Exodul 29,40: Jertfele din Vechiul Testament și vinul
„Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline, fără drojdii, și o băutură de un sfert de hin de vin.”
Cum putem înțelege prezența „vinului” în cadrul jertfelor aduse în Vechiul Testament? În Biblia tradusă în limba română de Dumitru Cornilescu, există o oarecare confuzie cu privire la prezența băuturilor alcoolice și folosirea lor de către evrei. Confuzia pornește de la faptul că cei doi termeni ebraici „yayin” și „shekar” au fost traduși cu un expresiile „vin”, „băuturi tari” și „băuturi amețitoare”, expresii care ne trimit în mod evident la ideea de băutură alcoolică.
Însă termenii ebraici „yayin” și „shekar” nu se referă la calitatea băuturilor respective (dacă ele erau fermentate sau nu), ci la proveniența lor. Astfel, „yayin” era o băutură obținută exclusiv din struguri, pe când „shekar” era o băutură obținută din alte fructe în afară de struguri (de exemplu, curmale).
În ambele situații, „yayin” și „shekar” se pot referi fie la o băutură dulce, nefermentată, fie dimpotrivă, la o băutură fermentată. De aici confuzia care poate să apară în cazul multor pasaje biblice din Vechiul Testament.
În textul din Exodul 29,40, termenul „vin” din limba română ne trimite la cunoscuta băutură alcoolică, obținută din struguri. Însă termenul ebraic folosit în acest text, „yayin”, poate să însemne fie vin fermentat, fie must dulce de struguri. În acest caz, de unde putem cunoaște adevărul cu privire la folosirea „vinului” în cadrul jertfelor aduse la sanctuar? Era acesta vin fermentat sau doar must dulce de struguri?
Ca și în multe alte situații aparent confuze, contextul este cel care ne poate ajuta să ieșim din impas. În textul din Leviticul 10,9, ni se spune că preoților li se interzicea să consume „yayin” sau „shekar” atunci când intrau în slujba de la sanctuar. Ținând seama de semnificația celor doi termeni ebraici („yayin” – băutură din struguri: fermentată sau nu; „shekar”: băutură din alte fructe dulci: fermentată sau nu), înțelegem că preoților li se interzicea folosire nu doar a băuturilor alcoolice, ci și a mustului proaspăt din struguri sau alte fructe în perioada de slujire în sanctuar.
Dacă astfel stăteau lucrurile, putem să ne imaginăm o jertfă adusă în perimetrul sanctuarului care să conțină vin fermentat? Dacă simbolurile prezente în sanctuarul pământesc arătau spre neprihănitul Mesia care urma să vină, ne putem imagina că vinul fermentat ar fi putut simboliza sângele Său vărsat? Dacă pâinea care era pusă pe masa de aur din Sfânta în fiecare Sabat era făcută fără drojdie (adică fără ferment!), reprezentându-L pe Mesia cel neprihănit, ne putem imagina că vinul adus ca jertfă ar fi fost fermentat?
Dacă popoare păgâne (de exemplu, egiptenii) foloseau în jertfele aduse zeităților lor vin nefermentat, cu atât mai mult putem fi siguri că evreii, care aveau un simțământ mult mai profund al sfințeniei lui Dumnezeu, foloseau la jertfele lor doar vin nefermentat. Sfințenia lui Dumnezeu, a sanctuarului și a tot ce se făcea în acel loc nu avea nimic de-a face cu „vinul batjocoritor” și „băuturile tari, gălăgioase” (vezi Proverbe 20,1).
În mod asemănător, sfințenia pe care Dumnezeu o cere de la copiii săi: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1,16) nu trebuie întinată cu astfel de băuturi „batjocoritoare” și „gălăgioase”.
Lori Balogh
