizat: „Tu iubesti neprihanirea si urasti rautatea…” ( Psalmul 45,7 pp. ). Nu pe oamenii rai si pacatosi ii uraste Dumnezeu, ci pacatul din viata lor. Iar psalmistul, dorind sa imite atitudinea Dumnezeului sau, isi propune acelasi lucru: sa urasca purtarea nelegiuita a oamenilor, fara sa-i urasca pe pacatosi. In cursul vietii venim in contact cu raul la fiecare pas, insa niciodata acesta nu trebuie sa se „lipeasca” de noi. Si mai ales, niciodata nu trebuie sa confundam pacatul cu omul pacatos.

6) Deoarece cunoasterea unei persoane presupune o relatie stransa cu aceasta, David isi propune sa refuze o asemenea cunoastere in privinta celor rai. El era constient de pericolul contaminarii morale. Chiar daca „aluatul” este putin, totusi el are capacitatea de a dospi intreaga „plamadeala” ( vezi 1 Corinteni 5,6 ).

Analizand toate aceste tinte morale ale tanarului rege, ne intrebam: Care era, de fapt, motivatia care se afla la originea lor ? Ce-l determina pe David sa tinteasca atat de sus din punct de vedere moral ?

Raspunsul se afla intr-o intrebare pe care tanarul rege o adreseaza Dumnezeului sau: „Cand vei veni la mine ?” ( vers. 2 ). In asteptarea intalnirii cu Dumnezeul cel desavarsit in dreptatea si bunatatea Sa, David doreste sa fie gasit pregatit: un om care sa oglindeasca desavarsitul caracter divin. Dintre toate tintele pe care si le poate pune un om in aceasta viata, nu exista una mai inalta si mai nobila ca aceasta.

 

Un aparator al dreptatii sociale

     Cea de-a doua parte a Psalmului 101 contine cateva tinte pe care tanarul rege si le pune in legatura cu aplicarea dreptatii sociale in anii in care avea responsabilitatea guvernarii. Psalmistul acorda o mare atentie viitorilor sai colaboratori: ministri si consilieri de stat, oameni care vor trebui sa se ridice la inaltimea unor standarde morale inalte.

David isi propune sa nu tolereze in jurul sau nici vorbirea de rau ( „Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele sau il voi nimici” ), nici mandria si infatuarea ( „Pe cel cu privirile trufase si cu inima ingamfata nu-l voi suferi” – vers. 5). Coruptii si ipocritii nu se vor numara intre consilierii si colaboratorii sai: „Cel ce se deda la inselatorie nu va locui in casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta inaintea mea” ( vers. 7 ).

Insa, in timp ce isi propune sa instaureze un stat de drept, in care „cei rai din tara” sa fie pedepsiti, starpind in felul acesta raul, David are cele mai bune si nobile ganduri in legatura cu supusii sai credinciosi: „Voi avea ochii indreptati asupra credinciosilor din tara, ca sa locuiasca langa mine; cel ce umbla pe o cale fara prihana, acela imi va sluji” ( vers. 6 ).

Privind la tintele inalte pe care David si le-a pus la inceputul domniei sale, nu putem decat sa fim in acord cu cele spuse de inteleptul din vechime: „Ferice de tine, tara, al carui imparat este de neam mare, si ai carei voievozi mananca la vreme potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie” ( Eclesiastul 10, 17 ).

Parafrazand cuvintele eclesiastului, putem spune: „Ferice de tine, familie, ai carei parinti au principii morale, pe care stiu cum sa le insufle copiilor lor ! Ferice de tine, firma, ai carei manageri se feresc de coruptie si se poarta cu dreptate fatza de subordonati ! Ferice de tine, omule, care „faci dreptate, iubesti mila si umbli smerit cu Dumnezeul tau !” ( Mica 6,8 ).

Cand Stapanul Se va intoarce si va cere socoteala robilor Sai, iti va spune: „Bine, rob bun si credincios ! Ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria Stapanului tau !” ( Matei 25,23 ).

Lori Balogh