Psalmul 108 – Secretul biruintei

Psalmul 108 – Secretul biruintei

O cântare. Un psalm al lui David

 

1. „Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2. Deşteptaţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
3. Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4. Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta până la nori.
5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6. Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
7. Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
8. al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9. Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12. Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13. Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.”

 

     „Din bube, mucegaiuri si noroi”

     In poezia „Testament”, poetul Tudor Arghezi face o marturisire legata de creatia sa literara:

„Din bube, mucegaiuri si noroi,

Iscat-am frumuseti si preturi noi.”

Este posibil ca din ceva urat, respingator si de nedorit sa iasa ceva frumos, atragator si placut ?  Atunci cand Dumnezeu este prezent cu harul Sau, da, se poate ! Caci El este singurul care poate transforma blestemul in binecuvantare ( vezi Neemia 13,2 up. ).

Psalmul 108 este un exemplu in acest sens, caci s-a nascut intr-o perioada de criza a poporului Israel. Acest lucru este adeverit atat de tonul, cat si de continutul versurilor sale, autorul implorand interventia divina in favoarea poporului sau, pentru ca acesta sa obtina victoria militara impotriva vrajmasilor lui.

Ca structura, Psalmul 108 are forma unui imn national, fiind mai mult ca sigur o completare a doi psalmi anteriori: Psalmul 57 ( vers. 8-12 ) si Psalmul 60 ( vers. 7-14 ). Cele doua pasaje ale acestora au fost combinate probabil din ratiuni liturgice, pentru ca psalmul sa poata fi folosit in slujbele de la templu.

Dincolo cu problemele cu care s-a confruntat poporul Israel in milenara si dramatica sa existenta, acest psalm reprezinta pentru noi o lectie de viata. Cu totii dorim sa fim biruitori in diferite domenii ale vietii. Dar cum poate fi obtinuta biruinta ? Psalmul 108 ne ofera un secret al biruintei, iar aceasta poate deveni o realitate in viata fiecarui om.

 

     Cum este posibil ?

     Psalmul 108 ne pune in fatza unei dileme. Prima marturisire pe care o face David in versurile imnului nu este deloc neasteptata: „Gata imi este inima sa cante, Dumnezeule ! Voi canta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea” ( Vers. 1 ). Este de mirare acest lucru in dreptul celui pe care Scriptura il numeste „cataretul placut al lui Israel” ( 2 Samuel 23,1 ) ? Nicidecum ! David se identifica atat de mult cu imnul sau de lauda la adresa Creatorului, incat nici nu ni-l putem imagina abtinandu-se sa cante spre slava Lui.

Mai mult decat atat, el afirma ca inima lui este pregatita sa cante Dumnezeului sau, ceea ce ne demonstreaza ca lauda iesita de buzele lui nu era formala, de complezenta sau din interes. David chiar traia sentimente profunde de recunostinta la adresa Dumnezeului sau.

Folosind o imagine artistica sugestiva, prin care se adreseaza alautei si harfei ca si cand acestea ar fi doua fiinte inteligente ( vers. 2 ), psalmistul isi propune cu toata sinceritatea: „Te voi lauda printre popoare, Doamne, te voi canta printre neamuri. Caci mare este bunatatea Ta si se inalta mai presus de ceruri, iar credinciosia Ta pana la nori” ( vers. 3.4 ).

Pana aici totul este firesc pentru un om devotat Dumnezeului sau, cu care avea o relatie profunda si de durata. Numai ca David avea probleme. Si nu doar el, ci intreg poporul. A doua parte a psalmului ne ofera cateva indicii din care intelegem ca David si poporul pe care-l conducea traversau o perioada de criza. Nu stim exact in ce consta criza, insa se pare e ra vorba de niste infrangeri militare.

Versetul 6 contine o rugaciune care pare sa sustina o astfel de ipoteza: „Pentru ca preaiubitii Tai sa fie izbaviti, scapa-ne prin dreapta Ta si asculta-ne !” Mai mult decat atat, versetul 11 aminteste de faptul ca Dumnezeu ar fi lepadat poporul, refuzand sa mai sprijine ostirea lui Israel. Iar rugaciunea finala: „Da-ne ajutor in necaz, caci zadarnic este ajutorul omului !” ( vers.12 ) ne intareste convingerea ca situatia imparatului si a poporului sau era deosebit de critica.

In mod firesc se ridica intrebarea: Cum poate un om aflat intr-o criza majora a vietii, si care are responsabilitatea de a conduce un intreg popor, sa cante si sa aduca laude lui Dumnezeu ? Necazul, stramtorarea si suferinta pe de o parte, si lauda, recunostinta si multumirea pe de alta parte, par sa fie contradictorii si sa se anuleze unele pe altele. Care este secretul numai de tine stiut, David, care te face sa-L lauzi pe Dumnezeu chiar si atunci cand toate lucrurile merg in jos si ar trebui sa te plangi de ele ?

 

     Secretul lui David

     Laudandu-L pe Dumnezeu pentru bunatatea Sa in mijlocul celor mai mari necazuri, David demonstreaza ca stie puterea care se ascunde in lauda si multumirea la adresa Creatorului. La distanta de cateva veacuri de timpul lui David, un alt imparat credincios, Iosafat, ne arata ca si el cunoastea acest secret.

Pasajul din 2 Cronici cap. 20 ne relateaza despre o criza majora din viata lui Iosafat si a poporului lui Iuda, cauzata de invazia popoarelor vecine vrajmase. Imparatul s-a inspaimantat ( doar si el era om ! ), dar asa inspaimantat cum era a avut intelepciunea de a se indrepta spre Dumnezeu in rugaciune. Prin profetul Sau, Dumnezeu il asigura pe imparat: „Nu va temeti si nu va inspaimantati dinaintea acestei mari multimi, caci nu voi veti lupta, ci Dumnezeu” ( 2 Cronici 20,145 up. ).

Ce atitudine ia imparatul Iosafat in ziua marii confruntari ? Scriptura ne relateaza ca in ziua aceea Iosafat a tinut un discurs inaintea poporului, incurajandu-l sa se increada in Dumnezeu si in profetii Sai ( vers. 20 ), dupa care, „in invoire cu poporul, a numit niste cantareti care, imbracati cu podoabe sfinte si mergand inaintea ostirii, laudau pe Domnul si ziceau: „Laudati pe Domnul, caci indurarea Lui tine in veac !” ( 2 Cronici 20, 21 ).

Ce strategie militara ciudata ! Cine a mai vazut ca o armata sa puna in fruntea sa cantareti „imbracati in podoabe sfinte”, cantand laude la adresa lui Dumnezeu ? Rezultatul a fost insa uimitor: „In clipa in care au inceput cantarile si laudele, Domnul a pus o panda impotriva fiilor lui Amon si ai lui Moab… Si au fost batuti” ( 2 Cronici 20, 22 ).

Sa canti laude la adresa lui Dumnezeu si sa invingi pe campul de lupta ! Si aceasta fara sa misti nici macar un singur deget ! Iata marele secret al lui David si al tuturor copiilor credinciosi din toate timpurile. A-I multumi si a-L lauda pe Dumnezeu dupa ce te-a izbavit dintr-un necaz este una. Dar a face acelasi lucru inainte de a fi izbavit, cand inca nu vezi lumina de la capatul tunelului, este cu totul altceva. Aceasta este credinta adevarata, acea incredere nezguduita ca Dumnezeu va interveni in rezolvarea crizei prin care treci, desi nu stii cum o va face si nici cand o va face.

Poate ca te confrunti chiar acum cu suferinte si necazuri la care nu vezi nicio solutie salvatoare. Poate ca ai apelat la tot felul de solutii omenesti, dar acestea si-au dovedit ineficienta una dupa alta. Intoarce-ti inima spre Dumnezeu, roaga-L sa te izbaveasca din stramtorare si, inainte sa vezi cu ochii tai eliberarea, lauda-L si multumeste-I pentru ea. Aceasta este adevarata incredere in Dumnezeu. Nu dupa ce s-a rezolvat problema se manifesta credinta adevarata, ci inainte de aceasta.

Toti cei care au pus in practica secretul lui David, al lui Iosafat si al tuturor copiilor lui Dumnezeu din toate timpurile au avut numai de castigat. Biruinta a fost de partea lor. De ce sa nu fie biruinta si de partea ta ?

 

     Raspunsul Domnului

     In fatza unei astfel de credinte autentice, cum ar putea Dumnezeu sa ramana indiferent ? Oricare ar fi cauzele care au provocat criza, necazul si suferinta, cand omul se intoarce spre El cu lauda si multumire pentru izbavirea care inca nu s-a aratat, dar pe care o asteapta cu incredere, Dumnezeu va raspunde neintarziat.

Increderea psalmistului in biruinta pe care i-o va da Domnul este netarmurita: „Cu Dumnezeu vom face mari ispravi; El va zdrobi pe vrajmasii nostri” ( vers. 13 ). Acest final luminos si plin de incredere intr-un viitor mai bun nu ar fi fost posibil fara incredere deplina in Dumnezeu. Iar atunci cand o relatie se bazeaza pe incredere, te poti bucura de rezultatele pe care le astepti cu mult timp inainte ca ele sa devina realitate.

Iata de ce David avea inima pregatita sa-L laude pe Dumnezeu cu gura si cu instrumentele sale, chiar daca el si poporul sau inca traiau negurile crizei. Psalmul 108 este o lectie de viata de mare valoare. Avandu-L pe Dumnezeu alaturi, putem traversa cele mai teribile furtuni pe marea vietii, cu deplina incredere ca la timpul potrivit El va linisti apele, iar corabia vietii noastre va ajunge la limanul dorit.

David era pregatit sa-i cante Domnului chiar si in cele mai grele momente ale vietii. Tu esti la fel de pregatit ?

 

     Din propria experienta

     Ma aflam in ultimul an de scoala, si o criza teribila a aparut in viata mea. Asemenea unei caracatite cu mai multe tentacule, problemele au venit din mai multe directii, iar o boala fizica a venit ca un „bonus” la necazurile deja existente. Nu stiam daca si cum se vor rezolva toate aceste probleme, caci se incercasera toate posibilitatile si nu se intrevedea nicio solutie salvatoare.

Asa bolnav cum eram, m-am plecat pe genunchi si L-am rugat staruitor pe Dumnezeu sa intervina. El era singura mea speranta. Dupa rugaciune, m-am ridicat si am avut simtamantul ca o lumina puternica a invadat camera in care ma aflam. Asemenea apostolului Pavel care nu stia daca, in timpul viziunii pe care o relateaza in 2 Corinteni 12 cu privire la rapirea sa in cer, a fost dus cu trupul sau doar cu duhul, nici eu nu stiu nici la ora actuala daca acea lumina care a invadat camera in care ma aflam a fost reala, sau daca era doar o lumina interioara.

Fara sa stiu cand si cum se vor rezolva problemele mele, acea lumina imi dadea asigurarea ca Dumnezeu imi ascultase rugaciunea si ca El avea solutia. M-am plecat din nou pe genunchi, de data aceasta radiind de bucurie, si I-am multumit lui Dumnezeu pentru ca mi-a rezolvat problemele. Repet: Nu stiam nici cum, nici cand le va rezolva, dar simteam nevoia sa-L laud si sa-I multumesc pentru un raspuns la rugaciune pe care inca nu-l aveam.

Apoi, bolnav fiind, m-am asezat din nou in pat, de data aceasta linistit, fericit si radiind de bucurie. Peste o jumatate de ora, colegul de camera a sosit, spunandu-mi fericit: „Lori, sa stii ca problema s-a rezolvat !” Privindu-l cu seninatate, i-am raspuns: „Stiam acest lucru. Acum o jumatate de ora am primit confirmarea.”

Nu stiu ce a inteles colegul meu din aceasta experienta, dar eu am invatat o lectie de viata de mare valoare: Lauda si recunostinta la adresa lui Dumnezeu preced intotdeauna biruinte de neimaginat.

Lori Balogh