2 Samuel 12, 7-9: Dumnezeu a admis poligamia?
„Si Natan a zis lui David: „Tu esti omul acesta!” Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am pus imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul; te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atat, as mai fi adaugat.”
( 2 Samuel 12, 7-9 )
Acest pasaj biblic creaza mari probleme crestinilor din zilele noastre, lasand impresia ca Dumnezeu nu doar ca a tolerat poligamia in timpurile Vechiului Testament, ci chiar ar fi promovat-o. Dilema devine cu atat mai mare cu cat Dumnezeu pare sa actioneze in cazul lui David contrar celor ce El Insusi spusese in legatura cu imparatul si drepturile sale in ceea ce priveste casatoria.
Porunca lui Dumnezeu cu privire la imparat era: „Sa nu aiba un numar mare de neveste, ca sa nu i se abata inima si sa nu stranga mari gramezi de argint si aur” ( Deuteronomul 17, 17 ). Totusi, in cazul lui David, se pare ca Dumnezeu Se contrazice pe Sine, afirmand ca i-a daruit acestuia sotiile lui Saul si ca, daca nu ar fi fost suficient acest lucru, El ar mai fi adaugat. Asadar, putem trage concluzia din acest pasaj ca Dumnezeu ar fi admis poligamia si ar fi incurajata-o?
Un prim lucru de care trebuie sa tinem seama atunci cand dorim sa intelegem un adevar biblic este acela de a avea o privire de ansamblu asupra intregii Scripturi cu privire la acel subiect. Cu alte cuvinte, nu este suficienta doar o singura piesa de puzzle pentru a ne forma o imagine de ansamblu, ci avem nevoie de toate piesele.
Mai mult decat atat, aceste piese trebuie asezate fiecare exact la locul lor pentru ca imaginea de ansamblu sa fie cea corecta. Asadar, nu putem elabora o doctrina biblica legata de un subiect atat de important, ca cel al casatoriei, doar dintr-un singur pasaj biblic, ignorandu-le pe toate celelalte care trateaza acest subiect.
Imaginea de ansamblu cu privire la casatorie, asa cum apare ea in Cuvantul lui Dumnezeu, are doua repere importante, pe care nu ar trebui si nu avem voie sa le ignoram:
– Care a fost planul initial al lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie
– Care a fost atitudinea lui Iisus in legatura cu acest subiect
Intre aceste doua repere importante gasim in Cuvantul lui Dumnezeu numeroase alte informatii care, daca sunt asezate la locul lor corect, ne vor ajuta sa avem imaginea de ansamblu asupra problemei poligamiei.
1) Care a fost planul initial al Creatorului cu privire la casatorie si familie?
Raspunsul il gasim in cartea Genezei, in pasajul biblic care descrie ultimele evenimente ale zilei a sasea a Creatiei. Aici ne este prezentat principiul divin care sta la baza institutiei casatoriei, asa cum a hotarat Creatorul pentru binele si fericirea societatii omenesti:
„De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa; si se vor face un singur trup” ( Geneza 2, 24 ).
Intelegem de aici ca in planul initial al Creatorului cu privire la casatorie si familie a existat un singur barbat si o singura femeie. Nu un barbat si mai multe femei, nici o femeie si mai multi barbati, nici doi barbati, nici doua femei. Un „el” si o „ea” – acesta a fost planul Creatorului. Toti cei care au respectat acest plan de-a lungul timpului au avut parte de aprobarea si binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe de alta parte, cei care au respins acest plan divin, cautand alte variante ale casatoriei si familiei, au avut numai de suferit.
2) Care a fost atitudinea lui Iisus fatza de subiectul casatoriei si al familiei?
Fiind intrebat de farisei in legatura cu divortul, Iisus i-a trimis pe acestia la cartea originilor – Geneza, aducandu-le aminte ca in planul lui Dumnezeu nu au existat alte variante decat una singura: un barbat unit cu o singura femeie: „Oare n-ati citit ca Ziditorul de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: „De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa; si cei doi vor fi un singur trup?” ( Matei 19, 4.5 )
In ceea ce priveste divortul, care nu este altceva decat preambulul poligamiei in timp, Iisus a pus un diagnostic clar: „Din pricina impietririi inimii voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa” ( Matei 19,8 ).
Asadar, dupa cateva milenii de istorie a pacatului, Mantuitorul nu a dat nicio sansa poligamiei, afirmand ca tot ce se intampla in cazul divorturilor si al recasatoririlor este cauzat de un singur lucru: impietrirea inimii omului.
3) Ce informatii ne ofera Biblia cu privire la familie si casatorie in cadrul poporului lui Dumnezeu din toate timpurile?
– Un prim lucru, care nu este greu de observat, este acela ca, desi istoria poporului lui Dumnezeu a fost milenara, cazurile de poligamie relatate in Scriptura sunt relativ putine si limitate ( Lameh, Iacov, Elcana, David, Solomon si unii dintre imparatii lui Israel ).
– Aproape de fiecare data cand apare in discutie o familie poligama, vin la pachet si consecintele nefericite: traumele sufletesti, frustrarile, tensiunile interne, concurenta, invidia, ura si multe alte trairi si situatii aducatoare de nefericire ( vezi cazul sotiilor lui Iacov: Lea si Rahela, tensiunile si invidia dintre copiii lui Iacov proveniti de la sotii diferite, tensiunile dintre Ana si Penina, cele doua sotii ale lui Elcana, influenta devastatoare a sotiilor pagane asupra lui Solomon, etc. ).
– Biblia contine numeroase pasaje care prezinta monogamia ca fiind idealul divin pentru familia omeneasca:
„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie ( nu mai multe! n.n. ) si a adus-o la om” ( Geneza 2, 22 ).
„Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca sa aiba putere intre un barbat si nevasta lui” ( nu nevestele lui! n.n. ) (Numeri 30, 16)
„Dumnezeu este martor intre tine si nevasta din tineretea ta ( nu nevestele tale! n.n.)…niciunul sa nu fie necredincios nevestei din tineretea lui ( nu nevestelor! n.n. ) ( Maleahi 2, 14.15)
Ideea de „necredinciosie” nu este valabila decat in cazul casatoriei dintre un barbat si o femeie. In cazul casatoriilor poligame, termenul isi pierde sensul. Daca la toate aceste aspecte enumerate adaugam si faptul ca poporul evreu de astazi este monogam ( ceea ce ne invata ca el a inteles din Scripturile Vechiului Testament cum trebuie sa se raporteze la casatorie ), ne putem face o imagine de ansamblu asupra acestei probleme: Creatorul a creat familia alcatuita dintr-un barbat si o femeie. Acesta este idealul divin.
Ceea ce a aparut in societatea omeneasca ulterior caderii in pacat a primilor nostri parinti nu reprezinta altceva decat „mutatii” provocate de „virusul” pacatului. Insa, ca si in lumea biologica, in lumea relatiilor sociale „mutatiile” nu sunt niciodata aducatoare de progres. Dimpotriva. Cum armonizam atunci pasajul din 2 Samuel 12, 7-9 cu restul Scripturii?
In primul rand, pasajul din 2 Samuel 12 nu are ca subiect central poligamia. Dumnezeu nu l-a trimis pe profetul Natan la David ca sa rezolve problema poligamiei, ci o alta problema mult mai acuta: adulterul cu Batseba si uciderea lui Urie. Acesta a fost scopul vizitei lui Natan si nicidecum aprobarea divina a poligamiei.
De ce se vorbeste totusi de poligamie in acest pasaj? La fel cum Dumnezeu vorbeste in alte parti ale Scripturii despre sclavie, fara sa o condamne. Dupa cum Dumnezeu doar a tolerat sclavia, fara sa fie de acord cu ea, la fel si in cazul lui David, Dumnezeu a tolerat poligamia, fara sa fie de acord cu aceasta practica.
In alta ordine de idei, datoram poporului Israel multe lucruri bune pe care crestinismul le-a mostenit de la el, in mod deosebit Scripturile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a afirmat ca „mantuirea vine de la iudei”, in discutia pe care a purtat-o cu femeia din Samaria ( Ioan 4, 22 ). Insa, in pofida acestor binecuvantari ajunse pana la noi, poporul Israel nu poate fi un exemplu desavarsit pentru crestini.
Au existat evrei care au consumat bauturi alcoolice, care au consumat alimente necurate, interzise de Scriptura, care au calcat Sabatul Poruncii a patra, care au cazut in idolatrie, in minciuna, adulter si multe altele. In final, au existat evrei care au avut un rol decisiv in suferintele si moartea Mantuitorului lumii.
Cand este caracterizat de Moise sau de Insusi Dumnezeu, poporul Israel este adesea numit un „popor incapatanat” ( vezi Exodul 32,9; 33, 3.5; Deteronomul 9, 6.13, etc. ). Asadar, daca au exista in vechiul Israel cazuri de poligamie, chiar intre oameni credinciosi ca Elcana, David, Solomon si altii, aceste cazuri nu reprezinta modele de urmat pentru crestini. Daca dorim un model de vietuire demn de urmat, sa-l cautam in prima familie intemeiata de Creator si in toate familiile monogame care au respectat principiul divin al casatoriei si familiei.
Stim ca evreii au un respect deosebit fatza de regele lor David. Se ridica in mod firesc intrebarea: Daca ei il respecta atat de mult pe regele lor, de ce nu au preluat de la el si poligamia? Se stie ca morala poporului evreu este inspirata din scrierile Vechiului Testament. De ce atunci evreii de astazi au ales monogamia si nu poligamia?
Daca evreii, de la care avem Scripturile Vechiului Testament, au inteles din ele ca voia lui Dumnezeu cu privire la casatorie si familie este monogamia, de ce unii crestini din zilele noastre inteleg exact opusul?
Unii sunt nedumeriti de faptul ca in Vechiul Testament nu a existat o condamnare radicala a poligamiei din partea lui Dumnezeu. Dar sa privim lucrurile si dintr-o alta perspectiva: Nu cumva tocmai lipsa unei astfel de condamnari clare a poligamiei este dovada ca majoritatea oamenilor din acele timpuri acceptasera monogamia si nu erau necesare precizari suplimentare?
Ar fi intelept sa nu ne alegem modele de viata dintre exceptiile nefericite prezente in Biblie, din deraierile de la moralitatea lasata de Dumnezeu. Avem suficiente modele demne de urmat, modele care au respectat planul divin cu privire la casatorie si familie si care au fost binecuvantate de Dumnezeu.
Lori Balogh
