Ilustrații despre mamă
O mamă eroină
La sfârșitul anului 2013, povestea Mihaelei Bălăniuc a fost preluată de mai multe agenții de presă și televiziuni din România. Mihaela locuia în Agigea, județul Constanța, era căsătorită și avea 24 de ani când a aflat că este însărcinată.
Bucuria a fost scurtă pentru că, în urma testelor de rutină, medicii au suspectat un chist hepatic. În scurt timp, s-a pus diagnosticul final: cancer renal. Din punctul de vedere al specialiștilor, pacienta trebuia operată. Șansele de supraviețuire erau foarte mari. Costul? „Mihaela, trebuie să renunți la sarcină!”
Mihaela a decis: nu va lepăda copilul. Soțul a susținut-o și opt luni s-a lupta cu boala care o mistuia. Miza era una singură: să nu sufere copilul. În cea de-a 34‑a săptămână de sarcină, Mihaela ajunsese la o greutatea de doar 30 de kilograme. În aceste condiții i-a dat naștere Mariei, un copil sănătos, în ciuda nașterii premature. După naștere, Mihaela a văzut-o și a mângâiat-o timp de trei-patru minute. Reușise! Apoi a intrat în comă. După 48 de ore, mama a încetat din viață.
Din cartea „Adevăr pentru viață”, p. 102
Autoritate de mamă
Într-un articol din „”Washington Times”, se povestește că, în timp ce era președinte, George W. Bush, împreună cu soția lui, Laura Bush, le-a făcut o vizită părinților lui – fostul președinte George Bush și fosta primă doamnă Barbara Bush.
Așa cum a povestit mai târziu Laura Bush, în timpul acestei vizite, soțul ei s-a trezit la ora 6 dimineața și, ca de obicei, și-a pregătit o ceașcă cu cafea. Apoi, în timp ce s-a așezat comod pe fotoliu, și-a pus picioarele pe o măsuță pentru serviciul de cafea. Când l-a văzut mama lui, imediat l-a apostrofat:
„Ia-ți picioarele de pe masă!” Văzând-o cât este de furioasă, soțul ei a intervenit imediat:
„Ce-i cu atitudinea asta, Barbara? El este președintele Statelor Unite!”
„Ce importanță are?” – a spus ea. „Oricine ar fi, nu vreau ca cineva să-și pună picioarele pe măsuța mea pentru cafea! Dacă el este președintele Statelor Unite, eu sunt mama lui!”
Președintele a împlinit imediat ceea ce i s-a cerut, luând seama la observațiile făcute de doamna Bush, pentru că și președinții trebuie să asculte de mamele lor!
Sacrificiu de mamă
La puțin timp după cutremurul din 11 martie 2011 din Japonia, salvatorii au ajuns la ruinele unei case. Printre fisurile unui zid, au zărit trupul unei femei. Li s-a părut ciudat când au văzut femeia stând pe genunchi ca și cum s-ar ruga: Trupul ei era aplecat în față cu mâinile sprijinite de un obiect.
Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii, sperând să mai fie încă în viață, dar a constatat că femeia nu supraviețuise. Atât liderul, cât și restul echipei au părăsit casa, continuând operațiunile de salvare a supraviețuitorilor.
Deoarece conștiința nu-i dădea pace, liderul s-a întors cu echipa la casa femeii decedate. Din nou, el a îngenunchiat, încercând să ajungă la trupul femeii. Dintr-o dată, a strigat cu entuziasm:
„Un copil! Aici este un copil!”
Întreaga echipă a lucrat pentru a scoate copilașul dintre ruine. Era un băiețel de trei luni, înfășurat într-o pătură, care a fost protejat de corpul mamei sale. Evident, femeia a făcut un sacrificiu enorm pentru a-și salva fiul. În momentul în care a început cutremurul și casa s-a prăbușit, ea și-a folosit corpul pentru a face un paravan care să-i protejeze fiul. Când a fost găsit, copilașul dormea liniștit.
Medicul care a preluat copilul pentru a-l examina, a găsit în brațele micuțului un telefon mobil care avea următorul text pe ecran:
„Dacă supraviețuiești, trebuie să îți amintești că te iubesc!”
Acest telefon a trecut din mână în mână și toți cei care au citit mesajul au plâns.
Culegere de Lori Balogh
