Este permisă transfuzia de sânge?
„Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri în toate locurile unde veți locui: cu niciun chip să nu mâncați nici grăsime, nici sânge.”
Leviticul 3,17
Interdicția de a consuma sângele animalelor sacrificate are la bază concepția biblică potrivit căreia sângele este purtătorul vieții: „Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire” (Leviticul 17,11; vezi și Leviticul 17,14; Geneza 9,4; Deuteronomul 12,23).
Dacă problema consumului de sânge ca aliment este reglementată de Scriptură, acesta fiind interzis consumului uman, rămân actuale discuțiile legate de transfuziile de sânge. Sunt permise transfuziile de sânge? Textul din Leviticul 3,17, care interzice consumul sângelui ca aliment, poate fi aplicat și în cazul transfuziilor de sânge? A face o transfuzie de sânge înseamnă a mânca sânge?
Pe baza textului din Leviticul 3,17, unii au luat o poziție tranșantă față de transfuziile de sânge, refuzându-le categoric atât pentru ei, cât și pentru rudele lor apropiate. În concepția lor, transfuzia de sânge este un mod de a mânca sânge, fapt clar interzis de Scripturi.
Pentru clarificarea acestei dileme, este necesar să luăm în discuție câteva aspecte:
1) Textul din Leviticul 3,17 se referă la sângele de animale și păsări, a căror carne este permisă consumului uman (vezi Leviticul 17,25‑27). Este evident că interdicția nu se poate referi la sângele uman, pentru simplul motiv că nu suntem canibali. Pentru a evita consumul sângelui animalelor sacrificate, Dumnezeu a dat instrucțiuni precise cu privire la tăierea lor (vezi Leviticul 17,13‑14).
2) Deși interdicția consumului de sânge ca aliment a fost dată vechiului Israel, ea a rămas valabilă și pentru creștini. Conciliul de la Ierusalim, întrunit în anii 49‑50 d.Ch., a stabilit că urmașii lui Christos „trebuie să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoacele sugrumate (al căror sânge nu a fost vărsat pe pământ n.n.) și de sânge” (Fapte 15,20).
3) Există o diferență semnificativă între folosirea sângelui ca hrană și folosirea lui în transfuzie. Ca aliment, sângele ajunge în stomac și apoi este digerat. În transfuzie, sângele ajunge în sistemul circulator, iar în final în celulele corpului.
Potrivit celor spuse de Iisus, „orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna” (Matei 15,17). Prin contrast, sângele transfuzat intră în sistemul circulator, aducând viața tuturor celulelor organismului.
Așadar, dacă este evidentă interdicția de a consuma sângele animalelor ca aliment, ce atitudine trebuie să ia un creștin cu privire la transfuziile de sânge? Poate fi considerată transfuzia de sânge un mod de a mânca sânge?
Cu puțin timp înainte de patimile și moartea Sa, Iisus a avut o ultimă întâlnire cu ucenicii Săi. Cu acea ocazie, El le-a dat ultimele învățături, ultimele îndemnuri și făgăduințe. Dintre toate învățăturile date, iese în evidență o poruncă cu totul specială: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu” (Ioan 15,12). Cum ne-a iubit Iisus? Vărsându-Și sângele pe cruce pentru mântuirea noastră și dându-ne viață din viața Sa.
Apoi, după ce le-a dat ucenicilor această poruncă, Iisus a făcut o afirmație tranșantă: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii Săi” (Ioan 15,13). Așadar, Mântuitorul ne încurajează să ne dăm viața pentru semenii noștri, ca gest suprem al iubirii față de ei.
Dacă sângele este sediul vieții și dacă cineva oferă prin sângele donat o parte din viața sa pentru salvarea vieții unui semen, înțelegem din cuvintele Mântuitorului că acel om dă dovadă nu de o dragoste oarecare, ci de una la superlativ.
Concluzia logică este aceea că transfuziile de sânge nu pot fi asociate cu consumul sângelui ca hrană. În schimb, în ciuda riscurilor inerente pe care le implica acestea, ele sunt dovada dragostei față de aproapele. Fiecare picătură de sânge pe care o donează cineva poate salva o viață. Iar viața și salvarea ei au prioritate înaintea oricăror reguli.
Lori Balogh
Domnul Dude, nu Vin Cu un spirit de dragul contraziceri, înțeleg in parte ideile voastre.
Însă a-și vrea sa înțeleg ce părere aveți asupra acestui subiect!!
Cu stima
3. Împăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: „Scoate afară pe bărbaţii care au venit la tine şi care au intrat în casa ta; căci au venit să iscodească ţara.”
4. Femeia a luat pe cei doi bărbaţi şi i-a ascuns; şi a zis: „Este adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt;
5. şi, fiindcă poarta a trebuit să se închidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi şi-i veţi ajunge.”
Iosua 2:3,4,5
30. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
31. Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Evrei 11:30,31
25. Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
Iacov 2:25
Domnule Dude,
Nu mi-am imaginat niciodata ca un crestin ( nu stiu din care confesiune faceti parte ) poate gandi in felul in care ganditi dv. si se poate exprima in felul in care va exprimati dv. Este dovada cea mai evidenta ca nu Duhul Sfant va calauzeste, ci altcineva. Nu voi continua polemica cu dv., caci este de prisos. Doresc doar sa va reamintesc un singur lucru ( daca cumva, citind evangheliile, l-ati uitat ):
„1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.
2 Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3 Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, şi stai la mijloc!”
4 Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.
5 Atunci, rotindu-şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mîna!” El a întins-o, şi mîna i s-a făcut sănătoasă.” ( Marcu 3, 1-5 )
Nu, salvarea vietii nu se substituie poruncii divine, ci este o parte integranta a ei.
Domnul sa ne lumineze pe toti!
Domnule Dude, va spun sincer, nu stiu cum baptistii incalca porunca a sasea, e prima data cand aud asa ceva (poate dati detalii).
O porunca inteleasa gresit genereaza anomalii si situatii imposibile, de aceea v-am intrebat cum faceti cand trebuie legate ranile unui om.
La intrebarea mea cu privire la porunca „sa va feriti de sange” mi-ati raspuns cu alte situatii privitoare la alte porunci. Ok, am inteles. Ce sa zic, va doresc sa nu fiti pus niciodata in situatia „sentimentalista” de a dona sange.
Scopul acestor discutii nu e nicidecum sa ne contrazicem, ci sa aflam adevarul, dar daca dumneavoastra ziceti ca palavragesc, eu ma opresc aici. Numai bine !
Domnule Flaviu,
Palavre peste palavre, filozofii peste filozofii, sentimentalisme peste sentimentalisme, întocmai ca la toate religiile și sectele care interpretează poruncile numai pentru a da liber la încălcarea lor. Vezi catolicii și neoprotestante cu porunca a 4a,vezi ortodocșii cu porunca a 2a, vezi baptiștii cu porunca a 6a,etc. După care urmează BAZS cu porunca Duhului referitoare la ferirea de sânge.
Sa nu uitati ce va spun: oricâtă rugăciune veți face Duhului Sfânt, El nu va va da un alt răspuns care sa treacă peste ce sta scris, peste porunca Tatălui. Sau dacă va va da, sa fiți sigur ca pe valul sentimentalismelor de doi bani, Cel cu Coarne va răspunde prin o interpretare contrara poruncii.
Și încă ceva ce sa retineti:niciodată, dar niciodată pe Calea credinței, salvarea vieții NU s-a substituit poruncii divine. De exemplu cei 3 tineri din Babilon sau chiar BAZS după cum se lauda astăzi ca va proceda în perioada legii duminicile.
Sănătate și viata veșnică!
Si daca aveti un sentiment de vinovatie referitor ca nu donati acei 5 ml de sange persoanei dragi care are nevoie, nu va trece prin minte ca intelegeti gresit acea porunca „sa va feriti de sange” ? Biblia se explica prin ea insasi, si referitor la aceasta porunca Biblia explica la „a te feri de sange” … Si aici pe blog s-a explicat in mai multe locuri … daca nu santeti sigur, rugati-va si Duhul Sfant va raspunde. 100%
*constiinte
Daca un ateu isi va dona putin sange din sangele lui pentru a salva viata unei persoane, iar dumneavoastra spuneti ca Biblia interzice acest lucru prin porunca „sa va feriti de sange”, atunci principiile unui ateu sant mai inalte ca Biblia … asta e.
Cu privire la a doua intrebare, daca e asa cum spuneti, va trebui sa adaptati putin pilda si invatatura samariteanului. Adica: daca vedeti un om cazut la pamant, sa aveti grija cum ii legati ranile, sa va feriti de sangele lui, ca sa nu calcati alta porunca (porunca sa va feriti de sange), sau, ca sa nu riscati deloc, mai bine nu ii legati deloc ranile …
Ganditi-va dumneavoastra domnul Dude (si nu trebuie sa imi raspundeti mie, ci propriei consiinte), ii puteti spune copilului dumneavoastra, sau mamei dumneavoastra ca nu ii puteti dona 5 ml de sange pentru a-i salva viata ?
Domnule Flaviu,
desigur ca între a consuma sânge animal din lipsa de hrana, și a dona sângele „din altruism” NU este nici o diferență dpdv al poruncii Noului Legământ. În Crestinism, „altruismul” omului are valoare inferioara ascultării de porunca divina. „căci neascultarea este tot atât de vinovata ca ghicitoria…1Sam.15:23
Cât despre a doua întrebare… Nu se întâmplă nimic spectaculos. Nu cade cerul pe ei, aidoma cazului în care un om încalcă porunca a 4a… Sau se culca cu vecina de la 2. Cel mult unul primește HIV iar celalalt hepatita…
Domnule Dude, care e diferenta intre a consuma sange (si aici ma refer la sange de animal, bineinteles) ca aliment, si a dona sange (a-si da sangele) din altruism, din punct de vedere etic ?
Si o a doua intrebare: ce se intampla daca doi oameni raniti la maini se ajuta reciproc pentru a se pansa (si bineinteles se amesteca putin sangele lor) ? Pacatuiesc ? Si daca da, in baza carei legi/porunci ?
Domnule Lori, dacă ortocatolicilor porunca le spune sa nu se închine icoanelor, dar ei totuși o fac deoarece găsesc motivații impertinente, la fel sunteți d-voastră cu porunca relativ la sânge :găsiți tot soiul de aberații explicative numai sa puteți da liber la încălcarea poruncii.Care parte a poruncii n-ați priceput-o? Sa va feriți, are aceeași valoare și în cazul sângelui ca și în cazul curviei/idolatrie. Sau dacă în cazul sângelui ne putem întinde sa incalcam porunca, în cazul curviei/idolatriei cât, ne putem permite sa ne ferim dar totuși sa atingem?
Sănătate.
Domnule Dude,
Raman neplacut surprins de ingustimea vederilor dv. si de insistenta cu care doriti sa le raspanditi. La prima vedere, argumentele dv. sunt cat se poate de biblice si corecte. Privite insa in profunzime, acestea nu reflecta decat un mod de gandire fariseic. Din punct de vedere al pazirii Sabatului, in conceptia fariseilor si carturarilor vremii, Mantuitorul era vinovat de sfidarea poruncii a patra. Si aceasta din simplul motiv ca El nu se conforma regulilor rabinice care ingradeau Sabatul, facandu-l greu de suportat chiar si de catre evreii credinciosi.
Faceti mereu referire la „poruncile lui Dumnezeu si marturia lui Iisus”, dar tocmai spiritul acestei Legi si al marturiei lui Iisus va scapa. Va referiti la porunca de a ne feri de sange si o interpretati cum vreti dv., dar va scapa principiul iubirii de care vorbeste foarte clar Domnul nostru atunci cand a spus: „Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai” ( Ioan 15, 13 ). Or, potrivit Scripturii, „viata trupului este in sange” ( Leviticul 17, 11 ).
A dona sange inseamna a da putin din viata ta pentru a o salva pe cea a aproapelui care trece printr-un necaz. Nu se pune aici problema salvarii vietii cu orice pret, ci a salvarii vietii cu ceea ce poti face tu, respectand Legea iubirii de Dumnezeu si de aproapele.
Ma intreb: Daca cineva drag din familia dv. ar trece printr-o situatie critica in care viata sa ar depinde de o particica din sangele dv., ati sta indiferent ? Ati refuza sa donati din sangele ( viata ) dv., doar pentru ca vreti sa fiti fidel felului propriu de interpretare a poruncii lui Dumnezeu cu privire la sange ? Daca acea pesoana ar muri pentru ca dv. ati refuza sa o ajutati, cum ar arata constiinta dv. pentru tot restul vietii? Ati sta linistit ca ati ascultat de porunca lui Dumnezeu in felul dv. de interpretare? Sau poate ati considera ca ati facut un „sacrificiu” atat de mare, incat Dumnezeu ar fi obligat sa va mantuiasca pentru acest gest? Cum veti raspunde la judecata finala, cand Dumnezeu va va aduce aminte ca ati fi putut salva o viata si nu ati facut-o ? Si nu ati facut-o pentru ca ati vrut sa ascultati in mod fariseic, ingust si bigot de o porunca interpretata dupa bunul plac, fara sa tineti cont de spiritul ei, de porunca iubirii fatza de aproapele.
Domnule Dude, incercati sa ascultati nu doar de litera unor porunci, ci mai ales de spiritul lor. Incercati sa va imaginati ce ar fi facut Mantuitorul in locul nostru, daca s-ar fi pus problema salvarii vietii cuiva prin donarea si transfuzia de sange. Asa cum Il cunosc din relatarea Scripturilor, dar si din propria mea experienta, El nu ar fi gandit ca dv., dupa cum nu a gandit si nici nu a actionat ca fariseii din vremea Lui. Si daca intr-o anumita privinta calea pe care trebuie sa o alegem nu este clara in mintea noastra, avem la dispozitie non-stop promisiunea calauzirii Duhului Sfant. El sa ne dea lumina cereasca tuturor !
In speranta ca de data aceasta comentul meu nu-mi va fi sters, voi aduce si eu obiectiile mele la incercarea d-voastra de argumentare pro-transfuzii.
Niciodata, dar niciodata, atat in Vechiul Legamant cat si in Noul Legamant(Crestinismul), salvarea vietii pamantesti cu orice pret si prin orice mijloace(pe principiul lumesc „scopul scuza mijloacele”) NU a avut loc pe calea Credintei, la oamenii lui Dumnezeu care aveau intreaga perspectiva a vietuirii in aceasta lume si care acceptau ca scopul vietii acesteia este cu totul altul, si anume castigarea vietii celelilalte,cea vesnica.
Iov 19:25-26: „Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu….Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca Se va ridica la urma pe pamant….”
Dan.3:17-18: „Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate.Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!”
Mat. 10:39: „Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga.”
Luc.17:33: „Oricine va cauta sa-si scape viata o va pierde; si oricine o va pierde o va gasi”
Dupa cum vedem in exemplele date din Scrierile inspirate, sfinte, salvarea vietii NU se poate substitui ridicandu-se de-asupra „poruncilor lui Dumnezeu si a marturiei lui Isus”, asa cum ati incercat D-voastra sa faceti in articol.
A salva o viata, ca si orice alta actiune a credinciosului trebuie sa se incadreze in sablonul „poruncilor lui Dumnezeu si a marturiei lui Isus”. Iar porunca, in cazul nostru NU este „sa nu mancati”, ci „sa va feriti”. De ce sa va feriti? Pentru ca a nu manca sangele este inclus in paleta mai larga a poruncii de a se feriri de sange (care NU se limiteaza asa cum doriti d-voastra la a nu manca, ci se extinde si asupra interdictiei de a-l primi in corp).
In totala contradictie, inventatorii lumesti fara Dumnezeu a acestui procedeu medical de salvare a vietii merg pe sablonul oferit de Sarpele cel Vechi, cel mai mare psiholog si cunoscator al psihicului uman ever, de la Eden pana la Harmaghedon cand se va instaura Imparatia lui Dumnezeu pe acest pamant:”Omul da tot ce are pentru viata lui.”Da tot ce are, inclusiv pe Dumnezeu si credinta in poruncile Acestuia.
De altfel, aceasta „ferire” pe care Duhul o porunceste si in dreptul curviei, NU poate fi limitata doar la actul sexual in sine, intre doua persoane necasatorite.Ci contine o paleta mult mai larga, cum ar fi privirea poftitoare la o femeie, sau chiar modernul procedeu medical al fertilizarii invitro prin sperma colectata de la un alt partener decat sotul infertil. Nici acest procedeu medical modern nu era cunoscut in vechime, asemenea transfuziilor, dar este aceeasi inventie a omenirii fara Dumnezeu care NU tine cont de regulile vietuirii dupa poruncile Sale si marturia Fiului Sau.
In concluzie, idolatrizarea procedeelor medicale moderne – asa cum se practica in BAZS prin acceptarea lor fara a fi cantarite sau puse in discutie – e un mare pericol pentru credinciosii lui Dumnezeu. De la prima transfuzie atestata istoric – cea a lui Papa Inochentiu al VIII-lea – pana la transplanturile in care se ucid fiinte umane in scopul „nobil” de a salva o viata, crestinismul a imbratisat fara sa judece conform dreptarului „poruncilor lui Dumnezeu si a marturiei lui Isus” toate aceste procedee ale lumii necredincioase care NU are speranta vietii celei adevarate, viitoare, vesnice. Viata care dupa cum spune profetia, va fi castigata de catre credinciosi cel mai adesea prin pierderea celei actuale datorita ascultarii neconditionate si fara ezitare de poruncile divine.
Ma voi opri aci, dar din partea mea discutia ramane deschisa.