Numeri 6,3: Nazireatul și băuturile alcoolice
„Când un bărbat sau o femeie se va despărți de ceilalți, făcând o juruință de nazireat ca să se închine Domnului, să se ferească de vin și de băuturi îmbătătoare; să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri și să nu mănânce struguri proaspeți, nici uscați.”
Ca și în cazul preoților care intrau în slujba de la sanctuar, cărora Dumnezeu le interzicea să consume „vin” sau „băuturi amețitoare” (vezi Leviticul 10,9), și în cazul legământului de nazireat trebuiau să fie evitate astfel de băuturi pe toată perioada nazireatului.
Mai mult decât atât, nazireul nu avea voie să consume nici oțet obținut din băuturi alcoolice, nici struguri proaspeți sau uscați în toată această perioadă. Unii au tras concluzia că, după ce se încheia perioada nazireatului, omul avea libertatea de a consuma băuturi alcoolice. Dar este aceasta o concluzie corectă din punct de vedere biblic?
Termenii ebraici folosiți în acest pasaj sunt „yayin” și „shekar”, pe care Dumitru Cornilescu i-a tradus în limba română cu „vin”, „băuturi tari” sau „bauturi amețitoare”, expresii care în mod evident ne trimit cu gândul la ideea de băutură alcoolică.
Însă cei doi termeni ebraici: „yayin” și „shekar” nu ne oferă nicio informație cu privire la natura băuturii respective (dacă băutura era fermentată sau nu), ci doar cu privire proveniența ei. Astfel, „yayin” (tradus cu „vin”) era o băutură obținută exclusiv din struguri, putând fi fermentată sau nefermentată, în timp ce „shekar” era o băutură obținută din alte fructe decât strugurii (de exemplu, curmale), de asemenea putând fi o băutură fermentată sau nu.
Ținând cont de acest fapt, legea nazireatului interzicea consumul de „yayin” și „shekar” oricare ar fi fost natura acestor băuturi: fermentate sau nefermentate. După încheierea perioadei de consacrare, fostul nazireu putea reveni la dieta anterioară, consumând „yayin” și „shekar”. Însă a trage de aici concluzia că fostul nazireu putea să consume băuturi alcoolice, să-și diminueze discernământul sau chiar să se îmbete, este cu totul greșit.
Da, este evident că fostul nazireu putea folosi „yayin” și „shekar”, însă acești termeni se pot referi și la mustul proaspăt de struguri sau la sucul dulce obținut din alte fructe decât strugurii. Dintr-o interdicție totală de a folosi orice băuturi obținute din struguri sau alte fructe, fermentate sau nu, nu putem trage concluzia că sunt permise băuturile alcoolice. Ar fi irațional, fără sens.
În Ieremia 35,6.8, ni se dă exemplul recabiților care, ascultând de porunca tatălui lor: „Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri!”, înțelegem că Dumnezeu i-a apreciat pe acești oameni pentru că respectau cu scrupulozitate porunca tatălui lor. Prin comparație, poporul evreu este mustrat pentru desele sale abateri de la voia și poruncile lui Dumnezeu.
În calitate de creștini, noi suntem „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui”, cu scopul mărturisit ca noi să vestim „puterile minunate ale Celui ce ne-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2,9).
Într-un anumit sens, fiecare creștin dedicat este preot, nazireu, recabit și împărat. Mai mult decât atât, fiecare creștin este un „Templu al Duhului Sfânt”, care trebuie păstrat curat și în cele mai bune condiții (vezi 1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20). De aceea, nu numai alcoolul, ci orice aliment, băutură, substanță sau obicei care sunt dăunătoare sănătății și care contribuie la degradarea Templului Duhului Sfânt, (tutun, droguri, excitante, etc.) nu au ce căuta în viața unui copil al lui Dumnezeu.
Ce părere aveți despre un „misionar” creștin care încearcă să-l convingă pe un vecin al său cu privire la Evanghelie, vizitându-l pe acesta cu Biblia într-o mână și cu o sticlă de vin în cealaltă? Este ridicol, nu-i așa? Și totuși, situația este reală. De câte ori, însă, unii creștini iubitori ai „licorii lui Bachus” nu cad în ridicol încercând să aibă roada Duhului Sfânt, să înțeleagă profunzimile Scripturii, să judece corect pericolele venite din partea celui rău și chiar să facă lucrare misionară, în timp ce permit minților lor să „plutească” în aburii alcoolului!
În Proverbe 31,4.5 ni se spune: „Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari, ca nu cumva, bând, să uite legea și să calce drepturile tuturor celor nenorociți.”
Într-un anumit sens, noi toți suntem împărați în devenire, iar una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care le putem găsi pe paginile Scripturii ne spune: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3,21).
Dacă nu se cade ca împărații să consume băuturi alcoolice pentru a avea o minte lucidă, care să fie capabilă să judece drept, cu atât mai puțin nu se cade ca viitorii „împărați” ai lui Christos, care vor ședea cu El pe scaunul Lui de domnie, să-și anestezieze simțurile și judecata folosind băuturi alcoolice.
Nici măcar ocazional! Nici măcar cu moderație! Otrava tot otravă rămâne, fie că este vorba de o cantitate mare, fie că este vorba de o singură picătură…
Lori Balogh
