Ilustratii despre ispita
Atractia fluturilor de noapte
Daca intr-o noapte de vara veti aprinde o lumanare si veti deschide fereastra, in curand vor aparea cativa fluturi mici, sau poate chiar mai mari. Atrasi de mirajul luminii care palpaie, se rotesc din ce in ce mai aproape, pana cand, parca hipnotizati, se arunca direct in flacara. Daca reusesc sa treaca de partea cealalta, se aleg doar cu aripile arse, dar daca se opresc, ard complet sau se prabusesc in ceara topita. Daca au scapat la prima incercare, parca innebuniti, se intorc si se arunca din nou in foc pana pier.
Specialistii au cautat diferite raspunsuri pentru a afla motivul acestei atractii care pur si simplu anuleaza instinctul de supravietuire. Explicatiile au fost mai multe, una insa este vrednica de retinut. Ea apartine cercetatorilor francezi care au afirmat ca fluturii mor „imbatati de lumina”. Explicatia porneste de la faptul ca ochiul insectelor este alcatuit dintr-un numar foarte mare de parti hexagonale, fiecare actionand individual.
Pentru exemplificare, s-a aratat ca libelula are 20 000 de fatete. In felul acesta imaginea flacarii, in contrast cu noaptea, apare separat pe fiecare fateta a ochiului. Ceea ce pentru noi este o flacara simpla, pentru fluture este o imensa mare de stele miscatoare, care pur si simplu il fascineaza, atargandu-l la pieire.
Cuiul lui Pepelea
Pepelea este un indragit personaj popular, sarac, dar vesel si istet. S-ar putea ca numele acesta sa aiba legatura cu „a ( se ) papali”, „a ( se ) strivi”, „a ( se ) terciui”, ce ar lamuri oarecum snoava cuiului din celebra expresie romaneasca.
Se spune ca Pepelea, de prea multa saracie, s-a hotarat sa vanda aratoasa casa pe care o mostenise de la parintii sai. Zis si facut. S-a invoit cu un bogatan din sat, care pusese demult ochii pe casa, sa i-o dea, dar cu conditia sa-si pastreze dreptul asupra unui cui din perete, pe care, zicea Pepelea, il batuse acolo un stramos de-al lui.
Crezand ca a dat de un chilipir, bogatanul s-a invoit si au intarit targul cu un hrisov. Numai ca, inca din prima zi, Pepelea intra in casa de cateva ori, ba sa-si puna caciula in cui, ba sa si-o ia, ba sa agate o traista, apoi venea sa si-o ia, si tot asa, ca i se acrise cumparatorului.
Intr-o zi, flacaul si-a pus in cui o desaga plina cu merinde – ceapa, branza, slanina, usturoi, niste muraturi, etc. – si… n-a mai venit. A trecut mai mult de o saptamana si cei ai casei au simtit o duhoare de-ti muta narile din loc, asa ca… s-au mutat si ei intr-un alt sat, ca sa nu mai rada de ei cei care stiau ce li se intamplase. Si uite asa, a ramas Pepelea si cu casa si cu banii luati pe ea.
Firea pamanteasca, pe care o are orice om nascut pe pamant, este asemenea cuiului lui Pepelea. In ea, Satana isi agata mereu ispitele sale.
Culegere de Lori Balogh
