Marele razboi cosmic ( 6 )
– Din culisele marelui razboi –
O dilema straveche
Desi este atacat din toate directiile ( si poate tocmai din aceasta cauza ! ), crestinismul este inca viu. In ciuda atacurilor venite din lumea pagana, care numara peste cinci miliarde de suflete ( persecutarea crestinilor, Miscarea New Age, etc. ), si in ciuda incercarii oamenilor de stiinta evolutionisti de a-L scoate pe Dumnezeu din Creatia Sa, credinta in existenta lui Dumnezeu inca nu s-a stins. Inca destul de multi oameni considera ca ideea existentei unui Creator atotputernic si vesnic este mult mai logica si mai acceptabila pentru explicarea originii lumii decat marele Big Bang evolutionist.
Cu toate acestea, crestinismul nu este lipsit de dileme. Oricat de logica si rationala ar fi credinta Bibliei, raman intrebari fara raspuns si intrebari cu raspunsuri incomplete. Una din cele mai mari dileme ale crestinismului este legata de o intrebare veche de cand lumea: Daca Dumnezeu exista, si daca El este dragoste, asa cum Il prezinta Scripturile ( vezi 1 Ioan 4,8 up. ), de ce exista atata suferinta pe pamant ? De ce atatea boli, dezastre si nedreptati in viata oamenilor pe care pretinde ca ii iubeste ? De ce atata moarte ?
Negasind un raspuns satisfacator la astfel de intrebari, multi oameni intorc spatele credintei in Dumnezeu, ingrosand randurile scepticilor. Este cunoscut cazul lui Charles Darwin, considerat parintele evolutionismului modern, care, negasind un raspuns logic la problema suferintei, a incercat sa o explice prin conceptul „selectiei naturale”. Putini oameni stiu, insa, ca singura licenta a lui Darwin a fost cea in teologie !?
Oare sa nu aiba Biblia un raspuns la aceasta veche dilema ? Este demn de observat ca problema suferintei este tratata tocmai in una din cele mai vechi carti ale Bibliei: Cartea lui Iov. Stiind ca omenirea va avea intrebari cu privire la existenta suferintei inca din zorii ei, Biblia ne-a oferit cateva raspunsuri inca de timpuriu.
Cartea lui Iov ne este oferita tocmai pentru a ne ajuta sa aflam raspunsurile la unele din intrebarile care ne framanta cu privire la drama suferintei umane. Doar unele raspunsuri, caci nici Cartea lui Iov, nici chiar intreaga Biblie nu ni le ofera pe toate. Raspunsurile complete care vor rezolva stravechea dilema le vom primi doar in Imparatia lui Dumnezeu, dupa cum este scris:
„Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar cand va veni ce este desavarsit, acest „in parte” se va sfarsi… Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fatza in fatza. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin” ( 1 Corinteni 13, 9.10. 12 ).
Privita din pespectiva marelui conflict cosmic intre bine si rau, Cartea lui Iov este unica. Motivul unicitatii ei ? Aceasta carte, care apartine revelatiei divine scripturistice, ne ajuta sa patrundem in „culisele” marelui razboi cosmic, facand cunostinta cu realitati la care nu am putea ajunge pe calea ratiunii, a simturilor, a filosofiei sau a tehnologieri moderne. Aceasta carte straveche ne descopera cate ceva din lupta ideologica ce se poarta intre fortele binelui si cele ale raului, ne descopera cine se afla in spatele suferintei umane, precum si modul in care Dumnezeul Universului supravegheaza si controleaza istoria spre biruinta finala a adevarului si a dreptatii.
Cartea lui Iov reda experienta dramatica a unui singur om, insa ea ne vorbeste in realitate de propriile noastre suferinte, venite in viata noastra din cauze uneori inexplicabile. Poate ca cel mai important adevar pe care-l intelegem citind Cartea lui Iov este cel exprimat de apostolul Pavel cateva secole mai tarziu: „Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti” ( Efeseni 6, 12 ).
Cartea lui Iov nu ne ofera toate raspunsurile la intrebarile existentiale, mai ales la cele legate de suferinta umana, insa ea are meritul de a ne deschide orizontul cu privire la marele conflict cosmic. Dincolo de suferintele noastre de zi cu zi, ea ne vorbeste despre un Creator drept si iubitor, care tine totul sub control si care nu ingaduie fortelor raului sa treaca de o anumita limita.
Un colt de rai lovit de uragan
Despre Iov se cunosc putine lucruri. Cert este ca Iov nu era evreu. Numele tarii Ut, in care locuia Iov, provine probabil de la numele unuia dintre nepotii lui Avraam din partea lui Nahor, fratele sau ( vezi Geneza 22, 20.21 ).
Descrierea vietii lui Iov, a familiei sale numeroase, a averii sale colosale, dar mai ales a caracterului sau impecabil, asa cum este zugravit in primul capitol al cartii, este aproape edenica. Ce putea sa-si doreasca mai mult un barbat din acele timpuri decat o familie binecuvantata cu multi copii, o avere considerabila, o reputatie excelenta in societate si, mai ales, o relatie desavarsita cu Dumnezeu ? Intr-adevar, Iov se bucura de o viata binecuvantata din toate punctele de vedere, atat cat se poate de buna intr-o lume aflata sub blestemul pacatului.
Insa cineva nu privea cu ochi buni toate aceste binecuvantari. Viata neprihanita a lui Iov, pe care Dumnezeu Insusi o apreciaza in consiliul ceresc ( vezi Iov 1,8; 2.3 ), era ca un spin in ochii lui Satana, facandu-l sa „lacrimeze” de invidie si rautate. Cum sa fie el linistit cand, in imparatia intunericului peste care domnea, un om indraznea sa-i sfideze vointa, traind dupa principiile unei alte stapaniri decat a sa ?
Trebuiau luate masuri urgente si radicale impotriva unei asemenea situatii. Dar cum sa te atingi de Iov, cand el se afla intr-o relatie desavarsita cu Dumnezeu ? Cum sa aduca „uraganul” incercarilor si al suferintelor in micul sau colt de rai, cand Iov se odihnea la umbra aripilor ocrotitoare ale Creatorului ?
Meritul Cartii lui Iov este acela ca ne permite sa intram in culisele marelui razboi cosmic si sa facem cunostinta cu intrigile marelui vrajmas al binelui. Cartea ne prezinta doua planuri ale realitatii: un prim plan, cel vizibil, este cel pamantesc, iar al doilea plan, cel invizibil, este cel ceresc.
Primele doua capitole ale cartii ne vorbesc despre istoria nevazuta din spatele istoriei vazute. Cu ce incepe aceasta lectie de istorie nevazuta ? Cu descrierea unui consiliu ceresc, la care au participat reprezentantii lumilor create, si care a fost prezidat de Insusi Dumnezeu ( vezi Iov 1,6; 2,1 ).
Probabil ca putini dintre noi ne-am fi asteptat ca la un astfel de consiliu cosmic sa participe si Satana. Biblia insa nu minte. Intr-adevar, Satana a participat la acel sfat ceresc in calitate de reprezentant al pamantului. De fapt, cel care ar fi avut dreptul legitim de a reprezenta pamantul era Adam. Insa caderea lui in pacat i-a permis lui Satana sa-i uzurpe locul si sa se prezinte cu aroganta si impertinenta in marele consiliu.
„Domnul a zis Satanei: „De unde vii ?” Si Satana a raspuns Domnului: „De la cutreerarea pamantului si de la plimbarea pe care am facut-o pe el” ( Iov 1,7 ).
Observati aroganta uzurpatorului ? Asemenea unui stapan absolut peste domeniile sale, Satana se prezinta pe sine ca un stapan care tocmai isi inspectase teritoriul. Inaintea cui era Satana atat de arogant ? Inaintea propriului sau Creator, Cel de la care primeste viata si libertate de miscare, si care in orice clipa ar putea sa-l cheme la nefiinta !
Dumnezeu insa trece peste aroganta creaturii Sale. Il cunostea prea bine din vremea in care Lucifer locuia in cer, in imediata apropiere a tronului Sau, inainte de a fi alungat de acolo pentru totdeauna. Si Dumnezeu ii spune lui Satana: „Daca tot vii din cutreerarea pamantului si de la plimbarea pe care ai facut-o pe el, „ai vazut pe robul Meu Iov ? Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si se abate de la rau” ( Iov 1,8 ).
Da, Dumnezeu Se lauda cu caracterul lui Iov, asa cum o face de altfel cu fiecare din copiii Sai credinciosi de pe pamant. Asa cum un tata se lauda cu copiii sai, asa si Dumnezeu este proslavit prin viata acelora care traiesc dupa principiile cerului. Satana insa nu se lasa. Acum este momentul sa atace; acum este momentul prielnic sa arunce in lupta cele mai teribile arme din arsenalul raului.
„Si Satana a raspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui ? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui acopera tara. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fatza” ( Iov 1, 9-11 ).
Ce insinua Satana punand acea intrebare retorica, ce va schimba radical cursul vietii lui Iov: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu ?” De fapt, spunand aceste lucruri, Satana isi exprima convingerea ca Iov Ii slujea lui Dumnezeu din interes, ca sa fie binecuvantat, si nu din dragoste dezinteresata.
„Manusa” fusese aruncata. Daca Dumnezeu nu ar fi dat curs cerintelor lui Satana de a se atinge de familia si averea lui Iov, in inimile creaturilor inteligente din intregul Univers s-ar fi strecurat indoiala: Daca Satana are dreptate ? Daca, intr-adevar, Iov este credincios lui Dumnezeu din motive egoiste ?
Ne este greu, chiar imposibil sa intelegem ce se petrecea in inima de Tata a lui Dumnezeu in acele momente. Il iubea pe Iov asa cum doar un Tata ceresc o putea face. Dar cum putea sa-Si lase miliardele de alti copii din lumile create sa ramana cu un mare semn de intrebare in inimile lor ? Si aceasta in conditiile in care rebelinea lui Lucifer din cer deja facuse atatea victime !
Si Dumnezeu, cu inima sfasiata de durere, dar spre binele intregului Univers, a hotarat: „Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana.” Si Satana a plecat dinaintea Domnului” ( Iov 1,12 ).
Ceea ce a urmat a fost un adevarat „uragan” dezlantuit in micul colt de rai al neprihanitului Iov. Un uragan starnit din senin, fara nicio avertizare prealabila, un uragan aducator de suferinte inimaginabile, dar mai ales de intrebari fara raspuns: „De ce, Doamne ?”
„Papusarul” nevazut
Din momentul in care Satana a plecat dinaintea Domnului, parasind marele consiliu universal, in viata lui Iov a izbucnit uraganul nimicitor. Raportul biblic ne lasa sa intelegem ca intr-o singura zi Iov si-a pierdut intreaga avere ( o avere colosala ! ), i-a pierdut pe toti cei zece copii, precum si un numar mare de slujitori ( vezi Iov 1, 13-19 ).
Probabil ca nici in cele mai negre scenarii de viata Iov nu si-ar fi imaginat ca i se pot intampla atatea nenorociri in doar cateva ore. De regula, atat necazurile, cat si bucuriile apar pe rand. In cazul lui Iov insa, nenorocirile au lovit dintr-o data.
Ce bine ar fi daca ar exista o unitate de masura a suferintei ! Oare cata suferinta pe minut a trebuit sa suporte acest om pe nedrept, nu pentru ca ar fi fost un nelegiuit, ci tocmai pentru ca era neprihanit si curat inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor ?
Poate ca una din cele mai mari dileme pentru Iov si pentru cei ce scapasera cu viata din jurul sau era aceea de a identifica autorul care orchestrase aceste nenorociri. Cine putea fi decat Dumnezeu ? – gandeau cu totii.
Priviti la raportul pe care i-l aduce lui Iov unul din slujitorii supravietuitori, dupa ce focul ii distrusese toate turmele de oi, precum si pe pazitorii lor: „Pe cand vorbea el inca, a venit un altul si a zis: „Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a aprins oile si pe slujitorii tai si i-a ars de tot. Numai eu am scapat, ca sa-ti dau de stire” ( Iov 1,16 ).
Este cat se poate de clar: Focul care i-a mistuit turmele nu putea fi decat focul lui Dumnezeu ! Dar vantul puternic, care a izbit in casa in care erau adunati copiii lui Iov, in stapanirea cui se afla ? Desigur, tot in stapanirea lui Dumnezeu, caci doar El controleaza elementele naturii ! Asadar, tot Dumnezeu este responsabil de moartea tuturor celor zece copii ai lui Iov. Dar sabeenii si haldeii care i-au pradat boii, magarii si camilele, ucigandu-i pe slujitori, ar fi putut face un astfel de rau daca nu i-ar fi trimis Dumnezeu ?
Pentru Iov era clar: „Domnul a dat si Domnul a luat” ( Iov 1,21 ). Iar sotiei care il indemna sa-l blesteme pe Dumnezeu ca sa moara mai repede, el ii impartaseste convingerea sa: „Ce ! primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul ?” ( Iov 2,10 ).
Daca Iov ar fi avut privilegiul pe care-l avem noi, si anume acela de a cunoaste ceea ce s-a intamplat dincolo de „scena”, in „culise”, cu totul alta ar fi fost perspectiva sa. Daca el ar fi cunoscut dialogul dintre Dumnezeu si Satana pe seama caracterului sau, Iov nu ar fi tras astfel de concluzii pripite.
Pentru noi este usor sa citim revelatia Scripturii: „Si Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o buba rea din talpa piciorului pana in crestetul capului” ( Iov 2,7 ). Iov insa nu stia cine se ascundea in spatele suferintelor sale fizice si sufletesti. Si tocmai din acest motiv, increderea sa in Dumnezeu straluceste cu atat mai mult in aceasta imprejurare.
Desi Iov credea, asemenea tuturor celor din jurul sau, ca toate nenorocirile abatute asupra lui veneau de la Dumnezeu, el nu I-a intors spatele si nici nu s-a revoltat impotriva Lui, ci doar si-a deplans soarta nefericita, intrebandu-se si intrebandu-L pe Dumnezeu: „De ce, Doamne ?”
Daca ar fi stiut el ca adevaratul „papusar” care tragea sforile nu era altul decat Satana ! Daca ar fi stiut el ca marele vrajmas, dupa ce aduce o nenorocire in viata omului, se retrage ca un las, lasandu-i pe oameni sa creada ca autorul raului nu este altul decat Dumnezeu ! Poate ca daca ar fi stiut Iov toate acestea, ar fi trecut mai usor peste teribila incercare la care a fost supus.
De ce oare este maniat Satana pe noi ? Ce rau i-am facut, astfel incat sa doreasca sa ne distruga ? La o astfel de intrebare nu exista raspuns. Cand vorbeste despre natura pacatului, Biblia foloseste expresia „taina faradelegii” ( 2 Tesaloniceni 2,7 ). De ce pacatul, raul, rautatea si tot ce este legat de aceste notiuni nu au o explicatie rationala ? Pentru ca raul nu poate fi explicat, nu poate fi justificat. Daca Satana l-a urat pe Iov, asa cum de altfel ii uraste pe toti oamenii care au ales sa treaca de partea binelui in marele razboi cosmic, a facut lucrul acesta fara niciun motiv justificat.
De fapt, ce l-a deranjat pe Satana la Iov: ceea ce avea el: bogatiile imense, familia sa numeroasa si binecuvantata, sau, dimpotriva, sau ceea ce era Iov: un om neprihanit, al carui caracter integru era apreciat de Dumnezeu ?
Este evident ca pe Satana acest din urma aspect l-a deranjat la culme. Dar cum sa distruga acest monolit al credintei si moralitatii cand Iov se afla sub protectie divina ? Nu avea nicio sansa. Insa Satana avea o arma redutabila, pe care o perfectionase inca din perioada in care se afla in cer, in timpul revoltei sale, cand reusise sa atraga de partea sa o treime din ingerii cerului: insinuarea.
De ce n-ar folosi aceasta arma mortala si in cazul lui Iov ? Si Satana a folosit-o din plin. Prima data el a insinuat ca Iov se temea de Dumnezeu din interes ( vezi Iov 1,9-11 ), iar a doua oara a insinuat ca Iov tine mai mult la pielea sa decat la Dumnezeu ( vezi Iov 2,4 ).
Dumnezeu stia prea bine ce intentii se ascundeau in spatele acestor insinuari. El putea opri aici valul nimicitor care ameninta viata lui Iov si a familiei sale. Insa fiintele inteligente din Univers nu cunosteau adevaratele intentii ale lui Satana. Insinuarile lui le-au ridicat serioase semne de intrebare: Oare nu cumva Satana are dreptate in privinta lui Iov ? Nu cumva credinciosia acestui om fatza de Dumnezeu nu avea drept temelie dragostea, ci doar motive egoiste ?
Cum sa-i convinga Dumnezeu pe toti acestia de adevaratul caracter al lui Iov si de falsitatea acuzatiilor lui Satana ? Demonstratia trebuia facuta. Spre binele si stabilitatea Universului, pentru demascarea rautatii lui Satana si pentru calirea credintei lui Iov, Dumnezeu a fost nevoit sa-l lase pe Iov in cuptorul incercarilor pana la limita suportabilitatii. „Termometrul” era insa in mana Sa. Focul incercarii nu trebuia sa arda nicio secunda in plus dupa ce demonstratia va fi fost incheiata. Niciun grad in plus, nicio clipa mai mult…
Caci este scris: „Nu v-a ajuns nicio ispita ca sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci, impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” ( 1 Corinteni 10, 13 ).
O miniatura a marelui razboi
Cartea lui Iov este o miniatura a marelui conflict izbucnit in cer intre fortele binelui si ale raului. Ea reprezinta doar o mica piesa din marele puzzle, ai carui principali protagonisti sunt Dumnezeu si Satana. Frontul acestui milenar razboi cosmic se afla acum pe pamant, trecand prin inima si constiinta fiecarui om. Caci tot ce se intampla in inima noastra, fie bine, fie rau, inclina balanta conflictului fie intr-o parte, fie in cealalta.
Suferinta pe care o intalnim in natura, in general, si cea pe care o vedem in viata oamenilor, in special, este problema care ridica cele mai multe „de ce-uri”, atat la oamenii credinciosi, si cu atat mai mult la sceptici. Totul se rezuma la o singura intrebare: Daca Dumnezeu este dragoste, de ce ingaduie suferinta ?
Avem un raspuns complet la aceasta intrebare ? Categoric, nu ! Cartea lui Iov ne deschide orizontul si perspectiva cu privire la marea lupta dintre bine si rau, dar nu ne ofera raspunsuri la toate intrebarile. Nici lui Iov nu i s-au dat toate raspunsurile. Desi a fost reabilitat in finalul experientei lui, desi a fost binecuvantat cu binecuvantari indoite ca urmare a fidelitatii sale fatza de Dumnezeu, lui Iov nu i s-au lamurit toate dilemele. Poate ca Dumnezeu a considerat ca pentru moment si pentru aceasta viata este suficient. Dar cu siguranta ca vesnicia va aduce si raspunsurile mult asteptate.
Nici noi nu avem raspuns la toate dilemele noastre legate de suferinta. De ce a ingaduit Dumnezeul dragostei sa te imbolnavesti de o boala grava ? De ce a ingaduit El sa fii aruncat in somaj, cand altii mai incompetenti ca tine au un loc de munca sigur si confortabil ? De ce a ingaduit El sa treci printr-un accident, o calamitate naturala sau o mare dezamagire ?
Nu cunoastem raspunsurile la toate aceste intrebari. Avem insa niste certitudini care ne ajuta sa induram suferintele noastre de toate zilele si sa mergem mai departe increzatori:
– Dumnezeu este dragoste, iar dragostea adevarata nu greseste niciodata. Oricare ar fi suferinta mea si a ta, nu trebuie sa pierdem din vedere ca „papusarul” din spatele cortinei este Satana. Iar daca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta, El stie de ce.
– In marele razboi cosmic, noi nu suntem spectatori, ci actori. Frontul luptei trece prin inima si constiinta mea si a ta, prin inima si constiinta fiecarui om de pe pamant. De care parte a baricadei ne vom afla ?
– Binele va invinge raul, caci lupta dintre Dumnezeu si Satana nu este o lupta intre doua puteri egale. Dumnezeu este Cel Atotputernic, in timp ce Satana este doar o creatura dependenta de El.
Daca Dumnezeui ii ofera lui Satana o anumita libertate de actiune, o face doar pentru a demonstra inaintea Universului cat de grav si pacatos este pacatul, astfel incat, dupa incheierea marii lupte, nicio fiinta inteligenta din Univers sa nu mai fie tentata sa repete istoria caderii lui Lucifer.
Cand demonstratia va fi fost incheiata, cand adevaratele intentii ale lui Satana vor fi scoase la lumina, Dumnezeu, in calitatea Sa de Suveran absolut al Universului, nu va ingadui ca marea confruntare sa continue nici macar o clipa in plus. Cand El va considera ca ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat, El va spune: „Destul ! Sa inceapa judecata !”
Atunci, si numai atunci, vom afla raspunsurile la toate intrebarile noastre fara raspuns. Pana atunci insa, sa umblam in credinta ! Caci „fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui. Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta” ( Evrei 11,6 ).
Iar Cartea lui Iov ne garanteaza ca Dumnezeu nu va ramane niciodata dator celor care se incred in calauzirea si dragostea Lui.
Lori Balogh
