A bea sau a nu bea
Celebra replică a prințului Hamlet din cunoscuta dramă a lui William Shakespeare „To be, or not to be” poate reprezenta un punct de pornire, dar și o invitație în rezolvarea unei dileme creștine mereu actuale: Este permis unui creștin să consume băuturi alcoolice? „To drink, or not to drink?” – „A bea, sau a nu bea?” Dilema nu este ușor de rezolvat. Și aceasta, din mai multe motive:
În primul rând, citind Biblia, trebuie să recunoaștem cu onestitate că evreii din timpurile Vechiului Testament (cel puțin unii dintre ei) au consumat băuturi alcoolice. Faptul este consemnat în Scripturi cu obiectivitate, lăsându-ne pe noi să apreciem dacă cei care au făcut lucrul acesta au făcut bine sau nu.
Astfel, aflam despre Noe că, după încheierea Potopului, „a sădit o vie, a băut vin și s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său” (vezi Geneza 9,20.21). Pe de altă parte, „neprihănitul Lot” (vezi 2 Petru 2,7.8) a cunoscut și el efectele aburilor alcoolului atunci când, după salvarea sa miraculoasă din dezastrul care a lovit Sodoma, a comis păcatul incestului (vezi Geneza 19,30‑36).
Când împăratul David a încercat să ascundă păcatul săvârșit cu Batșeba, recurgând la un șiretlic ieftin, l-a chemat pe Urie, soțul Batșebei, „l-a poftit să mănânce, l-a îmbătat”, apoi l-a trimis acasă la soția lui (vezi 2 Samuel 11,13). Este evident faptul că Urie nu a putut fi îmbătat cu must proaspăt de struguri, ci cu vin fermentat.
Despre Ela, împăratul lui Israel, stă scris că chefuia și se îmbăta în momentul în care Zimri, unul dintre comandanții armatei sale, a uneltit împotriva lui, ucigându-l (vezi1 Împărați 16,9.10). De asemenea, profetul Isaia rostește un „vai” din partea lui Dumnezeu către „cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim” (vezi Isaia 28,1). Or termenul „bețiv” nu este folosit în dreptul consumatorilor de must dulce de struguri, ci în dreptul celor care consumă băuturi alcoolice.
Același profet, Isaia, descrie un tablou tulburător cu privire la cei care ar fi trebuit să fie un model spiritual pentru întregul popor: preoții și profeții: „Dar și ei se clatină de vin și băuturile tari îi amețesc: preoți și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă” (Isaia 28,7).
Așadar, nu putem nega realitatea faptului că, în timpurile Vechiului Testament, cel puțin unii dintre evrei au consumat băuturi alcoolice.
Un alt fapt consemnat în Scriptură, care pare să accentueze confuzia cu privire la folosirea băuturilor alcoolice, este legat de unele prevederi ale Legii lui Moise. Una dintre aceste prevederi le interzicea preoților să consume „băuturi amețitoare” atunci când intrau în slujbă în tabernacol, ca să nu moară (vezi Leviticul 10,9). Din enunțul acestei interdicții am putea deduce că în restul timpului, când preoții nu se aflau în slujbă, ei aveau voie să consume astfel de băuturi.
O altă prevedere a legii mozaice era legată de zeciuieli. În cazul în care credinciosul, care dorea să aducă zeciuiala sa la sanctuar, locuia departe de acesta, el putea transforma zeciuiala în bani, cu care, odată ajuns la sanctuar, putea cumpăra tot ce ar fi dorit: „Să cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin și băuturi tari, tot ce-ți va plăcea, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău și să te bucuri tu și familia ta” (Deuteronomul 14,26).
De asemenea, legea nazireatului interzicea celui care făcea juruința de nazireu să consume orice produs al viei, fie că era vorba de struguri sau must proaspăt, fie vin fermentat sau oțet din vin (vezi Numeri 6,3). Am putea deduce și din această lege că cei care intrau în acest legământ aveau libertatea să consume produsele viței de vie, inclusiv vin fermentat, în afara perioadei de nazireat.
La toate acestea putem adăuga unele pasaje biblice care par să fie favorabile consumului de băuturi alcoolice, ca de exemplu:
„Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană, vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima” (Psalmul 104,14.15).
„Dați băuturi tari celui ce piere și vin celui suferind și amărât, ca să bea și să-și uite sărăcia și să nu-și mai aducă aminte de necazurile lui” (Proverbelr 31,6.7).
„Să nu bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri” (1 Timotei 5,23).
Astfel de pasaje biblice par să încurajeze consumul de băuturi alcoolice din diferite motive: crearea unei stări de veselie, suportarea mai ușoară a necazurilor sau chiar rezolvarea unor probleme de sănătate. Mai mult decât atât, în textul din Psalmul 104,14.15 vinul este privit ca o binecuvântare, alături de untdelemn și pâine.
Și, în final, pentru ca dilema să fie și mai greu de rezolvat, în Biblie apar câteva expresii care în mod clar ne trimit cu gândul la băuturile alcoolice:
– „băuturi tari”: Isaia 28,7; 56,12; 5,22; 24,9; Proverbele 20,1; 31,4‑6; Deuteronomul 14,26; 19,6; Judecători 13,4.7.14
– „băuturi amețitoare”: Leviticul 10,9; 1 Samuel 1,15; Isaia 5,11
– „băuturi îmbătătoare”: Numeri 6,3
– „băutură spumoasă”: Habacuc 2,15
Pasajele biblice în care folosirea unor astfel de băuturi „tari, amețitoare, îmbătătoare sau spumoase” este condamnată sunt clare. Însă nu toate pasajele biblice par să condamne folosirea lor. Așa cum am arătat deja, prevederile cu privire la zeciuială permitea cumpărarea băuturilor tari și folosirea lor (vezi Deuteronomul 14,26), iar în cazul oamenilor necăjiți, săraci și loviți de nenorociri, exista îndemnul de a le oferi băuturi tari pentru ca aceștia să le suporte mai ușor (vezi Proverbele 31,6.7).
În concluzie, iubitorii „licorii lui Bachus” ar putea găsi suficiente argumente „biblice” în sprijinul consumului de băuturi alcoolice. Căci – nu-i așa? – însuși apostolul Pavel afirmă că „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14,17).
Urmărea firească a unei astfel de înțelegeri este aceea de a-i privi pe cei care se abțin de la consumul băuturilor alcoolice ca pe niște oameni ciudați, extremiști, înguști în vederile lor și poate chiar căzuți din har.
Să încercăm, însă, să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă, una de ansamblu. Când faci o drumeție pe munte, este foarte riscant să te ghidezi doar după două-trei marcaje sau indicatoare, ignorându-le pe celelalte. O condiție obligatorie pentru ca să ajungi la destinație este aceea ca drumul tău să treacă prin toate marcajele, fără excepție. O singură abatere de la acest drum, prin ignorarea unui singur marcaj, poate fi cauza rătăcirii, iar în loc să ajungi pe vârful dorit, poți sfârși într-o prăpastie.
Când dorim să înțelegem un anumit adevăr biblic, este foarte important să avem o privire de ansamblu asupra întregului „traseu”, observând nu doar textul, ci și contextul imediat, cel general, dar și rațiunile pentru care a fost făcută o anumită afirmație. Acesta este un principiu fundamental al hermeneuticii (interpretarea textului biblic). Așadar, cum rezolvăm dilema creștină: „To drink, or not to drink?” – „A bea, sau a nu bea?”
Desigur, pentru a rezolva dilema pe deplin ar fi necesară o exegeză a tuturor pasajelor biblice care se referă la vin și băuturi alcoolice. Însă nu acesta este scopul acestui articol. Deoarece nu toți cititorii Bibliei au studii teologice, fiind privați de posibilitatea lecturării acestora în limbile originale în care a fost scrisă Biblia, voi apela la acele argumente logice, raționale și de bun simț, care sunt la îndemâna oricărui cercetător sincer al Scripturii.
Un adevăr de care avem nevoie pe calea mântuirii nu poate fi ascuns în tratate greoaie de teologie, ci trebuie să fie evident pentru toți cei ce îl caută cu sinceritate. Însuși Mântuitorul ne-a promis: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8,32). Iată câteva idei care au menirea să ne provoace să gândim cu propriile noastre minți și să găsim rezolvarea dilemei:
1) Este evident faptul că există texte biblice care condamnă consumul băuturilor alcoolice, dar și texte care par să le recomande. Înseamnă că Biblia se contrazice pe sine? Dacă astfel ar sta lucrurile, atunci Biblia și-ar pierde calitatea de ghid moral, deoarece și consumatorii de alcool și abstinenții ar putea găsi argumente în favoarea lor din aceeași sursă. Însă dacă acceptăm ideea că Biblia nu se contrazice pe sine, atunci trebuie să găsim o explicație a aparentei contradicții.
Dacă am face o statistică a tuturor textelor și pasajelor biblice care condamnă într-un fel sau altul consumul băuturilor alcoolice, precum și a celor care aparent sunt în favoarea consumului lor, am ajunge la o disproporție evidentă. Majoritatea textelor biblice condamnă folosirea alcoolului, în timp ce doar o mică parte a lor pare să încurajeze consumul lui. Dar chiar această disproporție ar trebui să ne dea de gândit. Cum ar trebui să armonizăm cele două categorii de afirmații? Numeroasele pasaje biblice care condamnă folosirea alcoolului ar trebui să le înțelegem prin acele puține texte care par să îl aprobe, sau invers?
Orice gândire sănătoasă va fi de acord că „minoritatea” trebuie să se supună „majorității”. Este la fel ca într-o instanță de judecată. Dacă acuzatul susține un anumit lucru, iar trei sau patru martori susțin contrariul, a cui mărturie este luată în considerare de judecător? Desigur, a acelora care formează majoritatea.
Așadar, pentru a rezolva dilema în discuție, va trebui să pornim de la premisa că numeroasele texte și pasaje biblice care condamnă consumul de băuturi alcoolice afirmă adevărul clar cu privire la acest subiect, în timp ce celelalte texte, mult mai puține la număr, trebuie înțelese prin prisma primelor texte, ținând cont de contextul imediat și general al Scripturii, dar și de rațiunile care stau la baza acelor afirmații.
2) Să încercăm să alcătuim o listă cu efectele consumului de alcool asupra omului, așa cum reies ele din textele biblice:
– După ce a consumat vin și s-a îmbătat, Noe s-a dezgolit în mijlocul cortului său (vezi Geneza 9,20.21).
– După ce a băut vin, Lot a comis un dublu incest, devenind părintele a două popoare care au fost permanent vrăjmașe poporului Israel: amoniții și moabiții (vezi Geneza 19,30‑36).
– Îmbătându-l pe Urie, soldatul său brav, David a încercat să mușamalizeze adulterul cu Batșeba, adăugând la păcatul comis un altul la fel de grav (vezi 2 Samuel 11,13).
– Preoții și prorocii din vremea profetului Isaia, cei care erau priviți ca lideri spirituali ai poporului ales, „se clatină de vin” (nu mai au control asupra corpurilor lor), „amețesc” (nu mai au control asupra minții lor), sunt „stăpâniți de vin” (au pierdut controlul asupra întregii lor ființe), „se poticnesc când judecă” (au pierdut spiritul de discernământ), în urma lor suferind întregul popor (vezi Isaia 28,7).
– Beția duce la sărăcie: „Nu fii printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc și ațipirea te face să porți zdrențe” (Proverbe 23,20.21).
– Consumul băuturilor alcoolice predispune la comiterea altor păcate, imoralitatea fiind una dintre consecințele cele mai întâlnite: „Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc. Ochii ți se vor uita după femeile altora și inima îți va vorbi prostii” (Proverbele 23,31‑33). Deci nu numai imoralitatea este legată de consumul băuturilor alcoolice, ci și prostia.
– Alcoolul anesteziază simțurile. Nu doar pe cele fizice, ci și pe cele spirituale: „Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. „M-a lovit!”… dar nu mă doare… M-a bătut… .dar nu simt nimic. Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” (Proverbele 23, 34.35). Cine poate avea un somn bun pe vârful unui catarg? Niciun om treaz nu va putea dormi într-un astfel de loc nesigur.
– Cei care beau vin și se îmbată cu băuturi tari plănuiesc: „Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău” (vezi Isaia 56,12). În viața unor astfel de oameni nu mai există progres, ci regres pe toate planurile.
– Cei „tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari”, ajung să sucească dreptatea, căci ei „scot cu fața curată pe cel nevinovat pentru mită și iau drepturile celor nevinovați” (vezi Isaia 5,22.23).
– „Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept” (Proverbele 20,1). Dacă înțelepciunea lipsește acolo unde se consumă alcool, altceva îi va locul. Ce anume?
– Împărații și conducătorii care beau vin sunt în primejdie „să uite legea și să calce în picioare drepturile tuturor celor nenorociți” (Proverbele 31,4.5).
– Consumul băuturilor alcoolice de către Aaron sau urmașii săi în timp ce slujeau în sanctuar le putea aduce moartea (vezi Leviticul 10,9).
– Cei ce „dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până târziu noaptea și se înfierbânta de vin”, „nu iau seama la lucrarea Domnului și nu văd lucrul mâinilor Lui” (Isaia 5,11.12).
– Cei ce oferă altuia băuturi alcoolice pentru a-l ameți, o poate face din motive rele (vezi Habacuc 2,15).
Acum să tragem linie și să facem un sumar al efectelor alcoolului, punându-le alături de idealul lui Dumnezeu pentru om:
„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (Leviticul 11,44.45).
„Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră” (1 Tesaloniceni 4,3).
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1,15.16).
Întrebarea firească este următoarea: Manifestările consumului de alcool sunt compatibile cu modelul unei vieți sfinte, după voia lui Dumnezeu? Greu de crezut acest lucru!
3) Preoților din vechime li s-a interzis consumul oricărei băuturi alcoolice în timpul slujbei din sanctuar (vezi Leviticul 10,9). Biblia afirmă că în Noul Legământ toți copiii lui Dumnezeu sunt „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui” (2 Petru 2,9). De asemenea, cartea Apocalipsei afirmă că Domnul Christos „a făcut din noi o împărăție de preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său” (Apocalipsa 1,6; 5,10).
Însă, spre deosebire de preoția Vechiului Testament, în care preoții intrau periodic în slujbă, conform unui program prestabilit, preoția Noului Testament este permanentă. Noi nu suntem „preoți” doar o dată pe săptămână, în ziua pe care I-o dedicăm lui Dumnezeu pentru o închinare specială, ci în fiecare dintre zilele vieții noastre.
Concluzia de bun simț care se impune este una singură: fiind preoți ai lui Dumnezeu într-o lume pierdută, care trebuie condusă la mântuire, băuturile alcoolice nu au ce căuta în viața copiilor lui Dumnezeu.
4) Preoților din vechime li se interzicea consumul băuturilor alcoolice atunci când intrau în sanctuar. Noi însă, prin credință, intrăm zilnic în Templul ceresc, în care Domnul Christos mijlocește pentru noi.
„Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Iisus avem o intrare slobodă în Locul Prea Sfânt, pe calea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățate de orice cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10,19‑22).
Într-un asemenea spirit și cu o asemenea pregătire trupească și sufletească putem pătrunde prin credință până la Domnul nostru care mijlocește în Sanctuarul ceresc. Nicidecum cu o minte plutind în aburii alcoolului, nici cu o sticlă de vin în buzunar!
5) Legea nazireatului interzicea celui ce intra în acest legământ să consume orice fel de băutură obținută din struguri pe întreaga perioadă a nazireatului (vezi Numeri 6,3). Am putea spune că, în perioada nazireatului, omul devenea o jertfă vie pentru Dumnezeu. Iar îndemnul apostolului Pavel adresat tuturor creștinilor este acela de a se dărui pe ei înșiși ca jertfe vii lui Christos:
„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujba duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voatre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12,1.2).
Este greu de împăcat ideea de „jertfă vie și plăcută lui Dumnezeu” și aceea de discernământ spiritual de care trebuie să dea dovadă un copil al lui Dumnezeu, cu obiceiul de a consuma băuturi alcoolice. Sunt două lucruri care se exclud reciproc.
De ce Mântuitorul a refuzat „vinul amestecat cu fiere” în clipa în care era răstignit pe cruce? (vezi Matei 27,34). De ce a refuzat acest „amestec” natural, care i-ar fi ușurat durerile insuportabile de care avea parte? Pentru că El știa că o jertfă vie, adusă lui Dumnezeu, nu trebuie să aibă nimic de-a face cu alcoolul sau alte droguri care i-ar fi diminuat discernământul. Mintea Sa trebuia să fie lucidă până în ultima clipă a vieții pentru a birui ispitele.
6) În 1 Corinteni 10,31, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Poate un „creștin” care ajunge la dezalcoolizare să aducă slavă lui Dumnezeu? Dar unul care încă nu a ajuns la dezalcoolizare, dar este găsit căzut beat în șanț? Dar unul care, deși nu este beat, ci doar amețit de aburii alcoolului, se ceartă cu soția, își bate copiii și urcă la volan, accidentând oameni nevinovați?
Cel ce crede că poate aduce slavă lui Dumnezeu fascinat de mărgelele pe care le face vinul turnat în pahar se înșală amarnic.
7) Argumentul potrivit căruia, dacă evreii din Vechiul Testament au consumat băuturi alcoolice înseamnă că Dumnezeu nu le interzice nici creștinilor acest lucru, nu este pertinent. Evreii din vechime au făcut multe alte lucruri cu care Dumnezeu nu a fost de acord, atrăgând asupra lor mustrarea profeților și pedepsele divine.
Dacă am folosi același raționament și în alte aspecte ale vieții, am ajunge la concluzii aberante. Dacă unii dintre evrei au fost poligami, înseamnă că și creștinii ar trebui să fie poligami? Dacă evreii au cerut un împărat, în loc să se lase conduși de Dumnezeu, înseamnă că și creștinii ar trebui să facă la fel în privința domniei lui Christos? Dacă evreii din vechime (unii dintre ei!) au călcat Sabatul, au mințit, au furat, s-au închinat idolilor și multe altele, înseamnă că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru creștini?
Evreii nu reprezintă un model de viețuire pentru creștini tocmai din cauza deselor căderi în apostazie și abateri de la Legea și voia lui Dumnezeu. De la primele manifestări de revoltă, imediat după eliberarea lor din Egipt până la respingerea lui Mesia, răstignirea Sa și apoi persecuția pornită împotriva creștinilor, poporul evreu s-a dovedit a fi un popor „încăpățânat” și răzvrătit (vezi Exodul 32,9; Deuteronomul 9,6; 31,27; 32,20, etc.).
După ce amintește câteva dintre minunile făcute de Dumnezeu pentru poporul Său în timpul Exodului, apostolul Pavel constată cu durere același lucru trist: „Totuși, cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. Și aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde; pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei” (1 Corinteni 10,5.6).
Afirmația apostolului ne arată că există două feluri de modele biblice: pozitive și negative, „așa da!” și „așa nu!”. Deși Biblia ne oferă o mulțime de modele pozitive, demne de urmat de către creștini, din nefericire ea este plină și de multe modele negative, care ne sunt prezentate tocmai cu scopul de a fi evitate.
Așadar, pentru ca un creștin să poată face deosebire între un model demn de urmat și unul care trebuie evitat, el trebuie să aibă un spirit de discernământ sănătos. Și pentru aceasta, cu toții avem nevoie de o minte aflată sub călăuzirea Duhului Sfânt și nu sub influența aburilor alcoolului. „Nu vă îmbătați de vin; aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh” (Efeseni 5,18).
„Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de poticnire sau de slăbire” (Romani 14,21).
Lori Balogh
