Ilustrații despre încredere
„Săriți! Lupul!”
Se povestește că un băiat mergea zilnic cu oile la păscut pe un deal la marginea satului și se cam plictisea. Ca să scape de monotonie, a început să strige:
„Lupul! Săriți! Lupul!”
Sătenii s-au alertat imediat, dar când au ajuns pe deal, au constatat cu necaz că nu era niciun lup. Băiatul a socotit că făcuse o glumă bună și a izbucnit în hohote de râs. Sătenii însă nu erau deloc amuzați.
„Nu mai striga că e lupul, dacă nu e niciun lup!” – l-au mustrat ei supărați. Nu a trecut mult timp și băiatul s-a plictisit din nou. A început să strige iar cât îl țineau plămânii:
„Lupul! Săriți! Lupul!”
Spre marea lui distracție, sătenii l-au crezut din nou și au sărit să-l ajute. N-au mai putut de supărare când s-au văzut păcăliți iarăși de băiat. L-au certat, dar băiatul s-a bucurat că i-a ieșit gluma. Mai târziu, totuși, a văzut că un lup adevărat dădea târcoale turmei. De panică, a început să strige disperat:
„Lupul! Săriți! Îmi atacă oile! Lupul!” – zicea el săltând agitat. De data asta, sătenii nu aveau de gând să se mai lase păcăliți. I-au ignorat țipetele și și-au văzut de treburi. Strigătele lui ajunseseră ca un zgomot de fond pentru ei. Spre seară, au observat totuși că băiatul nu cobora de pe deal. Cineva a plecat după el și l-a găsit șezând pe o piatră înciudat.
„De ce n-ați venit la mine? De ce?” – l-a luat el la rost pe sătean. „Am strigat, dar n-a venit nimeni.” Omul a încercat să-l liniștească, dar, în final, i-a spus:
„Asta să-ți fie învățătură de minte! Nimeni nu-l crede pe mincinos, chiar când spune adevărul.”
Încrederea practică
Acrobatul francez Jean Francois Gravelet, cunoscut sub numele de Charles Blondin, și-a câștigat faima la mijlocul anilor 1800 prin traversarea cascadei Niagara pe frânghie. Există numeroase relatări despre adevăratele spectacole pe care le dădea pe sârma lungă de 335 m, întinsă la o înălțime de 50 m deasupra apei, fără nicio plasă de siguranță.
Într-o ocazie, a cărat în spate o mică lampă de gătit și câteva ustensile, s-a oprit la jumătatea distanței, a făcut o omletă, după care le-a coborât pe funie și le-a oferit pasagerilor unui vapor aflat în trecere pe acolo.
Alteori a traversat legat la ochi sau băgat într-un sac. Se estimează că, de-a lungul vieții sale, a traversat cascada de peste trei sute de ori. Se povestește că, într-o altă ocazie, Blondin a traversat cascada împingând un sac cu cartofi într-o roabă. La sfârșit, i-a întrebat pe spectatori:
„Credeți că pot transporta un om în roabă?” Cei mai mulți au răspuns că „da”. Când a întrebat însă dacă dorea cineva să urce în roabă, n-a auzit niciun „da”.
Nu se poate verifica autenticitatea acestei relatări, dar se știe că a traversat Niagara ducându-l în spate pe managerul lui și a repetat figura la vârsta de 65 de ani, când l-a dus în spate pe fiul său și apoi un alt voluntar.
Culegere de Lori Balogh
