Psalmul 133 – Bucuria comuniunii fratesti

Psalmul 133 – Bucuria comuniunii fratesti

O cântare a treptelor.

Un psalm al lui David

 

  1. „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
  2. Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui.
  3. Este ca roua Hermonului, care se coboară pe Munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.”

 

Privire generala

     „Cantarile treptelor” ( 120-134 ), supranumite de unii comentatori si „cantarile suirilor” sau „ale ascensiunilor”, au fost compuse pentru pelerinii care se indreptau spre Ierusalim cu ocazia marilor sarbatori religioase anuale: Pastele, Rusaliile si Sarbatoarea Corturilor. Folosind imagini artistice emotionante si un limbaj poetic de o frumusete aparte, acesti psalmi redau diferitele sentimente traite de iudeii care calatoreau spre Sfanta Cetate, fie din regiunile Palestinei, fie din diaspora.

Nota dominanta a acestor cantari este bucuria inchinarii in locul ales de Dumnezeu, cu tot ce presupune acest act: lauda la adresa Creatorului, pocainta, marturisirea pacatelor si comuniunea frateasca.

Psalmul 133 se distinge intre celelalte „cantari ale treptelor” prin zugravirea unei atmosfere placute si tihnite din sanul unei comunitati. Ajunsi la templu, pelerinii se unesc intr-o inchinare colectiva, in care iubirea frateasca devine aproape palpabila. Din aceasta atmosfera luminoasa, asemanatoare unui parfum placut si discret, rugaciunile de multumire si laudele pline de recunostinta la adresa lui Dumnezeu izbucnesc spontan, fiind pline de entuziasm.

Psalmul 133 este si astazi un punct de referinta pentru pietatea iudaica si crestina deopotriva, indemnandu-ne la o vietuire armonioasa si pasnica in sanul comunitatii din care facem parte. In doar cele trei versete ale psalmului, gasim portretul ideal al unui popor unit, al unei biserici unite, si al unei comunitati de credinta in care domnesc pacea si armonia.

In esenta, atmosfera descrisa in psalm nu este altceva decat o pregustare a comuniunii din cer, cand, la sfarsitul timpului, cei mantuiti se vor intalni cu toti membri ai marii familii a Tatalui ceresc. O familie din care Dumnezeu vrea sa facem parte cat mai multi dintre noi. Daca se poate, chiar toti ! Caci „lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” ( 1 Timotei 2, 3.4 ).

 

Binefacerile unitatii

     Unitatea credinciosilor a fost intotdeauna idealul Tatalui ceresc pentru poporul Sau, fie ca acesta a trait in timpurile Vechiului Testament, fie ca traieste si lucreaza in timpurile Noului Testament. Daca Dumnezeu este Creatorul si Tatal tuturor oamenilor, indiferent de rasa, cultura sau zona geografica, si daca El este dragoste ( 1 Ioan 4,8 up. ), este numai natural ca El sa doreasca implinirea acestui ideal cu neamul omenesc. Care parinte nu doreste ca pacea si armonia sa domneasca intre membrii familiei sale ?

Privind la multimea pelerinilor care se indreptau spre Ierusalim pentru inchinare, David intrezareste o licarire de speranta cu privire la implinirea acestui ideal divin: „Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna” ( vers. 1 ).

Si daca ne gandim mai profund la idealul divin, cate motive nu gasim pentru a-l urmari si noi in propria noastra viata ! Oare nu avem toti acelasi Tata, in care „avem viata, miscarea si fiinta” ( Fapte 17,28 ) ? Nu avem toti acelasi Domn, care este „Capul trupului, al bisericii”, si in care „Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El” ( Coloseni 1,18.19 ) ?

Nu avem toti acelasi Mangaietor, Duhul adevarului, trimis de Tatal ca sa ramana cu noi in veac ( Ioan 14, 16 ) ? Nu ne unesc oare aceeasi nadejde a mantuirii, si nu suntem toti madulare ale trupului lui Christos ( 1 Corinteni 12,27 ) ? Nu asteptam acelasi maret eveniment: revenirea in glorie a lui Iisus, si nu tanjim cu totii dupa viata cea vesnica promisa, dupa cerurile cele noi si dupa pamantul cel nou pe care Dumnezeu le-a promis copiilor Sai ( 2 Petru 3,13 ) ?

Daca sunt atatea lucruri care ne unesc, in ciuda deosebirilor de rasa, sex, educatie, cultura si pozitie sociala, de ce acest ideal al unitatii poporului lui Dumnezeu nu ar fi realizabil ? In rugaciunea rostita de Mantuitorul inainte de patima Sa, dorinta ca urmasii Sai sa traiasca in unitate apare ca un laitmotiv: „Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una. Eu in ei si Tu in Mine, pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine” ( Ioan 17, 21-23 ).

Experienta fericita a comuniunii fratesti, pe care David o descrie in Psalmul 133, a fost reeditata in sanul Bisericii Primare. Intr-o singura propozitie, doctorul Luca, autorul Faptelor Apostolilor, reuseste sa zugraveasca atmosfera care domnea in mijlocul acestei comunitati de credinciosi: „Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet” ( Fapte 4,32 ).

„Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna !” ( vers. 1 ). Observand cat de mult se iubesc si se sustin urmasii lui Christos, multi din cei care acum sunt in expectativa, sau sunt poate chiar dusmani ai credintei, vor dori si ei sa guste din aceasta bucurie a comuniunii fratesti. Parfumul placut al unei vieti armonioase nu poate ramane ascuns niciodata.

 

Doua simboluri

     Pentru a sublinia beneficiile unitatii credinciosilor, psalmistul se foloseste de doua imagini artistice imprumutate din cultura si geografia Palestinei: untdelemnul sfant si roua Hermonului. Locuirea impreuna a fratilor de credinta „este ca untdelemnul de pret, care, turnat pe capul lui, se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, se pogoara pe marginea vesmintelor lui. Este ca roua Hermonului care se pogoara pe muntii Sionului, caci acolo da Domnul binecuvantarea, viata pentru vesnicie” ( vers. 2.3 ).

     „Untdelemnul de pret” nu este amintit aici pentru rolul sau nutritiv, nici pentru beneficiile pe care le poate aduce in domeniul cosmeticii. In Psalmul 133 se vorbeste cel mai probabil de uleiul sfant, folosit la ungerea marelui preot, un ulei imbogatit cu numeroase uleiuri parfumate ( vezi Exodul 30, 22-33; 37,29 ). Acest ulei emana un parfum placut in jurul preotului inchinat in slujba, devenind un simbol al sfintirii si al consacrarii sale.

A doua comparatie pe care o foloseste David pentru a zugravi atmosfera placuta ce domneste in sanul unei comunitati ideale de credinciosi este roua Hermonului. Aceasta este un simbol contrastant cu muntii arizi din jurul Ierusalimului, munti pietrosi si lipsiti de viata. Hermonul este un munte aflat in nordul Palestinei, avand inaltimi de peste 2800 m, acoperite de zapada aproape tot timpul anului. In peisajul arid al Palestinei, roua Hermonului ofera o imagine de prospetime, de vitalitate si inviorare.

Finalul psalmului reprezinta, pe de o parte o fagaduinta, dar si un semnal de alarma: „Caci acolo da Domnul binecuvantare, viata pentru vesnicie !” ( vers. 3 up. ). Unde poate fi localizat acel „acolo” unde Dumnezeu revarsa binecuvantarile Sale vesnice ? Desigur, acolo unde fratii locuiesc impreuna intr-o placuta si dulce armonie ( vers. 1 ). Acolo, Tatal ceresc Se simte ca acasa, in marea Sa familie de copii credinciosi. Iar acolo unde este El prezent, binecuvantarile vin peste masura.

Ce se intampla insa daca fratii traiesc in ura si dezbinare, otravind atmosfera comunitatii din care fac parte ? Nu numai ca isi fac singuri rau, nu doar ca dau un contraexemplu de cum ar trebui sa fie marea familie a lui Dumnezeu de pe pamant, dar ei Il intristeaza pe Insusi Tatal ceresc.

Este posibila unitatea intr-o asa mare diversitate umana ? Istoria sacra ne prezinta dovezi ca acest ideal divin este posibil. Si daca este posibil, de ce sa nu facem din el idealul nostru de viata, idealul comunitatii de credinta din care facem parte ? De ce sa nu-L facem fericit pe Tatal nostru ceresc prin implinirea acestui inalt si binecuvantat ideal ?

Lori Balogh

This entry was posted in Psalmii. Bookmark the permalink.

One Response to Psalmul 133 – Bucuria comuniunii fratesti

  1. M Butuc says:

    Fii binecuvantat! Am vazut si inteles in acelasi fel acest psalm si invatatura lui. Mi s-a consolidat increderea ca am inteles corect invatatura din acest psalm. Ma rog Domnului ca toti fratii din Biserica Domnului credinciosi Domnului sa caute sa urmareasca sa traiasca in unitate dragoste si pace si sa intretina o astfel de unitate. Mi se pare insa interesant si faptul ca atat uleiul care este turnat pe capul marelui preot si coboara pe barba si hainele lui cat si roua (apa provenita din topirea zapezii) coboara din varful( capul) muntelui spre locurile mai joase udand terenul arid si facilitand viata si rodirea vegetatiei. Acest amanunt imi da sentimentul ca Unitatea frateasca atat in familie cat si in societate sau Biserica trebui promovata si incepe si influenteaza : de la capii( conducatorii ) lor si se raspandeste spre ceilalti intr-o binecuvantare de viata si de mireasma ,,miros dulce si placut. Fiti binecuvantati!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.